1,028 matches
-
a cunoscut Empampa, una dintre nenumăratele surori ale mamei fratelui lui Robinson Crusoe. Și viața mi s-a îmbogățit cu desăvîrșire în tufișurile suav încîlcite-n subsuorile ei ample, ardeiat-mirositoare. Iată cum a fost! M-am furișat elastic din spatele tejghelei, am țopăit în vîrful picioarelor galvanizate asemenea labelor fragile de broască din laboratoarele de fiziologie și, cu buzele țuguiate a sărut lacom, i-am acoperit gura mare, despicată fraged și-orizontal peste dinții lați, sclipitori în saliva sălcie. O patimă nouă, copleșitoare
Reapariția Empampei by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16254_a_17579]
-
pinul, șerpii și viezurele părăsindu-și vizuina când nu te aștepți. Vulpi și coțofene, roiuri de viespi Căutând o miere abstractă. Mici jivine se cațără-n ciutura scorburii unde stau ascunse alune și nuci găunoase. Dacă n-ar fi mierla țopăind în fața mea și ciocul ei galben n-ar împunge cu atâta osârdie pielea țărânii, dacă mâine, în zori, cântecul ei n-ar fi mai afon decât scrâșnetul ciorii. cum ar fi toate acestea? OCTOMBRIE Fără ieșire sunt toate. Cărările șerpuie
Poezie by Vasile Iancu () [Corola-journal/Imaginative/17213_a_18538]
-
de casă se zbăteau în cuști cu răsuflători. Și atunci am știut: iată, dăm foc rafinăriilor și binecuvântâm floarea-soarelui. Baie de iod e poezia! Floarea-soarelui mi se lipise de pleoape. Scoicile găsite odinioară pe insula unde coceam cartofi în jar, țopăind într-un maieu de copil rătăcitor și pârjolindu-mi buzele, scoicile pe care le țineam strâns în pumni când pluteam într-un cauciuc de camion pe râu printre ceilalți copii lopătari! Scoicile acestea le-am îngropat mai târziu la capătul
California (pe Someș) by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/2798_a_4123]
-
îndoială asupra propriei lor existențe dă-mi mie patul în care ai dormit azi noapte cu cearceafuri cu perne cu ce se mai află pe el dimineața cu acele halucinații ale cărnii tinere care o noapte întreagă vipere perfide au țopăit în sângele meu l-au pârjolit fără căință mai rău decât un pact cu diavolul atoateștiutoareo ce naștere mai aștepți capătul lumii e departe și atrofiază imaginația până-și pierde măreția și rămâne un bacșiș oarecare hai dă-mi mie
Poezie by Ion Cocora () [Corola-journal/Imaginative/3529_a_4854]
-
mai bea o cafea, și se întorcea în viteză la zăpada lui suedeză... Dacă treceau vreo câteva ore de miezul nopții,... al zilei următoare, fiindcă a doua zi era duminică. Negresa pusese prin viscol o frână neașteptată, că pe autostradă țopăiau doi iepuri în călduri, și îl întrebă pe prințul ei, care tăcuse, dacă aceasta era toată povestea. El încuviință, nemaiadăugând nimic . Negresa vru să-l îmbrățișeze, și chiar o făcu, dar scurt, cât permiteau centurile de siguranță...
Zăpada suedeză by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10928_a_12253]
-
înglobează spusele anterioare.). 2. Trăirea omului contingent mai ales la nivelul emoțiilor. De altfel, ca să fiu ironic, a gândi presupune efort! în consecință, de vină suntem noi care ne lăsăm manipulați! Parcă dracu ne pune să tot căscăm gura,să țopăim și să mai și batem din palme, la tot felul de bazaconii fără să ni se miște măcar un neuron în cap. 3. Indolența noastră ne face să răbdăm de toate, iar pe aleși, personalități cu puteri depline, îi pune
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de sănătate, arătându-ți pe propriul lui abdomen, ca pe o planșă anatomică, amplasamentul unor misterioase dureri nocturne. Televizorul te împroașcă și el cu vulgaritate și prost-gust. Fete stând în fotolii și încrucișându-și picioarele cu o lentoare studiată sau țopăind și mișcând din fund cu pretenția că dansează sunt prezentate ca "vedete" de realizatori de talk-show-uri care pronunță "optisprezece" și "interpetează". Eroii din filmele americane (când sunt oameni și nu creaturi stranii, cu ochi din care țâșnesc fascicule de lumină
Valul de vulgaritate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10129_a_11454]
-
a-mpușcat tăicuța - căprioara. erau răspântii strâmbe prin istorii soldații tineri se urcau la cer chiar seceta murea de-atâta sete iar lupii hămesiți mureau de ger privea tăcută maica la icoană taica umbla prin sat după-mprumut În casa lui Țopăi - pe-ngenunchiate se Întețeau flăcăii la barbut dar am crescut - mă duse pribegia printre străini mi-am aciuiat un rost de sub meninge TUZLA mă Întreabă: mai știi poete?... ce frumos a fost... TE DEUM - poetului Ion Antigel - cine n-a iubit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
scenă: , Dom' director se apropie tiptil. Zâmbește fericit cu gândul la ceea ce mintea sa pritocește. Gândește în perspectivă adică. ŤPardon, pardon, io n-am claxon!ť Într-adevăr, nu are claxon. Doamnele profesoare se sperie puțin, apoi supralicitează spaima inițială. țopăie, chicotesc, ca și cum s-ar feri de un șoarece. ŤVai, dom' director, se poate, nu știați că sufăr cu inima?ť Dom' director râde și el, apoi se încruntă brusc și devine sobru. Aproape sumbru. ŤHai mai repede! Unde-ați stat
Unde fugim de-acasă? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10805_a_12130]
-
recunosc pe fata cea mai mare a Florcioilor, Viorica. Era soră geamănă cu Antonică, un adolescent voinic cu mutră de bandit. În ciuda vârstei tinere, Viorica avea un dinte din față îmbrăcat în viplă. Privirea ei era neagră. Alături de ea prințul țopăia încântat. Mi s-a părut că-i spunea o galanterie sau o glumă de care numai el râdea, Viorica avea un aer serios, cam plictisit. Sub braț, bărbatul ducea un pachet destul de mare, un fel de cilindru învelit în hârtie
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
mai frumoase picioare din România”, cum orgolios o elogiază fiica. Un scurt film alb negru similar unui clip ne înfățișează o idilică scenă de familie cu ceva din ludicul inocent al filmelor lui Méliès, unde personajele de o teatralitate îngroșată țopăie vesele într-un paradis al fanteziei eliberate de orice cosntrângeri. Pare de la sine înțeles că de acum încolo, încapsulată în aceste imagini, Aglaja va refuza, asemeni lui Peter Pan, să îmbătrânească, purtând asemeni clownilor peste care timpul refuză să treacă
Circul și nostalgia by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4077_a_5402]
-
pe vapor și pe țărm se îngemănară, dând naștere unei bucurii și mai mari. Era un moment de adevărată euforie. Probabil pentru că găsise printre pasageri persoana așteptată, o tânără și frumoasă domnișoară oftă a ușurare și spuse: „Ah, ce bucurie!”, țopăind în vârful picioarelor. Suzuko o văzu și, luându-se după ea fără să știe de ce, înălță buchetul de flori și începu să-l fluture în aer. Takeuchi întrebă și el cu bucurie în glas: - Unde? Unde? Unde e Nanjo? Se
Valsul florilor povestiri by Yasunari Kawabata () [Corola-journal/Journalistic/4058_a_5383]
-
cu ochii în lacrimi (că... ce, acuma mă dau după cum zice “viitorul”?) a executat ordinele “viitorului”. A ieșit super! La nuntă am fost destul de stresata (deși era doar un party): să mă plimb la toate babele la masă, să mă țopăi cu toți membrii importanți din familie, să mă împozez cu neamurili etc. Așa căăă... am băut ce am băut, până am simțit că, dacă continui, îmi dispare orice stres, și m-am oprit. Și n-am mâncat mai nimic. Nici
De ce sunt miresele isterice – episodul 2 by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18581_a_19906]
-
care bătea binișor spre 60, și totul s-a dus naibii, pentru totdeauna. Cu zgomot de termopan spart, iluziile mi s-au prăbușit pe gresia magazinului. N-o să mai am niciodată 12 ani, n-o să-mi mai vină niciodată să țopăi pe stradă. Ce trist!
Cum mi s-au tuflit aripioarele de îngeraş by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18598_a_19923]
-
și-a schimbat direcția (fără voia mea) și a pătruns vijelios pe ușa sufrageriei lovind drept în tastatura calculatorului. ( Că și Mamy, ca deșteapta, a pus tastatura exact unde nu trebuia) Și ca să fie și mai rău de atât, acum țopăia țanțoșă pe parchet spre disperarea mea nedisimulată, dar mai ales a lui Taty, care începuse probabil să anticipeze ce poate urma (că și pe El îl apucase exemplele tocmai acum ). Nici nu am apucat bine să anticipăm toate șcenariile care
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI (CAP 1) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384545_a_385874]
-
citești frecvent? Ah, nu! Asta e o întrebare pe care ți-a sugerat-o soțul meu, așa-i? Sunt foarte dependentă de internet, pierd enorm de mult timp navigând aiurea. Nu am o listă de site-uri, pur și simplu țopăi bezmetică, din link în link. În fiecare zi îmi propun să nu mai fac asta și în fiecare zi eșuez. Norocul meu că nu dă și dependență fizică, să mă trezesc că îmi umblă coropișnițe pe sub piele sau că mi
Un interviu din Unica de martie și cum arată revista în haină nouă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19097_a_20422]
-
scurt, după ce ar fi ouat și România o mărgică într-un domeniu oarecare. Vă dați seama ce aiurea ar fi fost? Veneau premianții acasă, bucuroși și pregătiți să li se acorde multă atenție, și peste ce dădeau? Agitație, balamuc, Geoană țopăind c-o să mai fie un pic președinte, scandal, presă, interviuri, speculații, demență, haos, delir. Ce premianți, ce campionat de sărituri cu porcul, să ne lase, nene, în pace, a demisionat președintele, dă-l dracu’ de porc, avem alte probleme, nu
Cum să demisionezi după ce ai câştigat Eurovisionul? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19469_a_20794]
-
și îi zgârie pieptul din care abia se prelinge un firicel firav de sânge. - Păcătoaso, nici sânge nu mai ai în tine! - se amuză necuratul. - Un vampir moare de foame dacă-i cazi în brațe! - o batjocori un altul. Vrăjitoarea țopăie îngrozită de durere. Din umbra întunericului apare cu chip de craniu o nălucă înfășurată într-o pelerină neagră cu glugă și o coasă pe spinare: Moartea! O parte dintre draci se dau pe margine sfioși, în timp ce alții îi rânjesc ostentativi
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
oglindăne întoarcem desfăcând alte gândurine așezăm peste timpîntr-o zi terminatăprea devremelăsând în urmăo ușă deschisăcătre nicăieri... XXII. POVESTEA UNUI MELC, de Viorel Birtu Pârăianu , publicat în Ediția nr. 2161 din 30 noiembrie 2016. POVESTEA UNUI MELC scoici jucăușe pe alge țopăie sar pe nisipul ud se agață de stânci departe vuietul mării val după val ascultă, cântă marea pe țărm, alei de scoici într-o cochilie mică-mică un melc înșiră povești un basm al mării pe o masă o carte deschisă
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
sau vin prea devreme pentru alții. Dacă facem o medie, se produc la timp. Un zvon, când e luat în serios, poate deveni știre... Dacă tu ești surd, crezi că cei care aud sunt bolnavi? • Când calci într-un rahat, țopăi din rahat în rahat, până te descalți. • Cine nu are idei rămâne calic (Mircea Radu Iacoban). • Adesea credem că am pus punct, dar iese numai o virgulă... • Vârsta lui nu era prea înaintată, dar nici destul de înapoiată. • Țările mari nu
HOŢUL NEPRINS & ADEVĂRATA VALOARE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384465_a_385794]
-
Ea, furioasă, spumegând, Își arunc-afar chiriașii, Scoici, meduze, peștișori, Cerul plumbuit suspină, Când l-auzi, te prind fiori! Picurii veniți din slavă, Cad în ropote pe glie, În copacii prinși de gripă, Nu mai este veselie, Câte-o vrabie rătăcită, Țopăie, tușind greoi, Se întreabă: "De ce, iarnă, Ai venit iarăși la noi?" Mai încolo, pescărușul, Urmărind atent vâltoarea, O zbughește-naripatul, Împungând cu ciocul marea, Ca săgeata intră-n apă, Prinde-un pește măricel Și-așezându-se pe-o piatră, Se înfruptă-ncet din
ÎN CURÂND VENI-VA DOMNUL de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382437_a_383766]
-
femei ușoare. O să-mi fie de trebuință când o să merg la pescuit după alți clienți. Cu el îi agăț imediat. D6 ( Îi dă lui X șosetele jos de pe picioare și utilizând o pană începe a-l gâdila în talpă.): O să țopăi pe bancă legat, cum ai țopăit ieri prin casele celor bogați spre a încheia afaceri murdare. (X încerarcă să-și tragă picioarele țipând, râzând, plângând.) D4: Nici legiunea de draci ce a fost alungată de bătrâna ce se ruga cu
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
trebuință când o să merg la pescuit după alți clienți. Cu el îi agăț imediat. D6 ( Îi dă lui X șosetele jos de pe picioare și utilizând o pană începe a-l gâdila în talpă.): O să țopăi pe bancă legat, cum ai țopăit ieri prin casele celor bogați spre a încheia afaceri murdare. (X încerarcă să-și tragă picioarele țipând, râzând, plângând.) D4: Nici legiunea de draci ce a fost alungată de bătrâna ce se ruga cu credință nu chiuia mai tare. (Râde
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
purcel se așeză un vițel cu freza linsă, cu cărare între cornițe și, culmea, pufăia dintr-o țigară de foi (probabil foi de porumb). Mai pe urmă veni și o veveriță, ținând codița cât mai sus ca să n-o murdărească, țopăind prin fața noastră de vreo câteva ori, nervoasă că nu mai găsea loc și chițăia mereu: “Halal cavaleri! Halal cavaleri!” Odată o văd că sare drept pe pălăria mea de mi-o pleoști până peste urechi. Avea cuconița un cornet plin
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
și pleacă spre soacra ei pentru a o ajuta la treburile casei. Ce dimineață...soarele parcă refuză să răsară printre norii negrii prevestitori de ploaie rece, dar razele câștigă bătălia și alungă norii grei dând cerului o culoare roșiatică. Cristina țopăie bucuroasă în jurul ei, o iubea pe mamaia, asa-i spunea. Adora papara făcută de ea din făină de mălai pripită amestecată cu iaurt, o bunătate. Ajung la mijlocul satului unde Cristina strigă la poartă: -Mamaie, mamaie... am venit la tine să
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL II de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382942_a_384271]