344 matches
-
face mai apoi și, cu o enormă chibzuință, își începea călătoria înapoi. Tocmai această mișcare fără noimă îl fascina pe Czinczar. Își apropie mâna grijuliu cam la un țol de bilă. Nu se întâmplă nimic. Se dădu înapoi și-și țuguie buzele. În ciuda atacului asupra orașului Linn, nu era el omul care să riște. Făcu un semn către gardian. - Adu-mi un sclav - spuse. La indicația sa, un fost nobil linnean, transpirând din toți porii, își întinse degetul și atinse bila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
treacă la cârmă. Mai merg un timp, singurul lucru pe care-l pot face. După alți treizeci de kilometri, ea spune: Mai sus e un loc pe care am vrut întotdeauna să-l văd. —Cât de departe e? Ea își țuguie buzele în timp ce calculează: —Cam o sută cincizeci de kilometri? N-a mai rămas nimic din el ca să obiecteze. Arată prin parbriz, spre o țintă invizibilă. Ea devine neatentă la volan, aiurită chiar. N-au nici un viitor, iar trecut, chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Lanark era convins că fiecare pas în acea încăpere ar putea duce spre o capcană. Reuși să se îndrepte spre ușă fără să fugă. — Așteaptă, zise lordul Provost. Lanark păși în hol înainte de a se întoarce spre el. Lordul își țuguie buza de jos și se încruntă privindu-și pantofii, apoi zise: — Ai venit cu o fată. Avea părul negru și era îmbrăcată într-un pulover negru și o fustă... Am uitat culoarea. — Neagră. — întocmai. Știi pe unde e? — Nu. Lordul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
eu nu mai știam dacă vorbea despre pasăre sau despre Dryope. „Părerea mea e că nu există nici o deosebire între ele...“ Imita gesturile și tonul cuiva absent, rostea afectat cuvintele altuia, ridica pe rând când o sprânceană, când alta, își țuguia buzele. Nu mai râdea. „Ești dat naibii...“, am spus. „Așa e“, a confirmat Constantin. „Mă uit prin gaura cheii, dintr-o cameră întunecată, în bezna încăperii de alături. Păcat că nu văd mare lucru...“ „Ce să mai vezi ?“ Râdeam cam
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de a emite... Se opri, apoi adăugă, ațâțat: - E foarte bine! Dacă ai izbuti să-i faci să creadă că am fost atacați din afară... Nu-și sfârși fraza, ci se adânci din nou în gânduri, mijindu-și ochii și țuguindu-și buzele. În cele din urmă spuse: - Căpitanul Leeth a încercat de două ori să cadă la învoiala cu mine. Acum mă voi preface că accept, iar dumneata te vei duce la oamenii lui, cu aparatul ăsta al dumitale. Vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
avea sorți de izbânda doar printr-o cunoaștere temeinică a dușmanului. Se întoarse spre Korita și-l întrebă: - În ce stadiu de civilizație crezi că s-ar putea afla aceste ființe? Arheologul se așeză într-un fotoliu și-i spuse, țuguindu-și buzele: - Aș dori să-ți cunosc planul. Japonezul păli la auzul detaliilor descrise de Grosvenor și nu se putu opri să-l întrebe, aparent fără legătură: - Cum se face că m-ai putut salva pe mine, dar nu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
știți despre ce este vorba. Spunea de un getax oprit în fața vilei, care trebuie parcat în altă parte și asta cât mai repede. Ioniță Dragu dădu din cap. ― E mașina șoferului. Normal, un taximetru abandonat atrage atenția. Melania Lupu își țuguie buzele. ― Despre asta nu mi-a pomenit nimic. Vreau să spun, nu mi-a comunicat motivul. Scarlat o privi lung, fără s-o vadă: "Cum naiba, nu ne-am gîndit? O gafă idioată... Până nu se întorc ceilalți nu pot
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să plângă cu capul pe umărul lui Scarlat. ― Tu ești prietenul meu... Nu trebuia să plec. Șerbănică Miga se strecurase din nou în colțul lui și tresărea la fiecare mișcare. Florence îl privea cu ochi mari, neliniștiți. Melania Lupu își țuguie buzele subțiri. " A intervenit ceva, draga mea, asta e sigur pentru că altfel se întorceau amîndoi? Văd că a adus niște pânze, dar printre ele nu e cea care te interesează pe tine. Nu, fetițo, nu intra în panică, asta ar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să crezi, deși n-ar trebui să faci acum pe modesta. De câte ori te-au înșelat calculele tale? Dă-mi voie să te felicit, Melania, și să te sărut. O meriți cum nu știu s-o fi meritat altcineva vreodată." Își țuguie buzele în dosul palmei, aruncând spre ceilalți priviri albe. Șerbănică Miga înghiți în sec holbîndu-și ochii bulbucați: "Bandiții lucrează în stil mare! Rembrandt, Goya! Tablouri regești... O avere colosală! Cum poți să scoți așa ceva peste graniță?" Inginerul sorbi ultimele picături
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
atrage atenția. Dar ― cinci ― mai ales cinci, vor descoperi tunelul subteran. Nu vor avea decât s-o ia de-a bușilea pentru a ajunge de la muzeu aici. Închipuiește-ți surpriza domnului maior Cristescu!" Curmă brusc firul gândurilor atingând superstițioasă lemnul. Își țuguie buzele bosumflată. " De ce tocmai el, draga mea? De unde ideile astea? Nu-ți dai seama? Ar fi suficient să audă numele tău ca să-și imagineze cine știe ce bazaconie. Nu-ți îngădui sub nici o formă să cobești și află că m-am supărat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dumnealor despre tine? Dascălu se încruntă. ― Ai de gând să-l iei și pe el? ― De ce nu? Mirciulică participă la toate evenimentele importante din viața mea. Nu-l pot părăsi acum. ― Ei asta-i! Mai cărăm și animalu'! Bătrâna își țuguie buzele ofensată. ― În primul rând îl car eu! Adăugă aproape plîngînd: Nu plec fără Mirciulică! Acesta e ultimul meu cuvânt și sânt gata să suport toate consecințele! ― În regulă! interveni împăciuitor inginerul. Nu sîntem noi ăia care să despărțim doi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
spre vestibul. * Motanul urmărea piesa la televizor. Întoarsă cu spatele, Melania Lupu întindea a treia oară aceeași pasiență. ― E ceva interesant, Mirciulică? Dacă apare actorul acela blond, cu un aer prostuț, care ne place nouă, să mă chemi. Încruntă sprâncenele țuguindu-și nemulțumită buzele. ― Ce să-ți spun, draga mea, nu mai înțeleg nimic. Ce sânt șeptarii ăștia la rînd? Lacrimi și necaz... Dar ce caută decanii de tobă? Și uite aici, valetul de cupă... Orice-ai spune, domnul maior nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
vă invit la ziua lui Mirciulică, să vă formulez o invitație în toată regula. Faptul că sînteți aici se datorează unei coincidențe fericite, dar oare putem aștepta totul de la întîmplare? ― De ce nu m-ați chemat? întrebă amuzat maiorul. Bătrâna își țuguie buzele și clătină capul plin de bucle. ― N-am îndrăznit. S-ar fi putut ca invitația aceasta să mă umple de ridicol sau, și mai grav, să considerați că vreau să persiflez. În sfârșit, ați fi putut-o lua drept
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fragment. ― Nu vă osteniți, doamnă. ― De ce? Spuneați că vă place. ― Da, dar pentru moment aș prefera să ne întoarcem la vecinii dumneavoastră. Nici lor nu le-a atras atenția nimic în noaptea când "s-a sinucis" Panaitescu? Melania Lupu își țuguie buzele: ― În orice caz, mie nu mi-au vorbit de așa ceva. Am luat deci drept bună sinuciderea lui Panaitescu. Adăugă volubilă: N-aș vrea să considerați că încerc să deturnez sensul discuției, dar v-aș recomanda câteva cărticele foarte interesante
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Oh, domnule Vîlcu! Am hotărât de mult să-i rămân credincioasă lui Lupu. A fost un soț fidel și devotat. Celălalt râse bine dispus: ― Mă gândeam la alt soi de colaborare. Noi doi am putea face multe împreună. Bătrâna își țuguie buzele. ― Nu sînteți destul de inteligent pentru asta. Și-apoi, totdeauna am reușit să mă descurc singură. Dar putem rămâne prieteni... ― Perfect! Unde sânt tablourile? Melania Lupu își privi mâinile subțiri cu unghii ovale, bine lustruite. ― În alte condiții, aș fi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o cutie veche de conserve, tot felul de fleacuri, nasturi, agrafe, penițe, ace, de care, zicea, putea să aibă nevoie într-o zi și se supăra foc dacă îndrăznea cineva să-i scormonească prin ele. "Feriți bijuteriile Coroanei", râdea Mopsul, țuguindu-și buzele otrăvite. În general era lăsat în pace și nimeni nu prea vroia să aibă de-a face cu el deoarece se răspândise părerea că prea multă intimitate cu Victor aducea nenoroc. Poate că era, însă, singurul înțelept dintre
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cimitirului. Cu cine trebuia să-l discut? ― Dar cine te zorește, domnule sculptor? și-a pocnit ea palmele. Era a doua oară că-mi răspundea la fel. ― Și dacă plec? am încercat eu. Moașa m-a privit șăgalnic și ironic, țuguindu-și buzele suprasaturate de ruj. ― Nu pleci, domnule sculptor. Ca și cum ar fi spus: Lasă că mai vedem noi". Noi, adică eu și ea. Seara, spre marea mea surpriză, m-am trezit cu ea în cameră. Era foarte veselă. S-a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
rugat-o ca din întîmplare: "Draga mea..." Ea s-a încruntat. Nu-i plăcuse oare că-i ziceam "draga mea"? Am repetat: "Draga mea, aș vrea să văd și eu... te rog să dai ordin..." "Ce ordin?" se strâmbă Moașa, țuguindu-și ironic buzele, deși înțelesese foarte bine, se vedea asta din ochii ei. I-am explicat că vroiam să văd ce scrisese Arhivarul despre trecutul meu în hârțoagele lui. "Știi, draga mea, nu mai sânt foarte sigur..." "Cu atât mai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
lui Marty zvâcni în sus. — Ce e cu ea? Se spune aici că ai făcut un test toxicologic, care a dat rezultat negativ. Întotdeauna facem teste toxicologice, în cazul morților în accidente de mașină. Așa este rutina. — Hmmm, zise Hunter, țuguindu-și buzele. Chestia e că noi am repetat testul toxicologic în laboratorul nostru. Iar rezultatul nu este negativ. Oh? spuse el, controlându-și vocea. Cum mama naibii? adăugă în gând. — E dificil să faci un test toxicologic, după ce au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
stare bizară erau pe cale să treacă la un impas aproape sinistru când „Dansul Zânei Fondantelor“ s-a auzit din nou. Armanoush a verificat ecranul: număr privat. A Închis telefonul, lăsându-l să vibreze. Și-a arcuit sprâncenele și și-a țuguiat buzele Într-un gest de genul „nu contează“ spre Matt, un gest pe care nici el, nici nimeni altcineva nu l-a Înțeles. La șapte patruzeci și cinci Armanoush Tchakhmakhchian și Matt Hassinger ieșiseră În cele din urmă În stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
era pe cale să spună. — Ca un pod ce leagă două culturi, vei lega Estul de Vest. Asya a strâmbat din nas ca și când ar fi depistat În casă o duhoare Înfiorătoare pe care doar ea o putea percepe și și-a țuguiat buzele ca pentru a spune „Ai vrea tu!“. Între timp nimeni n-a observat că Petite-Ma se ridicase de la masă și se apropiase de pianul la care nu se mai cântase de ani de zile. Din când În când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
bucurându-se de amplitudinea apartamentului pe care poziția sa i-o conferea. Învățase obiceiul de a ignora minusurile grandorii sale, vopseaua care se cojea ici și colo, petele de igrasie de sub fereastră și crăpăturile din tencuială. Pentru un moment își țuguie buzele ironic, ca și cum tocmai îi veni un gând amuzant. Era un bărbat frumos și foarte plăcut. Ținea la amândouă aceste atribute, fiind conștient de propria calitate de a-i recomforta pe ceilalți prin simpla sa prezență. Profiri se întrebă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
munca lui Stepan Sergheievici? Păru gata să-l întrebe ceva cu totul diferit, însă lentilele groase îi mascară intenția. ă Am vorbit despre alte lucruri. ă Ce fel de alte lucruri? ă Filozofie în general. Fliozofi. Hegel. Osip Maximovici își țuguie buzele, părând impresionat. ă Ați vorbit despre Hegel. ă Vă rog. Vreau să lucrez pentru dumneavoastră. Dați-mi o secțiune de tradus. Dacă sunteți mulțumit cu rezultatul, mă angajați că să o termin. Voi munci pentru jumătate din cât îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
tare să rămâi la deschidere. Dar din ordinul lui Charlie, nimeni nu are voie să vină cu rude sau prieteni, iar taxa de intrare e de 150 de dolari. Nu vrea să fie nevoit să achite cheltuieli suplimentare. Kitty Își țuguie buzele, gânditoare. — Trebuie să găsesc o cale să te strecor Înăuntru! Păi, cam asta facem de când ne-am cunoscut! zise Diane râzând. — Uite care-i planul, zise Kitty cu un aer expert. Eu am un ecuson Charlie Jones Gallery. Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
o cutie veche de conserve, tot felul de fleacuri, nasturi, agrafe, penițe, ace, de care, zicea, putea să aibă nevoie într-o zi și se supăra foc dacă îndrăznea cineva să-i scormonească prin ele. „Feriți bijuteriile Coroanei”, râdea Mopsul, țuguindu-și buzele otrăvite. În general era lăsat în pace și nimeni nu prea vroia să aibă de-a face cu el deoarece se răspândise părerea că prea multă intimitate cu Victor aducea nenoroc. Poate că era, însă, singurul înțelept dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]