348 matches
-
prea ușor. Ashling se uită cu tâlc către ea. Nu îmi vine să cred că mă machiez din nou. Parcă abia acum câteva minute m-am demachiat, spuse Joy, aplicându-și rujul fără să se uite în oglindă, apoi își țuguie buzele, scoțând botul în afară cu o artă pe care Ashling o invidie. Nu uita aparatul de fotografiat. Când au plecat, Ashling s-a uitat după vagabondul de la intrarea în bloc, dar el și pătura lui portocalie nu erau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Să lucreze cu chestiile plictisitoare era punctul său forte, era chiar foarte, foarte talentată la ele și pe baza acestor lucruri se angajase la Colleen. Nu putea să îl scrie Mercedes sau unul dintre colaboratori? —E vreo problemă? spuse Lisa, țuguind buzele sarcastic. Nu, șopti Ashling. Dar stomacul i se strânse de frică, realizând că treaba asta o depășea. Joy va trebui să o ajute. Sau poate Ted - el era nevoit să scrie zeci de rapoarte, pentru că lucra la Ministerul Agriculturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Clodagh mohorâtă. Dar doar pentru că vă plac. E nevoie de ajutor? întrebă Ted, plin de speranță. — Nu, spuse Ashling fermă. O ducem doar acasă la soțul ei. Clodagh îl acoperi pe Ted într-o mare îmbrățișare, după care și-a țuguiat buzele - la care Ashling rămase uimită - și l-a sărutat pe frunte. —Ești simpatic, spuse ea cu drag. Nu uita să treci pe la mine. Nu uit! Haide. Ashling a apucat-o de braț, dar Clodagh se întorsese și se îndrepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Întîlniseră - interpretă ea situația. Așa că se uită la propriul ceas, apoi zîmbi și zise: — În regulă, În măsura În care terminăm repede. O să Înfrunt furia domnișoarei Chisholm de data asta. — Domnișoara Chisholm? — O colegă de-a mea, Îngrozitor de decentă. Felul În care Își țuguie buzele este Înspăimîntător. Mă sperie de moarte, pe bune. Julia rîse. O porniră. Merseră foarte repede și se așezară la o coadă scurtă, cu oameni care așteptau să fie serviți la fereastra unei cantine mobile. Ziua, deși Însorită și aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
tremura puțin, de fapt. Detesta certurile și confruntările, dintotdeauna fusese așa. — Hammond și Giggs m-au enervat. Domnul Mundy e un tip de treabă. E mai bun decît domnul Garnish și alții, oricine o să-ți spună asta. Dar Fraser Își țuguiase buzele. — Îl prefer pe Garnish În comparație cu Mundy, oricînd. Prefer un sadic onest unuia ipocrit. Toată chestia asta nenorocit de absurdă de a da mîna cu un condamnat. — Își face meseria ca oricine altcineva. — Ca toți mardeiașii și criminalii plătiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
darul vorbirii, ca să-i spună viitorul, și dacă nici asta n-o poate face, să facă ceva să-i distragă atenția de la durerea de spate care o chinuie, în loc să stea pur si simplu acolo, scărpinându-și fundul roșu, oribil, și țuguindu-și buzele înainte și înapoi peste dinții ăia scârboși. Se îndreptă și-și șterse fruntea cu dosul palmei. Ca de obicei, avea multă treabă. Cât despre maimuță, aceasta n-are nici cea mai mică intenție să se metamorfozeze. În lipsa oricăror
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
țărână. — Îi e foame! strigă. Ăstuia îi e foame! Trecătorii râd sau zâmbesc, doar. Când se întoarce unchiul... începe Pran, dar cerșetorul râde și mai tare. Ce să fac? îl întreabă Pran direct. După ce se oprește din râs, cerșetorul își țuguie buzele disprețuitor. — Du-te să mănânci la cei de teapa ta. Te vor hrăni. Cine sunt cei de teapa mea? Cerșetorului i se pare întrebarea și mai hazlie. — O să-i găsești la clubul telegrafului. Nu-ți face probleme, corcitură mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
-mi vocea. Setterington și Gorman sunt infractori Înrăiți. Sunt veterani ai interogatoriilor. S-ar apuca să toarne și Asociația Scoțiană de Fotbal și ar chema imediat aici un avocat dăștept de genului Conrad Donaldson. Observ că gura lui Toal se țuguiază de un dezgust reprimat când Îmi aprobă punctul de vedere. Dacă ar ști că suntem pe urmele lor n-ar face altceva decât să-și strângă rândurile. Îi cunosc eu pe nemernicii ăștia. Cred că trebuie să-i ținem sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
pare că suferă Înfiorător. — Îmi pare rău dulceață, acu o fac numai din iubire, nu pentru bani. Las tineretu să siocupe dasta. Acus numa a unui bărbat. — Ray ăsta și-a făcut o oareșce reputație darmăsar n poliție, zâmbesc eu, țuguindu-mi buzele și băgându-mi și scoțându-mi alene pixul din mâna pe care mi-am strâns-o Într-un pumn. — A da? zice ea cu o privire pofticioasă. Asta-l pune la punct pe domnul Lennox. Și Încă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Și pentru haloi. Am fostacolo la restaurantu ăla franțuzesc vara trecută. Îți place potolu franțuzesc? — Nu prea, Îi spun eu. — La ăla elegande pe Royal Mile, insistă el. O chestie cu adevărat franțuzească. Îmi placiusturoiu zău. Melci cu usturoi. Își țuguie buzele și scoate un sunet de parcă ar sorbi ceva. — Ai fost vreodatăn locu ăla frățâne, la Petit Jardin? pronunță Ghostie numele restaurantului cu un accent franțuzesc afectat. — Nee. N-am fost niciodată acolo, Îi spun eu. Eu și Carole n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și nici n-ar mai vrea să intre nimeni... Satul Zirin, cartierul diviziei de infanterie, se ascundea sub o pânză de fum și de pâclă, din care de-abia scoteau capetele, sfioase și răsfirate vârfuri de pomi desfrunziți, câteva coperișe țuguiate de paie și turnul bisericii, spintecat de un obuz. Spre miazănoapte se vedeau ruinele gării și linia ferată ce închidea zarea ca un dig fără început și fără sfârșit. Șoseaua, însemnată cu o dungă dreaptă pe câmpul mohorât, venea din
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
spre el, deja rănite, preventiv, tati, ne-a fost dor de tine, iar el îi trimite un zâmbet stâlcit, serios? Și ea spune, sigur că da, a trecut aproape o săptămână. De ce aveți voi două nevoie de mine, zice el țuguindu-și buzele, v-ar fi mult mai bine fără mine, iar ea face un pas înapoi, ochii i se micșorează și eu mă dau jos din pat, draga mea, glumește, du-te și te îmbracă. Cu degetele tremurând de furie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pentru încărcarea materialului greu n-ar fi fost de prisos. ― Mașina asta nu-i o jucărie. Scepticismul evident din glasul lui Apone își găsea oglindirea în înfățișarea lui Hicks. ― Exact, făcu ea cu duritate. Mai este până la Crăciun. Sergentul își țuguie buzele. ― Specializată, ă? În loc de răspuns, ea se răsuci pe călcâie și se duse la aparat, urcă pe scară și luă loc. Dintr-o privire peste comenzi se convinse că încărcătoarea era un pic diferită de cele pe care le condusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Eu, nu, făcu Hicks. Nu sunt chimist. Așteptau părerea lui Dietrich. Ea o prezentă: ― Parcă ar fi o secreție. Monștrii ăia scuipă treaba asta, Ripley? ― Nu... nu știu de unde vine, dar am mai văzut... la o scară mai mică. Gorman țuguie buzele. Spiritul său analitic trecuse peste șocul inițial. ― Se pare că au dat iama prin colonie după materiale de construcție, zise el arătând imaginea de pe ecranul lui Hicks. Au prins acolo și un stoc întreg de discuri de ordinator. ― Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Stănciuiescu Vasile. Frate Demeter, mai găsim noi ceva în desagă pentru preacuvioșiile lor? — De-nchinat am mai avea, de băut așijderea, dară de mâncat - foicica fagului. Nu se poate! - zise Stăncilescu Vasile. Nestor! Calul răsări somnoros din iarbă. Stănciuiescu Vasile își țuguie buzele și scoase două șuierături ascuțite. Nu cred că mai poate, frate, - zise Stănciuiescu Demeter, privind sceptic dobitocul. Uită-te nițel la el: s-a îngrășat, s-a deformat de tot. Auzind aceste vorbe, calul sforăi cumplit, se înălță în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
celelalte. — Știi ce văd eu, spătare? Că ori despre ce și cu cine vorbești tot la treburile dumitale ți-e gândul. Da’ mai las-o-ncolo de putere și de mazilire, că doară acum ești cu o femeie! - zise Cosette țuguindu-și buzele a reproș. — în orice femeie zace un turc - grăi spătarul. Dă-i unei femei doi eunuci zdraveni și dacă nu va mazili pe unul dintre ei, să-mi zici mie cuțu! — Cuțu! - făcu Cosette. Ce-are a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
bancă de marmură și-și frecă încet cu podul palmei ochii obosiți, căprui. Dintr-un Fraxinus excelsior pogorî în zbor frânt un sticlete și i se așeză pe un genunche, ciripind. Papa îl mângâie pe cap și pe spate, își țuguie buzele și scoase câteva sunete asemănătoare cu ale micii păsări colorate din față. Sticletele ascultă atent, cu capul într-o parte, apoi începu să cânte. Când termină, fața sfântului părinte se întunecă: — Cardinalul Massari, va să zică... - murmură el și în ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un minut s-a Întors... Uitase agrafele... Probabil că și-a dat seama că va trebui să prindă separat documentele pe care urma să le Înmîneze la stația S... — Povestea asta am mai auzit-o. — Da, aveți dreptate. Femeia Își țuguie buzele și apoi zîmbi cu toată gura. Neliniștea din privire nu și-o putea ascunde Însă... — Mereu vorbesc singură... Ce obicei prost. Vă rog să mă scuzați... Știți, nimeni nu-mi zice nimic cînd vorbesc de una singură. Ce prostie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
-i totuna cu o cicatrice lăsată de o operație de apendicită sau o urmă de aluniță. Tare mă-ncurcă lumea asta care nu-mi spune tot ce are de spus de la bun Început. — Ai dreptate, nu e bine, rîse el țuguindu-și buzele. Își Întinse brusc un deget și-l trecu peste coastele mele. Apoi continuă: Pun rămășag că sora mea te-a luat, domnule detectiv, drept o bucățică picantă, să-i meargă la bere. — Și care au fost rezultatele investigațiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
bun? — De ce nu mi-ai zis de la bun Început că magazinul din orașul F furniza combustibil? Să nu-mi spui că n-ai știut. N-ai fost cinstit cu mine. Îmi mai ascunzi și alte lucruri importante? Se Înroși. Își țuguie buzele sfidător. Respira anevoie. Zău că faceți afirmații care distrug bunele intenții. V-am arătat fotografiile de bunăvoie... fără să mă gîndesc la vreo răsplată. Dacă nu v-aș fi spus eu, nici n-ați fi știut de existența lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
exact În spatele lui. Și cînd am trecut prin fața ei, abia a schițat un gest de a-și schimba poziția. Genunchiul care-i ieșea În afară era gata să-mi zgîrie brațul, dar n-a Încercat deloc să mă evite. Își țuguie buzele, comprimînd aerul din gură și cînd ele reveniră la normal, scoase un sunet asemănător sărutului. Se asemuia cu un salut, dar unul prietenos, aș zice. Dacă nu era, așa ceva, nu-mi dau seama ce vroia sa Însemne. CÎnd am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Cu siguranță o să ne cunoaștem și o să ne înțelegem mai bine. Eu vă pot cânta și la chitară. Să știi că mă cam pricep. Chiar nu vă deranjez? Reiko și-a aprins a treia țigară Seven Stars, după ce și-a țuguiat buzele în stilul ei. — Am discutat deja cu Naoko problema asta de nenumărate ori. Noi două te invităm, personal, să stai la noi. Nu crezi că ar fi frumos să accepți, politicos? — Bineînțeles că accept cu plăcere. Ridurile de la ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
noștri din sală, Midori a mai stat o vreme fără să spună un cuvânt, apoi și-a scos un Marlboro din buzunarul jachetei, a băgat țigara în gură și mi-a întins chibriturile. I-am aprins țigara. Midori și-a țuguiat buzele și mi-a suflat tot fumul în față. — Îți place coafura mea? — E grozavă! — Cât de grozavă? — Capabilă să răstoarne copacii din toate pădurile lumii, am zis eu. — Chiar așa crezi? — Da, chiar așa. A rămas o vreme cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Nu, șșșt. Nu ca un pașă, dacă la asta te gândeai. Ci curat și stabil, aproape ca un munte. Da. Asta e. Numele tău e un vârf alpin. Cu un izvor rotund, adânc la mijloc, plin de apă transparentă. Își țuguie buzele În formă de cerc, adăugând: Nu auzi, Anton? Liniștit, dar nu mut. Asta e din cauza vocalelor. A-ul e dur și vânjos, ca un vârf de munte, pe când o-ul e moale și flexibil, și deschide gura. Se aplecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o clipă era doar ochi și urechi; În alta, se Împrăștie Într-un amestec de membre și mișcare dezintegrată. Brusc, apucă registrul cu ambele mâini care prezentau răni pe două Încheieturi proeminente ale degetelor. Băgând de seamă apariția mea, Își țuguie buzele, Își vârî mâinile sub subțiori, și, aplecându-se Înainte, Încercă să-mi descifreze scrisul: — Doriți să... Doriți să vizitați muzeul, domnule... domnule Și Mai Cum, dacă-mi permiteți? Avea niște iriși perfecți, deschiși la culoare. — De fapt, Îl caut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]