276 matches
-
repede, sau detașat, sau sentimental și părea evident încântată de sunetele pe care le scotea chitara. Când cânta la chitară, Reiko arăta ca o fetișcană de șaptesprezece-optsprezece ani, care își admira o rochie nouă. Ochii îi străluceau, iar buzele ușor țuguiate se conturau într-un zâmbet calm. După ce-a terminat de cântat, s-a rezemat de stâlpul verandei și a privit cerul, dusă pe gânduri. — Pot să te întreb ceva? — Da, te rog, răspunse Reiko. Tocmai mă gândeam cât îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mână, mai mult sau mai puțin conștientă, luase aceeași poziție ca femeia mitologică În roșu din reproducerea de pe peretele din spatele ei, care, la rândul ei, avea În mână o cutiuță misterioasă. Cântărind asemănările - cap Înclinat, mâini ținute orizontal, buze ușor țuguiate - mi-am dat seama de faptul că Îmi iertase greșeala, dar și de faptul că prietenia noastră nu mai conta. Am așezat bancnotele pe masă cu grijă, una câte una, sperând să mă oprească Înainte să exagerez. Dar până să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și visa să se facă star de cinema. Pentru că atunci n-ar trebui să vorbească. Mă rog, asta-mi spusese Într-o zi când ne jucam. De Îndată ce-mi făcu această mărturisire, Greta coborî tonul și adăugă cu buzele țuguiate că dacă voiam, putea să mă lase să văd cum arată - „și știu că vrei, Sascha. Toți băieții vor. Dar trebuie să-mi promiți că n-o să sufli o vorbă surorilor mele. (Avea patru, toate mai mari decât ea. ) Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
că venea apocalipsa. — Tată, s-a Întâmplat ceva? Barsam Tchakhmakhchian a tăcut, lovit de durerea grea a unei amintiri din copilărie care se ivise parcă de nicăieri. Pe când era copil, În fiecare an un bărbat cu manta neagră și pălărie țuguiată, de culoare Închisă trecea prin cartierul lor, mergând din ușă-n ușă Împreună cu diaconul bisericii din zonă. Era un preot din vechea țară ce căuta băieți tineri și deștepți pe care să-i ia cu el În Armenia și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
seamă trăsurile, mașinile, trecătorii, tăia în lung strada, îndeajuns de mare, încît să fie recunoscut și ferit de la distanță, cu pas larg, încît cîinele abia se putea ține după el. Purta pușca pe umărul sting, cu țeava în jos, pălăria țuguiată, caraghioasă pe creștetul lui de bostan copt plutea deasupra tuturor, nu vedea, nu auzea nimic decît foșnetul pădurii, care era la cîteva zeci da kilometri depărtare. Și dacă totul nu e decît o păcăleală, o cacealma? Basarab Cantacuzino și nebunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
trase pe Jim peste genunchii olandezei și ai tatălui ei. Pe cînd camionul se Îndepărta de centrul de detenție, cu roțile deja prinse În șinele de tramvai, Jim se tîrÎ Înainte, spre cabina camuflată a șoferului. Se ținu de acoperișul țuguiat și ignoră șuvoiul de blesteme pe care i le adresa șoferul. Își ridică În vînt gura Însîngerată, lăsînd mirosurile grele ale Shanghai-ului să-i umple plămînii, bucuros că era din nou În drum spre părinții săi. 16 Rația de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
zgomot în bucătărie, liftul urcă cu presiune dilatată din străfund și se oprește cu zgomot de mină claustrofob, urât cer alb în gri, galben de pergament, oamenii se mai duc de colo încolo și toți își caută garsoniere, scârțâie frânele țuguiat, motor de mașini, demaraje, se duce, a se duce, a se opri în sunet grav, gâlgâit și iar subțire ascuțit a frână. E o pace susținută, periculoasă la modul așteptării și toată ducerea, întoarcerea, claxoanele îmi par fără rost. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
laptele crud și cald încă în hârdăul înspumat, ca iuțeala bălegarului și acreala pișălăului proaspăt căzut de sub rădăcina cozii. Când Peppa se lăsă pe spate, ridicându-și piciorul gol ca să-l sprijine în călcâi de rama patului, îi sărutai cupola țuguiată a pântecului și, ca să-i simt bătaia inimii, apăsai buzele sub urechea ei stângă, acolo unde simt că-mi zvâcnesc și mie venele când mă apropii de femeia care-mi place mult. Ea se ridică ă zăvorască ușa, înaintă apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
înclinat de o gravă adâncitură unghiulară. Urechile, una galbenă și cealaltă roșie, din pricina reflexului solar, înălțate mult pe marginile înguste ale jobenului și pornite cu colțurile de sus în afară, stăteau ca niște urechi blegi de măgar. Buza de sus țuguiată, făcea cu cea de jos un X roșu spălăcit, între un nas drept și puternic și o bărbie scurtă și deviată. Dar ceea ce era cu adevărat remarcabil în slăbănoaga înfățișare a individului tragic și ridicol, am observat-o cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Rudolf are zece chipuri și nu știu pe care să-l prezint mai întâi. Pe fiecare dintre ele poartă câte un nas asiro-caldeean, câte o mustăcioară neagră, douăzeci de ochi rătăciți în zece feluri și zece buze inferioare, cu moțurile țuguiate și arse de o veșnică sete de vin. Luiza îl numește „frumosul meu Ruttolf”, și cred că are deplină dreptate. Nu e prea înalt, dar ochii lui de noapte profundă, coama îmbelșugată a părului negru cu ape albastre, și fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
chiar a doua zi după noaptea nunții. Intrase indispusă în cămăruța mea îmbâcsită cu miros de ulei și de mizerie, azvârlindu-și pe canapea pălărioara bărbătească de fetru cafeniu, pe care și-o scoase cu vârful degetelor prinse de calota țuguiată. Trântită apoi, moale și picior peste picior, în faimosul meu fotoliu, îmi vorbi despre proaspătul ei consort. Mai târziu, când își scoase cămășuța peste cap, tandra canalie mi se plânse că „idiotul a obosit-o îngrozitor...” ... Cu totul altfel se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de țepii fini care creșteau chiar din interiorul urechilor, clapele verzi ale șepcii erau proiectate în afară, de-o parte și de alta a capului, ca niște semen de circulație ce indică în același timp două direcții opuse. Buzele pline, țuguiate, ieșeau de sub mustața neagră, stufoasă și se pierdeau la colțuri în niște cute mici, pline de dezaprobare și de firimituri de cartofi crocanți. Din umbra cozorocului verde, ochii disprețuitori ai lui Ignatius J. Reilly, și albaștri și galbeni, priveau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Apoi Insch Îl scoase pe Hoitar din bucătărie afară În zăpadă. Rămas singur În casă, Logan stinse lumânările și Îi urmă. 21 De data aceasta, „adultul alocat“ Hoitarului era un bărbat epuizat, puțin trecut de cincizeci de ani, cu capul țuguiat și cu o mustață ridicol de mică. Lloyd Turner: un fost profesor de la școala Hazlehead, care-și pierduse de curând soția și voia ceva care să-i ia gândul de la faptul că era mereu singur. Stătea la masă lângă Bernard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
era adunată În fața intrării de la ferma Hoitarului, tremurând și strănutând În zăpadă. Cei doi polițiști, Îmbrăcați cu cel mai călduros echipament pe care-l putuseră băga pe sub hainele galbene, păzeau poarta, ținând presa afară. Zăpada li se adunase pe șepcile țuguiate, dându-le un aer ușor festiv. Expresia de pe fețele lor strica imaginea. Le era frig, erau supărați, erau sătui de armata de jurnaliști care le Înfigea microfoane În față. Care le punea Întrebări. Care-i ținea departe de mașina lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
amsamblu de camere video funcționa, Înregistrând tot ceea ce se petrecea. Iar În mijlocul a toate acestea, stătea un tinerel cu păr blond decolorat și cu pistrui, Îmbrăcat În uniforma standard de agent de pază, maro cu ornamente galbene și o șapcă țuguiată. Arăta ca un răhățel cu pălărie. Le spuse că nu erau camere de supraveghere amplasate În camera unde se petrecuse crima, dar că erau pe toate coridoarele principale, la Urgențe și la toate ieșirile. Aveau și unele dintre saloane, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Înapoi până la biroul de pază. Criticară ziarul și decizia acestuia de a-i da lui Gerald Cleaver bani pentru povestea sa. Tânărul pătat În uniforma cea maro-căcănie era pe cale să plece la acțiune, trăgându-și mai bine pe cap șapca țuguiată. — Probleme? Întrebă agenta Watson. — Cineva fură batoane de Mars de la magazinul de cadouri. Îl priviră cum dispare după colț, cu picioarele și coatele zburându-i În toate părțile În graba lui de a ajunge la locul delictului. Watson zâmbi sarcastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ușor, fiindcă își ținuse răsuflarea, și se simți scrutat de ochii lui Claire. Apoi film deveni color și apărură niște bărbați goi, ce alergau unul după celălalt asemeni câinilor de mai înainte și se aruncau unul spre celălalt, cu gurile țuguiate. Prim-planuri pe poziții 69, o un traveling larg, apoi Felix Gordean apăru într-un costum roșu, de diavol, prostindu-se și dansând. Lui Danny i se sculă. Mâna lui Claire se repezi acolo, ca și cum ar fi știut. Danny se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
încă nearate copii se jucau împletind coronițe din flori de lotus. În fața acestei priveliști samuraiul își dădu pentru prima oară seama că avea să plece într-o țară necunoscută și îndepărtată. Dincolo de câmpie, se înălța castelul Stăpânului, negru, măreț și țuguiat ca o corabie de război. La poalele castelului se întindea orașul încețoșat în lumina primăvăratică. Chiar la intrarea în oraș era o piață unde negustorii care întinseseră pe jos de toate, de la oale, ceaune, ulei până la sare, țesături de bumbac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Vizigotul. E blondă Omalissan. Blondă ca tine. (Ți-am spus că azi ești blondă, nu?) Asta-i și place lui Musa. Nu carnea ei, care a început deja să se înmoaie. Nu sternul proeminent. Nu degetele sidefii, încărcate de inele țuguiate, greoaie sub apăsarea pietrelor care nu de mult gemeau în sipetele beduinilor. E blondă. Și a fost femeia altuia. A seniorului Sevillei, răpus de o suliță arabă. I-a trecut prin ureche, zice-se, și trebuie că s-a înfipt
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
literei, mărăciniș, Jos în lumină tunsă, grea, de sobă. Odaie, îndoire-n slabul vis! - Deretecată trece, de-o mătușe - Gunoiul tras în conuri, lagăr scris, Adeverire zilei - prin cenușe. DESEN PENTRU CORT O, veacul legiuise militar În litere ca turnul țuguiate! Urzite căi, neverosimil var, Prin dimineața ierbii înmuiate. Spălări împrăștiate! Înnoiți Arginturile mari botezătoare Și inima călărilor - spuziți De dreaptă ziua-aceasta suitoare. - Ei vor sălta, la drum cu Novalis, Prin Șvabii verzi, țipate în castele. Să prade tremuratul plai
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
fi vrut să ejaculeze la nesfârșit. Când am simțit retrăgându-se valul acela uriaș care mă lovise la Început, m-am străduit din răsputeri să devin lucidă și am aruncat o privire În jurul meu. Atunci am zărit În fața ochilor fundul țuguiat al lui Reiko, iar limba mea era bine Înfiptă În deschizătura aceea. M-am uitat la ceas: deja trecuseră patru ore. E drept că toată viața am fost nimfomană, Încă de când mergeam la grădiniță, dar nici acum nu-mi vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
la Paris. Când am fost noi la festivalul de film din Italia... și când spun noi, mă refer la mine, la el, la Reiko și la neisprăvitul ăla de Gan... În mintea mea se amestecau imagini disparate: sfârcuri Întărite și țuguiate, gambe strânse Într-o pereche de ciorapi de damă, un spate acoperit de un puf de un auriu palid, degetele picioarelor vopsite cu ojă de culoare metalizată. Dintre toate acestea se degaja imaginea fotografiei primite de la Gan. Privisem Îndelung acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
glumești cu el. El avea ochii roșii de oboseală, era nebărbierit și palid la față. Chiar și părul arăta cam prost — nu murdar sau unsuros, doar nearanjat. Luă o poziție teatrală de fotomodel — cu un șold în afară și buzele țuguiate — și zise: — Spune-mi tu. Cum crezi că mănânc și cum dorm? Ca dracu’, răspunse Leigh fără nicio ezitare. Jesse începu să râdă și deschise ușa. — Bun venit în umila mea locuință. Leigh privi în jur. Măsură cu privirea podelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mai răsară nimic, niciodată. Nici măcar un fir de iarbă. Un fel de kilometru zero al universului, la care să ia aminte și omuleții verzi - de-ar mai fi fost viață pe undeva, cum se zicea -, să bage În capetele lor țuguiate sau pătrate că un altfel de păcat nu rămîne fără pedeapsă, chiar de-ar fi să se petreacă Între necuvîntătoare. Pentru că s-ar fi putut, vreodată, acestea să capete grai și minte și să ia lucrurile de la capăt, conștient, ceea ce
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Halloween. Căsuțele pe lângă care treceam zilnic aveau câteva ingrediente inevitabile în curte și pridvor: dovlecii galbeni, făcuți „om”, ca la noi la țară, sperietori, unele lipite de ușă, altele sub forma unor vrăjitoare care își scoteau din pământ coada, pălăria țuguiată, mantia și ghearele, vampiri, beteală cu dovlecei și vampiri, becuri cu dovleci, baloane cu dovleci, schelete, păianjeni. Totul trebuie să culmineze cu seara de 31 octombrie, când copiii merg din casă în casă să amenințe și să sperie. Gazda, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]