3,981 matches
-
Puse într-o latură a mesei o sticlă fără etichetă, cu o licoare alb-gălbuie, socotind-o, cum mărturisi el mai târziu, cenușăreasa băuturilor sale tari... - Da’ sticla aceea care nu prea are față comercială ce tot o dosești? - E țuică, țuică de-a noastră, de la primarul din Vutcani, dar dacă vrei... - Hai să lăsăm deoparte toate importurile și să gustăm câteva pahare din rodul autohton! Să știi un lucru, e mult mai sănătoasă țuica noastră bătrânească. Are o dulceață împrumutată din
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
comercială ce tot o dosești? - E țuică, țuică de-a noastră, de la primarul din Vutcani, dar dacă vrei... - Hai să lăsăm deoparte toate importurile și să gustăm câteva pahare din rodul autohton! Să știi un lucru, e mult mai sănătoasă țuica noastră bătrânească. Are o dulceață împrumutată din seva acestui pământ și e lipsită de chimicale. Și mai are o calitate : numai după câteva pahare, te ia cu călduri de la călcâi și te face să-ți amintești toți strămoșii până la a
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Jan se înfrupta din gustări, dar ochii îi erau la rachiul care, turnat deja de un timp în pahare, își juca năbădăios mărgelele ca flăcăii la hora satului. Gustară din bunătățile puse pe masă de Ina, ciocniră câteva pahare de țuică fără să le numere, privind cu jind la sticla aproape golită. Discutară nimicuri prezente pe frontispiciul zilei. Timpul curse o dată cu țuica ce se lăsase cu tot plumbul tăriilor în picioare și le înflăcără obrajii celor doi. Se priviră reciproc. Jan
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
năbădăios mărgelele ca flăcăii la hora satului. Gustară din bunătățile puse pe masă de Ina, ciocniră câteva pahare de țuică fără să le numere, privind cu jind la sticla aproape golită. Discutară nimicuri prezente pe frontispiciul zilei. Timpul curse o dată cu țuica ce se lăsase cu tot plumbul tăriilor în picioare și le înflăcără obrajii celor doi. Se priviră reciproc. Jan gata de plecare i se adresă lui Alex: - Să știi că noi amândoi suntem bolnavi! Uită te puțin în oglindă e
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
un zâmbet luminat de bunăvoință, pe care străluceau două șiraguri de dinți de un alb fără egal. Flăcăul alergă în calea musafirului fluturându și pletele în vânt, și-l întrebă din mers: - Domnul vrea să comande ceva? Avem cazane de țuică, tingiri pentru fript cârnați, ibrice de aramă spoite pentru cafea, ce zice domnul? - Domnul zice, tinere, că vrea să vorbească cu bulibașa. Se poate? - Cum să nu, e ceva mai încolo, la cortul lui. Tocmai își aprinde pipa. Vă duc
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ierburilor de tot felul, atribuind toate aceste minuni Stăpânului universului. Deși trecuseră numai câteva săptămâni de când alergau ca bezmeticii, li se păreau a fi departe acele vremuri când șatrele umblau slobode și, pripășite la marginea satelor, rostuiau măiestrite cazane de țuică sau tot felul de obiecte casnice. Țigăncile ghiceau fetelor dornice de măritat, citindu-le în cărți, în bobi sau în ghioc trecutul, prezentul și viitorul. Ghicitoarele își asigurau clientele că pot dezlega pricini, lega ibovnicii, descânta de urât, năjit sau
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
îi trimise vorbă lui Ciontu: - Eu am hotărât, îmi duc șatra la marginea satului Bălășești, unde oamenii ne așteaptă. Nu am a mă teme de nimic! Toamna bate la ușă și sătenii au mare nevoie fie de noi cazane de țuică, fie de spoit cele vechi, de tingiri și câte și mai câte. Este de lucru berechet! Zis și făcut. Aflând pricina alergării lor, bulibașa Iorgu Stănescu porunci să se oprească la întâmplare, pentru noaptea aceea, la marginea unei păduri, să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
nivel înalt tot timpul, chiar și astăzi, la 82 de ani, nu stă locului și lucrează în atelier, spintecă și curmă lemn la ferăstrăul circular, cu toate că are implantat un stimulator cardiac, care, de altfel, nu-1 împiedică de la cinstirea câte unei țuici fierte cu secărică și zahăr ars, specialitatea casei. Când are chef, stăm la taifas, relatându mi întâmplări hazlii din copilărie și din armată, că râd de mă cocoșez, dar și situații tragice de la Primărie și Cooperație, când era obligat să
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de ani, o sumă rotundă, să le public. Până atunci, vom pune țara la cale în fiecare întâlnire săptămânală, el ținându-mă la curent cu tot ce mișcă-n Vama, stimulați de efectul euforic rezultat din originala și inegalabila sa țuică fiartă. * Fratele cel mic al mamei, Arcadie, i-a întrecut pe toți ceilalți prin capacitățile intelectuale moștenite și prin studii, ajungând după absolvirea Academiei Militare din București, om de stat reprezentând România timp de 15 de ani la Congresele de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
babă din dramatizare era jucată tot de o tînără, cam de etatea soacrei ; iar cîinele...nu apărea, auzindu-se-n spectacol Însă, live, ham-hamul recuziterei - femeie onestă, cu frica lui Dumnezeu, care Își făcea curaj Înaintea fiecărei reprezentații cu o țuică mare... Și așa se (mai) scrie istoria, nu?!... CÎnd eram regizor la un teatru din Moldova, aveam un coleg mai În vîrstă care spunea, neplăcut de des :” Teatrul trebuie făcut cu umilință!”. De ce? Nu zic că tre’ să ai trufie
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Îndreaptă un deget acuzator către el: "Și tot dân cauza ta, da!" "Cum dân cauza mea?" "A! Te faci că nu mai ții minte, nu?" "Să mor, dă mă stiu vinovat dă seva!" " Da' cine a scăpat păhăruțu' ăla dă țuică pă jos, dă să umpluse toată casa dă miros, ă? Trăznea, nu alta. Și apucă-te, Cateluțo, și șmotruiește, dășchide toate ferestrele să să facă corent, să iasă duhoarea dân casă..." "Ei, las', las' că nu si-a părut rău
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
că-și fac cavouri d-un miliard, din banii pe care i-au strâns o viață sau din ce li s-a retrocedat, și vor să-i scapi, făcând medicină d-asta, socială. Îți dau după operație o sticlă de țuică, cică dreptu' tău. Nu-i mai plânge tu, că știu eu un caz de-ți stă mintea-n loc de cât de perverși sunt. Ia fii atentă! "Un fost director de firmă, director și pe timpu' lu' Ceaușescu, baros' de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pe de o parte, prezentarea lumii sordide din România prin eșantionul vieții de cartier în București (viața la bloc, cârciumile, locuri de muncă provizorii și chinuitoare, familii instabile, certuri, amantlâcuri etc.) și eșantionul vieții la țară a rudelor Magdalenei (fiertul țuicii în cazane improvizate, alcoolismul, traiul mizer etc.); pe de altă parte, viața copiilor abuzați sexual, violența proxeneților profitori, opulența clienților pedofili (se insistă pe decăderea morală a unui presupus nepot al lui Toulouse Lautrec, furat în toate felurile de copiii
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
ținta atacului vreunui extraterestru mai puțin pretențios, cei mai mulți dintre rolanzii de rînd se grăbiră să umple cîrciumile, ca să fumeze marijuana și să-și umple burta cu bere, știut fiind că mirosul unuia care fumează mult și bea multă bere sau țuică este din cale afară de neplăcut chiar și pentru pămînteni, darmite pentru extratereștri! Localul frecventat de doctorul Thomas, despre care Îi spusese lui Vic că ar fi o cafenea, era de fapt o berărie, care se umpluse de lume din primele
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Mihai. Vine mama la premieră? Cred c-o iau cu mine. Îmi mai dai telefon, că vremea asta, știi cum îi pe la noi: dacă ninge puțin, greu mai răzbați pîn' la șosea. Tot așa ninge și pe-acolo? Vezi că țuică nu ți-am pus; cei de la C.A.P. n-au dat drumul la cazan; au zis că dă abia cînd se termină totul de strîns de pe cîmp, și cum sfecla e încă în pămînt... Lasă, cumpăr vodcă... răspunde Mihai, atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și înjura piedica și pe cei ce-au făcut-o, iar taică-su îl reclama că înjură pe prietenii noștri, întrucît piedica o avea de la un tovarăș de arme de peste Prut. (Abia de vreo doi ani, într-o toamnă cu țuică multă, i-a povestit lui Lazăr cum, prin '41, a furat în Ucraina un cal cu tot cu piedică, să se ducă pînă într-un oraș rămas în urmă, și cum a stat o zi de i-a dat de capăt, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
autogării. Ce zici, mai vine? Dacă toți spun că da... strînge Mihai din umeri. Mai stai să mai iau una arată cu privirea spre paharul gol, apoi pleacă și se întoarce cu două pahare din care se ridică aburi de țuică fiartă, frumos mirositoare. Ciocnește paharele unul de altul și-i întinde lui Vlad: Noroc! Ce Dracu'! De la un timp, abstinența seamănă a boală, ori, mai degrabă, a viciu. Nu pot, zău! Ce-o să zică Sorina? O să zică bun găsit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ochii la paharul gol din mîna prietenului. Nu spun că nu-mi place, dar nu obișnuiesc decît foarte rar, mai ales iarna, cînd merg pe munte răspunde Vlad. Hai că mai dau și eu unul zice, ridicîndu-se. Pariez că-i țuica vînzătorului, de-acasă, că prea e parfumată spune întorcîndu-se cu două pahare pline. Poate mă-mbăt și mă fac de rîs în fața Sorinei. Noroc! Sorb amîndoi încet, pe îndelete, din paharele fierbinți. În jurul lor e un du-te-vino de oameni grăbiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Honda, evident. Zău?! vrea să se antreneze în glumă Paula, pîndind momentul să-i spună că i-a interzis s-o mai sune. Cum arată fără Honda? Cum poate să arate un bărbat care stă în crîșma autogării și bea țuică fiartă? Ar putea, la naiba, să-și cumpere un palton, că nu mai ține, la ditai ingineru', cu mesadă. Gata să-i spună de telefon, Paula are o reacție de jenă, preocupîndu-se de haina lui Radu. Simte cum o arde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ia locul dincolo de bar. Du-te, Sultano, și trezește-i. Zilele astea era vorba să închidem. Cu ce vă servim? întrebă spre cel din fața lui. Să dau un telefon arată profesorul spre receptorul luat deja de șofer să ceară autogara. Țuică este? întreabă Mircea Emil, împingîndu-și spre ceafă, cu vîrful arătătorului, pălăriuța. Ai impresia că sîntem bodegă? Eu n-am decît impresii de călătorie și ceva bani. Și eu, mai ieftin, am un lichior îi arată chelnerul o sticlă, intimidat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
afirmații făcute în gînd. Lazăr își bagă geanta cu afișe sub masă și merge la bar: Salut, stimate domn! O vodcă mică dacă ții la mine. N-am nici mare, poți să-mi fii și frate răspunde chelnerul. Atunci, o țuică de prune, să ne simțim ca acasă. Nu ținem. Sigur, aici e restaurant de lux. Fratele meu omul, dă-mi un rom și-o să mă închipui naufragiat în Jamaica. L-am terminat. Păi atunci, fratele meu omul, mă las de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dom' inginer! Bună seara, nea Bogdan! Noroc, Mihăiță! vine Săteanu cu mîna întinsă după ce a închis ușa în urma celor doi. Mă gîndeam că pe viscolul ăsta... Abia am ajuns și eu. Iei ceva? Mulțumesc, dar... la autogară am băut niște țuică fiartă... Stai arată Săteanu spre un fotoliu, aducînd o sticlă și două pahare, în timp ce Doina, ca de fiecare dată cînd se bea, își cere scuze și se retrage. Ciocnesc și beau. Ia zi-mi, surîde Săteanu, prăbușit în fotoliu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un fotoliu, aducînd o sticlă și două pahare, în timp ce Doina, ca de fiecare dată cînd se bea, își cere scuze și se retrage. Ciocnesc și beau. Ia zi-mi, surîde Săteanu, prăbușit în fotoliu tot așa bună și tare e țuica pe la noi? Da... Anul ăsta încă n-au dat drumul la cazan; abia după ce se termină de strîns totul de pe cîmp... Vreo schimbare la teatru? Tot sîmbătă? Tot. Seara asta, cu cursa rapidă, vor veni și afișele. Eah, lasă-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
genunchi sticla pornită în jos și o așază pe mijlocul mesei, în vreme ce soția, lăsînd copilul din brațele sale să stea jos, în picioare, caută prin sacoșe. Dacă scoate două olițe din sacoșă, mă duc și-mi vînd ceasul pe-o țuică! mormăie Lazăr, observînd că și studenta privește într-acolo. Vinde-l rîde studenta încet, cînd femeia scoate dintr-o sacoșă două olițe, una roșie și una albastră, din material plastic, puse una în alta, învelite într-o pungă de polietilenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mîncare... a strîns bărbatul din umeri și s-a aplecat spre un ungher al terasei de unde a luat în mîini două traiste mari, vărgate și le-a băgat în hol. Mîine seară i-a șoptit cu aceeași răsuflare mirosind a țuică transport combustibil la niște unități, în deal. O să arunc peste gard, în spatele casei, cîțiva saci cu cărbuni și lemne. Nu știe nimeni, șoferul are și el ciubucuri... Numai să fiți atentă, să băgați repede în magazie... A uitat de necazuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]