309 matches
-
cu ciocolată pe care m-a pus s-o fărâmițez, astfel că fulgi de ciocolată s-au împrăștiat pe fusta mea și, în ciuda serii friguroase, au reușit să se topească. Timp de nouăzeci de minute interminabile, în care am făcut țurțuri, Greg m-a pus să ling pâinea, să o miros, să o privesc și să o mângâi. Singurul lucru pe care nu m-a pus să-l fac a fost s-o ascult. Și nu mai era nimic altceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să-mi continuu isprăvile de lampist și am pornit-o În căutarea unor radiatoare care să-mi confirme că resuscitarea boilerului fusese un succes. Cele pe care le-am găsit s-au dovedit potrivnice năzuințelor mele, rămînÎnd Înghețate ca niște țurțuri. Toate, mai puțin unul. Într-o cămăruță de nu mai mult de patru-cinci metri pătrați, o baie, care am bănuit că se afla chiar deasupra boilerului, se percepea o anumită Încălzire. Am Îngenuncheat și am constatat cu bucurie că plăcile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Nu credeți că peste tot, pe unde trec, pamântul îmi dăruiește rodul? Am din belșug struguri, mere, zarzavaturi și legume. Hambarele sunt pline cu porumb!” POVESTITOR II A plecat toamna! Iată, a sosit iarna geroasă, împodobită cu o coroană de țurțuri de gheață. Ea a colindat toată lumea-n lung și-n lat și a acoperit pământul cu o pătură groasă de zăpadă, ca să nu înghețe firele de iarbă, rădăcinile florilor și ale grânelor. Acum priviți cum fuge, fuge, ca să n-o
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
amabil să-mi povestiți, vă rog, despre omorârea misionarilor străini. Îmi este foarte greu să cred așa ceva. — Aș vrea ca și Majestatea Sa să fi avut dorința de a afla despre asta, zice prințul Kung. Știi cum se spune: „Un țurțure lung nu se formează într-o singură noapte de ninsoare“. Păi, rădăcinile incidentelor pot fi găsite în timpul domniei împăratului Kang Hsi. În acea vreme, când Marea Împărăteasă Hsiao Chuang a ajuns în toamna vieții sale, ea s-a împrietenit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
se făcuse smocuri Încleiate și Împuțite. Din bot i se prelingeau bale tulburi care se Încurcau și atârnau În barba ciufulită. Coada, groasă la rădăcină precum cea de bou, se târâia prin țărână În urma carului. Pămătuful din vârful ei făcuse țurțuri de nămol uscat și scotea clinchete de cădelniță la fiecare hop. Coada lăsa În pulbere o dâră tremurată pe care oamenii o priveau cu teamă și cu scârbă. Pe obraji sângele li se Închegase, se scorojise și se făcuse stacojiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
datori cu încă o moarte până la primăvară. Spusele lor se rotunjeau în piepturi și piereau pe buzele umede, blestem al tăcerii. Tăcerea durea. Orice tăcere doare atunci când nu e ascultată... Și povestea devenea tot mai dezlânată, pleoapele se îndesau cu țurțuri ascuțiți. Alunecau zgomotos în cămășile sfâșiate. Cuvintele mocneau undeva, după o perdea groasă și se spărgeau ca o izbitură de topor în gheața transparentă a lacului... Poate nici nu erau cuvinte obișnuite, ci erau doar acele silabe conservate în ecoul
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
tocma’ să ușura la marginea drumului, când să porni vârtelnița. Noi mergeam tot înainte dimpreună cu Înălțimea Sa, care nu mai vedea și nu mai auzea nimic. Grozav ce-i place la război! Bieții de noi, degerați, cu mucii în țurțuri până la bărbie, ne țineam aproape de el, tot pe lângă el, că el e tătucu’ nostru. Dacă zice să nu mâncăm, nu mâncăm. Dacă zice să murim, apoi murim. Și cum mergeam așa - mai aveam o aruncătură dă băț pân-la primu’ sat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
toate lipite de peretele din stînga, cum intrai. Asta Îl făcea să se simtă mai sigur pe sine decît la The Index, unde erau Împrăștiate, pentru că era mai mult spațiu. În noaptea aceea era foarte frig și, cînd intră, avea țurțuri agățați de mustață și niște pojghițe mici pe gene și n-arăta prea bine. PÎnă și mirosul Îi era Înghețat, Însă asta n-a ținut prea mult - cum a Închis ușa, a și Început să se simtă. De obicei mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pufoaică proletară, pe cap purta o căciulă grosolană, cu apărători pentru urechi. Asta era tanti Cucu, cunoscută în mahalale drept Piratu’. Cealaltă era sugrumată de un fular care-i atârna până la călcâie. Nemaipomenit ce semăna cu Cristina. Amândouă mogâldețele aveau țurțuri la nas și promoroacă pe gene, pe sprâncene. Mă fixau ciudat, ca niște vârcolaci. Le-am explicat că eu nu văzusem pe peron decât doi muncitori sau boschetari, ce-or fi fost. Piratul, care-și luase iar înfățișarea de Mike
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ar fi arătat copiii, tinerii, adulții, bătrânii, dacă s-ar fi schimbat așa cum se schimbă natura sub influența anotimpurilor... Copiii cu bobocei de flori în loc de sprâncene, tineri acoperiți de frunze și radiind de soare, adulți în culorile toamnei, bătrânei cu țurțuri în barbă sau în vârfurile degetelor, etc. Armonia din natură a vorbit întotdeauna despre creatorul ei. Acest lucru nu avea cum să treacă neobservat de ochii vigilenți ai geniilor artistice. De aceea pe lângă om cel mai des întâlnit subiect în
Literatura si arta. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Marcuta Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2368]
-
mirosul de sânge și băligar, la prenumele rembrandtiene. La subsol se aduceau acum mătăsuri grele, cu luciu unsuros, pocale de cristal pe mesele cufundate sub valuri de dantelă olandeză, mobilier cu intarsii florale și candelabre cu sute de prisme și țurțuri de cuarț. În locul berii ordinare se serveau acum băuturi fine în sticle de forme ciudate. Femei în toalete de seară se lăsau conduse până la mese, de unde priveau apoi curioase scena, pe care deocamdată cânta o orchestră din care ieșeau în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dar în jumătate de an nu am mai văzut decât, de câteva ori, o femeie bătrână. Prin altă fereastră, mult mai mare, de la stradă, puteam vedea un glob pământesc, mobile foarte pretențioase și probabil prețioase și un mare policandru cu țurțuri de cristal și luciu de aramă. Nici măcar în jurnalul meu, care cuprindea versuri, note de lectură, vise mai stranii și prea puține fapte exterioare, nu am scris nimic despre această "întîlnire". Tot ce-am notat în acea zi în agenda
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
orbeau. Pe stradă, în amurgul care începea să se lase, prin fața celor care așteptau ca și tine, se plimba, cu coada între picioare, o potaie. Blana gălbuie era presărată cu zăpadă, iar firele de pe picioarele din spate se prinseseră în țurțuri unele de altele. Avea botul negru și se uita țintă în ochii câte unui trecător. Se învîrtea de colo-colo, dar numai către mijlocul străzii. Părea înțepenit de frig. Și brusc, o mașină a apărut din aerul întunecat și l-a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dar nu-ți ajungea, În orice caz, nu e petec de asfalt sau iarbă, pe dealuri sau În spate la hipodrom ori pe aleile de la castel, pe care piciorul tău să nu-l fi călcat. Iarna te Întorceai cu mucii țurțure, după lungi partide de patinaj pe lac, Îți uscai pantalonii pe soba enormă pe care flacăra scremută a economiei socialiste În versiunea ceaușistă nu reușea să o Încingă decît spre după-amiază, În timp ce taică- tău turna În tine ceai de tei
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nemișcate, legate între ele doar prin urme fantomatice de mișcare. Se spăla, se îmbrăca și mânca în momente disparate de timp. O întoarcere a capului declanșa un șir de diapozitive zăngănitoare. Nu putea turna cafeaua; lichidul atârna din ibric în țurțuri, iar dintr-un moment suspendat în altul, masa se umplea cu lacuri înghețate de cafea. Pisica ei o îngrozea, făcându-se nevăzută și rematerializându-se în altă parte. Televizorul îi rănea ochii. O pasăre în zbor făcea găuri ca de glonț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
din stomac se transformă într-un fel de apăsare, ca aceea pe care o simți după un prânz prea îmbelșugat. În schimb, avu senzația că un ac înroșit îi împunge fiecare vertebră. La jumătatea spinării, acul se prefăcu într-un țurțure de gheață, care începu să se topească și să-i curgă ca un șuvoi rece spre sale. Ceva (o mână? o bucată de metal? un clește?) îl apucă de braț și aproape că-i smulse mușchii. Lui Grosvenor îi veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
fix, carillonul începea să cânte. Nicu se străduia să prindă întâlnirea cu dorobanțul. Nu era ușor, pentru că se orienta numai după soare și umbră. De data asta atenția băiatului se îndreptă spre altceva. Pe jos, chiar în fața lui, era un țurțure splendid, de vreo doi coți lungime, numai bun de spadă. Îl culese pe loc, îi mângâie suprafața ușor vălurită fără să-i pese de răceala gheții, îl duse cu ambele mâini la șold, apoi îl ridică, tot cu două mâini
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
loc, îi mângâie suprafața ușor vălurită fără să-i pese de răceala gheții, îl duse cu ambele mâini la șold, apoi îl ridică, tot cu două mâini, și făcu, răcnind, o mișcare de spadasin spre un dușman nevăzut. Din nenorocire, țurțurele, obișnuit pesemne cu mai multă liniște la marginea de acoperiș pe care crescuse, nimeri prost: un ins cu uniformă militară și baston cu cioc de argint, un domn de statură mijlocie care tocmai ieșea pe ușa clădirii cu ceas. Era
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
e foame? — Nu! Cu atât mai bine. Povestește-mi de-a fir a păr ce ai vorbit cu străinul pe care l-ai întâlnit ieri în fața Bisericii Icoanei. Nicu oftă și-și descheie surtucul: vasăzică asta era. Nu accidentul cu țurțurele și nici portmoneul, care n-ar fi vrut să intre în atenția Poliției, fiindcă atunci nu și-ar mai fi primit recompensa. Și nici maică-sa, cu vreo boroboață. Era prima dată că vorbea cu conu Costache, și de-aproape
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
așa ușor: dacă râde, cu siguranță că au câștigat. Dar portarul îi arătă, în loc de numerele la loterie, o poză mare. Era Calea Victoriei, tocmai pe unde venea în fiecare zi, într-o zi cu soare, cu multe trăsuri și birje și țurțuri lungi la case. Și ceva mai jos de clădirea ziarului Indépendance, un domn, o, îl cunoștea, era conu Costache, mânios, cu bastonul ridicat amenințător. Iar de cealaltă parte, printre trăsuri, un băiat alergând speriat, gata să fie lovit de niște
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
era soarele virtualității. Se gândi să tasteze „Armin-dodo“ și dădu căutare pe acest nume uitat, de alint, de care se despărțise de când fiu-său era băiețel. Îl găsi de îndată, ca pe o stalactită agățată de un tavan plin de țurțuri. Era un tânăr frumos și necunoscut, îi venea greu să creadă că în el fiul lui - un băiat de opt ani - se pierduse cu totul. Găsi și câteva zeci de fotografii cu adolescenți și colegi de școală ai lui Armin
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ziua de lungă? — Pe aici nu ninge. — Se mai întâmplă uneori. Și de îndată ce-aș începe să târăsc după mine unul dintre cărucioarele astea, s-ar și pune pe nins. Probabil că aș fi găsit într-un șanț, cu țurțuri de gheață atârnându-mi din toate orificiile, în timp ce niște pisici fără stăpân ar veni peste mine să profite de căldura ultimei mele suflări. Nu, mulțumesc, domnule. Trebuie să plec. Cred că am o întâlnire pe undeva. Ignatius privi absent spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
suflet. Se distanțează... de aceea e atîta răceală în lume: ne pîndește un îngheț general... eu deja am ajuns zilele astea să tușesc de o sută de ori pe minut... i-am spus că e vina ei, că îmi trimite țurțuri prin email... sigur că mă jucam, dar un adevăr tot este aici. Înghețul exterior al iernii se reflectă în suflete... sau invers... cine știe... Te-am visat azi noapte, i-am spus la un moment dat. Da? Și ce făceam
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
Crăciun, iar În mijloc, Îmbrăcată În pânză roșie, scena deocheată a unui teatru de marionete luminat cu torțe fumegânde. Dar, imediat după el, treceai pe sub o arcadă din piatră cioplită, și lângă o fântână din bronz, de grilajul căreia atârnau țurțuri lungi, se deschidea bolta unui alt gang. Deasupra ușilor, vechi capete aurite de lei mușcau inele de bronz. Un freamăt ușor trecea printre zidurile acelea, zgomote inexplicabile se rostogoleau de pe acoperișurile joase și se infiltrau În jgheaburile streșinilor. Casele trădau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Face zid de cetățuie. Cică ar veni din norduri, Îmbrăcată-n haină albă; Peste ape face poduri Și pe geamuri flori de nalbă; Din steluțe de ninsoare Ea ridică munți de-omături; Dacă nu te culci sub pături, Faci chiar țurțuri la picioare; După ploi și după brume, Se arată și pe-aice, Dar aș vrea s-o știu pe nume - Voi să-mi spuneți cum îi zice? Cum se mai numește ea, Când se-așează pe pomăt, Pe câmpii sau
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]