461 matches
-
Orsay, invocând în memorie cuvintele ei despre camera lui Van Gogh de la Arles, despre jocul de perspectivè al obiectelor și despre culori, despre culori le vorbește acum și studenților, sugerându-le misterul unei alchimii sofisticate dintre compoziție și culoare, eu, așezat la catedrè, manevrând calculatorul, urmèrindu-i semnele atunci când îmi cere sè schimb imaginea, dar atent și la mișcèrile ei, observând, sus, deasupra cizmelor, porțiunea goalè din jurul genunchilor, pe care o fustè mai scurtè, îmbrècatè astèzi, i-a lèsat dezgoliți, dorindu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
chicotit pe seama lui după aceea, dar trebuie să recunosc că pizza a fost foarte bine-venită. Ben și Finn se plâng de Pimm’s, desigur, dar le spun că este și bere în frigider, și imediat încetează cu văicăreala. Suntem toți așezați confortabil pe canapele și pe podea, o gașcă abia așteptând să ronțăie ceva, când Ben deschide gura: — Unde e Jim? Ne uităm cu toții prin cameră, ca pentru a confirma absența lui Jim. Nici n-am băgat de seamă că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
De ce pune mîna?... În timp ce Petre cu ai lui ajungea în uliță, Ion Pravilă spuse prefectului, tot cu glas tare, să audă și oamenii, că băiatul cine știe ce are ori i s-o fi năzărit, că altfel e foarte de treabă și așezat, și harnic, fruntea flăcăilor, dar nevoile mai sucesc mintea multora și-i înfierbîntă când nici cu gândul n-ai gândi. Numai căpitanul Corbuleanu îngălbenise și-și mușca buzele într-o enervare de frică și nehotărâre; el crezuse că răcnetele flăcăului
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
un scaun... în hol. John Robert trecu pe lângă Tom care rămăsese în picioare și se întoarse cu un alt scaun cu speteaza dreaptă, pe care-l așeză cu spatele la fereastră, după care închise ușa ce dădea spre hol. Acum erau amândoi așezați. Tom se gândea că ar fi cazul să spună ceva, așa încât îi spuse „Bună dimineața“, ceea ce sună cam tardiv. Nu numai că nu-i vorbise niciodată până atunci lui Rozanov, dar nici măcar nu se aflase în apropierea lui și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
unde constatase că Pearl plecase. Revenise cu fața scăldată în lacrimi. John Robert o măsurase în tăcere, cu ochii lui teribili. Încă de pe acum, conviețuirea în casa aceasta micuță, urcatul și coborâtul scărilor, mâncatul și băutul împreună, mersul la toaletă, așezatul pe scaune și ridicatul în picioare, deveniseră o rutină de coșmar, ca aceea a pușcăriașilor. Din când în când, ca s-o scutească pe Hattie de prezența lui, John Robert ieșea în grădină și stătea acolo, sub măr, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din trupul vostru. Mergeți acum și feriți-vă să mai păcătuiți; căiți-vă pentru păcatele voastre; botezați-vă, ca să vă puteți naște din nou și astfel să nu mai păcătuiți". Apoi, Iisus s-a ridicat, dar toți ceilalți au rămas așezați, pentru că fiecare simțea puterea copleșitoare a cuvintelor Sale. Și atunci, luna plină a apărut între norii care se spărgeau și L-a învăluit pe Iisus în strălucirea ei. Scântei au țâșnit din părul Său și El a stat între ei
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
într-altul cu teșchereaua plină de furăciuni pe care cu orice slugărnicie vrea să le salveze. Între Savel și alter-egoul său, se ciocnesc întrebări, mirări, răspunsuri incomplete, peste tot, fel de fel de opinii și soluții de consecvent patriot, de așezat moldovean pe linia răbdării adâncitoare de gânduri, pe linia calmului reflexiv, mai luminător decât orice vox clamantis in deserto și cu inima la Dumnezeu, conservă încrederea că Neamul Românesc își va găsi făgașul, prin care să iasă din decădere, imitație
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Roșcova sunînd din clopoțel ca a nebună și spunîndu-le să se alinieze pe două rînduri. Fiecare simți ochii Roșcovei ațintiți asupra lui și se temu că avea să se repeadă, Îndată, ca să-l pedepsească. Voia să-i vadă pe toți așezați pe două rînduri și după Înălțime, ceea ce era destul de greu, fiindcă nimeni nu voia să recunoască un lucru limpede și anume că pișpirică ăsta, care anul trecut era mai mic, devenise acum mai Înalt. Dar ea se apropia de ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
așa cum și-l amintea: solid, animalic, familiar. Arăta la fel ca în liceu: părul lung, nisipiu, smocul de barbă, fața îngustă, verticală - o vrabie blândă. Coerența lui o reconforta, acum, că toate celelalte se schimbaseră. Discutaseră timp de cincisprezece minute, așezați față-n față, la masa din bucătărie, la un metru unul de altul, agitați și sătui de vorbe liniștitoare. Ea se grăbi să plece înainte să spargă ceva, dar nu înainte să stabilească o nouă întâlnire. Diferența de vârstă dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
neagră) acăror locuințe trebuiau să fie mai în spre nord-ost, către obârșiile Niprului. Și mai către răsărit încă, se mărginea Sciția cu deosebite popoare, asupra cărora relațiunile lui Herodot sunt din ce în ce mai fabuloase. Lângă gura Boristenului locuiau Calipizii, care erau Greco-Sciți, așezați și agricultori. Totuși se vede că ei lucrau pământul mai mult din pricina exportului grânelor către orașele grecești, decât pentru propria lor întrebuințare și că ei trăiau tot după sistemul scitic, din turme și productele lor (IV, 17, 18). Afară de regiunile
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
rezultă forma generală a traiului său. Să începem cu temelia existenței oricărui popor, starea sa materială sau economică, pentru a ne urca apoi treptat către manifestările mai superioare ale vieții omenești. Schimbarea traiului Geților și a Dacilor din nomad în așezat nu se făcu de odată si într-un chip năpraznic, ci mai mulți ani trecură în care ei zăboviră într-o stare mijlocie. Așa știm că pe timpul lui Alexandru cel Mare, ei posedau numai orașe de lemn si că viața
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
două cuvinte. În loc de "a cerut" ar fi spus s-a așteptat la... Enro nu rămase așezat. În timp ce lui Gosseyn i se fixau brățările detectorului, se ridică și rămase în picioare, cu ochii fixați pe masă Făcu semn celorlalți să rămână așezați și începu: - Ne găsim în fața unei situații curioase. Acum o săptămână l-am adus pe prințul Ashargin la palat. Am fost surprins de aspect și purtare. Gura i se strânse. - Se vedea că suferea de un violent complex de culpabilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
două cuvinte. În loc de "a cerut" ar fi spus s-a așteptat la... Enro nu rămase așezat. În timp ce lui Gosseyn i se fixau brățările detectorului, se ridică și rămase în picioare, cu ochii fixați pe masă Făcu semn celorlalți să rămână așezați și începu: - Ne găsim în fața unei situații curioase. Acum o săptămână l-am adus pe prințul Ashargin la palat. Am fost surprins de aspect și purtare. Gura i se strânse. - Se vedea că suferea de un violent complex de culpabilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
argilă la o adâncime de 7 m) s-au cercetat unele complexe funerare, constând din trei camere mortuare dispuse în cruce. Elementele de rit și ritual surprinse în timpul cercetărilor arată că este vorba de cavouri cu caracter familial. Înhumații erau așezați în poziție dorsală, cu mâinile aduse pe piept, în sicrie de lemn, având cruci (modelul crux latina) incizate pe laturile lungi. Un element deosebit de important îl constituie descoperirea unor nișe în partea de sus a camerelor funerare, în care se
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
servirea primului fel. Nu m-aș supăra să-și vâre dilatatorul înă — Mulțumim, Sophie, o întrerupse ferm maică-sa, arătând spre cealaltă cameră, și să nu te culci cu cercelul ăla în nas. O să agațe plapuma. În sfârșit, erau toți așezați la masă, cu farfuriile dinainte. — Așadar, Laurence, îl invită cu vioiciune Henrietta, poate că ai vrea să ne spui câte ceva despre activitatea secției tale? Laurence lăsă jos furculița privind doar cu o umbră de regret spre apetisantele fructe de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Șeful nu-i făcu semn să se așeze, dar Emma luă loc, căci nu se poate să vorbești cu un superior stând În picioare. Persoanele așezate pe scaun sunt Întotdeauna Într-o poziție avantajată. Stau În picioare acuzații, școlarii, soldații. Așezați - profesorii, judecătorii, generalii. Șeful era tânăr. Nici măcar treizeci de ani. Ochi inexpresivi de culoarea apei, costum albastru, cravată de mătase și cămașă azurie de Fellini. Nici o manifestare de activitate cerebrală. Ce pot să fac pentru dumneavoastră? o Întrebă În același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de pe M6. Victor asculta sonorul la căști. Nu era violent, nu Încerca să fie nesuferit; dar el și tatăl său nu aveau să-și spună absolut nimic. De două ori pe zi, Bruno punea la Încălzit o mâncare gătită; mâncau așezați față În față, aproape fără să scoată o vorbă. Cum se ajunsese aici? Victor Împlinise treisprezece ani de curând. Până acum câțiva ani, făcea desene pe care i le arăta lui Bruno. Copia personaje din Marvel Comics: Fatalis, Fantastik, Faraonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ne făceam noi, ăștia mai cu experiență, mai gânditori? Mai ieșea cum trebuie revoluția?! Am fi ieșit noi să murim cu jertfa noastră care să apărăm revoluția să triumfe? Să fim serioși, părinte! Doar suntem oameni cu scaun la cap, așezați, la casele noastre... O broscuță, cât o nucă, ieși de sub un pietroi. Cu capul ridicat privea bulbucat, când spre preot, când spre celălalt. Țongu o atinse ușurel cu crenguța de vișin pe spatele-i verzuliu. - Cunoști, părinte, istoria revoluțiilor. Poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
simplu în fotoliu. ... „Să fi fost eu prin anul doi sau trei? Nu! În mod sigur, eram în ultimul an și pe ea am remarcat-o la balul bobocilor, că, vezi Doamne, nu puteam lipsi eu de la un asemenea eveniment!” Așezat confortabil în fotoliu, Eugen se lăsă pradă amintirilor în mica pauză înainte de contravizită. „O urmăream cu o insistență greu de mascat și ce m-a frapat la ea era o chestie extrem de interesantă. Mă chinuia o întrebare: Cum se poate
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
însă nu i-am dat nicio explicație dar i-am improvizat o a doua masă (cea rotundă, pliabilă, din metal, pe care o scoatem din cînd în cînd pe balcon) și l-am așezat acolo. Să-i văd pe amîndoi așezați la cîte o masă, separați de maldărul de cărți din mijloc, fără să se poată vedea, fiecare tulburat de prezența celuilalt, mărturisesc că a fost un spectacol destul de interesant Tulburarea lor a crescut însă și mai mult cînd am plecat
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
caracterizări ce se repetă. Natura reală și natura lucrată Îl atrag În egală măsură. Condiția este ca faptele să formeze o scenă frumoasă. Și faptele sînt alese totdeauna cu grija de a participa la ceea ce am putea numi figura spectaculosului așezat: fantastic ordonat, scenografie amplă, coerentă, concentrare de obiecte mărețe etc. Tendința lui Alecsandri este de a Încremeni Într-un tablou asemenea sublimități. Natura este, În orice caz, valorificată prin capacitatea ei de a produce peisaje grandioase (un grandios, repet, măsurat
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
din fața frigului. Starea de a scrie. O penetrație lentă, o supunere progresivă a lucrurilor. Scrisul nu cunoaște praguri. Căminul: spațiul securizant. Cabinetul și tabieturile scriitorului. Gustul pentru panoramele armonioase. Pastelul exotic, gustul „depărtării”. Tabloul, scena din natură și figurile spectaculosului așezat. Parnasianismul lui Alecsandri. Sentimentul măreției În dezordine (Căderea Rinului). Un grandios tablou de Întunecimi sublime (Grui-SÎnger). O imagine a labirintului: „codrul fără viață”. Peisajele paricidului. Lunca și figura beatitudinii. CÎmpia și reveria pustietății. O țară imaginară. Pastelurile: o reverie pietrifiantă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pătrați, care abia îți dădea putința să trăiești, dar care, cu balconul de pe toată întinderea peretelui dinspre răsărit, îți oferea, cu generozitate, prilejul de a-ți pune capăt zilelor. Altminteri, un pat îngust, o masă cu două scaune, al doilea așezat între dulap și perete, sugerând că odaia nu primea vizitatori. Fără televizor, fără frigider, doar un aparat pentru CD-uri. — Al doilea concert pentru violoncel al lui Penderecki, citi Cosmina. Îl știi ? — E teribil, răpunse Pantelimon. Moartea urcă pe scări
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
zăpada strânsă în mormane, se depărtă considerabil de locul critic, sărind cu prudență. Văzu cavoul Hagienuș încercuit de fâșii de lumină și înțelese că îl credeau înăuntru. Când ajunse într-o alee mai largă, auzi numele său rostit de cineva așezat G. Călinescu chiar în poarta unui cavou. Era un paznic aderent al Mișcării, acela care trăsese cu revolverul ca să distragă atenția agenților. Gavrilcea intră după el în cavou. Apoi ieșiră amândoi și se înfundară în cimitir. Gavrilcea nu fugi pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
câteva zeci de semne din bucățele de hârtie. Femeia deschidea cartea la primul semn și, într-un anumit loc al paginii, cerea, după cum o dicta contextul și după cum aprecia ea, semnătura când a unuia, când a altuia dintre cei patru așezați în spatele mesei. Muta cartea, deschisă rapid la o nouă pagină, când în fața Regelui, când a principesei, când a reginei, când a principelui. "Aici! ― spunea, punând degetul în locul exact unde aștepta semnătura. Uneori era vorba de o fotografie din carte, alteori
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]