287 matches
-
Pagină realizată de OCTAVIAN NICA Strada, locul unde ne regăsim istoria: de la pardosele de lemn Strada exprimă un grad superior de civilizație, cuvântul provenind de la „via strata“, care în latină însemna „drum așternut, pavat cu piatră“, pe care se putea ajunge mai repede la destinație. Pe „via strata“, carele romane circulau cu 30 de km la oră, record de viteză care n-a putut fi multă vreme doborât, dacă ținem cont de faptul
Agenda2003-19-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281003_a_282332]
-
expirat, 1882. Iscălit p. agent Zoicărescu (originalul se află la redacțiunea "Luptătorului "). La comuna Măicănești s-au secuestrat: 6 oi; 1 gonitor; 3 iepe; 90 coți velințe; 2 vaci; 1 pereche foi; 23 coți așternut; 3 țoale de car; 1 așternut; 20 banițe porumb; 2 cai și 3 butoaie. Vânzarea acestor obiecte va avea loc de la 15 - 25 august. Agent Ionescu - No. 139. Așternut, haine, instrumente de muncă, recoltă - totul i se vinde țăranului pentru a hrăni nesățiosul buget. Și în
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
iepe; 90 coți velințe; 2 vaci; 1 pereche foi; 23 coți așternut; 3 țoale de car; 1 așternut; 20 banițe porumb; 2 cai și 3 butoaie. Vânzarea acestor obiecte va avea loc de la 15 - 25 august. Agent Ionescu - No. 139. Așternut, haine, instrumente de muncă, recoltă - totul i se vinde țăranului pentru a hrăni nesățiosul buget. Și în același timp în care vie, vite, grădini, animale de muncă, vasele pentru fabricarea vinului, c-un cuvânt tot ce susține viața țăranului de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
căzu într-un fel de amorțire chinuitoare. Eterul din licoarea pe care o băuse se evaporase cu totul, și acum stomacul îi era greu de o duhoare chimică, descompusă. Transpiră, dădu cearceaful la o parte, se suci și se-nvîrti, făcu așternutul fleașcă. Din zăcerea aceea o trezi Vasilica, pe când mijea de ziuă. Era și ea amețită și chicotea ca o nebună. Împletindu-și degetele, în camera tot mai luminată, pe când afară vrăbiile începuseră să ciripească și se auzea câte un oltean
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o vedeam de obicei. Mă ndicasem acum în dreptul frontonului ei ascuțit, înălțat deasupra absurd de vastului perete de cărămidă, plin de ferestre Prin care se vedea, în umbră, mișcarea veșnică a sitelor electrice. Pe acoperiș, sute de porumbei ciuguleau făina așternută strat Peste strat, ca zăpada. Ciudate coșuri și instalații, mici clădiri chiar, cu ochiuri rotunde de geam și cu ornamentele bizarei arhitecturi industriale din secolul trecut (poduri rulante împodobite cu amorași de ipsos, castele de apă susținute de atlași și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ca fiind inacceptabilă din punct de vedere intelectual. După părerea mea, ar fi mai înțelept să nu dăm nici o explicație acestor două fraze sau, cel mult, să atribuim insolitul lor purei întâmplări. În plus, consumarea în realitate a unor evenimente așternute anterior pe hârtie, din imaginație, de cineva, nu este un fenomen chiar fără precedent pentru un om a cărui muncă de zi cu zi, timp de decenii, este să creeze din cuvinte o asemănare cu viața. Mi s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
e la o azvârlitură de băț de Moxa, și-l ascultasem pe Mincu și pe doi poeți al căror nume l-am uitat. Era pe vremea când mă interesau poeții și făceam încercări lirice, care mă descumpăneau de cum le vedeam așternute pe hârtie sau pe ecranul computerului, adică în mintea mea vedeam eleganța și frumusețea unor imagini, dar când le amestecam în porcăria cuvintelor ieșeau niște banalități sau niște chestii mult prea căutate, care n-ar fi prostit pe nimeni. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
parcă nota comună a acestora. Socrate, Diogene, cinicul Heraclit din Efes, Xenofon, Montaigne, La Rochefoucault, Chamfort, Schopenhauer, Nietzsche etc. sunt dovada peremptorie. Nu meditezi asupra naturii umane dacă ai fi împăcat cu datele oferite de aceasta. Starea de creație, gândul așternut înseamnă, de regulă, o stare agonală, un impact de conștiință. Concepția pesimistă se justifică, paradoxal, și din punct de vedere estetic. Rotunzimea și memorabilitatea se obțin prin antagonisme ori paralelisme frapante. A provoca, mărind chiar proporțiile unui fenomen moral de dragul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mergeți după el în casa în care va intra, 11. și spuneți stăpînului casei: "Învățătorul îți zice: "Unde este odaia pentru oaspeți, în care să mănînc Paștele cu ucenicii Mei?" 12. Și are să vă arate o odaie mare de sus, așternută gata: acolo să pregătiți Paștele." 13. Ei au plecat, și au găsit așa cum le spusese El. Și au pregătit Paștele. 14. Cînd a sosit ceasul, Isus a șezut la masă cu cei doisprezece apostoli. 15. El le-a zis: "Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
că n-am nădejde de viiața mea,... fiindcă am cumpărat o dugheană... în Cizmărie... le-am dat iarăși la mănăstire la Dancul ca să mă grijască, dar bărbatul mieu să n-aibă treabă la casă și la dugheană, ci numai la așternutul mieu”. Și Stanca mai pretinde ca „părintele... Ioanichie... să dea 4 lei la Fotoaie și 4 lei la Răducănița cucoana Nastasiica”. Hâtră Stanca ta, fiule. Ca toți țiganii, părinte. Care femeie ar fi putut spune: „dar bărbatul mieu să n-
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
4 lei la Fotoaie și 4 lei la Răducănița cucoana Nastasiica”. Hâtră Stanca ta, fiule. Ca toți țiganii, părinte. Care femeie ar fi putut spune: „dar bărbatul mieu să n-aibă treabă la casă și la dugheană, ci numai la așternutul mieu”? Doar nu te-ai fi așteptat să spună așa ceva o „vstierniceasă” sau o „spătăroaie”. Și supărarea ta nu ia sfârșit aici, fiindcă nu mai departe de 1 aprilie 1763, când Ioan, fost cămăraș, dăruiește mănăstirii Dancul un sălaș de
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
tîrască prin nu știu ce proces de adulter. Așa că a lăsat-o mai moale și, din cîte ține minte, scrisorile lui erau protocolare. Anii au trecut, aducînd uitare, dar, după apariția unui roman al său, Mihai a primit o scrisoare. Cîteva rînduri așternute frumos, rotund, de elevă premiantă, prin care femeia se bucura de izbînda lui, îl felicita pentru carte și-și încheia epistola cu o frază care l-a lovit adînc, pe el, tînărul autor: "Și totuși, cartea ta, care mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
în stradă, clatină afirmativ din cap, oprindu-se în fața lui. Arată cu privirea spre pardesiu. Mihai i-l ține, apoi, după ce-și îmbracă și el paltonul, se oprește în fața ei, căutîndu-i privirea. Liliana îl înfruntă cu calm. Doar tristețea așternută de-a binelea în colțul gurii spune că-n adîncuri e o durere profundă. Și pentru că Mihai nu face vreun gest, Liliana aruncă o privire roată, peste întreaga încăpere, ca o ultimă îmbrățișare și, coborînd ochii, pornește spre ieșire. Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
privirea. Banalul "eram în trecere" devine ridicol... Mihai se întoarce dintr-o dată. Stă drept în scaun, privind înainte, prin ochiul parbrizului curățat de ștergătoare. Răsuflă adînc în mai multe rînduri, parcă ar ofta. Îmi pare rău, Doris! Tăcerea care urmează, așternută brusc peste cei doi, spune totul. Nici unul din ei nu e bucuros de ceea ce se întîmplă. Dar nici nu are putere să protesteze. Într-un tîrziu, vocea lui Mihai rupe liniștea punctată uniform de scîrțîitul ștergătoarelor pe parbriz: Odată m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Privirile amîndurora stau plecate spre paharele golite, lăsate pe marginea mesei mici, așezate între fotolii. Ostenite, brațele lor se sprijină cu palmele desfăcute pe genunchi. Din camera alăturată, rîsetele copiilor se aud tot mai tare, anume parcă să împrăștie tăcerea așternută. Un gest cît de mic al lui Mihai, prin care împinge paharul mai spre centrul mesei, are efectul unui zgomot strident. Ochii Simonei caută cu aviditate în ai bărbatului din fața sa, pentru ca în clipele următoare, cînd liniștea e deplină, întregită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
În locurile de rugăciune. La Assisi, văzuseră staulul unde se născuse sfîntul, transformat În capelă și, În cripta bazilicii, stătuseră să se reculeagă În fața mormîntului de piatră protejat de grilaj. Seara, se adunau În jurul unor mese mari, beau Chianti - paiele așternute În jurul sticlelor pîntecoase li se păreau franciscane, binecuvîntat fii, Doamne, pentru surorile noastre, paiele - și În cursul uneia din aceste seri, În vreme ce soarele amurgea peste orașul clădit din pietre galbene și roșii, tînăra Marie Lapidès Îl ascultă pe tatăl meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
aproape disprețuitoare, care altă dată l-ar fi jignit, acuma îl liniștiră ca niște laude, încît trecu dincolo înseninat... Odaia lui era curată, cu pat bun, cu ghivece de mușcată în ferestre, cu blide înflorite pe pereți. La mijloc masa așternută îl aștepta, iar în soba de cărămidă duduia un foc zdravăn. Apostol își roti privirea, mulțumit, și se opri brusc văzând lângă sobă o fetișcană de vreo optsprezece ani, cu năframă roșie-aprinsă în cap, cu niște ochi mari negri, care
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
la sfârșitul slujbei nu o va întîlni, iar până să vie dânsul acasă... Pe uliță treceau din când în când oameni singuratici spre biserică. În odaia lui era aprinsă lampa și, prin ferestrele mici, cu Perdeluțele albe netrase, văzu patul așternut. " Dar dacă n-are să vie?" îi răsări prin minte pe neașteptate și în aceeași secundă îi zburară din suflet toate bucuriile. Un fior de frig îl străbătu din cap până-n picioare. Intră în ogradă, mâhnit, cu un cărbune aprins în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cartușierele negre și cureaua armei strânsă de o mână noduroasă, cu pielea crăpată și foarte murdară. Se uită împrejur, cum face omul când intră întîia oară într-o casă nouă. Își plimbă ochii pe masa lipită de perete, pe patul așternut, în colț, pe scaunul de la picioare, fără spetează, pe lavoarul din cellalt colț... Își scoase casca încet, fără zgomot, și o așeză cu băgare de seamă pe scaun. Își netezi părul pe tâmple, cu amândouă palmele, de multe ori, parc-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
căruia sperau să-i ia bastonul, se spălară pe ochi, se îmbrăcară pe trup și se duseră pe furiș în camera unde dormea rapsodul Broanteș. Broanteș, ia-l de unde nu-i! — Măria-Ta - grăi spătarul Vulture privind cu ochi critic așternutul gol - mă tem că tânărul nostru dă obol acelor nevoi de care și noi în junețe, într-o joi, avut-am parte, dumneata cu Luxița, fata boierului Salcie, iar eu cu jupâneasa lui, masiva Luxandra. Aproape că-mi aduc aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
traduse. Așa că mi-a dat de înțeles că ar fi mai bine să scriu direct în franceză. Am acceptat fără să stau prea mult pe gânduri, căci - iată al doilea motiv - mă săturasem să văd cum dispar bietele mele cuvinte așternute pe hârtie, cuvintele românești sortite, pentru a fi publicate, să fie înghițite de cuvintele franțuzești ale traducătorului meu. Era o metamorfoză pe care n-o prea puteam controla, iar eu nu existam decât ca un nume - greu de rostit - pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
revine la viață, ceva ce el visează să retrăiască, fie și doar în imaginație? În numeroase piese no „din lumea reală”, shite, deși nu e o fantomă rătăcitoare, continuă să rămână o ființă a zonelor-limită. În Take no yuki (Zăpada așternută pe bambuși), de exemplu, el incarnează o femeie vie, dar care, despărțită de copilul ei, trăiește experiența singurătății unui exilat la marginea lumii, o singurătate ce trimite la spațiile pustii, sălbatice: În acest culcuș aidoma celui știut doar de cerbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
șase, de când e moartă, fac treisprezece. - Unchiule, am venit să mă fotografiezi. - Nu-i nevoie, plâng cu ochii uscați și îngenunchez în fața ei ca să-i culeg viorelele din ochișori. Adriana ascultă cum fulgii mari se așază afară, pe zăpada proaspăt așternută. Ascultă cu gura întredeschisă din pricina polipilor și își înalță căpșorul blond, ca să-și rotească privirile prin odăiță. - Adriana, murmur eu, unde ți-a rămas burtica plinuță de mâncăcioasă ce erai?... - A tăiat din ea Nenea Doctoru o felie ca dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
fulgilor mari de nea și În tihna nopții din Istanbul, auzea nechezatul cailor cazacilor. Apoi Îl zări de ofițerul care lăsase pentru o clipă cartea, ținînd degetul arătător Între pagini. (Iată, domnilor, ce fel de morală propovăduiesc ei.) În pauza așternută ordonanța va scutura cu mîna foaia de cort. Domnul X simți cum zăpada Îi alunecă În mîneca mantalei. Brusc se va dezmetici din mahmureală. Scena i se părea atît de Îndepărtată, de parcă s-ar fi petrecut În vremuri imemoriale: stînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Amory se plimbau până târziu. O febră a jocurilor de noroc se răspândise printre studenții anului al doilea, care petreceau multe nopți Înăbușitoare aplecați deasupra zarurilor. După o astfel de partidă, ieșind din camera lui Sloane, au găsit roua deja așternută și stelele pălite pe cer. Să-mprumutăm niște biciclete și să facem o plimbare, a propus Amory. — Bună idee. Nu-s deloc obosit și este aproape ultima noapte a anului școlar, zău așa, fiindcă festivitățile de absolvire Încep luni. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]