2,758 matches
-
plin de praf, dincolo de cupola spartă a gării: erau frunzele aprinse ca niște jerbe pe cer. Și brusc, Rowe Își dădu seama că nu asistă pentru prima oară la un bombardament. Parcă o auzea pe doamna Purvis coborînd scările cu așternutul; vedea tabloul cu Golful Neapole pe perete și Magazinul de rarități pe policioară. Se Întorcea iarăși acasă, pe strada Guilford, care-l primea cu brațele deschise. „Ce va distruge bomba asta?“ se Întrebă el. Poate va nimeri În mica florărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
diavol, din sânii umflați țâșnindu-i fecale lichide. În salon intră o infirmieră studentă cu părul închis la culoare. Zâmbindu-i soției mele, dădu în lături cuverturile și recuperă sticla cu urină dintre picioarele mele. După ce-i inspectă nivelul, trase așternuturile la loc. Imediat, penisul meu începu să picure; cu efort, mi-am controlat sfincterul, amorțit de lunga succesiune de anestezice. Stând întins acolo cu o vezică slabă, m-am întrebat de ce, după acest accident tragic care se lăsase cu moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
trezeam, vedeam că iar atârn pe marginea patului... iar mă lovisem la fluierul piciorului de stinghia de lemn și sângeram. O să-l arunc și-o să cumpăr o saltea mare, tărișoară, comodă. M-am frecat cu mâneca, cu un colț al așternutului, deja glandele lacrimare s-au pornit. Îmi curge nasul și, în vreme ce mă șterg de plapumă, zăresc imaginea Carinei, lângă pat, cu mâinile în șold, pregătită parcă să-și tocească unghiile de fața mea. Deși prezența ei acolo, dis-de-dimineață, nu prevestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
care strânse brusc hățurile. Acum avu În fața ochilor grozăvia... În șaretă săriră doi bărbați. Fetița gemu În vis, după care se ridică din pat și strânse oglinjoara placată În sidef, pe care până atunci o ținuse În palma nădușită de sub așternut. Doamna Brener, care În noaptea aceea dormea cu copilul În aceeași odaie - altfel, cele trei fetițe aveau dormitorul lor, - sări din somn și, năucă, Încercă să găsească lumânare. Fetița urla ca scoasă din minți. Era un țipăt sălbatic, inuman, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
orgoliul lui prostesc, atunci când își imagina că cineva i-ar putea acorda vreodată titlul de Mare Navigator. Și partea cea mai neplăcută, cea mai exasperanta și care aproape că-l înnebunea, făcându-l să se foiască apoi toată noaptea în așternut și să se numească întruna idiot, era faptul indiscutabil că tot ce-i explică Miti Matái răspundea unei logici elementare, chiar dacă această logică trebuia dublată, fără îndoială, de o mare experiență și de o capacitate aproape inumana de observație. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
alte uși duble duc într-un dormitor. Omul vă face semn să intrați, dar el rămâne în urmă și încuie ușile. Vă închide înăuntru. În dormitor un bărbat e culcat cu fața în jos pe un uriaș pat rotund cu așternuturi albe de mătase. Poartă o pijama de mătase albastră, lucitoare, și picioarele lui desculțe atârnă pe marginea patului. Angelique își scoate o mănușă, trăgând de degete, apoi pe cealaltă, și îngenuncheați amândouă pe covorul gros, și amândouă luați în primire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
naivă. Naivă până la prostie. Îl respectase pe Radu și-l iubise, fiindu-i fidelă până în cele mai ascunse unghere ale gândului. Dar el o înșelase. Mai mult de-atât: o părăsea. Era conștientă de toate astea așa cum era conștientă de așternutul de sub ea, de respirația greoaie care o înăbușea, de viața ce urma s-o trăiască fără el. Slăbită, până la neputință, amețită și copleșită de lacrimi nevărsate, i se păru că zărește imaginea parcului din orașul în care se născuse. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și a chiotelor dezlănțuite cu și mai aprigă dorință, moment în care, biata Bica, privea în urma cârdului de sălbăticiuni, sănătoase și fericite, cu dragoste și în același timp cu groază în priviri. Seara, cea care încheia trupa în drumul spre așternuturile primitoare, căutând tot felul de pretexte pentru a întârzia odihna, era tot Luana. Bica o aștepta la intrare cu o privire pe care fetița nu știa cum s-o interpreteze. Se ferea s-o întâlnească, intuind foarte bine că ființa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se mire: Ce mare ai crescut, Luana! Ești aproape o domnișoară. Când s-a întâmplat asta? Încătușată în uniforma scrobită, fetița abia se stăpânea să nu-și dojenească mama pentru obsesia îngrozitoare pe care o avea de a apreta totul: așternuturi, haine, gulere, mai lipseau chiloții și șosetele și ar fi transformat-o, cu ușurință, în omul de tablă din "Vrăjitorul din Oz". Gâtul țeapăn, incapabil să se miște în gulerul ca de carton, îi amorți chiar înainte de a ieși din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
acum, în camera părtașă la trăirile ei, o umplu de groază. Izbi ușa de perete. Mamă, sunt bolnavă. Am să mor. Când Sanda se dumiri ce se petrece cu fata ei, o pregăti cum se cuvine și-o întinse sub așternut. Ochii negri ai Luanei se zgâiau la ea, așteptând vindecarea. Aflând că în fiecare lună va trece prin acest coșmar, ea se îngrozi și mai tare. I-a fost cumplit de greu să se acomodeze cu ideea că devenise domnișoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Vladimirescu". Când, în sfârșit, își văzu copilul așezat în camera de cămin Sanda răsuflă ușurată. O usturau picioarele și îi era foame iar tot ce-și dorea era să ajungă acasă, să se bage în pat și acolo, la adăpostul așternutului cald, să-și savureze în tihnă bucuria. Dar, a doua zi, sună telefonul. Mama, vino imediat! Eu nu mai stau aici nici o secundă! Sanda simți că i se taie picioarele. Dumnezeule, Luana, ce-ai pățit? Nu pățise nimic dar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de un sentiment amestecat de oroare și plăcere. Lipsa lor de experiență făcu din momentul unic un act fad, lipsit de culoare și profunzime. Le-a fost rușine să facă duș împreună. În timp ce Ernest se spăla, Luana stătea ascunsă în așternut, înfiorată. Când îi veni rândul să intre în baie, se înveli în cearșaful alb și trecu iute pe lângă el, ferindu-și privirea. La scurt timp, începu să strige speriată. El intră peste ea, îngrijorat. Ce s-a întâmplat? Luana îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mult -, o simțea vibrând în brațele lui cu o căldură și o pasiune de care n-o crezuse în stare, făcându-l s-o privească aiurit, măcinat de tot felul de întrebări, obsedat de ciudățenii smintite și păcătoase. La adăpostul așternutului ei, Luana recunoștea că-și dorea o relație mai apropiată cu Ștefan, dar cum să facă asta și să-l lase, apoi, s-o părăsească? Nu-i era frică de nimic în lume, se considera capabilă de orice, mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lume, se considera capabilă de orice, mai puțin să-l controleze pe Ștefan, să-l facă s-o iubească cu adevărat și să rămână lângă ea. Nu voia să-l piardă cum îl pierduse pe Ernest Radak. Se răsucea în așternut, încercând să găsească răspunsul întrebării care o obseda: "Să am o relație cu Ștefan, așa cum au aproape toate fetele din campus cu prietenii lor, sau nu?" În timp ce ochii i se închideau, sub greutatea palmelor lui Moș Ene, hotărî: "Am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
meu. De ce nu te plimbi? Du-te la spectacole, fă-ți prieteni. Eu sunt de acord să faci tot ce vrei. Mulțumesc, domnule Escu. Ești foarte drăguț. În timp ce ea vorbea necontenit, Ștefan își făcu patul și își întinse oasele sub așternut. Binecuvântată clipă, după trei zile chinuite pe drumuri. Pleoapele i se lăsară peste ochii obosiți și adormi, visând la prețurile pe care avea să le afișeze a doua zi la depozit. Fata îl privea neputincioasă, cu atâtea dureri nespuse, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o muncă ce nu se potrivea înclinațiilor ei. Atrase de aspectul lui Ștefan, celelalte vânzătoare se declarau prietene devotate. Veneau la standul lor, povestind vrute și nevrute iar uneori, seara, când așa ca Ștefan altă dată, visa doar la momentul întinderii în așternutul primitor, se trezea cu ele la ușă. Porneau discuții interminabile, lipsite de rost și numai cei șapte ani de acasă o opreau să nu le dea afară. Ducea, singură, tot greul acestui frecuș. Trebuia s-o verifice pe cealaltă vânzătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ei, ca un cățeluș ce așteaptă bombonica. Vorbești prostii, draga mea. Toate femeile fac copii. Se închise în baie preț de câteva minute și ieși de-acolo mirosind, discret, a after shave și pastă de dinți. Luana se băgase în așternut, obsedată de o îngrozitoare bănuială. El se așeză pe marginea patului, îi luă mâinile într-ale lui și le lipi de buze. Ea îl privi absentă, cu gândurile aiurea. Te iubesc, Luana. Știi asta, nu-i așa? Ea nu știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și iarnă, veșnic stresat de gândul că ceea ce fac ne va aduce un trai mai bun sau, dimpotrivă, nenorocirea? Ai uitat să mă întrebi dacă mi-e foame, să mă poftești la masă sau să mă primești cu căldură în așternutul tău. Am uitat amândoi să ne înțelegem, să ne îngăduim dar, mai ales, să ne iubim. Luana fu impresionată. Își deschise brațele spre el și încercă să conceapă un copil în condițiile pe care și le dorea soțul ei. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și se simțea mândră de robia în care-l aruncase. Se răzbuna sleindu-l, îmbătându-l, furându-i sufletul. Zorile veniră peste ei ca niște demoni trimiși să-i aducă-n iad. Lumina abia născută a zilei le arătă dezastrul. Așternuturile boțite, trupurile goale și asudate, semne dezmățate a fărădelegii lor. Amintirea lui Ștefan o făcu să sară din pat și să-și caute în neștire hainele. Ochii lui Rosti o urmăreau cu încăpățânare, fără să-i poată opri. Se ascunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pentru nimic. Sentimental, se afla la cota zero. Într-o seară, întârziară cu o serie de amenajări în apartament și Luana, văzându-l obosit, se oferi să-l găzduiască peste noapte. A fost cumplit, pentru amândoi. S-au foit în așternut, până dimineață, încercând, din toate puterile, să se detașeze unul de prezența celuilalt. Au evitat ca o astfel de situație să se mai repete. Iuliana o vizita zilnic și petreceau ore în șir făcând planuri de viitor. Studiau împreună locurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ieșit peste noapte în ghiveciul din bucătărie. Luana îi găsea epuizați. Fericită că avea unde să iasă, dornică să învețe cât mai mult, ea trecu dintr-un curs în altul fiind mai mereu absentă la reprezentațiile de acasă. Seara, în așternut, mustrările și reclamațiile bărbatului ei rămâneau fără rezonanță. Ea îl amețea cu mângâieri, făcându-l să-și uite șirul și motivul pentru care pornise tirada. Mai greu era cu Sanda. Luana suferea s-o vadă atât de tristă și amărâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ar putea face să oprească veninul Nuții. Nu-i stătea în fire să fie slugarnică și prefăcută și era convinsă că orice atitudine ar fi abordat ciuda și caracterul îndoielnic al femeii tot ar fi ieșit la suprafață. Acasă, în așternut, Radu se întoarse cu spatele la ea, lăsând-o pradă celor mai negre gânduri. Instalarea calculatoarelor în birouri dădu peste cap mai întreg personalul. Învățați cu hârțoage și lipsiți de un curs de specialitate, femeile și bărbații își prindeau urechile în programele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dragoste și atenție părintească. Ea n-avea nevoie de asta. Voia să se știe iubită, dorită, femeia din prima zi a unirii lor. În vreme ce ea aștepta să fie luată în brațe și zăpăcită într-un amor fierbinte, bărbatul îi întindea așternutul, o săruta pe frunte și-i ura "Noapte bună!", cu o dezarmantă grijă paternă. A doua zi, în lipsa Luanei, regina de la registratură sta cocoșată în spațiul său de lucru, simțindu-se izolată și a nimănui în încăperea rece și goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
naivă. Naivă până la prostie. Îl respectase pe Radu și-l iubise, fiindu-i fidelă până în cele mai ascunse unghere ale gândului. Dar el o înșelase. Mai mult de-atât: o părăsea. Era conștientă de toate astea așa cum era conștientă de așternutul de sub ea, de respirația greoaie care o înăbușea, de viața ce urma s-o trăiască fără el... Lucrurile din jur își pierdură culoarea. Luana înregistră imaginea ca pe un film alb-negru difuzat, pe neașteptate, într-o seară tihnită de duminică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
înțeles cam același lucru. Îl invitau la diferite petreceri sau ieșiri, unde încercau cu stângăcie să-l lipească de una sau alta dintre cunoștințele lor. Aventurile de-o noapte nu-i mai aduceau satisfacția de pe vremea burlăciei. Se ridica din așternutul instinctelor cu un gust amar, sufocat de un dor și mai aprig pentru ființa care-i stăpânea inima, gândurile și orice simțământ. O voia doar pe Luana, se sufoca la amintirea ei, își împreuna seara mâinile cerând acelui ceva, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]