372 matches
-
elidat, subordonarea făcându-se fără altă marcă decât inversiunea. (127) a. √ Face-veri dumneata acest lucru, noa<uo> părea-va foarte drag; carile dumneata veri împlea cu vârvu. (DÎ.1593: XCV) b. Megiiași<i> m-au învăța[t] să întreb fr[ații] de sat și nepoții √ fi-vo[r] vreadnici să de ei pentru capul miu, să-m scumpere capul și să ție ei moșîia. (DÎ.1563-4: II) Exemplele de tipul (127a) amintesc în parte de propozițiile condiționale de tipul III din engleză
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
neînsurat, un singuratic inspectînd pădurea sub-carpatică, 6 mai Cheia, 1976... Trecînd pe lîngă un pîlc de fagi, de emoție obrajii i se înroșiră. Un fag subțire, foarte înalt, convulsionat în creșterea lui liberă, vitregă în acel loc sterp, pietros, îi aținuse calea, făcîndu-i complice cu ochiul... Iar inginerul de atîta singurătate și gîfîind de urcușul abrupt, roși de efort la amintirea aventurii ciudate... Fagii strîmbi, dramatici, răsuciți de impulsurile neprevăzute ale maladiilor lor fitologice anevoie învingînd mediul muntos, ostil, totuși ușori
Răzlețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16559_a_17884]
-
Scot din dăsăgi oacheșe boturi pe care apa șiroaie. // Și alți doi ciobani pășesc după turmă. Pășesc impasibili, dar cînd / vre un camion se ivește, auzi-i cum strigă la oi, bîtele ude săltînd! / Trei cîini bătrîni pe trotuare se-ațin și-n urmă. // - Unde vă duceți, măi români? / - Pînă la Sibii ne ducem noi, / - Dar pînă acolo, calea e lungă, de săptămîni! / - Suntem învățați, de departe venim, tot prin vînturi și ploi... // Iar poetul aude în timpuri de jale/ Cîntul
Poezia lui Aurel Rău by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6948_a_8273]
-
astăzi se exhibă la noi cu o cinică dezinvoltură, tropăind în disprețul sfruntat al valorilor și al unui minimum de bună cuviință. Nu-i loc pentru vreo întîrziere în a-i recunoaște efectele nocive, cîtă vreme iasma ei malignă se aține asupra noastră, asmuțită împotriva structurilor respectabile, elaborate în lungi decenii de trudă intelectuală. Unde au trecut Vasile Voiculescu, Tudor Vianu, Perpessicius, Ion Marin Sadoveanu, în tipare de nobilă creativitate, unde s-au auzit, sub răsuflarea hîdă a amenințării fasciste, Sfaturile
Sub tropotul rinocerilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/3297_a_4622]
-
o fi înhăitat cu alți câini sau și-o fi găsit perechea în vreo cățea zurlie. La fel de bine s-ar fi putut să-l ia hingherii, deși pe o vreme ca aceea parcă nu-ți venea a crede că se ațin haidamacii cu șbilțul pe străzi. Cum-necum, fapt e c-a mai trecut o noapte și Ionică nicăieri. Abia a treia zi, dis-de-dimineață, Dan Leonida, fiul unchiului Paul, a emis o ipoteză surprinzătoare: dar dacă bietul câine e tot acolo, așteptând
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
învierea de-o mie de ori mai grea căci e ca o scrisoare de-o mie de ori împăturită scrisă într-o limbă pe care n-o cunoști pe care trebuie s-o citești cu ochii închiși dar învierea se-aține pe-alături cum un aparat de proiecție ce te-nfățișează așa cum ai fost cînd - încă-n fragedă copilărie - ai scris tu însuți scrisoarea. îndemn Fii scurt. Brăzdată de chinuri e fila albă pe care sturioni și privighetori și romanițe și
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/16432_a_17757]
-
se sfîrșească, Trec curcubeiele dintr-una-n alta, Din prag de-argint în prag de aur sare-o broască Purtînd grea coroniță de smaralde sub înalta Boltă prin care veșnic fluturii fac tumbe Și îngerii își puricesc la subsuoară Aripile și-apoi ațin prin ganguri sumbre Calea fecioarelor și-n taină le doboară Și le iubesc bezmetici, plini de pofte, Pentru că ele nici să zică pîs În stare nu-s, făcîndu-se de rîs, Și mai spunînd că totul doar un moft e. Așa că
Poveștile n-au timp să se sfîrșească… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7151_a_8476]
-
legii mărunte un nou alfabet plăsmuit de Îngerul orb îți pui discul de aur al serii asurzitoarele voci să nu ajungă la tine să nu te smintească Poemul celor o mie de nopți Femei cu chipuri acoperite bărbați anonimi îți ațin calea ipostaze ale răbdării obiecte fără substanță trăiesc într-un azur descărnat de miracole strigând uneori: sunt poetă până la Dumnezeu alteori sfâșiindu-mi degetele pe fila înghețată locul e oricum o punte a săracilor iar dâra de sânge în zăpadă
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/15110_a_16435]
-
după ce îi promit solemn că-i voi reda curând numele și demnitatea pierdute. La Otopeni îl ridic ușurel, îl pipăi ca să mă asigur că e teafăr, îl proptesc pe un cărucior deosebit de instabil și mă precipit spre ieșire. Aici îmi ațin calea alte două Scorpii, a căror limbă maternă seamănă surprinzător cu a mea. Ce-i cu contrabasul ăsta? Vă poftesc să-l declarați! Dar româncele noastre, așa grase, neparfumate și prost vopsite cum sunt, au inimă: îmi ascultă povestea, se
Dama cu contrabasul by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/13265_a_14590]
-
în spate împuns da da cu degetul arătător de căpcânul din răspântie în ziduri inexistente către gurile de canal în viforul bezmetic al zilelor fără istorie fără adevăr cu iarna trădărilor pe urme cu omuleții coborâți dintr-un vis rău aținându-ți calea când bolborosești în sughițuri un cântecel de înstrăinare și pierzanie a ta de tine dar dacă tu ai să treci strada pe unde a luat-o șarpele galben cu floarea de colț de sub inima mea și se grăbește
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/7471_a_8796]
-
un sîmbure de lumină. Partea umbroasă, fără să dispară, se retrage treptat în imperiul umbrei, de unde revine mai anevoie. Spun, cum vezi, lucruri știute de toată lumea. De obicei, nu vrem să ne mai aducem aminte de relele care ne-au aținut calea, ne-au mîhnit și ne-au îndurerat. Privirea interioară ni se îndreaptă aproape instinctiv spre dîrele de lumină ale vieții noastre, care au făcut ca ea să merite trăită.“ Cartea din care am reprodus acest pasaj destul de amplu se
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13564_a_14889]
-
sade la fereastra ; Oftând, așteaptă ceas cu ceas... El va veni!" șopteste-un glas. Doar nu degeaba, el în visuri Îi apărea mângâietor, Cu ochii triști și plini de-abisuri Privind-o blând, oftând ușor. Tot dorul care-n piept s-aține, Să-l tălmăcească nare cui; La sfinți încearcă să se-nchine, Dar inima se roaga lui ; Iar cand adoarme, istovita, De zbuciumul din piept și gând, Se-năbușa, si , îngrozită, Din somn tresare tremurând ; Ard ochii ei peste măsură, Tot trupu-i
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
Dan Hăulică Se numea Pytheas, Grecul din Massalia, colonia fundată de Phoceeni, în veacul VI dinainte de era creștină, cel care ne aține acum calea dezinvolt, la o răscruce de neevitat, între realul mensurabil și divinațiile imaginarului. Îl susținuse un imbold norocos, înfruntase temerar noianul de ape scăldînd în enigmă țărmurii Europei, la miază-noapte. Lansat oarecum să pipăie marginile de sus ale capacului
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
desigur mai buni decât Carol Sebastian. Deconspirați, unii preferă să se retragă total din spațiul public, alții se apără (cel mai convingător a făcut-o N. C. Munteanu în cartea sa Ultimii șapte ani de-a-casă. Un ziarist în dosarele Securității), ații în fine o fac neîndemânatic și părând că se justifică. Dar într-un fel sau altul pedeapsa cea mai mare e interioară, iar cel ce n-o intuiește suferă de un grav handicap în ordine umană. Nu vream să spun
Un trecut care nu trece by Vasile Popovici () [Corola-journal/Journalistic/7146_a_8471]
-
canonic -, înstăpînită în cugete ca o chemare gravă, încă de la Michelangelo, n-are nevoie, anume, de grimase aplicîndu-se demonstrativ realului; îi ajunge aici, de pildă, situația fundamentală căreia îi face față eroul, cînd, cu sîngele și viața lui întreagă, se aține în calea unei soarte vrăjmașe, fără de preget concentrat să ducă la capăt cartea epopeică despre Mihai Viteazul. Bătălia acestui suprem testament patriotic îl ocupa cu atîta intensă determinare pe Bălcescu, încît N. Iorga, în niște pagini din 1893, avea dreptate
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
demi". Un grup de vînători îl dau de gol pe un coleg necinstit tăind limbile a doi iepuri proaspăt vînați, pe care apoi îi încredințează unui țăran, instruin-du-l ce trebuie să facă. Purtînd de formă o pușcă pe umăr, țăranul aține calea mincinosului și-i vinde cei doi iepuri. La ora bilanțului colectiv, unul din iscoditorii farsei exclamă cu tîlc: Dacă vînatul ar avea limbă, cîte n-ar povesti și el despre noi!" Iepurilor aduși de mincinos li se deschid gurile
Epistolă către Odobescu (XII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7574_a_8899]
-
Mon foie, je l'ai donné aux vins,/ Mon coeur, je l'ai donné aux Dames." Parodiile, nelipsite din orice petrecere ușoară, între lume care știe a vorbi în poante, își iau și ele locul în carte. Calea vinului e aținută cu o oarecare La steaua, stoarsă de regretele ei înalte, și preschimbată în joc de cuvinte, nu fără tîlcul lui: "Cotnarul vostru din Maxut/ Încet la cap se sue,/ Era, pe cînd nu l'am băut,/ Azi l'am băut
Între pahare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7632_a_8957]
-
salutară sănătate chiar în secvențele sîngeroase ale devenirilor. Aerul e o rană, soarele se naște în zori ca un făt însîngerat de dinții mării, rana gurii mușcă rana mărului, rana limbii se asociază cu apa rănită, pe urmele poetului se ațin numeroase jivine care vor să-l sfîșie spre a- și umple burțile: „Prin rana sufletului se scurge,/ vai,/ fără întoarcere/ trupul” (Vînătoarea). Organicitatea carnală se extinde peste tot. Sînt descoperite „resturile de la conceperea ideii/ bucăți de piatră și bucăți de
Un manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4589_a_5914]
-
Vartolomeu, iar după două săptămîni devine diacon. Slujbele de la Antim înregistrează, de la o vreme, prezența cotidiană a unei tinere și frumoase doamne, neclintită în genunchi pe lespedea goală de piatră în tot timpul serviciului divin. într-o seară, enigmatica femeie aține calea tînărului diacon, izbucnind "într-o foarte patetică, aproape tragică, mărturisire amoroasă"; "de mai multe săptămîni i se ruga fierbinte lui Dumnezeu, și cu sinceritate, să-i dăruiască o singură zi sau un singur ceas cu necunoscutul călugăr de la strană
„Ce straniu poate fi destinul unui om!“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7617_a_8942]
-
drumului. Pietrele smulse grosolan zăceau într-o stivă acoperită de noroi și murdărie de-a lungul gropii. Trotuarul, reparat de nevoie, dădea într-o piață, un triunghi neregulat format din bifurcarea aleii, mărginită de ziduri și garduri. Casele părăginite se ațineau în umbra subțire a copacilor bolnavi, ale căror crengi așezau pe ele contururi mai moi și frunzele palide aruncau pete livide peste verdele rărit. Portaluri orientale clasice, coloane, ornament din stuc, se înghesuiau între tufișuri și cotețe; purtând pe ele
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
dar reușită de fapt formă de evazionism sentimental. Trăirile amorfe ale acestei femei produc mici insule de modernism analitic de bună calitate: "Avea impresia că, în drum spre casă, străbătuse un tunel. Amintirile zilei pe cale de a se încheia îi ațineau calea, punîndu-i întrebări, o însoțeau ca niște mici duhuri care parcă aveau puterea să-i ia o clipă inima în mîna lor de lumină și să i-o arate: Imagini înfiorate de o tristețe senină ca o melodie fără cuvinte
Umor și metafizică by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16065_a_17390]
-
este bănuitoare. Și care îl apără de nevoi. Fiindcă vremurile erau grele și drumurile împînzite de veșminte însîngerate. Printre tîrgoveți află Leandru tot soiul de istorioare despre turcii spadasini, despre vînătorii cu iuțeală de mînă, despre casapii de capete ce ațin calea caravanelor supunîndu-i pe chirigii și tîrgoveți la tot soiul de blestemății și grozăvenii. I-au povestit că un spadasin își ține întotdeauna mîna onaniei la spate ca pe ceva prețios nu care cumva să ostenească ori să dea de
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
Iorga în reprezentarea Basarabiei: viziunea sumbră, imaginea fioroasă a mulțimilor de soldați, arhitectura dominatoare a imperiului, fiorul războinic descurajator emanat de ocupant. Detaliile din gara Chișinău (p. 138-139) sporesc neliniștea: "o mare învălmășire în stație", "Evrei furnică în toate părțile, aținându-se după gheșefturi" etc. Ochiul prozatorului e foarte vigilent, pentru că "în fiecare colț ai câte ceva de văzut": un armean cu "căciulă înaltă de astrahan și caftanul cel lung, negru ce poartă"; "un cinovnic cu drept de clasa întâia la tren
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]
-
genunchii zilelor noastre, / pe colțuri de piatră trăsnită,/ pe ghimpii electrici de trandafiri, / pe zgură mocnită și schijă, // picotim cu fruntea pe crinii / cu vipere-n strîmtele cupe, / cu urechile-nvinse, / scheunări și lătrări, // spiridușii prozei, abțibilduri,/ cu măscări ne ațin pe cărări, / cîntări gîtuite, sub stele sfrijite, // ce stele, ce cîntări" (Spiridușii prozei). Autorul se arată îmbătat de hățișul unui concret sumbru-pitoresc, reziduu de bună seamă al emoției de odinioară pe care o va fi încercat fiul satului: "Prin zăpada
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
loc strîngîndu-se-n penajul primei povești iar în dimineața următoare se desfac altele (unde-au pierit poveștile dintîi?). Serile În drum spre seara asta sînt alte seri vechi mai libere cumva mai dezinvolte de parcă nu ne-ar mai cunoaște care ne-ațin calea cînd ne-ntoarcem spre casă ar vrea parcă să ne spună ceva sofisticat (rochiile lor au o alură doctă) ori poate - de ce nu? - ceva deocheat (sînii lor - munți inaccesibili ai tinereții noastre) dar pînă la urmă ne-ngăduie să
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/3346_a_4671]