370 matches
-
decora cu beteală din SUA și UK. Doar că, în drumul meu de la piață spre casă, voi izbi cu crengile de brad bătrânele cerșetoare și câinii vagabonzi, femeile de vârsta mea, refuzate la tarabe, poate un pic nervoasă că îmi ațin calea. Dacă nu s-au stins de tot în mine imaginile din trecut, voi revedea ochii plini de speranță ai bunicii mele în seara de Ajun. Mihaela: Despre șanse egale și vorbe goale Deja în nordul Bucureștiului există cartiere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de îngăduitor ar fi acest sistem. Mi-am croit drum prin camera aglomerată. Unde naiba era Jacqui? Am avut un acces de panică atunci când un alt tip cu nume care suna a Jocko, o chestie scundă și butucănoasă, mi-a aținut calea. De fapt, dacă mă gândesc bine, se poate să-l fi chemat chiar Butch 1. M-a tras de rochie și a întrebat obraznic: —Ce-i cu atâtea haine? Purtam o rochie neagră petrecută de jerseu și cizme negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
deși, dintre noi doi, pe el îl privea de fapt cel mai direct soarta prizonierei. Într-adevăr, după ce mă înștiințase că avea de gând s-o ia de nevastă pe sora mea, Harun nu stătuse cu mâinile-n sân. Îi aținuse calea tatei când acesta se întorcea de la țară, ca să-i poată face o vizită, îmbrăcat în straiele pe care le purta în zi de vineri, și a-i cere solemn mâna lui Mariam. În alte împrejurări, Mohamed măsurătorul ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe ușă. Capul zâmbi, apoi se retrase. Cerșetoarele rămaseră cu ochii căscați și împietrite de data asta. Unul dintre copii mă trase de poala hainei, de parcă ar fi vrut să-mi reîntoarcă atenția asupra doamnei din tronul ei de catifea. Aținându-mi privirea, Caduta își desfăcu volanele cămășii. Deschise agrafa care marca despărțitura din sutienul masiv. — Haide, John, spuse ea. M-am ridicat, am înaintat, am îngenuncheat. Îmi trase fața spre inima ei. Am simțit agitația puternică venind din adâncul grăsimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
O pune pe gură, și tristă Ea șterge un ftizic sărut. Și ninge Și ninge în orașul mare E noaptea plină de orgii, Iar prin saloane aurii S-aud orchestre, și fanfare. Femei nocturne, singurele La colț de stradă se ațin, Desfrâu de bere și de vin Prin berării, și cafenele. De orbitoare galantare De diamant, și de rubin... Și de averi orașu-i plin, Și ninge în orașul mare!... Plumb de iarnă Și iar... aceeași oră de dimineață... Pe toate mocnind
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
dumiri cu cine am de-a face...” „Te pomenești”, Își spuse el, „că În păienjenișul de acolo voi descoperi aceeași icoană pe care am văzut-o și În vis...” Noimann făcu un pas la dreapta, ocolind făptura sa. Piciorul Îi aținu calea. Noimann făcu la stânga. Piciorul făcu și el o mișcare similară, blocându-i din nou calea. Atunci, medicul se Întoarse pe călcâie, Îndreptându-se spre ușă. Piciorul i-o luă Însă Înainte. Stomatologul se Îndreptă spre masă, unde Își mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
umăr de nădejde, ca un stâlp de rezistență. Plină de momente tensionate, care te țin cu sufletul la gură și te îndeamnă să o citești până la capăt, cartea lui Vasile Ilucă te ia părtaș la călătorii de pe vremea când lotrii ațineau calea rădvanelor cu mirodenii sau cu alte mărfuri de preț; la evenimentele dramatice ale războiului; la viața din lagărele de prizonieri din inima Siberiei, cum și la cea din lagărele românești, tot de inspirație sovietică; la confruntările dintre „bolșăvicii” autohtoni
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și eu un ban de-o parte, că nu se știe ce vremuri or mai veni... Ce să-i fac, însă, muierii, ca să se liniștească? Da’ vulpea tot vulpe rămâne. Ce mai? Dacă s-o înădit la găini, degeaba îi ații calea, că găsește ea altele... Da’ nici să mă creadă prost! Nuuu! Asta n-o vreau! Fie ce-o fi! Am să-i urmăresc. Și dacă dau de ei... Trag!!! Trag și gata!!! Îmi iau de-o grijă!”... Cu acest
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cadă crapul. La participanții mai în vîrstă, acest pescuit se bucura de un anume ceremonial. Doar la deal de pîrîu femeile, copiii și cîțiva țigani cercau să prindă numai cu căușul palmelor caracuda. Cu dispreț față de improvizații, pescarii adevărați se ațineau la dolii, înfipți ca niște bîtlani în apă. Din cînd în cînd indiferența lor se însuflețea de trasul rar și liniștit al crîsnicului la lumină; atunci, în ochiurile plasei, clipeau stropi iar, pe sînul adînc, scînteia o bahliță. După ce, plin
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
veacurile peste cele șapte coline... --Sper să nu mă las furat... --De cine, dacă nu-i cu supărare, “boierule’? --Păi cine știe ce ochi focoși de căprioară cocoțată colo între pernele butcii cu un cârd de pierde-vară în jurul ei pot să-mi ație calea? Nu știi vorba? Ochii văd... inima cere... --Dacă n-aș ști sigur că șăguiești, ți-aș găsi repede leacul! - mi-a arătat el durda râzând. O fărâmă de nour iscată de cine știe unde a acoperit soarele, iar umbra se târa
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
țintirimul arminesc”. --Înainte de a spune că am aflat și de “țintirimul arminesc”, care se află în latura de vest a bisericii armenești, cea de lângă mănăstirea Sfântul Sava, te-aș întreba ce mai știi de Arcari? --Doar că arcarii ne ațin calea și pace. --Așa se face că în vremea lui Neculai Mavrocordat voievod, Cârstea Lafet arcar a cumpărat “niște case cu pivniță ce sânt pe Podul Vechi, în Arcărie, care case sânt între Luca arcariu de peste uliță și locul lui
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
sidefii și seri zgâriate de soarele cåzând înspre altå lume Valuri și maluri maluri înalte abrupte rupte de nesfârșita luptå îmbråțișåri ispititoare ale nemårginirii Maluri cu rådåcini și umbre foșnitoare ademenitoare cântece revårsând din izvoare Dincotro încotro urmele visului så ațin neuitårii Unde s-ajung undele så le calc stăncile så le urc și cuvântårile så le spun valurilor mâlurilor tristelor påpådii și meduze
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1645]
-
portița grădinii s-a deschis și am auzit glasul bătrânului: Iată-te! Hai, intră, că se răcesc bucatele. Am privit cu mare atenție la bătrân, doar-doar oi reuși să citesc ceva pe chipul lui. Dar numai un zâmbet luminos îmi aținea calea și atât... „Înseamnă că a avut musafiri care l-au binedispus” - gândeam eu în timp ce bătrânul m-a îmbiat: Hai! Intră! Ce ai rămas așa, dragule? Pregătește-te pentru masă!... În scurtă vreme eram gata. Călugărul tocmai turna în pahare
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
excitase păpușa în așa hal, încât o adusese pe culmile frenetice ale plăcerilor sexuale. Până la urmă bărbatul reveni la căutarea valvei. Afurisita de momâie avea neapărat una pe undeva! Numai să reușească să dea de ea. în explorările sale, își aținu ochii pe oglinda pusă pe ușa dulăpașului cu medicamente, dar oglinda era prea mică. Exista una mai mare deasupra chiuvetei. Wilt lăsă capacul closetului și se cățără pe el. Așa va putea să vadă mult mai clar spatele păpușii. Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ce magazine de mâna a doua te duci tu ? E o fată pe care nici măcar n-o recunosc. Fiindcă mie mi se pare că ești foarte bine Îmbrăcată mereu... — Și eu mor după păpușile Barbie ! Carol Finch de la contabilitate Îmi aține calea. Ce zici, Emma, punem de un club Împreună ? — Eu... trebuie să plec. Mă retrag câțiva pași, apoi Încep să fug pe scări. Dar lumea mă acostează, din toate direcțiile. Nu mi-am dat seama că sunt lesbiană decât la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
peste față, mormăie o mulțumire, ridică de jos un pepene scobit, Îl umple cu apă și i-l duce animalului său pentru ca acesta să poată, la rându-i, să bea. În piața negustorilor de fructe afumate, o femeie Însărcinată Îi aține calea lui Khayyam. Cu vălul ridicat, de-abia dacă Îi dai cincisprezece ani. Fără o vorbă, fără un zâmbet pe buzele-i nevinovate, ea Îi șterpelește din mâini câteva din migdalele prăjite pe care tocmai le cumpărase. Plimbărețul nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nu m-ai invitat la tine de când v-ați despărțit. Mă privește în ochi. E chiar mai rău decât am crezut, susține el. Mai sunt și în restul casei? — Nu, doar aici, crede-mă... Davey se îndreaptă spre dormitor. Îi ațin calea. Am băut deja jumătate de pahar, așa că nu vărs nici o picătură. A fost destul pentru o zi. —Nu intra acolo, îl implor. Te rog, Davey. Voi da toate fotografiile jos, promit. Aveam de gând, pe cuvânt... —Rebecca, lasă-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
șase-șapte flălcăii mergeau și urau pe la ferestrele caselor unde aveau fete. Aveau cu ei buhaiul confecționat de ei înșiși și bice cu care porneau. Unii umblau cu ursul pentru care își pregăteau costumele și măștile încă din postul Crăciunului, iar ații formau rândurile. Se îmbrăcau în costume naționale cu cingători la mijloc. Purtau cu ei un muzicant care le cânta, iar ei dansau în casa fiecărui gospodar. A doua zi copii umblau cu semănatul,semănând gazdele și urândule belșug în noul
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA FEREŞTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Găină Emilia () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2058]
-
oamenii îl luaseră socotind că are să fie ascultat cu mai multă bunăvoință, fiindcă a purtat-o cu sania. Flăcăul însă n-apucă să rostească nici trei vorbe că Nadina îl și întrerupse cu asprime: ― Ce, ați început acuma să-mi ațineți calea? Nu v-am spus că nu vînd? Atunci ce mai vreți? De ce nu mă lăsați în pace? Eu am venit aci să fiu liniștită, nu să... Trecu înainte și urcă treptele mînioasă: ― Atâta necuviință nici n-am mai pomenit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
clipa aceasta tot rostul și toată înțelepciunea lumii se aflau pentru dânsul în verdele cald al ochilor ei, în glasul blând și șoptit care picura cuvinte misterioase, în corpul fierbinte, cu tresăriri speriate. Desperat că ar putea-o pierde, îi aținu calea, o îmbrățișă și, scufundîndu-și privirea în ochii ei, îngînă răgușit: ― Nu se poate să pleci... așa... Îi fu rușine de ce a spus, dar ea, parc-ar fi fost un ecou al inimii ei, răspunse cu un surâs mirat, care
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
te-am păscut de când te-ai întors de la oaste! Parcă numai tu ești om în sat!... Stai, băiete, că ești tinerel! Lasă-ne și pe noi să trăim și să mai spunem câte o vorbă așezată! Petre, cu cât îi ațineau drumul oamenii și-l opreau și cu cât Busuioc își înmuia glasul, cu atât se înverșuna și răcnea: ― Dă-te la o parte, nea Leonte! Lasă-mă, nea Toadere, n-ai auzit cum m-a ocărît? Vreau să-mi spuie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să faci ?! țipa Nadina cu capul deasupra spetezei, urmărindu-i mișcările cu ochii holbați de spaimă. Când Petre ajunse lângă fotoliu, Nadina țâșni din ascunzătoare să treacă spre ușa vestibulului și pe acolo afară. Brațul lung al lui Petre îi aținu calea și-i încolăci mijlocul. ― Lasă-mă!... Ajutor! Petre o ridică în sus ca pe o păpușă și o întoarse cu fața spre dânsul, cuprinzîndu-i cu celălalt braț picioarele peste șolduri. Își lăsă capul pe spate ca să-și înalțe privirea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vestibul în cerdac și coborâse în curte unde, între timp, se mai adunaseră alți lespezeni. Toader Strîmbu se hărțuia cu muierea lui Dumitru Ciulici din pricina Ilenei, care tot dădea să intre în casă, la cucoana ei, iar Toader îi tot aținea calea, ba o dată i-a făcut și vânt, de fata a început să bocească. ― Bine că vii, Petre, că erau să mă sfârtece muierile! zise Toader cu un râs larg. Da știu c-ai stat și tu, Petrică! Ori nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
era frică să se uite înapoi. Strigătele continuau. După câteva clipe de goană zări la dreapta o poartă deschisă larg. Recunoscu casa lui Marin Stan. Dădu buzna pe poartă, trecu prin ogradă spre grădină. Un câine încercă zadarnic să-i ație calea hămăind cu mare furie. De-abia între pomii din dosul casei își încetini fuga și întoarse capul. După dânsul veneau cu aceeași iuțeală desperată cei patru jandarmi, la intervale care arătau în ce ordine au scăpat din încăierare. Toți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Ce s-a întâmplat Dora? Am întrebat-o puțin speriat. - O, nimic deosebit, dar îți voi povesti, pentru că în duminica aceasta o întâmplare m-a pus pe gânduri. - Ce întâmplare ?... - De când aveam 14 ani, un flăcău din sat mi-a aținut mereu calea, spunându-mi aceleași cuvinte că eu voi fi nevasta lui, dar că are răbdare să mai cresc. Când mergeam acasă în vacanță, îl ocoleam, spunându-le și părinților mei despre ce îmi spunea el. Ai mei râdeau, deci
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]