1,177 matches
-
surâd de iarnă ninse Figuri cu chipuri șterse, proscrise-n gări de cețuri. Vibrează cânt de nai în țurțurii verzui, Un gând se despletește din caier de ninsoare, Cu geana unui fulg aș scrie, dar n-am cui, Iubirea-i ațipită-n miresme de scrisoare. Referință Bibliografica: DIN CAIER DE NINSOARE / Ines Vândă Popa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1468, Anul V, 07 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ines Vândă Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
DIN CAIER DE NINSOARE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ines_vanda_popa_1420637699.html [Corola-blog/BlogPost/376640_a_377969]
-
octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Capitolul I Vise spulberate / 3 În timpul ăsta, după o noapte aproape albă în care mai mult a stat la pândă, în speranța că el va dormi și ea va putea căuta telefonul în rucsac, Iuliana ațipise, cu spatele la el, strângând cu teamă un colț de pătură sub bărbie. Bărbatul de lângă ea dormise liniștit după ce încuiase toate ușile cu mare zgomot și avertizări triviale. O pândise un timp, cu ochii întredeschiși, până s a asigurat că este destul de
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_destinului_3_.html [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
de deasupra ta și îți ține umbrela. Dar își alege bine locul, se uită El așa, peste tot, se mai scarpină-n barba colilie (Mutu Mării Badi o ținea pe-a lui, că are barba albă), așa, apoi se odihnește ațipind o țâră. Poate și d-aia cei din satul ăsta nu prea leagă două-n tei, că doarme Dumnezeu deasupra lor, în loc să-i vegheze... Cum s-o fi arătând Prea Bunul numai la muți, nu știu, cred că este vreo
DEŞTEPŢII DE VINERI PÂNĂ LUNI de MARIN TRAŞCĂ în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 by http://confluente.ro/Marin_trasca_taina_scrisului_15_d_marin_trasca_1344294790.html [Corola-blog/BlogPost/340883_a_342212]
-
alte cuvinte sunt și eu om/Poetul este un om/ Antisentimentală mă vor, să nu stânjenesc/să scormonesc portmonee, tarife/zilnice (le mai spun afișele/tragediei: “Înțelege-te singură”)/ - iată flerul câtorva insomnii de jăratec/și de ce nu suspine?! Când ațipesc întrebările fără răspuns/În javra de trup repetent/ Mă destind între cine știe ce drumuri/ Mă rog totuși să rămân cât mai terestra/Din dureri și contraste mă umanizez/ Mă vindec de orice orgolii/ Suntem în stare de-o viață frumoasă/ Chiar daca
ROMÂNIA LITERARĂ LAURENŢIU ULICI. PRIMA VERBA. DIFERENŢE de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Romania_literara_laurentiu_ulici_prima_verba_diferente.html [Corola-blog/BlogPost/351392_a_352721]
-
a deschis la culoare. Și prin urmare, fulguiala imaculată a sărutat pomii, clădirile și toate corpurile statice care ne înconjoară. Dunării i-a dat o culoare gri, unindu-se și făcând legământ cu apa, ca în fiecare an. Viscolul a ațipit puțin, dar suflarea sa gerul, asprește aerul pentru a curăța microbii adunați din timpul anului, care a plecat în trecut. Unii oameni stau în casă, privind pe geam cum alții au ieșit să se bucure de doamna iarnă, musafira așteptată
COCOSANA ŞI ANOTIMPUL ALB de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 by http://confluente.ro/Cocosana_si_anotimpul_alb_mihaela_mosneanu_1392905501.html [Corola-blog/BlogPost/383245_a_384574]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > ÎNTÂLNIRI (FRAGMENT DE ROMAN) Autor: Vasilica Ilie Publicat în: Ediția nr. 270 din 27 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Gata, coană Rodico, te duc acasă, mi-am terminat treburile! Stela se apropie de ea și văzu că ațipise. Îi luă caietul din brațe și i-l puse alături. Împinse de cărucior și se îndreptă spre poartă. Rodica se trezi. - Am ațipit ca un copil mic. Cred că și din cauza aerului. Sper să dorm și când voi fi în
ÎNTÂLNIRI (FRAGMENT DE ROMAN) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Intalniri_fragment_de_roman_.html [Corola-blog/BlogPost/354214_a_355543]
-
coană Rodico, te duc acasă, mi-am terminat treburile! Stela se apropie de ea și văzu că ațipise. Îi luă caietul din brațe și i-l puse alături. Împinse de cărucior și se îndreptă spre poartă. Rodica se trezi. - Am ațipit ca un copil mic. Cred că și din cauza aerului. Sper să dorm și când voi fi în pat. - Și eu, abia aștept să ajung acasă și să mă odihnesc! Pic, de obosită! Ajunsă în camera Rodicăi, Stela apropie cât mai
ÎNTÂLNIRI (FRAGMENT DE ROMAN) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Intalniri_fragment_de_roman_.html [Corola-blog/BlogPost/354214_a_355543]
-
speranțele ce mi-au închis Într-o inima albă toate culorile , Si ascund în necunoscut năluca din vis Ce-mi răsucea privirile în toate uitările ... În umbră tăcerilor mă simt pierdută Cu aripile ucise zburând între ceruri , Cănd iar am ațipit într-o iluzie muta Recunoscând trecutul printre neguri . gabrielaenerusu Referință Bibliografica: În umbră tăcerilor / Gabriela Rusu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2177, Anul VI, 16 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Rusu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
IN UMBRA TACERILOR de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_rusu_1481861910.html [Corola-blog/BlogPost/362499_a_363828]
-
vă privesc din depărtări... Revăd tot ce-am iubit În inocenta mea copilărie, Mă simt o acvilă în zbor Peste albastre zări Și când coboară noaptea, Iar Glavaciocul lin șoptește, Când curge pe sub rămuriș de sălcii Pe care și vântul ațipește, Atuncea, eu, Mă las ușor în zbor, Plutind pe-un nor de-argint. În suflet speranța se-nfiripă Iar inima-mi tresare Fericită... Ce zi senină și frumoasă! Privește, codrul, înverzește, Sub raza soarelui arzând, Din cele patru zări îndepărtate
SATUL MEU, PURANI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 766 din 04 februarie 2013 by http://confluente.ro/Satul_meu_purani_floarea_carbune_1359994022.html [Corola-blog/BlogPost/351739_a_353068]
-
ca la început. Cu toate acestea, de multe ori m-au surprins și mi-au provocat, reacții necontrolate. Într-o seară înainte de cină ea stătea în salonul mare, la televizor, cu pisicile sale. Când eu am ieșit, părea că a ațipise. M-am retras atunci în bucătărie să pregătesc cina și să termin ce mai aveam de făcut pe ziua respectivă. Când lucrez, nefiind nimeni prin preajmă mă mai las furată de gândurile mele, însă, orice zgomot sau chemare ajung, pentru
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA II de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1486927076.html [Corola-blog/BlogPost/380389_a_381718]
-
ne restrângem așa de mult înconjurul?! Să rămânem singuri, atâta de siguri, încât să ne țiuie urechile a tristețe!? ... - Da... e mai sigur așa! Nu ne poate face nimeni rău și nimic nu ne va atinge! Ne inchidem urechile, ne ațipim văzul și ne încuiem în carapacea inponderabilității...( aud murmurul gândurilor unui vecin de " suferință". Oare!?... Chiar e fiesc să ne izolam de orice fiindcă ne temem... și așa; înfofoliți în frici, straturi, straturi sufocante ne simțim mai bine!? Interesant! - Și
STRIGÂTUL MUT AL SUFLETELOR FRÂNTE de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 by http://confluente.ro/bianca_aura_buta_1435840458.html [Corola-blog/BlogPost/343309_a_344638]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > EU ÎȚI PRIMESC COLINDUL Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 785 din 23 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Eu îți primesc colindul pur Când steaua care-a răsărit Mai licărește primprejur Deși demult a ațipit... La prânz te-aștept să mă colinzi Sub neaua albă de sub brazi Acolo, dorul mi-l cuprinzi Când con sub ramuri, iarăși cazi... Sub bradul ce l-am așezat În casă, azi te-ștept să-mi ningi Beteală de argint...și-ndat
EU ÎŢI PRIMESC COLINDUL de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 by http://confluente.ro/Eu_iti_primesc_colindul_violetta_petre_1361626278.html [Corola-blog/BlogPost/351974_a_353303]
-
să scheauni atât de tare încât a trebuit să ne întoarcem? (Câinele se bucură). Însă (devine grav): până seara, ai devenit tot mai trist și, cu toate că te-am îngrijit cum am putut, ai scheunat un timp, iar ieri dimineață, după ce ațipisem, m-am trezit și te-am găsit mort. (Îi dau lacrimile). SORA: Ce să-i faci? Asta a fost! Dar, oricum, nu mai ești singur. Noi, sau cel puțin eu, te vom vizita de foarte multe ori, căci existăm numai
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 by http://confluente.ro/Partea_mea_de_cer_drama_de_c_al_florin_tene_1393568617.html [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
Ediția nr. 1628 din 16 iunie 2015 Toate Articolele Autorului În timpul acesta, după o noapte aproape albă, în care mai mult a stat la pândă în speranța că el va dormi și ea va putea căuta telefonul în rucsac, Iuliana ațipise încovrigată cu spatele la el, strângând temătoare un colț de pătură sub bărbie. Bărbatul de lângă ea dormise liniștit, după ce încuiase toate ușile cu mare zgomot și avertizări verbale pline de cuvinte triviale. O pândise un timp, cu ochii întredeschiși, până s-a
EPISODUL 3, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1434403559.html [Corola-blog/BlogPost/374816_a_376145]
-
de monolit și de neclintit, socialismul triumfător. Ca un făcut, această pedeapsă n-a durat decât vreo cinci ore din sâmbăta respetivă, și să vedeți de ce. În noaptea cu pricina, când gustam răcoarea arestului, cam pe la orele unu, că abia ațipisem pe scândura din arest, aud cum răgea „magaoia”, scotea un urlet sinistru. - ALARMĂ!!!... a strigat ofițerul gărzii. Ușa arestului s-a deschis brusc și am fost împinși afară ca niște saci de cartofi. Acum aveau nevoie de noi, vezi Doamne
EXPERIMENTUL DIABOLIC (2) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_experi_marin_voican_ghioroiu_1377837581.html [Corola-blog/BlogPost/360004_a_361333]
-
de afară, prin geam se vedeau doar luminițele de pe calea ferată roșii și verzi. Privind pe geam derularea imaginilor cu acea calitate naturală a gestului contemplând natura în ritmul monoton al roților de tren în derularea lor înghițind kilometrii, a ațipit. Multe mai născocește mintea omului dar în vis, totul e posibil. În acele momente, vedea și se amăgea cu idei himerice. Era un Făt-frumos care vorbește cu calul lui năzdrăvan și care îl povățuiește ce să facă spre a-i
NECUNOSCUTA de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Berthold_tellu_aberman_necun_berthold_aberman_1387578653.html [Corola-blog/BlogPost/361095_a_362424]
-
fi dorit. - Am dorit și eu să-ți spun ceva. Te rog consideră că nu a fost o simplă aventură și că... poate nu aici se va opri acest basm. A dispărut în noapte la fel cum a și apărut! Ațipise o clipă ascultând ritmul roților de tren... când s-a trezit era ziuă. Soarele intra și dispărea pe fereastra vagonului în goană trenului alternând între lumină și umbră. Era singur. Nu realiza dacă era realitate sau vreo farsă a visurilor
NECUNOSCUTA de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Berthold_tellu_aberman_necun_berthold_aberman_1387578653.html [Corola-blog/BlogPost/361095_a_362424]
-
se grăbi să intre în pat, în speranța că v-a reuși să adoarmă... Noaptea se dovedi a fi extrem de lungă și chinuitoare pentru Emanuela. S-a frământat pe toate părțile, fără sorți de izbândă să-și găsească somnul. A ațipit de vreo două ori, dar s-a trezit imediat, transpirată și speriată cumplit, de vise groaznice, aproape reale, ce-i bântuiau mintea... O năpădi o sudoare ca de gheață. Începu să sufle greu și să tremure. Avea gura uscată, voia
ÎN MÂNA DESTINULUI...(6) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1424552320.html [Corola-blog/BlogPost/377805_a_379134]
-
-mă pe obrazul crucii / cu strigăt ciung de cânt nibelung” (Lied 25, p.79). În țesătura de ritmuri liedice apare și simbolul Anei, femeia purtătoare de viață, menită să însuflețească opera de artă: „Îi ruginise lacrima la sân / și timpul ațipise / pe banca de sub bărbia inimii.// Parcă era Ana / atârnând sub cerul abia ivit,/ al Începutului” (Lied 22, p.76). Impresionat de „simfonia frunzei”, poetul trece de la lirismul meditativ la acțiune dramatică, atunci când natura devine neprietenoasă: „Ascult simfonia frunzei, / izbind cu
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 by http://confluente.ro/In_vestiarul_inimii.html [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]
-
a urcat Ana din Câmpina în rapid. Spera să nu adoarmă pe plaje și să o prindă soarele să facă insolație, de aceea a rugat-o pe Ana când o ungea cu soluție pe spate să o atenționeze dacă va ațipi. Prima zi a fost superbă. Nu au stat prea mult pe plaje de teamă să nu fie prinse de soarele puternic al orei prânzului, ca apoi să le usture pielea și să le strice plăcerea șederii în următoarele zile, cu toate că
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/Umbra.html [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
Lacrimile au izbucnit, durerea surdă care-i sfâșia sufletul revărsându-se ca un vulcan. - Ce să fac, ce ne facem dacă... cum mă voi descurca? O strânse cu putere la pieptul lui. Nu mai știa de cât timp stă așa, ațipise, liniștea degajată de respirația lui o cuprinse, mâna lui domoală se juca cu buclele ei, ochii lui senini ca cerul după furtună o mângâiau gingaș. Îl privi. Nimic din starea interioară de mai devreme nu mai rămase. Era liniștită, doar
CE SUNTEM? de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 by http://confluente.ro/Helene_pflitsch_1402517965.html [Corola-blog/BlogPost/365862_a_367191]
-
jos, ei stau agățați în pom ca fructele coapte, poziție care pentru specie, e de mare folos. 54. Reperaj: femeia, albindu-se la față chiar dacă-i de culoare, cu frica în ochi și parul de acacia în mână, pândește felinic, ațipind uneori în picioare, feroce apărându-se de fiarele ce noaptea vin pe la stână. 55. Reperaj: femei tinere, bătrâne, copii și bărbați sunt chipurile Africii vii îmbrăcate atât de colorat încât te tulbură și-ți vine viața s-o accepți așa cum
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 by http://confluente.ro/emil_sauciuc_1475329433.html [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
m-am înspăimântat de cantitatea de sânge pe care a pierdut-o în timpul operației. Uneori îmi este prea mult. Voi, femeile sunteți mult mai expuse riscului decât noi bărbații. Vă apreciez pentru asta. Vă iubesc. Vorbea de unul singur, Carmen ațipise. După ce se dezbrăcă și corpul său obosit simți trupul tânăr și sănătos lângă el, uită de oboseală. Trezită din somn, Carmen se dărui pe jumătate adormită. La serviciu îi spusese uneia dintre colegele de birou că are migrene și că
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1469810960.html [Corola-blog/BlogPost/383747_a_385076]
-
seara mi-a sosit vestea că tata a murit, la câteva zile după ce se credea că depășise pericolul, după o operație. Altă dată în timp ce stăteam de veghe la căpătâiul unei persoane de care eram destul de atașată sufletește, o clipă am ațipit și în somn am văzut-o pe ea, în picioare la fereastră, răscolea cu degetele-i neobișnuit de lungi și cu unghii încovoiate pământul dintr-un vas mare de lut acoperind rădăcinile unui brăduț pe care tocmai îl plantase în
FEMEIA CE COBORA DIN STELE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1463774383.html [Corola-blog/BlogPost/378997_a_380326]
-
rugăciunea Tatăl nostru în timp ce împrăștie mireasma tămâiei în toate camerele, se închină, sărută Icoanele, copiii care sunt mai mici și n-au fost la Biserică, pe toți ai casei, mulțumesc Domnului pentru toate și apoi se odihnesc. Unii nu apucă să ațipească bine, cum a fost cazul la noi acasă, fiindcă eu mă grăbeam să ies la lumină, să mulțumesc și eu Domnului și părinților mei că m-au adus în această Țară a Dacilor nemuritori atât de pătimită, dar și tot
TRADIŢII ALE SFINTELOR PAŞTI PĂSTRATE ÎN SUFLETUL VÂLCEANULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1398209325.html [Corola-blog/BlogPost/347927_a_349256]