294 matches
-
el calm, senin. Doar colțul drept al gurii, într-un tîrziu, se strînge ușor, ca un zîmbet discret, aproape ironic. Mihai pune, la întîmplare, un disc. Apoi se reîntoarce la fotoliu. Înainte de-a se așeza, întinde mîna și atinge abajurul lămpii de pe noptieră. Acoperit mai bine, becul trimite în jur o lumină slabă. Cu coatele sprijinite pe brațele fotoliului, Mihai își îngroapă ochii în palme. Cînd melodia se termină, aude un foșnet ușor. Înțelege că Liliana a trecut pe lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
este încă destul timp. Dar august părea mult prea aproape pentru a se liniști cu adevărat. A luat un roman de Agatha Christie de pe raft și a citit timp de un sfert de oră, după care a închis lampa cu abajur de culoarea piersicii. A dormit cât de bine a putut, sub așternuturile de aceeași culoare, și dimineața, primul lucru pe care l-a făcut a fost să își deschidă mobilul, rugându-se să găsească un mesaj de la Marcus. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
trist cînd l-am auzit pe tata spunînd și repetînd că lampadarul acela era oribil. De fiecare dată cînd veneau diverși oameni la noi acasă, eu le arătam lampadarul: „Bunicul meu l-a făcut“. Dacă avea ceva oribil, acela era abajurul ales de tata. Bunicul a priceput pînă la urmă că lampadarul de la el nu avusese succes. Mai apoi, n-a mai adus decît un singur obiect făcut de mîna lui, și acesta a fost un cadou pentru mine: un acvariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
chihlimbarie, Însă lumina de la fereastră se contopea cu aceea a unei lămpi mari puse pe o masă de mahon Întunecat, acoperită cu hârtii. Era una dintre acele lămpi care se găsesc uneori pe mesele de lectură ale bibliotecilor vechi, cu abajurul verde În formă de cupolă, capabile să arunce un oval alb de lumină pe pagini, lăsând ambianța din jur Într-o penumbră opalescentă. Acest joc de lumini diferite, amândouă nenaturale, Într-un fel Însuflețea, În loc să estompeze policromia plafonului. Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pune un grătar cu jăratic -asta probabil ca să ne facă să savurăm toate plăcerile vieții de conac. Dar când umezeala e latentă „preotul“ o scoase la suprafață și simți o căldură delicioasă, dar pânza pare udă. Răbdare. Am aprins un abajur din acelea cu franjuri, unde mici gâze aripile-și bat ’nainte de-a muri, cum spune poetul. Și am Încercat să adorm citind ziarul. Dar timp de vreo oră sau două am auzit pași pe culoar, uși deschizându-se și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și liniștit; În jur erau aliniate scaune cu spătare tari, un cuier fără nici o haină În el și două sau trei plante gălbejite; podeaua avea un mozaic alb-negru din plăci de gresie, dintre care unele dispăruseră, lăsînd la vedere cimentul. Abajurul din porțelan avea o nuanță frumoasă de roz - și era probabil destinat unei lămpi cu gaz - dar acum era montat Într-un fasung de bachelită, prins cu liță maronie, roasă. Duncan observa de obicei asemenea defecte și trăsături deosebite - era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
explozii; Duncan le Închise cu multă grijă. Își auzea tatăl gata să-și dea duhul de-atîta sforăit. — Taică-tău parcă-i Messerschmitt! șopti Alec. Asta Îi făcu să se pună din nou pe rîs. Aprinseră lumina În bucătărie. Becul fără abajur era destul de slab, și readucea Încăperea la viață În culori Întunecate, murdare și plate: albul pătat al chiuvetei, cenușiul și galbenul linoleumului, maroniul ca de sos de friptură al lemnăriei. Cada era lîngă masa de bucătărie, lipită de perete; cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Carevasăzică, în loc să întâmpine Sărbătorile cu lumină în suflet și austeritate stomacală, în loc să se gândească la cele sfinte și să ignore îmboldirile cărnii avide de cărnuri, românii mi se înghesuiau să cumpere tot ce se poate, mâncăruri, băuturi, electrocasnice, lămpi cu abajur și plasme, brăduți de ultimă generație și mezeluri porcine. În loc să cânte colinde înfiorate și să dea totul de pomană cerșetorilor deodată dezghețați și înmulțiți, conaționalii noștri nărăviți au preferat să care acasă, pentru copii și mame pensionare, frați și prieteni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
din dreapta se golise; un soldat, cu capul țuguiat și cu fruntea de un deget, strângea alene tacâmurile și resturile de pâine. Fumul de tutun, mirosul de mâncăruri și de băuturi umpleau odaia până în tavanul cu grinzi, sugrumând flacăra lămpii cu abajur de tinichea roasă. Obloanele celor două ferestre erau închise, iar găurile din obloane, astupate cu șervete. De altfel, ferestrele n-aveau perdele și pe pereți se vedeau numai câteva cadavre de ploșnițe sătule. În capul mesei din stânga ședea căpitanul Klapka
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ești de peste Someș, din Ierusalim... Te-am uitat, Petre, uita-te-ar necazurile... atunci du-te cu Dumnezeu! Doamna Bologa conduse pe Apostol în iatacul ei, în fund, cu o singură fereastră, și aceea oblonită. Din tavan atârna lampa cu abajur de porțelan. Patul era așternut. Aici și-a petrecut Apostol copilăria, până ce a trecut în Năsăud. Aici fusese pătuceanul lui, unde-i acuma o sofa cu căptușeala roasă la colțuri, și aici zicea cu glas tare rugăciuni fierbinți, dimineața și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
care să fie prima. Am luat cina la un restaurant ieftin din fața stației: karQraisu și ouă. Deși ne aflam În toiul iernii, o muscă uriașă verzui-argintie dădea tîrcoale pe-acolo ca și cînd ar fi vrut să se strecoare peste abajur; s-a tot Învîrtit, dar nu era cazul să mă Îngrijorez pentru că muștele cunosc anotimpurile mai bine chiar decît oamenii - trebuie că sînt tare Înțelepte. RAPORT 14 februarie, ora 6.30. Pornesc Într-o expediție de recunoaștere secretă deoarece conform
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
vârstă și de-o anume greutate au părăsit localul puțin după miezul nopții. Unul a smuls o piatră prost lipită pe rigola ce însoțește canalul. Așteptam să dea cu ea în geamul termopan, în vreo gondolă sau vreo lampă cu abajur vernil. Omul zise către muierea de alături: „Măcar c-o piatră să m-aleg de la nunt-asta!“. „Las-o naibii, c-am luat eu friptura-n poșetă!“, veni replica. VERBA WOLANd Tatuații Ruxandra CESEREANU În lumea noastră post-postmodernă există o specie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
mea, Întorcând-o astfel că o alinie cu marginea biroului. Apoi plecă fără a mai spune ceva. Din obișnuință, absolut inutil Într-o zi Însorită ca aceasta, m-am Întins după brățara de alamă conectată la lampa de citit cu abajur verde și am aprins lumina. Karp nu-mi spusese nimic despre o eventuală plecare de la fundație. Desigur, era decizia sa, dacă dorea să-și dea demisia. Dar nu era ciudat că plecase imediat după vizita mea? Îl speriasem cumva cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am putere să mă mai ridic de acolo. Gata. Ultima șansă de a o ajuta pe Dora și de a-mi clarifica reputația tocmai dispăruse. O mână fantomatică se Întinse spre lampadar. Auzeam zdrăngănitul țintelor de metal lovindu-se de abajur. Apoi se auzi un clicăit, colorând Întunericul Într-o galben palid. Era Inspectorul Manetti. Cred că trebuie să las un spațiu liber aici, ca să-mi exprim șocul. Dacă aș fi acordat măcar o clipă de atenție sigiliului rupt de la ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
vreun domn Guy Courtois al cărui domiciliu sau birou se află pe undeva prin preajmă. — Domnul Guy Courtois primește, într-adevăr, corespondență la noi, îmi explică un bătrînel excesiv de amabil, cu ochi mici și curioși. Chelia personajului rima perfect cu abajurul sferic al lămpii așezate pe masa la care citea. Ca urmare a tăcerii mele, bătrînelul își reluă lectura, deloc jenat de prezența mea în imediata sa apropiere. omulețul era, pesemne, obișnuit cu acest ritual : cînd i se vorbea ridica privirile
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
așeze mai degrabă pe o margine, pe o muchie, pe o bară sau pe un fir, decît pe o suprafață plată. Locurile cele mai disputate sunt spetezele scaunelor, pianina, etajerele bibliotecii, ceasul cu cuc, draperia din salon, cuierul din hol, abajururile... Cînd au început să-și dispute locurile din bibliotecă am fost foarte încîntat întrucît datorită acelei agitații de aripi toate bibelourile din sticlă și porțelan s-au prăbușit, la fel ca și toate celelalte obiecte stupide acumulate de mine pe
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
se mai prăbușește astfel cîte un album sau cît o carte... Vecinii mei rămîn însă total apatici, cu urechile oarbe și cu ochii surzi. nici cînd s-a prăbușit lampa cea mare din salon, întrucît porumbeii deveniseră prea grei pentru abajur, nimeni nu a tresărit în imobil, deși bufnitura a fost teribilă iar becul s-a făcut țăndări. nici prăbușirea draperiei și nici căderea unor sticle de pe rafturile din bucătărie n-au avut efecte speciale. Și cît de mult am sperat
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Lipsea amprenta estetică. A pus-o baroneasa de Servus, marcând o nouă cotitură. A revenit, ca primă măsură, la verticalism și la eliberarea brațelor și picioarelor. În conivență cu un grup mixt de metalurgiști, artiști ai sticlei și fabricanți de abajururi și lămpi, ea a creat ceea ce a ajuns să se numească Veșmântul Plastic. Cu evidente dificultăți create de greutate, pe care nimeni nu a avut pretenția să le nege, Veșmântul Îi Îngăduie purtătorului să se deplaseze În siguranță. Constă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fetițele, tatăl și nevasta - Doamne iartă-mă, ce specimen - mică, iute ca paprika și cu unghiile oribil de lungi, pictate ca la un concurs de kitsch-uri. Intrăm în casă. Îi arăt întâi priza aia smulsă. O repară. Îi arăt abajururile, trei, identice: semicercuri de hârtie, unul pentru hol, unul pentru cameră și altul pentru bucătărie. Ne contrazicem puțin legat de cum trebuie montate, dar până la urmă el are dreptate: cu partea plată în sus și cu cea bombată în jos. Se
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Cât să vă dau? Cât mă costă? (Vai, cum rânjește, Doamne, parcă-i Lică Sămădăul.) Cât doriți dumneavoastră. (Vai, futu-ți Dumnezeii mă-tii de mizerabil.) — Cum adică? Nu. Trebuie să-mi spuneți o sumă. O priză reparată și trei abajururi montate. Cât mă costă? (Mă simt: deja sunt seacă și irascibilă. Deja? În condiții normale, adică nu cu panica de-a fi doar cu el între patru pereți, eram de mult turată.) — Douăzeci de lei e bine. Îi dau treizeci
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
zi. Ieșise pe „strada păpușilor“ laolaltă cu camarazii săi abțiguiți - dar și cu delatorii treji la minte care făceau pe marinarii beți - să se uite la ferestrele joase ale odăițelor rozalii, discret luminate. O lampă așezată lateral mascată de un abajur purpuriu punea În lumină portretul Doamnei, ca-n maeștrii flamanzi, În ambianța unui interior violaceu, unde paravanul pictat cu stînjenei decadenți, eflorescențe licențioase, adăpostea misterioasa intimitate (care atrăgea prin discreția sa tot așa cum atrag faldurile ori croiala rochiei): sofaua dură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
atunci s-a apucat serios de treabă, picta neobosit, zile Întregi, tot timpul cu țigara În colțul gurii (cînd era liniște, din plămînii lui se auzea un șuierat ca de foale). Decora cu floricele tot felul de lăzi scorojite, porțelanul abajururilor, sticle de coniac, vaze din sticlă ordinară, borcanele de nescafé, caseta de lemn pentru țigări. Pe un sifon mai mare a Încondeiat pe fundalul acvamarin numele unor cafenele belgrădene, cu caligrafia lui de pe albumașele cu insule: Brioni, Boka, Pescărușul, Marinarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ca ultim argument. La Îndemnul lui am revenit În Rusia și m-am angajat la redacția revistei Der Stern din Moscova. Așa Încît să ne putem vedea zilnic. Trăiam În preajma lui, ca să nu zic la umbra lui. (Poezia „Soarele de sub abajurul roz“ fiind replica ironică a lui Mendel Osipovici la remarca mea. Iar, vai, nu „obsesia sîngelui menstrual“!) Vă este cunoscut, domnule, că În acea perioadă M.O. era deja căsătorit și că avea o fiică (sau, cum spune Nina Roth-Swanson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
a deschis parcă sub impulsul unei perturbații tectonice și am simțit că mă scufund ca-ntr-un coșmar. Am Înțeles că acea cădere vertiginoasă putea fi curmată doar dacă săvîrșeam ceva iremediabil, eu știu, să sparg oglinda sau veioza cu abajurul roz, darul lui. Și atunci mi-au licărit În minte scrisorile. Cum apartamentul lui Mendel Osipovici fusese supus nu mai știu cîtor percheziții, el Îmi Încredințase corespondența noastră. „Mă Îngrozesc la gîndul că indivizi fără chip ar putea să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
începu filmul. Un test de filmare. Fade-in în alb-negru. O blondă platinată și un mexican cu o tunsoare ca la un dos de rață se dezbrăcau. Decorul era o cameră de motel: un pat, pereți cu tencuiala crăpată, lămpi cu abajururi tip sombrero și un afiș cu un toreador pe ușa de la dulap. Tijuana, pur și simplu. Danny simți mâna lui Claire. Blonda din film dădu ochii peste cap: tocmai văzuse pula partenerului - uriașă, străbătută de vene și îndoită la mijloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]