1,455 matches
-
suveranitatea suedeză asupra orașelor Livonia și Riga. Ioan Cazimir s-a căsătorit cu văduva fratelui său, Marie Louise Gonzaga (), care a fost un sprijin major pentru rege. Marie Louise a murit în 1667. La 16 septembrie 1668, Ioan Cazimir a abdicat și s-a întors în Franța unde s-a alăturat iezuiților și a devenit stareț al mănăstirii Saint-Germain-des-Prés din Paris. Cu câteva săptămâni înainte de a muri s-a căsătorit morganatic cu Claudine Françoise Mignot împreună cu care a avut o fiică
Ioan Cazimir al II-lea Vasa () [Corola-website/Science/324244_a_325573]
-
1940 până în 23 august 1944 a fost prim-ministru al României și Conducător al Statului. Numit președinte al Consiliului de Miniștri de către adversarul său Carol al II-lea în contextul pierderilor teritoriale din 1940, l-a constrâns pe rege să abdice în favoarea principelui moștenitor Mihai (sub a cărui domnie nominală a guvernat cu puteri dictatoriale). Nu a primit sprijinul politic al partidelor democrate, motiv pentru care a cooptat în guvern Mișcarea legionară cu Horia Sima în frunte, eliminată de la putere după
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
să coopteze în guvern membri sau simpatizanți ai Mișcării legionare. În consecință, la 5 septembrie 1940, Antonescu a cerut regelui să-i acorde puteri depline, suspendarea constituției și dizolvarea parlamentului și în seara aceleiași zile i-a cerut regelui să abdice și să părăsească țara. Puciul a reușit, Carol al II-lea a abdicat la 6 septembrie 1940 și s-a expatriat, cedând tronul fiului său Mihai I. Antonescu i-a oferit garanții de securitate lui Carol al II-lea, Elenei
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
5 septembrie 1940, Antonescu a cerut regelui să-i acorde puteri depline, suspendarea constituției și dizolvarea parlamentului și în seara aceleiași zile i-a cerut regelui să abdice și să părăsească țara. Puciul a reușit, Carol al II-lea a abdicat la 6 septembrie 1940 și s-a expatriat, cedând tronul fiului său Mihai I. Antonescu i-a oferit garanții de securitate lui Carol al II-lea, Elenei Lupescu și suitei lor și s-a ținut de cuvânt, protejând cu pichete
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
Sovietice și Germaniei Naziste, care, cu un an în urmă, semnaseră pactul Ribbentrop-Molotov, să cedeze Transilvania de Nord Ungariei, Basarabia și Bucovina de Nord Uniunii Sovietice și Cadrilaterul Bulgariei. În ziua următoare după instaurarea guvernului Antonescu, regele fusese obligat să abdice în favoarea tânărului său fiu. Constituția fusese suspendată, parlamentul dizolvat și o parte din puterile constituționale ale regelui au fost asumate de Ion Antonescu, care s-a autointitulat „Conducătorul Statului”. Antonescu avea, astfel, puteri discreționare în fruntea guvernului, întărindu-și poziția
Lovitura de stat de la 23 august 1944 () [Corola-website/Science/319829_a_321158]
-
regim comunist. Astfel, deși Uniunea Sovietică și-a exprimat, printr-o telegramă, satisfacția față de evenimentele din România și l-a decorat pe rege cu Ordinul Victoriei, acesta a fost obligat, la 30 decembrie 1947, de reprezentantul sovietic Andrei Vîșinski să abdice și să părăsească țara, declarată de comuniști «"republică populară"». În perioada comunistă, denumirea actului de la 23 august 1944 a suferit diferite transformări în propaganda oficială, acesta fiind, însă, permanent promovat ca o mare realizare comunistă. "Insurecția armată din 23 August
Lovitura de stat de la 23 august 1944 () [Corola-website/Science/319829_a_321158]
-
de cavaleria prusacă. Ultimele elemente din Garda Imperială franceză încearcă să protejeze retragerea, dar armata franceză, cuprinsă de panică, se dispersează în dezordine, împinsă înapoi de prusaci. Napoleon este înfrânt decisiv și este nevoit să se întoarcă la Paris, unde abdică pe 22 iunie. În timp ce Napoleon era învins decisiv pe platoul Mont Saint-Jean, mareșalul de Grouchy reușise să localizeze un Corp de armată prusac, pe care l-a crezut a fi întreaga armată prusacă de 75 000 de oameni. Un episod
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
invadând Franța, urmată de armata lui Wellington și de o armată austro-germană. Depășiți numeric, francezii au dat o serie de bătălii minore la La Suffel sau Vertus, dar până la urmă au fost nevoiți să se replieze. Deoarece Împăratul Napoleon I abdicase pe 22 iunie, generalii francezi nu mai vedeau niciun sens în a mai continua operațiunile și astfel au angajat negocieri pentru semnarea unui armistițiu. Cu toate acestea, Coaliția a refuzat să semneze armistițiul înainte de a ocupa Parisul, astfel că Mareșalul
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
revoltă a populației madrilene. În ciuda acestei revolte, instigate de nobilimea spaniolă tocmai pentru a-l împiedica să plece, regele Spaniei, Carol al IV-lea și fiul său, Prințul Asturiilor, părăsesc țara și participă la Conferința de la Bayonne, în cadrul căreia regele abdică în favoarea fratelui Împăratului francez, Joseph, devenit José I al Spaniei. Insurecția antifranceză se răspândește însă rapid în toată peninsula, propagată de mica nobilime rurală conservatoare și de Biserica Catolică, care nu ierta ateismul Revoluției franceze. Prima etapă a războiului este
Războiul Peninsular () [Corola-website/Science/316970_a_318299]
-
căpitan de jandarmi care a îndeplinit funcția de ofițer de ordonanță al regelui Mihai I al României și care apoi, cu gradul de maior, în calitate de prefect al palatului, l-a însoțit pe rege în exil în Elveția după ce acesta a abdicat ca urmare a Loviturii de stat de la 30 decembrie 1947. Tatăl său, agronomul Miltiade Bergotis, era căsătorit franțuzoaica Lilli Cousin. Străbunicul lui Jacques era grec din insula Cefalonia. În timpul Primului Război Mondial familia a ajuns la Paris, unde au făcut afaceri în
Jacques Vergotti () [Corola-website/Science/337602_a_338931]
-
un moment de referință pentru istoria orașului. Aici își desfășura activitatea încă din 1843 societatea secretă „Frăția”, aveau loc întâlniri secrete ale revoluționarilor în casa lui C.A. Rosetti. Bucureștenii ieșiți pe străzi îl determină pe domnitorul Gheorghe Bibescu să abdice și să părăsească Capitala. La 15 iunie, pe Câmpia Filaretului (numită apoi Câmpia Libertății), circa 30.000 de oameni asistă la depunerea jurământului guvernului provizoriu, Bucureștiul devenind sediul Guvernului Revoluționar. La 13 septembrie pompierii și alte trupe se opun forțelor
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
fiul ei au primit un domeniu în Silezia. Regina a denunțat tratatul după câteva luni și a urmat un alt război civil, câștigat de Martinuzzi. În 1551 o armata habsburgică condusă de generalul Castaldo a intrat în Transilvania. Regina a abdicat în favoarea lui Ferdinand, iar dietă întrunită în iulie l-a recunoscut pe Ferdinand ca stăpân. Sultanul, provocat, a trimis o armata turcească să readucă țară sub ascultarea Porții. Au ocupat regiunea Banatului până la Lipova. Dar distrași de războiul cu Persia
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
cuprindea Veneto, Istria, Dalmatia, Cattaro (azi, Kotor) și o parte din Lombardia și din Emilia-Romagna. Dar după 1070 de ani de independență, în 12 mai 1797 orașul este cucerit de Napoleon Bonaparte. Dogele Ludovico Manin este constrâns de Napoleon să abdice și este dizolvat Consiliul Republicii pentru a proclama "Guvernul Provizoriu al Municipalității Veneția". Pe 16 mai 1797 trupele franceze au ocupat orașul. În 17 octombrie 1797 "Municipalitatea Veneția" încetează să mai existe, fiind cedata Austriei. Veneto, Istria, Dalmatia și Cattaro
Veneția () [Corola-website/Science/297320_a_298649]
-
a stabili scopul, modalitățile și finalitatea consilierii, precum și soluțiile tehnice pe care le va urma pentru a realiza, când este cazul, asistența și reprezentarea clientului. ... (3) Avocatul va respecta opțiunile clientului în ceea ce privește scopul și finalitatea asistenței și reprezentării, fără a abdica de la independență și crezul său profesional. ... (4) Avocatul se va consulta permanent cu clientul în legătură cu strategia, mijloacele tehnice și tactice adoptate pentru atingerea scopurilor pentru care a fost angajat. Avocatul nu este obligat să urmeze acele tehnici și proceduri legale
EUR-Lex () [Corola-website/Law/235117_a_236446]
-
moștenitor, Ferdinand I (1914-1927). Banatul, Transilvania, Basarabia și Bucovina s-au unit cu după Primul Război Mondial. După cel de-al Doilea Război Mondial și ocuparea României de către trupele sovietice, ultimul rege al țării, Mihai I, a fost silit să abdice în data de 30 decembrie 1947. Ascendența din 1859 a lui Alexandru Ioan Cuza în funcția de Domn al Moldovei și al Țării Românești sub suzeranitatea nominală a Imperiului Otoman a unit o parte a națiunii române în jurul unui singur
Regatul României () [Corola-website/Science/297113_a_298442]
-
singur conducător. În 1862 cele două principate s-au unit formal sub numele de România, cu capitala la București. Pe 23 februarie 1866 o așa-numită "Monstruoasă coaliție", compusă din conservatori și radicalii liberali, l-a forțat pe Cuza să abdice. Prințul german Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a fost desemnat Prinț al României, în speranța asigurării sprijinului german pentru o viitoare unire și independență. Descendenții săi au devenit regii României, până la venirea la putere a comuniștilor în 1947. În 1877, după un
Regatul României () [Corola-website/Science/297113_a_298442]
-
în noiembrie 1938. La 21 septembrie 1939, ca o reacție la asasinat, un grup de legionari condus de Miți Dumitrescu îl asasinează pe Armand Călinescu. În contextul situației politice internaționale grave din 1939, Carol al II-lea este silit să abdice la 6 septembrie 1940, lăsând puterea efectivă generalului Ion Antonescu, care va forma, la 15 septembrie, un guvern alături de legionari, proclamând Statul Național-Legionar. România a fost nevoită în iunie 1940 să evacueze și cedeze Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul
Regatul României () [Corola-website/Science/297113_a_298442]
-
la aproximativ 300.000 în luptele cu URSS și 169.822 în luptele cu Germania nazistă. La mai puțin de 3 ani de la Ocupația sovietică a României, la data de 30 decembrie 1947, regele Mihai I a fost forțat să abdice. A fost proclamată Republica Populară Română, stat comunist. După ridicarea la regat, economia României a progresat foarte mult. Odată cu încoronarea lui Carol I s-au creat industriile moderne de care țara avea nevoie pentru a progresa în stilul european. Transportul
Regatul României () [Corola-website/Science/297113_a_298442]
-
Ion C. Brătianu. Mihail Kogălniceanu a rămas loial lui Alexandru Ioan Cuza. În 1866, coaliția a dat o lovitură de stat. În noaptea de 11/23 februarie au intrat în dormitorul lui Alexandru Ioan Cuza și l-au forțat să abdice și să părăsească țara. Pe actul iscălit de Cuza scria: „"Noi, Alexandru Ioan I, conform dorinței națiunii întregi și angajamentului ce am luat la suirea pe Tron, depun astăzi, 11 februarie 1866, cârma guvernului în mâna unei Locotenențe Domnești și
Monstruoasa coaliție () [Corola-website/Science/303074_a_304403]
-
întregi și angajamentului ce am luat la suirea pe Tron, depun astăzi, 11 februarie 1866, cârma guvernului în mâna unei Locotenențe Domnești și a Ministrului ales de popor"“. Într-adevăr, în 1859 Cuza a fost pus să jure că va abdica după 7 ani de domnie pentru a lăsa tronul unui 'prinț străin dintr-o țară nemegieșă cu România', precum se cerea într-una din prevederile divanelor ad-hoc din 1857. Două zile mai târziu, Cuza părăsește Bucureștiul spre Brașov, iar în
Monstruoasa coaliție () [Corola-website/Science/303074_a_304403]
-
au reapărut frământări populare, și Richard și-a petrecut Crăciunul în siguranța zidurilor Turnului și nu la Windsor așa cum îi era obiceiul. Când Henry Bolingbroke a revenit din exil în 1399, Richard a fost închis în Turnul Alb. El a abdicat și a fost înlocuit pe tron de Bolingbroke, care a devenit regele Henric al IV-lea. În secolul al XV-lea, nu s-a construit prea mult la Turnul Londrei, dar castelul a rămas un loc important de refugiu. Când
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
Radetzky îi înfrâng pe italieni conduși de regele Carol Albert la Custoza. Deși a fost semnat un armistițiu, războiul a fost reluat piemontezii crezând că au o situație favorabilă. Carol Albert a fost însă din nou înfrânt la Novara și abdica, lăsându-i tronul lui Victor Emanuel I. La Veneția, rezistență s-a prelungit. Lajos Kossuth, un liberal radical maghiar, a format un guvern independent. Austrieici au început operațiuni pentru recucerirea Ungariei, ocupând orașele Buda și Pesta. Parlamentul se retrage la
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
secole al locuitorilor granițelor vechii Dacii. Dar lovitura finală și decisivă asupra Imperiului este lansată la Viena, unde are loc o demonstrație a studenților pentru o administrare democratică. Pe 11 octombrie, Carol I renunță la toate prerogativele, dar refuză să abdice. În ziua următoare , Adunarea Națională de la Viena își asumă rolul în guvernare și proclamă Republica Austria. Inițial aceasta cuprindea Viena și zona înconjurătoare. Tratatul de la Saint-Germain, semnat pe 10 septembrie 1919, declară Austria un stat independent și îi stabilește granițele
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
forțat să accepte o a doua divizare, în urma căreia a devenit vasal "de facto" al Rusiei, cu un regat ciopârțit. Anihilarea Poloniei a fost definitivată în 1795, după zdrobirea unei răscoale naționaliste. În noiembrie 1795 Stanisław a fost forțat să abdice. Horia C. Matei, București, 2006: Enciclopedie ilustrată de istorie universală Arbori genealogici ale familiilor conducătoare poloneze
Stanislaw August Poniatowski () [Corola-website/Science/312802_a_314131]
-
statutul oficial de feudă a Poloniei. Pe plan intern, procesul de dezitegrare începuse. Nobilii care făceau alianțe cu puterile străine, urmăreau politici independente iar rebeliunea lui Jerzy Lubomirski a zguduit tronul. Ioan Cazimir devenind un om zdobit și deziluzionat, a abdicat de la tronul Poloniei pe 16 septembrie 1668, pe fondul anarhiei și certurilor, și s-a întors în Franța, unde a intrat în ordinul iezuit, devenind călugăr. A murit in 1672. Răscoala Hmelnițki, de departea cea mai mare dintre rezoltele cazace
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]