1,080 matches
-
să-i urmărești nu declarațiile de principiu, care sînt forme politicoase de îmbiere a cititorului, ci tactica de care face uz, adică felul logic cum procedează pentru a se apropia de temă. „În paginile ei nu veți întîlni cugetări filosofice abisale sau ample dezvoltări erudite. Tot ce am urmărit a fost să adun un număr de remarci inspirate din ceea ce, sper eu, reprezintă bunul-simț moral. Despre rețetele pe care le ofer cititorului nu pretind altceva decît că sunt dintre cele ce
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5181_a_6506]
-
să-i urmărești nu declarațiile de principiu, care sînt forme politicoase de îmbiere a cititorului, ci tactica de care face uz, adică felul logic cum procedează pentru a se apropia de temă. „În paginile ei nu veți întîlni cugetări filosofice abisale sau ample dezvoltări erudite. Tot ce am urmărit a fost să adun un număr de remarci inspirate din ceea ce, sper eu, reprezintă bunul-simț moral. Despre rețetele pe care le ofer cititorului nu pretind altceva decît că sunt dintre cele ce
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5182_a_6507]
-
la sentiment, se poate spune că românul nu iubește. El are doar drag. De ființe, de noțiuni sau de oameni. De animale, de scaun, de păsări sau de trecut. Acest drag îi procură o anume mândrețe senzorială, dar cu înțelesuri abisale. Pe cel mai profund dintre ele îl alintă și-i spune dor (sau, dacă nu rezistă tentației hipocoristice, doruleț!). Un fel de cosmetică a disperării. Pojar hermeneutic la lingurica ființei. Service existențial al sinelui. De întreținere. Care, în fine, odată
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
scară miniaturală diferitele faze și ipostaze ale operei acestuia, de la poemele ultraiste - ultraismul fiind un curent de avangardă, influențat de dadaism, apărut în Spania la începutul secolului 20 - până la povestirile fantastice, cu tentă de mister. Cel de-al doilea protagonist, abisalul poet portughez Pessoa, apare înconjurat de familia sa de heteronimi, care iau parte directă la acțiune. În opera sa, Pessoa s-a multiplicat sau, mai bine zis, s-a divizat într-o suită de poeți imaginari, un grup de alter
Alex. Leo Șerban - Litera din scrisoarea misterioasă () [Corola-journal/Journalistic/5389_a_6714]
-
lui mari și sticloși - e încă prea devreme să știm dacă și verzi - în care lumina instalației electrice cu steluțe roind galbene pe marginile pătuțului îi pune cerculețe intermitente de picuri aurii în jurul pupilelor larg deschise prin care universul lui abisal în formare mă asimilează tăcut într-o rețea prețioasă de astre ale căror scăpărări jucăușe îi aprind ochii ageri însuflețindu-i tainic întreaga ființă despre care îmi place să cred că e o nouă versiune a lui tati îmbunătățită cu
Tineri poeți - Adrian Zalmora - recomandat de Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5352_a_6677]
-
falsificator al rezultatelor terapeutice? Își vede liniștit de treabă, căci tot Onfray ne divulgă cele trei stratageme prin care psihanaliștii resping orice critică la adresa religiei lor: 1) o critică venită de la un profan care nu a trecut printr-o analiză abisală e neavenită; 2) critica psihanalizei se hrănește din motivații secrete de ordin antisemit; 3) cine critică psihanaliza o face dintr-o patologie ascunsă de natură erotică. Pînă cînd dosarul psihanalizei va căpăta o soluție acceptabilă, Onfray își notează în postscriptumul
Omul cu canapeaua by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5363_a_6688]
-
filoromână, fețe și fațete care nu se pot despărți una de alta, dar nici concilia - asemenea unui cuplu conjugal, care se iubește, în stil balcanic, dar și rusesc, cu „năbădăi”. (Și Makanin, în Underground, ironizează la un moment dat cuplul abisal al literaturii ruse, care trece așa de ușor de la păruială la amor.) Ura conjugală motivată politic și social este însă o temă tratată cu umor de Dumitru Crudu, ca și ura socială (dușmănia nu de clasă, ci etnică și politică
Un nou gen by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/5210_a_6535]
-
palimpsestul este un fel de poliptic în profunzime. Așa cum se adiționează ele în palimpsest, straturile de imagine, unul deasupra celuilalt, așa se aglutinează, pe orizontală, prin ansamblare, imaginile în poliptic. Dar aici se insinuează și o diferență metafizică. Palimpsestul este abisal, polipticul este diurn, palimpsestul este diacronic, polipticul este sincronic, palimpsestul este historist și modernist, polipticul este anistoric și postmodern. Iar relația cu polipticul este mai confortabilă și mai puțin frustrantă. O.O. Polipticul presupune o transdisciplinaritate a subiectului abordat? P.Ș
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
Monstruosul, demența, corupția se transformă într-o stație de amplificare a emoției, tot ce atinge această emoție la confiniile cu patologicul cunoaște un reflex estetic pornind de la cadrele cu interioare somptuoase, înghețate de o demnitate desuetă, de la gros-plan-urile unor figuri abisal însuflețite de un demon pervers și inocent deopotrivă, până la panoramele cariate ruginos ale unui oraș fantomatic, iluzoriu, cu străzi pustii. Ceea ce are subtil acest film ține de dialogul pe care Balabanov îl poartă cu istoria cinematografului, dar nu într-o
Despre monștri și cinema by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6083_a_7408]
-
forțe obscure pe care sexualitatea le punea în mișcare, avea să se sinucidă în același an cu apariția cărții. Nu împlinise decât 23 de ani. Sensul acestei sinucideri este recuperabil din atmosfera de anxietate care învăluie o Vienă finiseculară, psihismul abisal pentru care nevroza constituie expresia comună nu este numai o descoperire freudiană, ci și o motivație de ordin profesional. În duelul dintre Freud (Viggo Mortensen) și Jung (Michael Fassbender), relatarea unui vis devine o posibilă vulnerabilitate așa cum pacienta Sabina Spielrein
Sex și caracter by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5025_a_6350]
-
a ferit să fie un eticist plicticos.) Mai importantă, tocmai, e cealaltă dimensiune, intrinsec artistică. Adevărul pur și simplu nu garantează reușita unui poem. Însă neadevărul îi certifică, în chip categoric, eșecul. Afirmația pune direct actul scrisului într-o lumină abisală. Mai presus de mode și de tehnici. Efect cu totul salutar. De poezia lui Mircea Ivănescu, Liiceanu nu avea știință înaintea Măștilor lui M.I. decât, cum singur o spune, tangențial. (Ceea ce înseamnă puțin peste nimic.) Nefiind critic literar, nu-i
Studii introductive (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4601_a_5926]
-
recunoaște că maestrul lui Maiorescu, Schopenhauer, era la fel de grozav precum Platon.) Dacă reușești să cobori destul de adînc și să scrii de acolo, atunci e ca și cum ai scrie în vis, însă în mod coerent, căci ai pus în mișcare mecanismul noologiei abisale. Dacă reușești să cobori pînă acolo, atunci pricepi că esența dramei umane e timpul. 10. Ai grijă să te întorci înapoi numai atunci cînd ai terminat de scris și nu ți-a mai rămas nimic de făcut - decît să copilești
Decalogul by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/4643_a_5968]
-
poate prea în fugă, în opinia mea - prin analiza cărților lui Alexandru Monciu-Sudinski. Pe două dintre ele le-am menționat deja, iar pe a treia, Rebarbor, volumul de debut ars de cenzura comunistă, o menționez acum ca exemplu de proză abisală, de fin joc al contrariilor și al contrabalansului, de acută inspirație orwelliană. E greu de spus, totuși, dacă Monciu- Sudinski e un scriitor necunoscut sau doar uitat. E limpede însă, că, într-o epocă a compromisurilor, demisiilor morale și trădărilor
Despre Monciu-Sudinski by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4644_a_5969]
-
dacă privea de undeva, de ce îl lăsase? Sau, poate, nu putea să se uite la așa ceva, pudoarea sa fiind mult prea mare” (p. 104). Nu de pudoare este vorba, ci de gust literar. Cât de cutremurător, în schimb, cât de abisal ar fi fost totul dacă profesorul danez de etică ar fi dat peste o familie oarecare, peste un el și-o ea, contabili cuminți și mediocri. În loc să rămână, așa cum se anunța, un roman senzațional, acesta e doar un roman de
Specificul național by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4383_a_5708]
-
prozastică. Adică a o „tălmăci” pentru a o repune într-o mai susținută circulație. Dincolo de aparențele jovialității, rîsului, pitorescului, Traian Ștef intuiește, atît de în consonanță cu climatul modernismului fezandat în care ne aflăm, cîteva concepte inaparente, esențiale totuși, precum abisalul, transgresarea proiectului constructiv în delir: „În Țiganiada avem ceea ce s-a postulat a reprezenta valoarea supremă la marii noștri clasici: abisalitate. Ea nu este o scriere comică așa cum nu este Don Quijote”. Postura contemporanului nostru e asemănătoare cu cea a unui
Țiganiada renovata by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5770_a_7095]
-
sine, toate valențele sunt auto-saturate, frumusețea e de melc răsucit. Povestea e un splendid murmur melodic care-și uită izvorul și, prin urmare, își poate rata vărsarea în omenesc. Inceptivii speră să insinueze dimensiuni inedite spectacolului lumii. Ei sunt onirici, abisali, de o excentricitate care, în mod paradoxal, le accentuează introversiunea subversivă (seria versiunilor ar putea fi și ea incitantă!!). Concretețea plată a realului nu-i satisface, ei presupun existența unor alte lumi, inaccesibile în mod curent. Pentru întrebările lor existențiale
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
versiunilor ar putea fi și ea incitantă!!). Concretețea plată a realului nu-i satisface, ei presupun existența unor alte lumi, inaccesibile în mod curent. Pentru întrebările lor existențiale caută răspunsuri ieșite din serie, sofisticate. Vezi Dora Pavel și thrillerul ei abisal, dar și întreaga trilogie a deshumării - Agata murind, Captivul și Pudra. Tot aici pot fi incluse romanele onirice ale lui D. Țepeneag („realitatea obiectivă e necontenit dublată de o infrarealitate”) sau Corin Braga. Într-un fel, ele parazitează realul cu
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
sau Paranoid Park (2007) ale lui Gus Van Șanț, trăiesc pe alte coordonate, alienante, într-o lume proprie, fabulatorie, căutând răspunsuri la întrebări neclare. Părinții, oricât de buni, de îndatoritori, nu mai posedă codul de acces al acestei lumi hermetice, abisale, a unor sensibilități contrariate sau doar așteptând să fie bruscate. Pentru Hideo Nakata, metaforă acestei lumi adolescentine a devenit spațiul virutal al chatului, al întâlnirilor decorporalizate, ale unor identități spectrale tatonandu-se prin tentaculele timide, retractile, proiectandu-și suferințele și
Suflete pierdute într-o cameră virtuală by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5878_a_7203]
-
ci, mai curînd, semnale de pătrundere în interioritatea fiziologică a unui cîmp de eficiență. Intră, în acest soi de inducție, chemarea unui labirint energetic pe care îl adulmecă neostoit artistul. Sar spune, îl aspiră irezistibil, dar nu pentru un plonjon abisal suscitînd mobilizări psihanalitice, - cîtă vreme ținta avută în vedere rămîne proeminent fizică și căutătorul îmbrățișează, înaintînd, un traseu cu ieșinduri de modelaj volumetric. Nu sînt asimilabile, desigur, truculențele acestui modelaj, retorica lui implicită și pînda singulară ce prefăcea instabilul în
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
Nina pulsiunile sexuale, ceea ce o opune pe Lebăda neagră Ingenuei. Stresul generat de eveniment este amplificat de presiunea suplimentară pe care o induce această treptată pierdere de sine care anunță explozia finală: spectacolul. Nina trebuie să scoată din psihismul ei abisal Umbra, iar Thomas procedează până la un punct asemenea unui medic psihiatru. Numai că Nina este mult mai fragilă decât crede el, tensiunea uriașă o frânge în două, o parte este doctorul Jekyll, celălalt domnul Hyde. Schizoidia se realizează perfect în timpul
Ceaikovski, Doctor Jekyll și Mister Hyde by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5815_a_7140]
-
Blaga e doctrina matricei stilistice. Potrivit gînditorului din Lancrăm, creatorul lumii își ia măsuri de precauție în fața avîntului cognitiv al omului, sădindu-i niște frîne care îl împiedică sistematic să atingă temeiurile universului. Aceste frîne sunt precum un tipar psihologic abisal (inconștient) care se impregnează în fiecare cunoștință sau creație, impregnarea jucînd rolul unei deformări. Așa se face că tot ce cunoaștem sau creăm e supus aprioric unei mutilări inițiale, mutilarea fiind echivalentă cu o perturbare care are rostul de a
Între taină și mister by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5823_a_7148]
-
De Sica apare explicit în film prin câteva decupaje memorabile -, însă ceea ce pare la prima vedere de o amuzantă lejeritate devine o mise en abîme a unei societăți a indiferenței. Există și o altă serie de filme care plonjează în abisal, filme ale anxietății, filmele-experiment, psihedelice și ușor macabre, cu ceva maladiv aducând în discuție lumea paralelă pe care imaginea o poate crea, o imagine care nu se are decât pe sine și în care nici cuvintele, nici povestea nu contează
Filmul de piatră (ediția a II-a, 6-9 ianuarie, Piatra Neamț) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5834_a_7159]
-
Ceva mai bun al Alexandrei Mocanu, Ireversibil al lui Maghiar Cristian, Wait al Andei Pușcaș sau You Can’t Hide Love from Gipsies al Marei Trifu. O altă serie de scurtmetraje se pretează unui joc mai complicat al plonjeurilor psihanalitice, abisale, al dilatării senzațiilor, al captivităților obscure ale minții, a exprimării inexprimabilului precum în Jucăria Laurei Pünkösti, cu fixația enfantină pentru un radio vechi, în Balonul lui Stas Ciorescu cu o Lolită de provincie ale cărei vise zboară departe de bunicul
Filmul de piatră (ediția a II-a, 6-9 ianuarie, Piatra Neamț) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5834_a_7159]
-
zi din Valparaiso, Zürich, Biafra, Nagasaki, Conakry. Protagoniștii romanului disparițiilor în lanț nu rămân în viață mai niciunul. Mor unul după altul în chip bizar, chiar hilar, trimițând cu gândul la dramatismul lăcrimos al kitsch-ului, dar și, totodată, la abisalul marilor scriitori tragici. Au avut un singur rol: să-și aducă obolul la o analiză a modalităților, a orizonturilor, a limitărilor și a rosturilor romanului actual, cu aluzii la toată istoria narațiunii, la arta prozatorilor. Citatul bilingv introdus mai sus
E fără e ! by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5835_a_7160]
-
în ipoteze neverosimile. De aceea, sub unghiul ambiției de a face teorii fastuoase, Culianu nu are excesul lui Rudolf Steiner, spre a stupefia prin viziuni metafizice de inițiat obscur, nici strălucirea interpretativă a lui Heinrich Zimmer, spre a face psihologie abisală în marginea unor povești anodine, și nici tonul sibilinic al lui Vasile Lovinescu, spre a înmărmuri prin substratul ocult al unor basme banale. Într-un cuvînt, Culianu face teoria șamanilor fără a fi el însuși șaman. E limitarea inerentă de
Îngeri și tenebre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4526_a_5851]