312 matches
-
în demersul ambițios soldat cu scrierea romanului The Long Goodbye. Realitatea sordidă din Idle Valley, țesătura încurcată de relații sociale, pasiuni perverse, gelozii și violență sunt, toate, „semne ale realității” - și încă ale uneia în care vechiul concept dickensian al „abjecției” este ilustrat cu asupra de măsură. În aceeași linie, ipoteza lui R.W. Flint conform căreia Philip Marlowe ar fi o întrupare a „eroului existențialist” (dacă prin existențialism se înțelege o formulă anume de raportare la realitate și nu neapărat
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
aparență și esență. Poetica romanelor, stilul lor și tehnicile narative sunt indisociabile de mesajul vehiculat. Romancierul nu e în nici un caz un „stilist”, în sensul pedant al termenului, ori un calofil. Problematica intelectuală, morală, psihologică, filosofică, socială, sondarea abisalului, a abjecției, a slăbiciunii omenești, a fragilității și energiei lăuntrice, a putinței de mântuire nu sunt tratate descriptiv-expozitiv, ci sunt încorporate în text, așa după cum „materialitatea corporală, fizică, e trăită în romanele lui de-a dreptul, deloc abstractă, nici măcar «povestită»” (N. Manolescu
BREBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
fiica lui, Agata, și cizmarul Alexandru Gangu. Cu Barbu Sălceanu, un posibil Sneghirev autohton, evident mai puțin complicat decât personajul lui Dostoievski, se inaugurează o galerie de învinși, oameni pe care existența nu i-a cruțat. Eșuat sau refugiat în abjecție, Sălceanu caută în alcool și într-o negare disperată a convențiilor propriei lumi să uite și să plătească greșeli care i-au distrus nu numai cariera, ci și echilibrul sufletesc, destrămându-i mecanismul demnității. Mahalaua în care sărăcia îl obligă
ARDELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285430_a_286759]
-
știe prea bine că, dacă În România, Ungaria, Polonia nu s-a Întâmplat ca un ziarist să dispară fără urmă pentru că a avut un rol În deconspirarea anumitor scandaluri politice sau În denunțarea a ceea ce el percepea a fi ignominii, abjecții sau trădări din partea clasei politice, nu același lucru se poate spune despre Ucraina, unde apariția faimoaselor videocasete care Îl implicau de o manieră absolut scandaloasă pe președintele Leonid Kucima În afaceri mai mult decât veroase a dus la dispariția, lichidarea
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
citit Mein Kampf știe foarte clar despre ce vorbesc. Faptul că se ajunge la soluția „finală” a problemei evreiești, cum numeau naziștii exterminarea populației evreiești din Europa, reprezintă probabil cea mai mare rușine din istoria civilizației occidentale. Nu cunosc o abjecție mai mare decât incapacitatea Europei de a proteja o minoritate care nu avea de partea ei nici forță militară, nici forță politică, nici organizare. Unul din răspunsurile care s-au dat antisemitismului european a fost În mod evident cel al
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
eu nu sunt prea pretențios. Mi-au povestit vechii pușcăriași câte zile au răbdat de foame, dând târcoale cazanului, fără să se poată hotărî să guste din zeama lui neagră și dezgustătoare. Prima zi cu adevărat de închisoare, cumplită în abjecția ei, nu este aceea în care ai fost adus la Văcărești și mai ai bani să cumperi ceva de la cantină, ci ziua când te afli față în față cu cazanul închisorii, tu cu foamea ta neiertătoare, el cu zeama lui
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
să mai vorbim a doua zi. Și eu am fost suficient de prietenoasă. Dar când am ajuns în mașină, furia a început să se scurgă din mine ca acidul dintr-o baterie. Nu era doar nebunia înfricoșătoare a acțiunilor Shebei - abjecția chestiei în care era băgată de-acum - singurul lucru care mă supăra; ci era mai degrabă imensa duplicitate pe care o dăduse la iveală doar întâmplător. Vorbisem despre faptul că îl înșela pe Richard, pe copii, chiar și școala. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
să nu le ia... E o întîmplare adevărată, dar de prisos ca să mai sublinieze mărginirea lui Paraschiv, Nilă și Achim, la care în realitate copilul a ținut și scriitorul de mai târziu s-a ferit să-i ponegrească. În fond, abjecția sau sublimul nu sânt suficiente prin ele însele ca să pună în mișcare imaginația și inspirația unui scriitor. Scriind, totdeauna am admirat ceva, o creație preexistentă, care mi-a fermecat nu numai copilăria, ci și maturitatea: eroul preferat, Moromete, care a
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
al Sportivilor, ci-i purifică de pasiuni (catharsis), prin participare/eliberare a și sportivilor și suporterilor la competiție. Sportul devine un mod de a face un lucru potrivit unor reguli. Poate pentru a exprima frumosul, diferit de reprezentarea lucrului frumos (abjecția, grotescul, urâtul, oribilul), sportivul oferă o viziune tragică a lumii, viziune pe care o transformă în frumusețe (concursurile de culturism). Cultura sportivă este înțeleasă prin intermediul densității sociale, morale sau dinamice al populației, adică sportivitatea depinde de intensitatea contactelor. Acest drum
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
de literatura la zi, de la noi și de aiurea. O literatură alergică la normalitate, la tot ce ține de firescul sentimentelor, valorile tradiționale, patrimoniul psihosocial, pe scurt: de suflet și forță reflexivă - și aprig nesățioasă întru slujirea cultului devianței: erezie, abjecție, patologic. Unde întorci pagina, dai de copii abuzați, sinucigași, felații, lesbianism, fetișism, narcomanie, alcoolism, transsexualitate, demonism, necrofilie. Când ai, de peste zece ani, obligația să citești cel puțin o carte pe zi, dând seamă public de efectele lecturii, faptul că în
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cale ferată, iar citatul ar fi locomotiva. Simt că nu pot vorbi despre stil, despre ce înseamnă o ființă stilată, dacă nu încep exact cum voi începe. Crezusem inițial că micul fragment face parte din Pentru Esmé, cu dragoste și abjecție, dar am avut surpriza să-l găsesc în Omul care râde. Iată ce zice Salinger, întrerupând o poveste cu niște copii duși la joacă de un șofer de autobuz care le spunea istorii fără sfârșit, ca-n benzile desenate americane
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
de el. Și, de fapt, nu se temea - nu ziua În amiaza-mare, pe o stradă ca Tiburtina, străbătută de sute de camioane și traversată acum În mare viteză de autobuzul pentru Roma - la geamuri văzu chipuri indiferente, martori muți ai abjecției lor. Bărbatul acesta agitat, cu pupilele dilatate și cu mâinile tremurânde era totuși Antonio. Și chiar dacă-i devenise străin, de parcă nu l-ar fi cunoscut niciodată, nu s-ar fi căsătorit cu el, nu l-ar fi iubit, noaptea Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ori pe săptămână, Bruno se hotăra să-și schimbe viața, s-o ia Într-o direcție total diferită. Iată cum proceda. Mai Întâi se dezbrăca gol pușcă, se privea În oglindă: trebuia să Împingă autodisprețul până la capăt, să contemple toată abjecția burții umflate, a fălcilor, a feselor deja căzute. Apoi stingea toate luminile. Își lipea picioarele, Își Încrucișa mâinile la piept, Își apleca puțin capul Înainte ca să se concentreze mai bine. Inspira Încet, profund, umflându-și la maximum burta grețoasă; apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
decît de acela al oamenilor, care, mai tot timpul, erau ascunși la vorbă, dar și În propriul lor cuget, ferindu-se, acolo, Între oasele capului, ca Într-un ultim adăpost posibil, să fie cu adevărat cunoscuți; țineau ascunse Înăuntru toate abjecțiile pe care le vînturau În gînd, unele răzbăteau În afară, cînd se ivea un anume prilej; destui dintre aceștia chiar lăsau slobod totul, nu aveau nici o teamă; se mîndreau cu multe porcării pe care și le puneau, făloși, În seamă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
viață. Dacă locuitorii lui ar fi știut de povestea la care Thomas nu vroia să se mai gîndească, l-ar fi izgonit pe acesta cu pietre, l-ar fi ucis, unii: era loc pentru toate În orașul lor, nu pentru abjecție, hedonismul pe care Îl admiseseră, nu toți, propunea altceva. Incestul trecea de limita Înțelegerii lor. Un Amsterdam mondial, cam asta avea să ajungă lumea, dacă lucrurile mergeau tot așa, și-a spus În mai multe rînduri Thomas. Un parc al
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de toate astea? Nu aveai de unde să știi ce s-a petrecut... cu... mine... cu Ann? După cele Întîmplate, am plecat... nu ți-a spus, cred, Ann imediat... Și nici nu cred că ai Împins-o tu spre mine...“ „La abjecția ta, sigur, poți să gîndești și una ca asta! Nu, Thomas! Pentru mine am vrut analizele!... Pentru că vroiam un fiu cu tine, Thomas! Sau tot o fată! Frate, soră cu Ann! Un copil pentru care să nu mai plătesc, a
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cizela educația, Dulcele Doru și Relu Înmiresmatul lansau gesturi obscene rarilor trecători ce-și plimbau dulăii tărcați prin acest scurt defileu al unor vile mai impozante decât cele ale unor vânzători de sclavi. O dată cu taximetrul înainta și-o maree a abjecției, crimei și marilor semne din soare, stele și lună. Has-Satan mișca imperceptibil din cap, salutând demonii fiecărei străduțe bucureștene pe care o străbătea și care ieșiseră, zburlindu-și făpturile și prezentându- i onorul. La primul rond de la Șosea, reindentifică înduioșat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Campanella ne-a făgăduit casele nobililor, caii lor și femeile lor, iar noi, analfabeți, oameni de toată mâna, l-am crezut. Tommaso fu silit să dea amănunte pe care le-ar fi evitat bucuros. Se cuvenea, însă, să spulbere asemenea abjecții, altfel s-ar fi crezut despre el că e Diavolul în persoană. Drept care, spuse: Curtea nu poate ignora un amănunt: ticălosul care a jurat să spună adevărul este un delincvent cunoscut în toate ținuturile Regatului. Este un provocator de scandaluri
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
aceea că cineva nu se simte în largul său din diverse motive de care este conștient [...] Răul care-l lovește pe celălalt îl despăgubește, reconciliindu-i invidia" (apud, Braud, 2008, p. 31). Este un lucru știut de cei mai mulți că "dezvăluirea abjecției care mânjește o reputație îi bucură pe toți cei care suportau agasați superioritatea cuiva" (ibidem). Bucuria sadică, răuvoitoare se hrănește din judecăți și aprecieri subterane, întemeiate pe tradițiile străvechi ale invidiei și geloziei. Un sentiment disimulat de inferioritate își află
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
mahalalei contemporane la români. El o reprezintă în viața de zi cu zi, dar deopotrivă o hrănește și o potențează la televizor sau în revista por-no-politică Plai cu boi, născută din această mahala și întreținînd-o, la rândul ei, cu fast, abjecție și talent. Ieri seară la telefon Andrei îmi "brifează" întîmplările de ultimă oră din "lumea noastră". Printre care: în urmă cu o lună, Colegiul "Noua Europă", institutul de excelență pe care îl conduce Andrei, primește vizita fondatorilor nemți și elvețieni
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
atacat murdar, murdar, condusă de un gunoi care are subjugat un mort, care m-a atacat absolut incalificabil, că am abandonat ! Apropo de unul, Tănăsuc, sluga mânjită, din WC, l-am scăpat de la moarte și EU l-am făcut om. Abjecțiile sale, ura din materiale negative, nu mă fac să regret că din cauza mea trăiește ! E nevoie și de gângănii din astea care să ne aducă aminte că și din fecale mișcă limbrici. La a cui comandă și pe banii cui
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
alung). Mă înduioșez"; 10 iulie 1939: "Popea scrie absolut gol și fără interes"; " Popea tace de o săptămână", "Popea, 2 scrisori trucate [...] Vulgaritatea mă indignează. Invitație acolo"; 12 dec. 1939: "Bengescu și Popea în același timp. Consternație. Sînt grosolan"; "Popea abjecție morală. Lichidare"; "stări morbide sufletești din pricina P., gelos inexplicabil"; "Ștefania Russu îmi propune să scot pe dracu din ea"; Alice Basarab, "rubensiană și proastă" etc. Așa cum se observă din aceste sumare însemnări, e clar că amicițiile amoroase de senectute i-
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
o rapidă uitare. Scriitorul se autodepășește, dacă-l raportăm la cele două romane anterioare, Talismanul negru sau marele secret al fericirii (2008) și Fata din vis (2010), prin memoria acuzatoare despre, "ființa istorică" a umanității, prin arta de a surprinde abjecția și modul cum sistemul degradează personalitatea individului, transformându-l în om-masă (abisul dezumanizării), prin estomparea elegantă a granițelor între adevăr și minciună (se știe de la Sofocle: nici o minciună nu ajunge să îmbătrânească), între obiectiv și subiectiv, între realitate și ficțiune
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
al credincioșilor. Trăiri divine totuși, de vreme ce mă înălțau deasupra lui Dumnezeu” (I, 149-150). Dar la numai câteva pagini de aceste rânduri sceptice, Cioran notează: „Auzit ieri seară Patimile după sfântul Ioan; fericire vecină cu extazul. Ieșit în stradă, contactul cu abjecția, cotidianul, m-a făcut să mă întreb dacă cele trei ore «sublime» pe care tocmai le petrecusem nu țineau de halucinație. Și, totuși, acele ore îmi dăruiseră deopotrivă certitudinea și emoția realității supreme” (I, 162). Nu-i vorbă, Cioran vorbește
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
clare, ce n-au nevoie să fie reinventate, nu valorează nimic pe lângă un ticălos isteț, pe lângă un viclean înrăit, dar de succes, pe lângă un ins lipsit de cuvânt și de onoare care, inventează fără jenă și restricții infinite forme de abjecție în orice situație de viață. De aici, din acest spațiu vin cinicii și indiferenții zilei de azi. Ei sunt noii tirani, adesea nevăzuți și nerecunoscuți ca atare, ai democrației imature și fragilizate. Ei reprezintă cu succes disprețul față de cei care
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]