298 matches
-
deturnate, așa cum s-a întâmplat. Până atunci, doar câteva sumare notații asupra tulburătoarei confesiuni semnată „Ana Blandiana”. O primă observație ține de definiția surprinzătoare pe care o dă manipulării. Îi va contraria pe cei care așteptau o carte despre tehnicile absconse pe care un regim politic (oricare ar fi el) le folosește pentru a transforma un număr tot mai mare de conștiințe în oarbe mase de manevră, dar îi va interesa în cea mai mare măsură pe toți cei care, asemenea
Tratatul de supraviețuire al Anei Blandiana by Radu F. Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/2616_a_3941]
-
Băbălău, băiatul mamii... " Situația e și mai jenantă când, propunându-și să discute despre Marilena, dezbaterea se părăbușește, ca într-o vrajă, asupra aceleiași retorice întrebări despre soarta politică a României de azi. Ca și cum ea, soarta, ar fi atât de absconsă, încât nimeni n-o mai vede cu ochiul liber, fără instrucțiuni de lectură sau, eventual, lentile negre. Ca la eclipsa de... Istorie.
Două tablete by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/8175_a_9500]
-
de fină colorație, realizat de Dan Bujor. Pe durata acestui spectacol cu muzică, dans și imagistică și de consistența unui videoclip de 120 de minute și cu un public numeros, s-au petrecut momente componistice de rigoare, precum și altele, absconse și insolubile cu orice realitate de viață sau virtual, de magme răcite și fără autosusținere. Și din această derulare s-au desprins interesante și de aceea demne de atenție compozițiile semnate, în ordinea aparițiilor din program, de Diana Rotaru, Violeta
Recitaluri ... de fagot by Mircea ?tef?nescu () [Corola-journal/Journalistic/84082_a_85407]
-
Caz similar cu cele ale lui Blaga sau Cioran. Ne-am putea întreba: cum se împacă formula absurdului cu indenegabila componentă religioasă a spiritului ionescian? Semnificînd nonsensul existenței, incapacitatea artistului de-a exprima altceva decît frînturi misterioase ale unui întreg abscons, scriitorul învederează un fenomen major al timpului nostru și anume acela că drumul spre transcendental e obturat. Teatrul absurdului, în vogă în anii ^50-^60, n-ar fi constituit atît rodul unui program estetic, cît o turnare într-o formă
Eugen Ionescu pe via religiosa by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10198_a_11523]
-
care apare, figură a matematicii și a reveriei, insula. Așa încît, nu prima parte a acestui volum în trei secvențe (Joc secund, Uvedenrode, Isarlâk) e cea mai de citit, peste anii experimentali ai modernismului timpuriu, lăsîndu-i deoparte pe iscoditorii simbolurilor absconse (v., la Manolescu, istoria, savuroasă, a receptării). Proaspătă, în poemul inaugural, sans titre, mai e doar imaginea ultimă: "ascuns, cum numai marea,/ Meduzele când plimbă sub clopotele verzi." O invitație în larg ori, poate, în adînc. Răspunzîndu-i, în algebre complicate
A doua șansă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7095_a_8420]
-
pare a-l capta de la sine, a-l transcrie cu spontaneitatea cu care ar vorbi în mod curent. Versul sau e fluid, plutitor, aerian. Ininteligibilul n-o înspăimînta, abstracțiunile n-o fac să dispere, vidul n-o împinge la replici absconse: "Forme de neînțeles -/ dublă existența a lucrurilor/ o iluzie/ cît să-și țină treze speranțele// un colț de țesătura abstractă/ prin care poți zări/ un alt fel de alcătuire/ a lumii// golul din ore/ se umple cu nostalgii/ emoții/ sfîșiate
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
sau țară de oameni /nici în vis măcar nu se-arată / că suntem cu optimismul distrus / și halit de melancolie / că vom pieri-n acel leat / căci spița nenorocului ne mînă / pe a fortunei roată" (Naufragiu). E limpede că "țara" absconsă a lui Ioan Radu Văcărescu e una reală,pe care o transpune într-o ficțiune menită a se alătura, complementar, altor imagini de patrie, corective.
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
acestei cronici. Există, în ultimul volum al lui Leonid Dimov, un poem intitulat Mesajul și dedicat lui Mircea Ivănescu (alături de care, cum știm, acesta a publicat și o carte, Amintiri). Comentându-l în prefață, Ion Bogdan Lefter îi recunoaște caracterul abscons. L-am întors, curios, pe toate părțile și m-am văzut nevoit să subscriu. Mostra e pentru eventualii cititori ai României literare pasionați de detectivism: „«Dacă ai pricepere, spune». Mi-am lăsat tocul să alunece în neștire Pe hârtia palidă
Măștile lui L.D. by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4318_a_5643]
-
revin la uscat, viața mi-o îndemn să se ducă pe pași./ Merg cu marea pe urme, căci se aude/ veșnic alături și în spate foșnetul de mîngîieri al uitării” (ibidem). E clar că uscatul apare suspectat ca o obligație absconsă, iar marea e îmbrățișată ca un liman al izbăvirii... Dar pînă la urmă nici unul din elementele fundamentale ale lumii (apă, aer, foc, pămînt) nu-l satisface pe bardul care oscilează între peisajul fizic și suferința eului său imponderabil. Pămîntul se
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
nostalgic", pentru întreaga creație a marelui Cervantes. Aceeași acuratețe se reflectă și în alegerea ediției spaniole ( López Estrada - M.Teresa López-Berdoy), ca și în notele de subsol, bogate, erudite, care contribuie efectiv la înțelegerea frumuseții textului, la deslușirea unor sensuri absconse. Aceste virtuți ale versiunii românești a Galateei derivă din însăși concepția traducătorului exprimată, sugestiv, prin sintagma literalitate expresivă care, după propria-i mărturie, l-a călăuzit în întreaga sa strădanie de tălmăci în limba română ( nu numai opera lui Cervantes
Lumea cervantină by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/7556_a_8881]
-
neume ornamentale, indicații instrumentale tehnice, text literar (în cazul muzicii cu text), alte simboluri. Viziunea fundamentală a notației muzicale, așa cum decurge din prezentarea de mai sus, constă în retransformarea - prin prelungire ludică - a literei în pictogramă simbolică. Din plăcerea desenului abscons, rezervat cunoscătorilor derivă și fascinația deosebită a acestei scriituri. Iar raportul cantitativ poate fi descris astfel: cu cât un sunet e mai încărcat, mai greu, cu atât el e mai scurt; cu cât un sunet e mai liber, mai ușor
Elemente pentru o grafologie muzicală by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15563_a_16888]
-
aici e-aici) Matei Vișniec este, structural, un arbitru al eleganței stilului (până și frazele lui sunt funciarmente eufonice). Având un suflu cartezian de la prima la ultima pagină, romanul acesta pare mai degrabă un joc de societate cu reguli (încă) absconse decât o apocalipsă veritabilă.
Addictive writing by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3068_a_4393]
-
potențialitatea unor noi „flori ale răului", îndreptățite la ratificarea lirică: „am dat pe gît toată otrava / mai frumos au înflorit spaima și greața" (ibidem). Defel intimidată de agresiunea lucrurilor uzate, rejectate de optica obștească, poeta le îmbrățișează în numele unei ordini absconse, reparatoare: „lumea e făcută din benzină / gunoaie sudori și duhori reciclate / flori și parfumuri artificiale / împodobind un stîrv sau altul / dar în dimineața asta / cineva a cosit pentru mine iarba / și a așezat lucrurile la locul lor" (mă odihnesc). În
Nostalgia concretului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6376_a_7701]
-
asemenea savant încît să poată fi atras de cele mai obscure surse bibliografice? Spiritul lui Culianu se definește printr-o curiozitate bătînd în lăcomie cognitivă, un fel de cupiditate doctă în a afla cea mai fină informație cu privire la cea mai absconsă latură a nu știu cărui text alchimic egiptean. O filatelie rafinată în varianta istoriei religiilor, cam așa s-ar putea defini morbul lui Culianu. De exemplu, cînd te preocupă arta teurgică la Arnobius și semnificația „aripilor sufletului“ la Proclos, cînd te atrage
Concupiscența cognitivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2785_a_4110]
-
inspirat de Theodor Cristian Popescu și Cristina Toma, și ei canadieni prin adopție. Piesa este foarte bine scrisă, foarte bine structurată, cu umor negru din belșug, cu replică clară, care vine bine în gura și în mintea actorului, fără filosofii absconse. Vorbind, în același timp, despre filosofia derizoriului, a întunericului vieții, a scenaritei, a singurătății și angoaselor. George F.Wlaker are un ciclu de șase texte, "Suburbian Motel Plays", a căror acțiune se petrece, ca și în cazul nostru, într-o
Întâmplări de la motel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9278_a_10603]
-
a artei" dominantă an deceniile șapte-opt, a iscat an rândul generației postbelice o poetica a imaginarului absolut generatoare adesea de metafore complicate, oculte, ermetice, menite să comunice peste capul cenzurii un mesaj aluziv, uneori, esopic, cititorului familiarizat cu cele mai absconse limbaje simbolice. Dacă clasicii vedeau categoriile imuabile și reci, romanticii individualitățile onirice, patetic curgând an durată, iar modernii esențele ultime, neschimbătoare sub forme, cu Nichita Stănescu cuvintele ăncep să se vadă, ăn sine, el vede ănsăsi structura metaforei care configurează
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
octombrie 1980, pe harta muzicală a țării a apărut cvintetul de suflători „Concordia” - fondat de fagotistul, profesorul și scriitorul/poet Miltiade Nenoiu. Cartea lansată în Palatul Cantacuzino al Uniunii Compozitorilor se numește „Portret din cinci închipuiri” - un titlu literar cam abscons, criptic, dar autorul îi zice „emblematic”, „încifrat”, căci subtitlul volumului, „Concordia”, a fost inspirat și preluat de la „zeița romană a bunei înțelegeri, a armoniei în familie și societate, fiică a lui Jupiter și Temis, soră a Păcii”. Fiindcă auziți ce
Miltiade Nenoiu: "Portret din cinci inchipuiri" by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/83521_a_84846]
-
sute de pagini, citim, în Omagiul Franței către Paul Valéry: "Franța, omagiindu-l atât de solemn, nu răsplătește deci un luptător și nici un scriitor popular. Sunt, pe fațada noului palat Chaillot, fraze care îi sunt atribuite, al căror stil e abscons pentru Ťomul de pe stradăť. E vorba de o personalitate corectă, firește, dar nu de una din acele figuri care, ca Voltaire, Hugo sau Zola, pot provoca entuziasmul maselor. De aceea funeraliile ce i s-au făcut au un caracter excepțional
Metrologia lecturii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8067_a_9392]
-
didactic. ș...ț Am modulat și modelat înadins mesajul propriu în așa fel încît transparența lui să fie pe cît posibil maximă" (p. 20) Nu poți decît s-o feliciți pe autoare că nu s-a lăsat molipsită de frazele absconse și de buclele ermetice ale textului lui Maimonide. La cît de etanșe sunt șerpuirile semantice ale originalului, un comentariu tot atît de etanș ar fi fost o întreprindere ratată. Tocmai de aceea, rezultatul efortului Madeei Axinciuc este cea mai profundă
O călăuză de încredere by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7562_a_8887]
-
de suavități, discret sentimentale, la altul de enunțuri cu caracter teoretic. Multe poeme sunt niște comentarii la misterul din ființe și lucruri. Uneori, la o lectură de suprafață, fără să se înțeleagă că-și pierd autenticitatea, pot să pară totuși absconse, dificile, tributare unei voite încifrări a sensurilor. Alteori, noțiuni banale, de o concretețe raportabilă la un cod lingvistic tern, fără nimic poetic în sine (firide, uragane, mâțișori de salcie, mărgele, cadavre de măgăruși, buzunare rupte, leagăne, dulapuri. pușculițe, monede, topoare
Consecvența cu sine a poetului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3851_a_5176]
-
Spre deosebire de boemul răsfățat de boema pe care, la rîndul său, o răsfață, Paul Vinicius, un alt poet ceva mai în vîrstă, Valeriu Mircea Popa, e un solitar profund convins. Solitudinea d-sale e - așa cum se cuvine - ușor maniacală, obișnuind ritualuri absconse, de un fin umor bacovian: "ca să fiu sigur că astăzi este miercuri/ număr încă o dată frunzele/ din fața ferestrei/ nu cred că trupul unui bărbat/ poate fi obscen/ nici măcar atunci cînd stă gol/ pe marginea patului/ așteptînd să se evapore/ superba
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
Gheorghe Grigurcu Poezia șaizecistă înfățișa fie un pitoresc lățit pe un ecran cosmic, fie o abstractizare emfatică din ce în ce mai absconsă, fie o înclinație șugubeață cu îmbelșugate și nu totdeauna suficient de exigente prestații. Optzeciștii au impus o dispoziție stradală, o familiaritate de „oraș mare” ce întrerupea tăios ruralismul încă prezent la predecesorii lor (îi avem în vedere pe barzii așazicînd
Un absolut al ființei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4508_a_5833]
-
în fața acelor "verboten" ale Noului Roman și ale agregaților în filosofie ca Jean-Paul Sartre, care sunt agregați în filosofie mai mult decât romancieri, și de altfel François Mauriac, într-o gasconadă celebră, spunea că va refuza să citească teza sartriană absconsă din L'Etre et le Néant, chiar și sub amenințarea revolverului. François Mauriac asculta apelul lui Flaubert, venit din cealaltă lume. Fără îndoială biata mea Bovary suferă și plânge în acest moment în douăzeci de sate din Franța". Aceasta este
Cum a asasinat Sartre romanul francez by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/14183_a_15508]
-
de natură orfică, pare a nu avea sfîrșit. Uniunea mistică ce alcătuiește idealul Irinei Mavrodin ("sub semnul luminii divine/ cu vorbele tale") nu s-ar putea înfăptui, în planul lirismului, decît printr-o schimbare de semn, doveditoare a unei organicități absconse a lumii. Extazul dionisiac a cărui plenaritate sensibilă avea aerul a semnifica plinul, se transmută într-un extaz mistic ce părea a semnifica golul, însă care e, în fond un prea-plin sufletesc la marginea exprimabilului, absolutul lăuntric la care sîntem
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
însăși, din care artistul extrage fire nevăzute pentru a o destrăma în fața noastră ca pe un ciorap de nylon ce-i învelește chipul, uneori și piciorul stâng. Prin găurile apărute ni se relevă o altă față a lumii. Un chip abscons, pe cât de zâmbitor, pe atât de hâtru. O mască în mișcare, ce strâmbă spectatorul, pliinduse pe fața lui. Ceea ce vedem pe scenă nu e doar o simplă reprezentație exterioară. Spectacolul, cu tot cu protagonist și recuzită, alcătuită din elemente aparent comune, pe măsură ce
Mălăele, omul orchestră by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2726_a_4051]