298 matches
-
care aș fi putut hălădui printre adevăruri ultime, pe pajiștile cunoașterii. Mi-a plăcut și am crezut doar în ceea ce am văzut cu ochii larg deschiși. Tainele de dincolo de privire mi-au fost și îmi sunt indiferente. Nu mă fascinează absconsul. Nu am humor suficient pentru a fi tragic. Zâmbesc acum, privindu-mă cum aștept încă în ușa berăriei, nehotărât dacă să intru sau nu. Neștiutor al împăunării de peste douăzeci de ani, cu credința că scrisul meu la gazetă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
putut constata din acele însemnări. Cam boemi, cam neglijenți, chiulangii adeseori, căutând mereu să-și fenteze șeful care, la rândul lui, încerca să mai atenueze dispozițiunile superiorilor săi, de multe ori pline de ridicol sau de neînțeles. Oricum, cu mesaj abscons unui cititor de după patru-cinci decenii, dacă nu și mai mult, de la consumarea faptelor. Un univers, acela al cenzurii, la urma urmei, grețos. Al inșilor duplicitari, siliți să slujească unui regim pe care-l vedeau găunos și totuși trebuiau să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
m am hotărât ca să studiez problema cu cea mai mare atenție, fiindcă vedeți dumneavoastră, într-un asemenea demers de câștigare a popularității nu se poate baza omul pe imensa prostie populară ca în politică, ci ai nevoie de ceva esențial, abscons și complet inexplicabil, ca natura umană adică spus mai pe limba lui Andrei Pleșu, ceva care să fie perpetuu emergent, ca o pendulare imaginar-speculativă, între metafizică și bârfa de mahala. Și ca de obicei, acolo unde apare o nișă de
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
De sus și până jos! Gunoiul! Ceea ce este cu adevărat nasol, e că i-a distrus și salteaua amărâtului de Vierme! E jale! E băltău! Măcel! Privește! Hip-hip-hip...! Bâl-bâl-bâl...! Hop-hop-hop...! Pufff...! face din nou Big Sile, pe nepregătite. Neinteligibil, vag, abscons. Mort de beat. Da... Într-adevăr! Pe suprafața de o culoare cu totul incertă, a cuverturii grosolane, paupere, șifonate în fel și chip, ce învelea somiera desfundată generos, în vreo cinci sau șase locuri, se lățea repejor-repejor o pată cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
am ridicat ochii de pe paginile care se tot înmulțesc în fața mea și, din reflex, am privit în oglindă. Am avut un șoc când privirile mi-au fost barate de celălalt text, de pânză, al husei de pe oglindă. E un text abscons, încifrat, prin el nu străbate nimic. Știu că nu am decât să-l smulg, pentru ca razele adevărului să mă copleșească, să mă distrugă? S-ar face lumină, dar cui i-ar folosi oare lumina asta? Ea ar fi o flacără
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
privea trans portat schema de pe tablă. Rodica, Liviu, Călin și Ariadna păreau că pricep ceva, pe când noi, ăștia, mai cu literatura, Ștefan, Bog dan, Elisabeta și cu mine, primeam reve lația fără să cercetăm. Dacă primul curs fusese atât de abscons și de savant, n-aveam nici o îndoială că după un an de zile Eco, Barthes sau Todorov aveau să ni se pară niște bieți diletanți în ale semioticii... Din păcate, cu prima ședință de inițiere din sălița kafkiană s-a
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
mai transforme” “Ziua bună”... “Am auzit că vreo câțiva de la a XI-a au și poreclit-o domnișoara Cucu” “Dar ce au ei de împărțit cu ea?” “Nu se știeeee! Probabil că i-a fascinat zâmbetul ei de o ferocitate absconsă” “ Ia lasați, bre, omul în pace. Nu v-a făcut nimic și vă și apucați să-l discutați, ca să nu spun altfel” “Ia te uită cine face pe lupul moralist!” “Ha, ha, ha” “N-am nici o nevoie, da’ se pare
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
alchimice care îi împânzeau camerele. Închis în universul său etanș ca o monadă, separat de cei din jurul său prin auzul ce devenea din ce în ce mai șubred cu fiecare an, Tournesol era argonautul pentru care nici o formulă chimică nu este prea îndepărtată sau absconsă, iar viața se măsoară în ceasurile care dau naștere invențiilor trăsnite de care pot face haz doar cei care nu înțeleg măreția experimentală a științei. Sunetul fericirii lui Tournesol era suita de explozii ce urma încercărilor mai puțin reușite de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Goncea. Că prea mult n-o mai ține. Asta-i sigur!“ Il trase pe părinte lângă el și începu să-și petreacă pixul peste stinghiile caloriferului. Parcă muzica aia căutse, acolo, la privată. - Avem asul aici, se veseli Pârțângău, zâmbind abscons. Niciodată radiațiile la mină nu au depășit normalul, pentru că altfel Ceaușescu nu punea nici mort piciorul pe-acolo. Dar să mai intre în mină? Ai înțeles părinte? Îi lăsăm să se macine cu detaliile, și la momentul culminant venim cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mă, chestia aia că când mori îți vezi toată viața în fața ochilor? Ca pe video... Cine a fost, mă, tâmpitul ăla? Vrginel nu-i răspunse. Urmărea, cu atenția cu care privești desfășurarea unei pantomime postmoderne, încercând să-i descoperi metaforele absconse, cum Biluță așează torsul lângă celelalte două mâini retezate. Se duce și ia găleata cu soluție albastră și cu bidineaua mare, păroasă, stropește cele trei ciozvârte cu gesturi largi, de mitropolit sfințind Podul de Flori de la Oancea, peste Prut, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
garantez, pe cuvânt, dacă trecem povestea vieții dumneavoastre în plan mitologic și mistic cu specific local, nimeni nu mai are ce să zică ceva. Sunt doar specialist!“ Goncea nu prea era de acord. Avea instinctiv repulsie de tot ce era abscons, ciudat, nefiresc. Știa și el că există încă moroi, mai ales la țară, că strigoii mai umblau și prin oraș, uneori și în ziua mare, dar parcă nu-i venea să-i lase să intre și în povestea vieții lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
der Wahrheit) oferit printr-o intuiție donatoare, chemată să ofere materia pură și vie a fenomenelor, altfel spus, fenomenalitatea lor. Reîntoarcerea la „lucrurile însele” nu este, din acest punct de vedere, o reîntoarcere la lucruri, ci, în primul rând, la absconsa lor sineitate. Această exigență „reclamă o analiză mai apăsată” care să discute momentul originar al impresiei prin care detectăm orice percepție. În Ideen I, Husserl dădea exemplul percepției culorii unui obiect oarecare, divizată în două momente discrete: cel al apariției
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
În mai multe culturi și fecund pe mai multe planuri (mit, arhitectură, ritual, iconografie etc.) (). Intuit de un creator, un anumit simbol intervine Într-o operă de artă și o organizează cu o coerență a lui proprie, cu o „logică” absconsă, fără ca autorul să și dea totdeauna seama de sensul, proporțiile sau valențele acestui simbol. Fiecare mare creator redescoperă anumite simboluri, fără să știe de ele, printr un act inițial de intuiție. Fără Îndoială că asemenea simboluri centrale sunt „relevate”; ele
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
ele merită a fi cunoscute și valorificate indiferent dacă autorul a voit sau n-a voit să le introducă În text. Eliade arată că „dacă cineva ar interpreta o operă literară modernă de un autor „profan”, arătându-i anumite semnificații absconse, s-ar putea spune că toate interpretările lui sunt străine operei, sunt „puse” sau „găsite” de el acolo, autorul fiind cu totul străin de asemenea preocupări, ele folosind doar Întâmplător anumite procedee literare cu valențe simbolice ... Se poate constata că
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
de identificat Într-o operă literară un simbol sau un principiu metafizic. Simbolul Își face loc și luminează În felul lui Întreaga operă, cu sau fără voia autorului. Nu e, deci, nevoie să dovedești că autorul a știut un sens abscons sau o anumită temă simbolică, pentru a avea dreptul să-i interpretezi opera În lumina lor... „Amintirile imemoriale” de care vorbește Green au un rol mai important decât o eventuală inspirație din izvoare „culte”. Problema este dacă aceste „amintiri imemoriale
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
alege și pune deoparte fără știrea noastră. De aceea menirea este destinul care a traversat spațiul unui mister pierzîndu-și aura de întîmplare pe care i-o conferă libertatea umană. Sau altfel spus: menirea este înscenarea libertății la nivelul unei necesități absconse. * Întrucât destinul nu are în vedere decât dialogul solitar cu limita interioară, teoria destinului devine o epură a vieții, deci ceea ce rămâne din viața unui om după ce din economia ei au fost eliminate: 1) presiunea limitelor exterioare; 2) imprevizibilul ca
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în locul lui a apărut "limbajul filozofiei", care a creat automat o disciplină, a prescris un timp necesar pentru deprinderea lui și i-a dat totodată filozofiei un prestigiu nelimitat în ochii lumii, cu atât mai nelimitat cu cât caracterul ei abscons era mai mare. Gândirea a devenit o afacere în sine, care nu putea fi practicată în afara acestui limbaj și a istoriei lui. Ultimul care a încercat să readucă gândirea pe făgașul normalității și să se dezbare de "limbajul filozofiei" a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
din ființa lui nu se potrivește cu un "cadru organizat". Până și ocuparea locului care îi revine la masa de discuții se face prin detururi prealabile, prin pipăirea somnambulică a cărților și a revistelor aflate pe masă, însoțită de comentarii absconse făcute sub forma unor mormăituri ininteligibile pentru ceilalți, din mijlocul cărora țâșnește din când în când frântură unei sintagme: "Lesbiene... Ia uitea! Lesbiene prin contract. Auzi, prin contract!" După care vorbele se pierd din nou în indeterminatul bombănelii și al
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mai puțin... de model ! Cam aceeași situație o are Aurel Cehan, epigramist cu har, dar lipsă la chemări sociale, Constantin Jomir fost mare, acum doar bunic, Constantin Manea (epigramist), Constantin Slavic (povestitor, fără spor valoric, dar neodihnit), Leonard Ciureanu, poet abscons retras la țară, Mihai Ciobanu (pensionat și din viața publică), Nicolae Ariton (profesor la Dănești), un prozator de tip special, ș.a., ș.a. Cum să-i putem considera cu influență socialculturală locală pe cei din străinătate (Constantin Clisu, Maria Cozma, etc.
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
știam atunci, iar retrospectiv înțeleg și mai bine, anumite idiosincrazii. Eu și alții ca mine ne ridicam deci într-un cadru intelectual-ideologic-estetic extrem de eclectic. Lucrul se poate vedea și din ceea ce scriam eu în perioada respectivă, în special din eseurile absconse și criptice publicate în revistele studențești ieșene. Chiar dacă anumite orientări se pot discerne sub stratul de artificii și divagații (unele menite să înșele vigilența cenzorilor), textele atestă un mare coeficient de haos intelectual. Toată lupta autoconstrucției mele intelectuale a fost
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
temerar. Ce discrepanțe între omul și creatorul cu acest nume! Unul comunicativ, bonom, sociabil, jovial, iubitor de prieteni și libațiuni, altul insularizat, întors spre sine și hiperboreu, monologând deziluzionat despre moarte. Unul direct, senzual și voios, privitor spre lume, altul abscons, încifrat, fantezist și dedat autoscopiei, demonstrând că "Eu, adică El" (cum se numește un micropoem), sunt expresii ale dualismului carne-spirit, ireconciliabil. Se verifică aici opinia lui Proust (Contre Sainte-Beuve): agentul creator e altcineva decât omul biologic! Putem vorbi deci de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
memoria copilăriei), de pulsiunile reveriei și cântului, poezia în totul fiind o sinteză de temporalitate, de relativism și absolut. Stare de așteptare, de veghe și tensiune productivă, în ea concretitudinea, misterul și inefabilul coabitează multiform în spiritul unor coduri particulare absconse. Egotismul Anei Blandiana își asumă sistematic maximum de umanitate; necontenita-i întoarcere în Eul propriu e totodată instalare în Eul universal; emoția trăirii pe coordonate ancestrale colective coexistă cu adâncirea în timpul ei particular. Mecanizarea limbajului, spațiile închise, platitudinea și celelalte
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
perspectivă suprarealistă experiența onirică înlesnește accesul în abisal, inclusiv inserția întregitoare în zonele criptice ale spiritului. Într-un eseu din 1932, André Breton invoca (pro domo) principiul așa-ziselor Vase comunicante, acestea în stare să asigure contacte între vizibil și abscons, între conștient și inconștient. Mai mult încă: în primul Manifest al suprarealismului, același Breton se referea la "controlul rațiunii noastre" asupra impulsurilor onirice. Teză preluată întocmai de către oniricul de la București. La fel, teza lui Paul Valéry "Primul vers îți vine
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Rămîn la părerea că e un simplu joc mental care, în loc să flexibilizeze gîndirea, mai mult o încurcă, în timp ce scriitura sa e o superbă bolboroseală, iar exprimările sale publice frizează impostura. Derrida nu poate fi rezumat, esențializat, explicat, el cultivă deliberat absconsul, ambiguitatea, paradoxul, deși are și poziții tranșante referitoare la Marx bunăoară, la Heidegger sau la Paul de Man. * * * Bineînțeles că ideile și comportamentul filosofilor-vedetă francezi s-au impregnat profund în societatea, politica și economia franceză, și-au pus amprenta în
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
n-are așadar nimic de-a face cu mania corporației care, foarte adesea, reciclează gândirea magică modificând numai ambalajul legat cu panglicile sclipitoare ale unor cuvinte noi de folosință clanică și tribală. Această veche filosofie, mereu activă, nebuloasă și elitistă, absconsă și autistă, tixită de neologisme și plină de cețuri, o vom lăsa nostalgicilor cultului. 6 Principiul lui Alfeu. Filosofia nu este muzeul propus în mod obișnuit de istoriografia dominantă, cu un parcurs presărat cu indicatoare care, din sală în sală
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]