590 matches
-
coborâte și ele, treptat, la nivelul unui simplu "consiliu provincial". Se făcea pasul decisiv pentru instaurarea monarhiei absolute, iar în documente provenind de la Carol al VII-lea și ale lui Ludovic al XI-lea (1461-1483), se găsește formula tipică a absolutismului francez (Car tel est notre plaisir). Ludovic al XI-lea nu s-a temut de opoziția Statelor Generale, dimpotrivă, în perioada ridicării nobilimii impulsionată de Carol Temerarul, regele le va convoca de două ori. Adunarea Statelor Generale din Nord a
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
să țină seama până în secolul al XVII-lea. Treptat, prin mecanismele sale birocratice, guvernul central va exercita un control tot mai eficient asupra supușilor și provinciilor, a dispus de mai multe surse de venit, asigurându-și independența politică necesară instaurării absolutismului prin diminuarea rolului Statelor Generale. Regele păstra dreptul de a convoca adunările când dorea, în ciuda revendicărilor propuse în mod repetat de stări. Nu au existat nici periodicitate, nici termene precise de convocare, suveranul având posibilitatea de a alege momente în
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
percepe impozite pe domeniile lor. În anul 1439 impozitele extraordinare (aide, taille) votate pentru război au devenit ordinare, întrucât Statele Generale nu au profitat de "strâmtorarea" monarhiei pentru a-și asigura controlul asupra gestiunii veniturilor țării și, prin aceasta, îngrădirea absolutismului. Nobilimea, la rândul ei divizată, nu a reușit să impună o Cartă generală de privilegii la scara întregului regat. Marea Ordonanță, care impunea colaborarea permanentă a Statelor Generale cu monarhia, a fost repede anulată. Existența Statelor Generale provinciale a reprezentat
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
al XIII-lea, monarhia stărilor. Parlamentul în forma sa inițială, cu trăsăturile ce vor caracteriza funcționarea sa ulterioară, s-a format în timpul lui Simon de Montfort și a domniei regelui Eduard I. Prin metoda de guvernare acest rege amintește de absolutismul luminat din secole mai târzii. Benefic pentru supușii săi și pentru întărirea autorității monarhice, va fi Statutul din Trailbaston (1305), prin care monarhul va reforma justiția oferind protecție orășenilor 231. Susținut de Parlament, regele a întărit autoritatea statului față de papalitate
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
și regăsise rolul și constituia partidul tory. Regele punea capăt climatului de ordine morală religioasă anterioară. Anul 1660 a marcat Restaurația Parlamentului 269. Politica lui Carol al II-lea și a succesorului său, Iacob al II-lea, de a instaura absolutismul, a eșuat. Revoluția Glorioasă din Anglia (1688-1689)270 Glorious Revolution sau Bloodless Revolution, numită și a Doua Revoluție engleză a fost o revoluție care, în mod pașnic, îl detrona pe regele Iacob al II-lea (Iacob al VII-lea al
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
și provoca înscăunarea fiicei acestuia, Maria a II-a și a soțului ei, Wilhelm al III-lea, prinț de Orania 272. Revoluția instaura o monarhie constituțională și parlamentară, în locul guvernării autocratice a Stuarților. Națiunea a fost salvată de pericolul instaurării absolutismului. Succesul Revoluției Glorioase a sprijinit păstrarea sistemului reprezentativ pentru încă 150 de ani. Regimul constituțional se va consolida definitiv, iar relațiile monarhiei cu Parlamentul vor căpăta aspectul de echilibru stabil. Parlamentarii au elaborat un celebru text, Bill of Rights (Declarația
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
la Esslingen, unde Reichsregiment va fi, treptat, eclipsat. Reforma religioasă a contribuit la rândul ei la accentuarea fracturii produsă în interiorul stărilor, fiecare urmărindu-și propriile interese. De această stare de lucruri a încercat să profite împăratul Carol Quint pentru instaurarea absolutismului. Ducele de Alba l-a sfătuit ca, în primul rând, să aducă principii germani sub ascultare, la condiția "granzilor" din Spania. Revolta principilor, care a urmat acestei încercări, s-a finalizat cu încheierea Înțelegerii de la Passau (1552), prin care împăratul
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
și concluzia istoricului ceh Vaneček: "în țările coroanei cehe, în ultima perioadă de dezvoltare a vechiului regim rolul istoric al stărilor constă numai în aceea că servesc ca instrument suveranului în executarea mai ușoară a legilor. Numai clemența și protecția absolutismului regal mai menține Adunările de stări; se cuvine să știm că absolutismul vede în ele suportul convenabil de apărare a ordinii feudale"368. * Dezvoltarea instituției prezintă o serie de aspecte particulare în Austria și Prusia. În ceea ce privește Austria, am făcut deja
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
de dezvoltare a vechiului regim rolul istoric al stărilor constă numai în aceea că servesc ca instrument suveranului în executarea mai ușoară a legilor. Numai clemența și protecția absolutismului regal mai menține Adunările de stări; se cuvine să știm că absolutismul vede în ele suportul convenabil de apărare a ordinii feudale"368. * Dezvoltarea instituției prezintă o serie de aspecte particulare în Austria și Prusia. În ceea ce privește Austria, am făcut deja precizările cuvenite privind desprinderea ei din Imperiu în timpul lui Rudolf I de
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
forțe sociale. A fost nevoie de umiliri și de consecințele negative pentru soarta țării, pentru ca țara să înceapă, din secolul al XVIII-lea, să înțeleagă și să vadă că libertatea de aur era în realitate o stare de sclavie, că absolutismul votului liber sufoca orice inițiativă spre adevărata libertate, mai mult decât absolutismul monarhic, iar libertatea colectivă, independența, vor dispare dacă individul nu își sacrifica interesul personal. Domnia absolută a "legii" numită liberum veto timp de peste o sută de ani, a
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
soarta țării, pentru ca țara să înceapă, din secolul al XVIII-lea, să înțeleagă și să vadă că libertatea de aur era în realitate o stare de sclavie, că absolutismul votului liber sufoca orice inițiativă spre adevărata libertate, mai mult decât absolutismul monarhic, iar libertatea colectivă, independența, vor dispare dacă individul nu își sacrifica interesul personal. Domnia absolută a "legii" numită liberum veto timp de peste o sută de ani, a însemnat o lungă perioadă în care s-a putut admira răbdarea poporului
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
În acest fel, regatul a reușit să se mențină într-un spațiu în care rivalitățile se manifestau permanent. Frederic al III-lea și urmașul său, Cristian al V-lea (1670-1699), sprijinit de burghezul Schumacher (devenit conte de Griffenfeld), au instaurat absolutismul în Danemarca și Norvegia. În toamna anului 1660 deputații celor trei stări privilegiate (fără țărănime) s-au întrunit la Copenhaga, pentru a găsi soluția acoperirii deficitului din bugetul statului. Orășenii și clericii, care formau cele două stări ale Parlamentului danezo-norvegian
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
găsi soluția acoperirii deficitului din bugetul statului. Orășenii și clericii, care formau cele două stări ale Parlamentului danezo-norvegian, în frunte cu primatul Hans Nansen și episcopul Hans Swan, au cerut contribuție egală din partea nobilimii, reforme și întărirea puterii regale 549. Absolutismul monarhic instaurat în 1661 reprezintă o schimbare cu caracter politic, dar nu a fost suficientă pentru a așeza Danemarca în categoria țărilor semiperiferale, cum s-a întâmplat în cazul Suediei și Prusiei 550. Absolutismul însemna că puterea regelui a devenit
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
reforme și întărirea puterii regale 549. Absolutismul monarhic instaurat în 1661 reprezintă o schimbare cu caracter politic, dar nu a fost suficientă pentru a așeza Danemarca în categoria țărilor semiperiferale, cum s-a întâmplat în cazul Suediei și Prusiei 550. Absolutismul însemna că puterea regelui a devenit ereditară și "suverană". Era singura formă de guvernare posibilă pentru a face față amenințărilor nobilimii pe plan intern, iar pe plan extern unor dușmani puternici 551. "Legea regală", codul acestei revoluții, proclama că monarhia
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
cotidian, noneroic, apare oa nouăa poeticăa urbană, cu un nou potențial. Din punct de vedere al filozofiei istoriei, odată cu trecerea la modernitate, s-a trecut de la spațiu la timp, de la substanțialitate la fluiditate, de la seria tradiție, pământ, cetate, castel, nobilime, absolutism monarhic, renta funciară, proprietate imobiliară la seria mare, monarhie parlamentară, oraș, burghezie, comerț, bani, proprietate mobilă [v.Patapievici, p.154]. Orașul este un spațiu care are ca vocație distribuirea și transferul de sensuri și de valori grație unui schimb continuu
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
special, fac mare tărăboi pe această temă, recunoscîndu-se în postura metecilor din Atena epocii lui Pericle, situație consimțită însă, în bună măsură, mai mult sau mai puțin explicit, deși liderii europeni nu mai prididesc să acuze S.U.A. de "unilateralism global", "absolutism", "simplism" etc. Ca orice societate liberă, America își are nebunii săi. Dar ea joacă un rol prea important în lumea de astăzi pentru a-și permite luxul nebuniei. Se spune că după perioada postmodernă urmează haosul, și sunt suficiente indicii
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
încadrabile în schema fascist-corpo-ratistă. Apoi ideologia acestor radicali nu e una propriu-zisă, ci mai curînd o religie interpretată și instrumentată într-un sens fundamentalist, "talibanic". Lipsește teoria "omului nou" sau a "supraomului", "darwinismul social", fiind prezente în schimb multe arhaisme, absolutisme și obscurantisme specifice mai curînd epocii feudale, în Europa cel puțin. Apoi, iarăși spre deosebire de fascism, nu există, nici măcar în Iran, Siria sau Arabia Saudită, un monopol asupra informației sau un monopol asupra economiei. Aceasta nu înseamnă însă că amprenta fascistă e
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
de Orléans (1394-1465), delicat poet cu o bogată operă, realizată îndeosebi în timpul lungii sale captivități în Anglia, și protector temporar al mult mai celebrului François Villon. Să nu uităm, mai apoi, nici rolul de frunte jucat de literatură în consolidarea absolutismului (Voltaire scrie apologetic despre secolul lui Ludovic al XIV-lea, dar și Academia se întrece în varii elogii...), sau instuția Saloanelor literare, din secolele XVII-XVIII, saloane în care s-au născut și comentat multe texte remarcabile, dar s-au țesut
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
urmată de alte divizări sectante de ordin spiritual-religios, încurajate de protestantism. Tot mai mulți oameni deveneau liber-cugetători ori deiști, pentru că atitudinile atee negau prea brutal divinitatea de neocolit. Scriitori ca napolitanul G. B. Vico, alți "indisciplinați" și "răzvrătiți" excluși de absolutismele monarhico-catolice, "eterodocșii" ostili tradiției ajungeau azilanți sau își publicau scrierile, respinse acasă, în revistele scoase de un Pierre Bayle (1647- 1706) în Olanda ori în alte țări din Nord și chiar din Răsărit (Prusia, Polonia, Ungaria). "Acum lumina ne vine
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
De la același burghez, în secolul al XVIII-lea s-a trecut și la filosoful care nu mai face metafizică, se slujește de rațiune și nu de memorie, are o voluptate chibzuită, este liber-cugetător și reformator al religiilor revelate. Filosoful critică absolutismul monarhic, superstițiile, războiul. El manifestă tot mai multă încredere în știință și în filosofie, dar are și anumite depedențe față de autoritățile timpului pe care le curtează (cam așa cum făcea Voltaire când își renega tatăl de condiție modestă pentru a avea
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
rapid în celelalte țări capitaliste și dependente de ele. Urmând tradiția istorică, Hazard găsea sursele acestui fenomen în modernitatea inaugurată prin evenimentele Renașterii și Reformei Contrareformei. Aceasta din urmă s-a încheiat odată cu trecerea de la clasicism la iluminism și de la absolutism monarhic la monarhie constituțională, respectiv republică, prin cele trei revoluții burgheze: engleză în secolul al XVII-lea, americană și franceză în secolul al XVIII-lea. Tot atunci au început și alte procese de amploare pentru depășirea organizărilor sociale medievale prin
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
înțelege cum au apărut idiosincrasiile discursului moral contemporan de fiecare zi și cum a reușit sinele emotivist să-și găsească un mijloc de expresie". (26, p. 62) Istorismul la care filosoful aderă este precizat prin delimitări critice față de transcendentalismul kantian, absolutismul hegelian și "pseudoștiința socială marxistă", cum numea teoria ideologiei propusă de Marx și Engels, în proximitatea filosofiei științelor sociale "de tip nou" cum se spunea cândva pe la noi. Despre această teorie, MacIntyre scria că "nu numai că denaturează forma descoperirilor
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
în secolul al XVIII-lea european și american, pe de o parte, au deschis omenirii inedite orizonturi, iar pe de altă parte au părăsit prea abrupt valori și instituții viabile. Revoluțiile burgheze de atunci au înlăturat nu numai formele de absolutism monarhic și fanatism religios pentru a face loc liberalismului economic, politic, cultural, dar și multe norme utile. Replicile conservatoare la violentele schimbări aproape că nu au fost luate în seamă. Scolastica a fost integral părăsită iar religia a intrat sub
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
civilă nu revoluțiile dramatice de sus în jos sau invers constituie arma cea mai puternică împotriva dictaturii totalitare, după instalarea acesteia. Societatea civilă reprezintă "călcîiul lui Ahile" al regimurilor de felul celui cehoslovac. Dacă sistemele totalitare, ca o întoarcere la absolutism în secolul al XX-lea, apar mai ușor într-un mediu în care structura "societății civile" nu este suficient de bine formată, atunci calea cea mai sigură de a împiedica apariția lor este încurajarea dezvoltării unei societăți civile veritabile". *** Democrația
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
simultan în trecut, la republica romană (și uneori la polis-ul grec), și în viitor, spre o lume fără o putere executivă înclinată spre rău, fără clericalism și fără armate permanente 2. Republicanii erau foarte critici față de modurile în care absolutismul producea apatie printre supușii săi, în care era impusă conformitatea în problemele religioase și de stat și în care conducătorii erau corupți pînă acolo încît (după cum a menționat Molesworth în atacul său împotriva absolutismului danez) chiar și orologiile orașului Copenhaga
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]