283 matches
-
investit cu un alt tip de adevăr. În toate, Octavian Paler este preocupat de etica sensului. Literatura lui Octavian Paler începe acolo unde filosofia devine colțoasă și nu lasă loc niciunui corolar. Nu există întrebare fără întrebare, doar literatura poate absolutiza o formă de interogație, fără a se teme de contrarii sau recuzări, tocmai pentru că le include în chiar gestul ficțiunii. Rămâne doar să-l recitim pe Octavian Paler prin ochelarii potriviți.
Savoarea observației ratate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3879_a_5204]
-
nu atât viață cât resemnare. În lupta cu abilitatea postmodernismului ea nu reușește decât să înlocuiască o formă a efemerului cu o alta... Mi se pare că e destul de comod să ne descotorosim de literatură. Sau e la fel de comod să absolutizam literatura. A face literatura... Însuși verbul a face te descarcă de orice responsabilitate. Ești un artizan, un meseriaș al postistoriei, un lucrător care-și câștiga simbria. Mică, evident. A face se opune lui a crede, a iubi, a spera. A
Literatura împotriva zilei by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/17547_a_18872]
-
sau (ceea ce e totuna) textul din ediția de Opere începută în 1965 sub îngrijirea autorului, îngrijire preluată de la volumul 5 de către Andrei Rusu și totalizând până în 1983 17 volume. E, fără îndoială, un reper serios, dar care nu poate fi absolutizat. S-a dovedit perisabil. G. Călinescu a trăit - cum se știe - până în 12 martie 1965 și a dat ediții noi, în care a intervenit mai mult sau mai puțin evident, din toate cărțile sale apărute înainte de 1945, cu excepția Istoriei literaturii
G. Călinescu în reeditări by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9681_a_11006]
-
anul în care Matei Călinescu emigrează în Statele Unite. Reproșuri : Matei a uitat „tinerețea românească", l-a uitat pe Nichita Stănescu, a uitat literatura română, el, unul dintre „cei mai lucizi critici și cunoscători" ai ei. Este un anticomunist prea înverșunat, absolutizează răul, cum făcuse și Eugen Ionescu, mergând până la „diminuarea meritului celor „. Mai ales în textul dedicat lui Matei Călinescu recurge Breban la figura retorică numită preterițiune : afirmi că nu vei vorbi despre un anume lucru și tocmai prin asta pui
Trădarea criticii? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6796_a_8121]
-
eliminare a documentarului "Moștenirea clandestină" din programele SRTV, invocată ca justificare a întreruperii difuzării programului pe 7 februarie pe TVR Moldova, "a avut un caracter arbitrar, fiind bazată pe considerente mai degrabă subiective decât pe argumente profesionale temeinice". Fără a absolutiza evaluările juriului Asociației Profesioniștilor de Televiziune din România, este greu de crezut că un program premiat de această organizație profesională cu doar câteva luni în urmă nu întrunește standardele calitative ale conducerii SRTv. În ceea ce privește criteriul relativ al «oportunității» - adică al
Comisia de Etică a TVR, atac la Stelian Tănase by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/37575_a_38900]
-
entități corupte de un Rău conceput, precum la maniheiștii ce l-au inspirat și pe autorul Florilor Răului, ca o înfricoșătoare forță autonomă. Răul nu mai e aci accidental, ca, bunăoară, în doctrina tomistă, ci pus în balanță cu Binele, absolutizat în raport cu acesta. Rezultatul: o farsă gravă, metafizică. În intermundiile în care se complace, autoarea organizează mondene întîlniri între puritate și bestialitate. În calitatea sa de homo duplex, ea încearcă astfel a le neutraliza, a reduce impactul ce-l resimte atît
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
poate aduce un cîștig în altul, totul reducîndu-se la putința de a vedea planurile. Așa se face că cel care se prăbușește în cursul unui dezastru nu cade din cauza dezastrului, ci din cauza deznădejdii ulterioare, și asta pentru că, singularinzîndu-și deznădejdea, o absolutizează: nu mai poate vedea nimic dincolo de ea, nu mai poate s-o pună în relație cu nimic, adică nu o mai relativizează. De aceea, oamenii se surpă psihic nu din pricina dezastrelor, ci datorită absolutizării deznădejdii. Urmarea e căderea pe care
Nuanțele deznădejdii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11259_a_12584]
-
un anumit fenomen pe care, în lipsă de alt termen, l-am numit „clasicizare” a mai multor scriitori contemporani, ale cărui semne caracteristice erau reprezentate de edițiile critice sau integrale ale operei lor, apărute la edituri de prestigiu. Desigur, nu absolutizez acest criteriu: astăzi, din păcate, oricine își poate comanda o ediție de „opere complete”, cu condiția să achite contravaloarea tiparului. Asemenea „ediții” nu înseamnă nimic și în nici un caz nu pot avea vreo influență oarecare asupra mecanismelor critice de validare
Ioan Es. Pop în ediție completă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5757_a_7082]
-
sudură, colivie etc., obiectul este în primul rînd spațiul în care se rezolvă tensiunea majoră dintre ceea ce se știe deja și ceea ce se vede acum. între aceste date ale percepției se naște obiectul artistic, se impune supremația imaginii și se absolutizează gratuitatea formei. În spațiul artei românești, performanța absolută în ceea ce privește manipularea obiectului, cu întreaga lui aură de expresii și de virtualități, continuă să rămînă și, poate, va rămîne pentru încă multă vreme, Ion Bitzan. Rememorarea prezenței sale în acest mecanism al
Ambiguitatea obiectului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12589_a_13914]
-
simbolismul și parnasianismul, ca să ajungă, prin cultul seninătății clasice, la esențele poeziei pure. Ideile sale se opun mișcării moderniste, și aici scriitorul împărtășește conduita ,Gândirii", mai degrabă a gândirismului, dar el nu simplifică raportul dintre tradiție și inovație și nu absolutizează rolul specificului național. Un vast orizont de cultură, poetică în primul rând, îi asigură lui Ion Pillat o înaltă perspectivă istorică și estetică, ceea ce face ca opiniile sale, cu toată opoziția față de modernism, să fie pătrunse de un extraordinar bun-simț
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
liberă, vindecată de minciună, duplicitate, constrîngeri și lipsuri de tot felul. Luînd act mai apoi aici de rădăcinile mele și izbindu-mă de diverși oameni, toți de un neam cu mine, am avut la un moment dat tendința de a absolutiza trăsăturile negative ale celor pe care i-am întîlnit: dacă atît de mulți dintre ei au fost incorecți, fără scrupulul cuvîntului dat, fără compasiune pentru semeni, nepăsători, calculați și duri, înseamnă că trăsăturile acestora au dobîndit deja o dimensiune colectivă
Rețete neștiințifice pentru combaterea antisemitismului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14828_a_16153]
-
o astfel de plonjare în opera recentă a unui dramaturg cu o viziune atât de complicată și cu notorietate unanim recunoscută. Daniela Magiaru alunecă între viziunile lui Vișniec, cum le numește Ghițulescu, aplicând un sistem critic, dar circumspect, fără a absolutiza și fără a deveni rigid.
Mirajul Matei Vișniec by Cristiana Gavrilă () [Corola-journal/Journalistic/5345_a_6670]
-
doar un exemplu: în finalul poemului Sară pe deal, actanții lirici își reazemă capetele unul de altul și adorm surîzînd). Autorul articolului observa că nu doar Eminescu și opera lui sînt supuse procesului de mitizare, ci și exegeza eminesciana (școală absolutizează încă, pudic, erotismul angelic și abstractizant, iar din Călinescu nu reține decît exasperantul prin repetare "ape vor seca în albie..."). Sînt enumerate cîteva din poncifele despre scriitorii clasici, idei primite de-a gata de atîtea generații, precum și altele ceva mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17976_a_19301]
-
Ion Petrovici și C. Rădulescu-Motru, până la N. Steinhardt, D. Stelaru, Leonid Dimov, Mircea Ivănescu, filosofii Alexandru Bogza (uitat acum) și Alexandru Dragomir (adus în prim-plan de Gabriel Liiceanu). Dar aș vrea să ies din această capcană, pentru a nu absolutiza un criteriu de dosar politic (dacă un scriitor a fost sau nu membru PCR). În fond contează opera. Ca o curiozitate, amintesc faptul că Petru Dumitriu nu a fost membru PCR (sau, mă rog, PMR, cum se numea înainte de 1965
Demnitatea intelectualului român by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8142_a_9467]
-
să scrie critică literară, Ioan Alexandru l-ar fi apreciat așa cum se cuvine pe, să zicem, Șerban Foarță? Sau putem fi absoluți siguri că un critic literar este complet imun la "empatia lăuntrică"? Ideea e frumoasă, dar parcă nu aș absolutiza. La Constantin Abăluță, judecata cu inima operează, așa cum este normal în două situații: la selecția autorilor recenzați (pe bază de afinități, sunt urmărite sensibilitățile care consună sau măcar sunt compatibile cu cea a autorului) și în comentarea acelor aspecte ale
Tablouri dintr-o expoziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6825_a_8150]
-
matematicieni, fizicieni, ingineri etc. etc. trebuie adăugați scriitorilor, pentru a vedea, a avea revelația coloanei vertebrale a acestei națiuni. Fenomenul oportunismului și al colaboraționismului nu poate fi negat și nu trebuie ascuns sau relativizat, dar e profund nociv să fie absolutizat. Acuze grave au fost aduse de către Paul Goma întregii bresle a scriitorilor: din punctul său de vedere nimeni nu are conștiința curată, toți sunt compromiși. Vehemenți fără discernământ au fost îndeosebi doi publiciști-scriitori: Ion Cristoiu și Cristian Tudor Popescu. Acesta
Antologia demnității scriitorului român by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8166_a_9491]
-
ghidează spre el un drum drept și clar, ci o cărăruie marcată de cenușa din vatră. Toate determinările pe care le folosim pentru a califica un text (originalitate, conștiință estetică, specific național etc.) care sînt de fapt exacerbate și uneori absolutizate de "modernitate", pentru "medievalism" nu au nici o valoare. Și atunci cum să abordăm această lungă perioadă în care pe prim-plan a fost religia și, doar subordonate ei eticul, politicul etc. și undeva, în urmă, esteticul, toate acestea fără o
Cum să învii un "text mort" by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/7994_a_9319]
-
Iorga (ca și alții) s-au păstrat pe un teritoriu de graniță între istorie și filosofie. Și e drept să se accepte această apreciere, deși marele cărturar a negat mereu aplecarea sa spre cugetarea filosofică. Dar nu trebuie să se absolutizeze aceste repetate delimitări. Important e relevarea aici drept modele ale marelui nostru istoric (și ca modele formative) pe Leopold Ranke, Lamprecht (care i-a și fost profesor la propriu) dar și romanticul Michellet. Iar la Conferința rostită al Congresul istoricilor
N. Iorga, teoretician al istoriei by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16895_a_18220]
-
Dar nu aceste slăbiciuni omenești constituie, la urma urmelor, cauza lipsei de relevanță literară a cărții recent apărute. Laszlo Alexandru are altă "vină" și anume introduce în discutarea literaturii o gravitate de tribunal revoluționar. Autori că el, încruntați, înclinați să absolutizeze ideile, rămân în afara creației literare. Laszlo Alexandru, Orient Expres, polemici, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, col. "Alternative", 1999. 224 pag.
VIERMELE DIN MăR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17548_a_18873]
-
corectă din punct de vedere gramatical în parlament; nu ne-ar fi fost dat să auzim atâtea inepții trădând grave carențe de cultură, câte se aud în zilele noastre în camerele legiuitoare și pe ecranele televizoarelor. Sigur, nu trebuie să absolutizăm: au rămas și în țară specialiști de mare clasă; dar ei sunt mult prea puțini față de ceea ce a fost odată România, față de necesitățile actuale ale țării; sistemul comunist descuraja dezvoltarea valorilor. De aceea există atâtea domenii în care ne lipsesc
Clădiri simbol ale comunismului Casa Scânteii și Casa Poporului by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14244_a_15569]
-
noastre literare. Nu întâmplător, poate, cele mai substanțiale capitole sunt acelea intitulate Organicism și estetism, respectiv Cucerirea tradiției - de la descoperire la invenție. Din ambele reiese poziția mediană a criticului pe tabla epocii sale. Între extremismul tradiționalist al lui Iorga, care absolutizează trecutul și respinge ,modernismul năvălitor", și extremismul modernist al lui Lovinescu, care are priză asupra actualității literare dar aruncă la coș tradiția națională, G. Călinescu caută și descoperă un sistem de valori pe care își așează Istoria. Preia de la N.
Ideea critică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11406_a_12731]
-
la rândul său un interviu în DISCOBOLUL (nr. 103-104-105), revista din Alba Iulia. întrebărilor în cascadă pe care i le pune Mircea Stâncel, criticul le răspunde în stilul glumeț-amar ce-i este propriu, sincer dar și precaut, atent să nu absolutizeze. S-ar putea crede că răspunde uneori în doi peri, dar nu o face. Atunci când i se cere, de pildă, să-și rezume crezul estetic: Merg așa, aiurea, pe lângă literatură, cu speranța că nu m-am îndepărtat cu totul de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10005_a_11330]
-
pe care vecinătatea privilegiată cu personalitatea le oferă, portretele tind să se repete. Un portret al unui critic din Preludiu (1977, una dintre cele mai frumoase cărți ale lui Alex. Ștefănescu, în care stilul voit popular al scrisului nu era absolutizat) seamănă cu un alt portret al aceluiași din Prim-plan (1987) - asta ar fi logic avînd în vedere că e vorba de aceeași persoană, nu înțeleg însă rațiunea transferului de fraze întregi care apar după zece ani ca ciudate insule
Carte în doi: Nichita Stănescu și Alex. Ștefănescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17262_a_18587]
-
aureea există din plin și din totdeauna: atât în raporturile variilor componente ale naturii anatomice antropoide, cât și în imensitatea naturii fizice ori chimice înconjurătoare. Da, dar această Divină Proporție, cum i se mai spune, este departe de a fi absolutizată, ci doar aproximată. Ea se află undeva, cam pe acolo unde extrema rație pare a-și delimita teritoriul în baza șirului fibonaccian. În creația muzicală secțiunea de aur e fie urmărită cu atenție și, uneori, chiar cu acribie, fie intuită
El Dorado: varianta nesentimental? by Liviu D?NCEANU [Corola-journal/Journalistic/83815_a_85140]
-
îl golesc pe Eminescu de continut și-l prefac în obiect de idolatrie religioasă. Rostul mîțului e ușor de acceptat. Românii au avut și au nevoie de compensația morală pe care miticul Eminescu le-o oferă. Riscul de a-l absolutiza este însă mult mai mare și constă în a substitui poetului viu și adevărat moaștele sale, ceea ce înseamnă a nu ne mai întîlni cu Eminescu în toate ceasurile vieții noastre spirituale, ci doar la aniversări, într-un cadru festiv și
Luna Eminescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18161_a_19486]