283 matches
-
pe când în metafizică frumusețea în sine sau frumusețea absolută e un concept abstract, impersonal și vag, în teologie ea e identică cu însăși ființa lui Dumnezeu. În metafizică, frumusețea în sine e o concluzie dialectică a operației de simplificare și absolutizare a frumuseții relative, adică e ideea tuturor ideilor de frumos. În teologie însă frumusețea nu e o idee, ci însăși existența revelată a lui Dumnezeu. Ideea metafizică de frumos e un simplu extract logic; ea nu e gândită ca având
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fiind relative și în același timp corelative, orice fenomen care este condiționat și dinăuntru și din afara lui este simultan autonom și eteronom. Singura entitate care se bucură de autonomie absolută este materia (realitatea obiectivă) care nu cunoaște determinare externă ei. Absolutizarea autonomiei duce la autonomism, reprezentare unilaterală și idealistă a relației dintre conștiință și existență în sensul izolării conștiinței pe temeiul său existențial, social. Absolutizarea eteronomiei duce la eteronomism, nesocotirea caracterului specific a conștiinței sociale și a formelor ei, esenței și
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
care se bucură de autonomie absolută este materia (realitatea obiectivă) care nu cunoaște determinare externă ei. Absolutizarea autonomiei duce la autonomism, reprezentare unilaterală și idealistă a relației dintre conștiință și existență în sensul izolării conștiinței pe temeiul său existențial, social. Absolutizarea eteronomiei duce la eteronomism, nesocotirea caracterului specific a conștiinței sociale și a formelor ei, esenței și legităților proprii, interne ale acestora“ (Dicționar de filozofie, 1978, p. 55). Din perspectivă pedagogică, autonomia este definită ca „obiectiv general al educației și instrucției
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
este de a putea compensa această lipsă, acest "defect" congenital al limbajului comun (în acest sens, Rigolot îl citează pe G. Genette, cu ale sale Figures, II; adăugăm ceea ce spunea Coșeriu că, prin poezie, limbajul redevine absolut, adică poezia este absolutizarea limbajului, chiar și în sensul cel mai curent și mai banal al faptului că expresia poetică rămâne ca expresie absolută a cuiva 68). Fără a intenționa să revină asupra unui conflict care împarte în savanți și mistici, Rigolot plasează problema
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
dar ea înseamnă mai mult decât atât ca ființă rațională, morală, culturală și spirituală. De aceea, a urma natura în mod absolut presupune o reducere a ființei umane la structuri biochimice, ceea ce nu se poate admite. Pe de altă parte, absolutizarea naturii duce la dihotomia dintre natură și cultură. A urma natura în sens artefactual. Omul este o ființă deliberativă și acțională, care își manifestă prezența în natură prin acțiuni creatoare și transformatoare. Este imposibil să urmăm natura în sens artefactual
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
această carte neagră: "Și la noi s-a discutat mult în ultima vreme despre realism. S-au făcut numeroase considerații asupra romanului și asupra prozei în genere. Ecoul uneia din tendințele despre care am vorbit s-a resimțit într-o absolutizare a realismului și o ocolire a caracterului său socialist în literatura noastră nouă. Cînd romane ca Bietul Ioanide de G. Călinescu sau Groapa de Eugen Barbu sînt puse pe același plan cu Bărăganul lui V. Em. Gălan sau cu Străinul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Cel Prea Înalt care ne iartă totul cu această „condiție”: umilința, asumarea condiției noastre umane limitate, supusă erorii și „atracției” ei. Una din aceste „erori” este, fără Îndoială, superbia, orgoliul și disperarea umană vin uneori În consecința acestui „păcat”, al absolutizării persoanei și rațiunii umane. (Pe altarul din stînga celui mare În catedrala Sf. Mihail din Cluj, Christul cară, odată cu crucea sa, o mantie de aur a păcatelor noastre, care sunt marcate Într-o anume ierarhie, inspirată probabil din acel „catalog
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
prin opțiunile reduse de comunicare, timpul destinat comunicării, volatilitatea exprimării, lipsa de semnificație profundă a mesajului, volatilitatea memorării conversației. Putem identifica în opoziția text oral - comunicare orală, antinomia dintre cuvânt și vorbă prin intermediul funcției poetice care se opune funcției denotative. „Absolutizarea mesajului în el însuși” (Roman Jackobson) este proprie textelor sacre, a căror formă s-a cizelat printr-o lungă transmitere prin intermediul emițătorilor inițiați, conștienți de valoarea rituală intrinsecă. Egal realității semnificate, cuvântul are capacitatea de a aboli timpul și spațiul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fecior în mod repetat, impunându-i condițiile rituale: interdicția vorbirii și regimul nocturn al probei. Enigmaticul „are să hie bine dă tine” este suficient în plan mistic pentru a încuraja și hotărî flăcăul să îndure flagelările crunte. Promisiunea ambiguă ține de absolutizarea principiului, căci binele promis are o natură magică, spirituală. Până la obținerea lui însă, trebuie depășite încercările, al căror spectru vizează, în alte basme, dimensiunea morală. Călători incognito, Dumnezeu și Sfântul Petru solicită merinde la o stână, într-un text din
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a observat și fără ochelari, nu la „interne” ci la „externe”. Cu doar câteva numere În urmă, anume cel din 13 decembrie 1973, Ion Andrei prinsese din zbor o păsărică schimbând, dintr-un text mai amplu, expresia „soluționarea metodelor” cu „absolutizarea metodelor”, chestiuni ce se referiseră la „Conferința pentru securitate și cooperare În Europa” ce se ținuse atunci În capitala Finlandei Helsinki. c.ț. Produsele necalitative să le mănânci tu, tovule ziarist! Se pare că Ceaușescu și ai săi uitaseră de
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Oamenii vulgari își închipuie că geniul are o fascinație brutală, care îngenunchează sub tirania ei. În realitate, geniul se face remarcat doar ca o concesie (căci în fond nu ține să fie remarcat) și se caracterizează printr-un fel de absolutizare a nuanțelor și un haz ușor de trecut cu vederea de către cei neatenți ” (p. 46). Hazul difuz al operei de geniu e anevoie discernabil, prezența lui freatică - dedesubtul tragicului, tensiunilor, fatalităților - fiind acoperită de prestigiul clișeelor culturale (vreau să spun
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
iernii violente după simfoniile florale ale primăverii ar fi definită imediat drept un fenomen extrem adică așezat la extrema îndepărtată a firescului, a normei, un eveniment ne-natural ce a izbucnit în sânul naturii precum o plantă otrăvitoare. Cataclismul înseamnă absolutizarea, generalizarea acelei apariții insulare sau de periferie care este nenaturală, care este anormală. În cataclism asistăm la o răsturnare devastatoare în care ceea ce este natural devine insular sau proiectat la periferia extremă, iar ceea ce este nenatural, nefiresc se instaurează drept
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
de normă, față de care limbajul poetic ar fi o simplă "deviere" (tendință foarte accentuată în studiile recente statistice, matematice - Guiraud, ca și de gramatică transformațională - N. Chomsky), se preferă, tot în linie structurală, analiza sistematică a faptelor de stil, nu absolutizarea unor observații locale, care poate duce la concluzii greșite, chiar lucrând statistic, deoarece unitățile numărate n-au aceeași pondere. Ultima observație este importantă chiar pentru lucrări mai noi, unele și din România, care nu pot corecta întotdeauna rezultatele surprinzătoare date
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
a devenit o modă consultarea astrelor prin intermediul horoscopului, de ce să nu penetreze și ideea că timpul este o măsură a lucrurilor și În domeniul sănătății și mai ales al interpretării și tratării unor fenomene morbide. Nu ne dorim, bineînțeles o absolutizare sau transformarea În tabu-uri a realităților puse În evidență de cronobiologie. Ele trebuie să aibă valoare de repere și așa trebuie cunoscute, pentru a nu induce o Întoarcere la mentalitatea superstițioasă a ceasurilor bune și rele. Dimpotrivă, idealul ar
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
european și cel oriental de filosofie sau când este socotită străină de spiritul elinei o filosofie depărtată de modelul clasic, precum stoicismul, care urmărește raportul dintre fenomene, iar nu pe acela dintre subiect și predicat. În general, autorul evită însă absolutizările, refuză determinismul simplist și declară tranșant că limba nu conține în mod virtual sisteme de gândire dezvoltate: înțelegerea filosofiei se lasă completată de înțelegerea limbii, dar nu poate fi redusă la aceasta. Interesat de originile gândirii grecești, F. studiază în
FRENKIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287088_a_288417]
-
asupra relațiilor interpersonale, pe fondul unor strategii cognitive bazate pe o rigoare extremă, meticulozitate și perfecționism. Sunt caracteristice rigiditatea cognitivă și comportamentală alături de preocuparea excesivă pentru ordine și detalii care culminează în ignorarea scopului real al acțiunilor. Meticulozitatea exagerată fundamentează absolutizarea ordinii și a programării diverselor activități personale. Individul are raționamente elaborate, minuțioase, care vizează detaliul, amănuntul, și ignoră scopul principal cu o evidentă lipsă de flexibilitate și spontaneitate ideativă. Ambivalența și nesiguranța de sine, teama de erori și de orice
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
reeducare participativă, voință exersată). Sunt posibile două abordări, ambele la fel de riscante: a) din unghiul restrictiv al ultraspecializărilor care limitează adesea orizontul spiritual al experților; și b) din unghiul lipsei de substanță concretă a „culturii generale”, arogantă și periculoasă tocmai prin absolutizările sale. Soluția? Nu doar o altă abordare, ci și o generație nouă, instruită altfel, receptivă la implicațiile socio-umane ale științei, cu conștiința valorilor culturii, În care omul și relațiile interumane sunt adevărata măsură a progresului. Trecerea de la Învățarea adaptivă, de
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
originar. O idee esențială a studiilor folcloristului e și aceea că literatura orală se cere estimată după criterii specifice, inerente mentalității populare, arhaice. Astfel, nu doar în basme, ci și în balade, criteriul veracității, al adevărului istoric ar fi inoperant. Absolutizarea acestui punct de vedere - judicios, de altfel - e contrazisă de realitatea creației. Printre demersurile cu caracter pragmatic ale lui C. figurează cele vizând întocmirea unui corpus folcloric și, în genere, producerea instrumentelor de lucru necesare activității specializate, în primul rând
CARACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
pentru început, pornind de la ideile și imaginile științei și tehnicilor izvorâte din prima revoluție industrială, ale cărei produse apar sub formă de obiecte miraculoase* la Jules Verne. Și-a modificat imaginile și tonul în timpul celei de-a doua industrializări odată cu absolutizarea consumismului, adică în timpul punerii în funcțiune a unei lumi conduse de publicitate. O excelentă mărturie, cu tonalitate satirică, găsim în The Space Merchants Neguțătorii spațiului (1953) de Frederik Pohl și C.M. Kornbluth. SF-ul este pus astăzi în fața industrializării comunicării
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
societăți cu valori diferite, dar membre, în același timp, ale unei societăți internaționale globale. Prin echilibrul pe care îl găsește între acceptarea premisei anarhiei internaționale și acomodarea intereselor între statele societății internaționale, raționalismul deschide posibilitatea unei căi de mijloc între absolutizarea războiului ca fenomen constitutiv unic al politicii internaționale, realizată de realism, și extrapolarea incertă a ordinii interne la scară internațională, dorită și propusă de idealism.
ŞCOALA ENGLEZĂ A RELAŢIILOR INTERNAŢIONALE. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean, Ionuț Apahideanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1511]
-
formulă de compromis, prin care se recunoștea oficial că ambele căi erau posibile: „Formele de trecere a diferitelor țări de la capitalism la socialism pot fi variate”. Ulterior, când divergențele dintre cele două partide se vor ascuți, se va tinde spre absolutizarea căii nepașnice de către PCC și a căii pașnice de către PCUS. Un alt punct în discuție l-a constituit valabilitatea orientărilor trasate de Congresul al XX-lea al PCUS pentru întreaga mișcare comunistă, lucru cu care chinezii nu au fost de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Nietzsche nu este atunci ateistă decât pentru că este împotriva monoteismului. De altfel el consideră explicit monoteismul cel mai mare pericol pentru umanitate și vede în politeism imaginea gândirii libere. Analizele noastre de mai sus verifică implicit această concluzie: dominația și absolutizarea conceptului și adevărului în filosofia modernă nu sunt decât supraviețuiri camuflate ale formulei relfgioase monoteiste. Combătîndu-le, afirmând absența adevărului unic și pluralitatea interpretărilor, Nietzsche critică implicit monoteismul creștin. Anunțând, la sfârșitul modernității clasice, "moartea lui Dumnezeu" se prea poate ca
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
enunțătoare ,își este propria transcendență". Vedem astfel că abstracțiunea orfic-romantică, derularea diegetică, transcendența ca și infuzia prozaic-realistă (deși ultima are, în ochii lui Marin Mincu, meritul de-a ajuta la ,actul reformator de dez-metaficizare a tradiției poetului") abat lirismul de la ,absolutizarea" lui. Dar unde putem ajunge? La un ,eu ce se contemplă pe sine" în exclusivitate, nutrindu-se ,nastratinesc" din experiența sa scripturală. Roland Barthes cu al său discurs ce se scrie pe sine e pe aproape... Atingând acest punct extrem
O antologie a lui Marin Mincu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12581_a_13906]
-
perturbatoare asupra stabilității și securității raporturilor juridice civile. Curtea a mai constatat că susținerea potrivit căreia art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 înfrânge dispozițiile art. 44 din Constituție pornește de la o premisă greșită, și anume aceea a absolutizării exercițiului prerogativelor dreptului de proprietate, făcându-se însă abstracție de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit cărora " Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", ca și de cele ale art. 136 alin. (5
DECIZIE nr. 564 din 16 decembrie 2004 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/164779_a_166108]
-
reținută, întrucat neagă legiuitorului competența conferită prin Constituție de a reglementa cadrul în care titularul unui drept are posibilitatea să și-l valorifice, luând în considerare drepturile și interesele legitime ale celorlalți titulari, pe care este ținut să le respecte. Absolutizarea exercițiului unui drept ar avea ca revers negarea drepturilor altor titulari, cărora autoritatea statală le datorează în egală măsură ocrotire, situație de neconceput într-un stat de drept, dar pe care autorul excepției, tributar unei viziuni pro causa, determinate de
DECIZIE nr. 327 din 11 septembrie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 1 din Codul de procedură civilă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/152981_a_154310]