881 matches
-
intitulat Peisaj, sîngele unui crepuscul de deasupra pădurii „se prelinge din rame, / roșu, roșu", aburi purced din icoane, „se evaporă / aureolele prea fierbinți" (Aprilie). Natura e confiscată de plăsmuirea artistică. E vorba aici de o neliniște în fața artefactului estetic, a abstracțiunii pe care acestea le impun ființei. Ființa însă nu abandonează arta, ci o proiectează pe un ecran al concretului, însă care e, în fond, o altă transfigurare. Ființa nu rămîne în sine, ci se transpune altminteri în obiect. Bach, la
Între Carte și Natură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6096_a_7421]
-
Greene, matematician specializat în fizica cuantică la Universitatea Columbia din SUA, încearcă să demonstreze că a înțeles teoria supercorzilor, povestind-o cititorilor în termeni cît mai accesibili. Rezultatul este o suită de comentarii ingenioase pe marginea unor chestiuni de o abstracțiune atît de sofisticată, încît nu o dată te întrebi dacă ceea ce citești e știință sau, dimpotrivă, filozofie. Urmărindu-l pe autor, îți dai seama că una este să fii inițiat într-o teorie și cu totul altceva e s-o poți
Pătura vibrîndă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6421_a_7746]
-
categorie, se întîlnesc deopotrivă elemente postbizantine, cubiste și expresioniste, caracterul fundamental rămîne acela gotic, spiritual și mistic, în care materia se resoarbe, carnea intră în disoluție, dar totul rămîne în datele unui figurativ esențializat, fără a migra spre tipologie sau abstracțiune. Bronzurile care se înscriu în această categorie, austere și inocente în aceeași măsură, trimit nemijlocit către acea trecere ezitantă și înălțătoare de la austeritatea și vidarea de substanță vitală a bizantinismului dominant, la tactilitatea și senzorialitatea Renașterii. Pieta, 1966, Pieta, 1977
Doina Lie, schiță de portret (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6440_a_7765]
-
și să picteze ce se putea expune. Omul cu impulsul a fost Roman. Numai pe el gândul de a se face cunoscut nu l-a muncit până când epoca n-a venit către el, adică până ce nu s-au putut expune abstracțiuni. Încep să înțeleg de ce preludiul (al dracului de potrivit cuvânt distins!) la demența senilă, când zilnic caut nume de oameni - cum o cheamă pe actrița asta, mare actriță ? - și niciodată nu mi le amintesc (pe unele, ca pe Gina Patrichi
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6359_a_7684]
-
nimerise și se întoarce acasă, unde, întocmai pericopei evanghelice, fiul risipitor e primit și ajutat. Cu o istețime nativă trădînd predispoziții geniale, Conta recuperează anii pierduți și își dă bacalaureatul în 17 septembrie 1868, dovedind nu doar ușurință în mînuirea abstracțiunilor, dar mai ales posedarea unei viziuni pentru a cărei conturare pretindea că nu se lăsase influențat de nimeni. Cert e că, în ultima clasă de liceu, întocmește conferința Despre fatalism, pe care o susține în fața studenților ieșeni, unde vorbește pentru
Plectrul fatalității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4782_a_6107]
-
O remarcă specială se cuvine traducătorului Paul-Gabriel Sandu, al cărui talent în materie de limbă română i-a îngăduit să-l pună pe Schelling într-o albie lexicală care e digerabilă sub unghiul lecturii. Digerabilă, dar deloc ușoară, dată fiind abstracțiunea de eter a meditațiilor de față.
Spiritul calcitrant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4648_a_5973]
-
lexical. Lipsește o cît de mică manieră în legarea cuvintelor, autorul lăsîndu-se posedat de ifosul înfiorător al snobismului de aparat. Doar tema e clară și indicată de la început. În schimb, timbrul e metalic și casant, respingînd prin secimea sterilă a abstracțiunilor livide. Nu e nimc de gustat sau de intuit aici, doar o pletoră verbală care inspiră consternarea. Pofta de a citi ți se taie după cîteva paragrafe, sațietatea fiindu-ți întărită de lectura prin sondaj, cînd, deschizînd cartea la întîmplare
Cabotinism lexical by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4544_a_5869]
-
ale „obiectelor” sale posibile spre a le transfera în propria-i substanță. Cu cît carnația poemelor devine mai substanțială, cu atît îndepărtarea de real capătă la rîndu-i amploare. Poezia se hrănește cu jertfele oferite de concret și deopotrivă cu ofrandele abstracțiunilor, în mișcarea împlinirii sale specifice. Se află aici o fervoare a sacrificiului primit, un cinism suav al anulării realului, prielnic condiției lirice. Putem vorbi uneori, sub pana lui Virgil Diaconu, de o erotică a poeticii. Nimic nu ne oprește, ba
Rolul imaginarului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4550_a_5875]
-
greu să condamni dorința firească de afirmare a tinerilor care au avut nenorocul să trăiască sub comunism, dar nici nu te poți opri să visezi, utopic, la o „conspirație” generală a tăcerii. Revenind, a doua cauză a zonelor maligne (retorism, abstracțiuni prețioase) nu mai ține de „constrângeri” exterioare, ci de resortul orgoliului cvasijuvenil: „compunerea prin ambiție, fără participarea sincerității”. Poezia scrisă în limba franceză, proza, eseurile critice și traducerile (să nu uităm că Ilie Constantin ni i-a tălmăcit în română
Privind înapoi, pentru înainte by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4364_a_5689]
-
vis în care orice artist se alintă că ar putea să ajungă. Bănuiesc, din mărturisirile sale, că în tinerețe a fost, ca mai toți timișorenii proveniți din școala clujeană, obsedat de găsirea unei formule care a împins arta plastică în abstracțiuni atât de greu de descifrat. O spune într-un loc: „Mai țin minte și alte două (desene, n.n.) lucrate cu carioca pe coală ministerială. Prima era o vedere a rețelei de tablă ce susținea salteaua patului de deasupra mea, iar
Intrările și ieșirile din criză ale artistului by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5845_a_7170]
-
variantele de interpretare, își estompează erudiția pînă la ștergerea trimiterilor docte. Sunt eseuri în volum care nu conțin nici un exemplu concret și nici un nume propriu, întreaga ceremonie discursivă petrecînduse în albia unor generalități crase. Filologul Creția se urcă în lectica abstracțiunilor seci și caută a le însufleți prin farmecul unei limbi scrobite, a cărei principală calitate stă în finețea expresiilor. Mai precis, Petru Creția e un manierist de fibră castă avînd predilecție pentru expresiile șlefuite pînă la subțirimea muchiilor. Manierismul îi
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]
-
îl denumește” (un fel de teroare a identității dintre semnificat și semnificant), poetul se dedă cu folos tuturor sciziunilor ce-i ies în cale, uitându-i pe Saussure și pe ceilalți semiologi, oferindu-și comedii de anvergură, furios pe toate abstracțiunile cărora, uneori, le atârnă câte un substantiv cât toate zilele, așa, să le facă să simtă și ele gravitația. Impresionantă la Ion Mureșan este tocmai această furie a concretizării, atribut al naturilor poetice remarcabile, în funcție de care nici o realitate nu se
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
un spectacol în care arborii de apă dansează sub sînii de țiței ai lunii, risipiți pe stînci aidoma caprelor sălbatice, copacii de sare dansează și ei despletiți asemenea ielelor, apoi se limpezesc în cristale pure, se primenesc asemenea apelor iazului. Abstracțiunea nu-l ispitește pe acest bard clădit pe exaltarea senzoriului. Zborul, despicarea, lumina sunt percepțiile d-sale favorite, în timp ce ideea se consumă în fatala-i combustie: „ideea sfîrîie ca o lumînare” (Între două lumi). Harul însuși e transpus în materie
Valențe etnice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5579_a_6904]
-
loc mai mulți tineri înclinați a se supune constrîngerilor ei. Dar meritul emulației nu e al ideii sub canonul căreia s-au strîns tinerii, ci al persoanei care a reușit s-o întruchipeze, dovadă că filozofia nu e dispută de abstracțiuni seci, ci înfruntare drastică între persoane vii. Judecat după emulația pe care a răspîndit-o în generațiile care s-au succedat după 1989, Gabriel Liiceanu se poate considera un dascăl mîntuit. În ultimele două decenii, din contingentele de studenți care i-
Putința de salt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5057_a_6382]
-
șah cu moartea?// Poem de noapte în București./ Poemul ca o mare/ în care imaginile se îneacă.” (p. 47) Ce ciudat că unor asemenea imagini (inteligente, da, dar de ce n-ar fi?), li s-a pus, cu consecvență, eticheta de abstracțiuni! Despre Lecțiile deschise ale profesorului de limba franceză A.M. și Budila Express (cu care figurează, aici, Alexandru Mușina) nu se poate vorbi în puține cuvinte. Ele au locul lor clar în orice antologie de poezie românească. Oricât de exigentă ar
Sfidarea retoricii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5483_a_6808]
-
românesc s-au înverșunat împotriva lui pentru ceea ce el reprezenta, înăuntrul și înafara României. Ceea ce și explică scenariul satanic al asasinatului, ca și cum, printr-un simbolism întunecat, crima de la Chicago ar fi urmărit să umbrească un simbol luminos.” Și direct, fără abstracțiuni: „În cazul de față, e mai mult decât probabil ca «mâna» respectivă să fi aparținut faimoasei Securități a lui Ceaușescu, sau vreunui segment al ei ce reușise să supraviețuiască Patronului și să se recicleze în spațiul neofascist. Cel puțin în
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4497_a_5822]
-
FMI este o situație nefericită și temporară în care uite așa încercăm să ne descurcăm cât mai bine și planul nostru este cât mai repede să ieșim din această situație. Or, noi ce facem? Venim și idealizăm ca pe o abstracțiune FMI - președintele ca să înjure Guvernul, Opozița ca să înjure Guvernul și ne răfuim între noi și ne judecăm între noi performanța guvernamentală și economică prin măsura în care respectăm poruncile FMI. Este o abordare demagogică, greșită, perfect nerelevantă din punct de
Antonescu: Acordul cu FMI este un handicap de care trebuie să scăpăm by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/34430_a_35755]
-
paradă de erudiție. În ambele situații, Dan Iacob e izbit de carența afectivă ce macină în subsidiar cele două atitudini. Morala e cazuistică fără suflet, căci fapta te înstrăinează alterîndu-ți sinele, pe cînd litera conceptului ucide spiritul, orice șir de abstracțiuni fiind un călău al sufletului. Între aceste granițe se mișcă tribulațiile lui Dan Iacob. Atracția acțiunii sociale nu o are, iar filosofia de aparat îi repugnă, dar în același timp nevoia unui sens spiritual îl împiedică să cadă la teapa
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
Simona Vasilache Abstracțiunile modernismului, la noi, ca și aiurea, s-au hrănit mai curând din teorie decât din biografie. Cu foarte cunoscutul vers „poetul, ca și soldatul, nu are viață personală“, neomodernismul lui Nichita Stănescu a dizolvat biograficul din nou în literatură, însă
O viziune a poeziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3731_a_5056]
-
lui Wagner, a cărui convingere era că fermentul artei stă în miezul mitic al imaginației germane. Citită azi, cartea impune prin știința de carte a lui Nietzsche, dar și prin darul literar de a povesti atrăgător niște idei a căror abstracțiune e greu de gustat de un cititor obișnuit. Dar, sub pana lui Nietzsche, Democrit sau Anaxagora devin coerenți și limpezi. Sub unghiul clarității, Filosofia în epoca tragică a grecilor e cea mai didactică carte a lui Nietzsche, dar deopotrivă cea
Hybrisul grecesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3602_a_4927]
-
fără încetineli de ritm, al cărui stil stă în expresia sacadată, intermitentă, cu sens punctual, fără pretenția unei continuități de idei. Opusul manierei lui Nietzsche se găsește în proza lui Rilke, a cărei moleșeală ceremonioasă e semn de inapetență pentru abstracțiuni, la fel cum corespondentul modern al ritmului sacadat îl găsim în versurile lui Gottfried Benn. În rest, fuga de idei e copleșitoare, la fiecare două- trei pagini, filosoful schimbînd tema. Apoi elanul dizgrațios cu care își zugrăvește superioritatea îți lasă
Gheara leului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3836_a_5161]
-
curent e al „matematicilor”, savanți absorbiți de dezlegarea misterului aritmetic, grație ipotezei neverosimile că numărul nu e doar principiul intern al armoniei universale, dar pe deasupra e temeiul a toate. Să recunoaștem, intuiția e enormă prin contrazicerea bunului-simț, numărul fiind o abstracțiune seacă din care nu te aștepți să iasă concretețea pipăibilă a lumii. Și totuși, pentru Pitagora numărul e arheul lucrurilor, e esența lor, acea articulație fără de care materia efemeră care dă ființă regnurilor nu s-ar putea închega. Altfel spus
Arheul numeric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3761_a_5086]
-
explice. E un pictor fără doctrină și fără replici pregătite de acasă. E ingenuu pînă la spontaneitate naivă, de aceea la Paștina flerul numinos nu e însoțit de un simț critic care să dea sentințe abstracte. Paștina are repulsie de abstracțiuni, simboluri și coduri, avînd vocația concretului pe care îl are sub ochi. E încredințat că un tablou se împlinește atunci cînd duhul se străvede în el, iar pentru asta trebuie să fie fidel flerului mistic. Din acest motiv, Paștina e
Armonie inversă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3624_a_4949]
-
să facă unul dintre îndrăgostiți dacă celălalt îi înșeală încrederea.“ (p. 367) Declarația de intenție e pusă în practică, urmînd cercetarea fiecărei teme anunțate, într-un alai de arabescuri oțioase, care obosesc cititorul. E aici o măcinare în gol de abstracțiuni inerte, care frapează prin naivitate și irită prin idealizare silnică. Nimeni nu mai poate azi să se lase în voia unor unduiri de iluzii catulice (venerice), așa cum fac protagoniștii tratatului. Volumul e pătruns de un exces de retorică ca scop
Argumente și alegorii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3162_a_4487]
-
unei adolescențe bucureștene. E aici o nostalgie tulburător poetică a versului față cu realul mistuit, trecut în ficțiune și tocmai din această pricină ațîțător. Detaliile a ceea ce s-a petrecut devin tiranice în neputința idealității lor, blocate precum realul de abstracțiunea limbajului: „Adolescența - o minge de ping-pong/ Nu întotdeauna aruncată înapoi,/ În întîmpinarea cuvintelor mele cînd devin carnivore,/ Cînd își cer uncia lor de carne/ Dar unde, în care cute ale memoriei se ascunde el/ Milionul de lucruri care mi s-
O poetă din Israel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3186_a_4511]