220 matches
-
subordonez analiza omului interior biografiei pitorești, greșește. Mai întîi că socotesc pe Slavici nu prozator mare, în dezacord cu unii critici. Al doilea, simpatia și antipatia istoricului nu sunt reacțiuni imediate, ci dovezi de trăire a materiei. Un istoric se abstrage de prezent, dar nu se abstrage de orice conținut sufletesc și poate avea atitudini ideale. Și dealtfel în cazul Slavici am voit a arăta că Slavici întrunește notele obiective, convenționale ale "omului antipatic". Indiferența pentru cauzele fizice ale operelor a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
greșește. Mai întîi că socotesc pe Slavici nu prozator mare, în dezacord cu unii critici. Al doilea, simpatia și antipatia istoricului nu sunt reacțiuni imediate, ci dovezi de trăire a materiei. Un istoric se abstrage de prezent, dar nu se abstrage de orice conținut sufletesc și poate avea atitudini ideale. Și dealtfel în cazul Slavici am voit a arăta că Slavici întrunește notele obiective, convenționale ale "omului antipatic". Indiferența pentru cauzele fizice ale operelor a făcut să nu urmăresc deloc statul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
acum, efect al condițiilor de viață, Macedonski apare invadat de psihoza de persecuție. Poetul e sub trăsnet, lovit, sfâșiat. Aci el jură răzbunarea cea mai cruntă veacului, aci, resemnat la ideea destinului fatal al oricărui poet, se înseninează și se abstrage. Nu mai este un "poet" răstignit, este Poetul, Geniul neînțeles de contemporani. Fără profunditate, Macedonski ar fi un cabotin ridicul, plin însă de o vibrație de sine adâncă el își compune o mască tragică de o extraordinară expresie. Sacerdotal, declamatoriu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de ardeleni și de bucovineni, de ardelenism și de bucovinism, a avut și un alt rezultat: limba sa este plină de expresii întrebuințate numai peste munți, ca de pildă: "a reflecta" (ș a răspunde), "a murit înainte de atâția ani", "vom abstrage de la unele deprinderi", "în Ungaria veră", "nu ni se pare consult", "dătorie" etc., expresii de care nu s-a dezbărat cu totul, în proză, nici mai târziu, de pildă când scria la Timpul. "Ardelenismul" acesta Eminescu nu-l va pierde
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
duce (a conduce, a deduce, a induce, a introduce, a produce, a readuce, a reintroduce, a seduce, a traduce), a scrie (a circumscrie, a conscrie, a descrie, a înscrie, a prescrie, a retranscrie, a subscrie, a transcrie), a trage (a abstrage, a contrage, a distrage, a extrage, a retrage, a sustrage), a curge (a concurge, a decurge, a parcurge), a zice (a dezice, a interzice, a prezice), a strânge (a constrânge, a restrânge), a curge (a recurge), a plânge (a deplânge
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
invariante sau probabile între variabile (mărimi care pot lua diferite valori). Între legi și teorii există o deosebire esențială, teoriile fiind constructe intelectuale menite să explice legile, iar pentru aceasta este nevoie ca ele să creeze un tablou mental simplificat, abstras din realitate, al domeniului cercetat. În cadrul unei teorii se combină enunțuri descriptive și enunțuri nonfactuale (asumpții) teoretice, rolul acestora din urmă fiind acela de a da sens datelor. Asumpțiile trebuie judecate nu după corespondența lor cu realitatea, ci pornind de la
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
sociologice a relațiilor internaționale, respingând explicit analogia cu teoria economică. Acest scepticism se datora, în viziunea lui Waltz, faptului că nici ei, nici alți teoreticieni realiști nu își asumaseră răspunderea de a imita demersul fiziocraților în teoria economică de a abstrage un domeniu pretabil studiului științific din complexitatea raporturilor internaționale (Waltz, 1990). Deși sesizase importanța anarhiei internaționale, Morgenthau era un realist al primei imagini: cauzele războiului erau adânc înrădăcinate în natura umană (instinctul individual de a căuta puterea). Teoria lui asupra
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
film ce merită interesul. Mi-amintesc unele din frazele sale scăpate neatent, altele Îndelung cântărite. Îl văd, parcă, plimbându-se nerăbdător În fața librăriei unde ne Întâlneam aproape zilnic. Acaparat de atâtea ale cotidianului, avea un fel inimitabil de a se abstrage totuși din zona prea Încărcată și tulbure. Părea neatent și uituc; nu era decât unul dintre efectele imediat vizibile ale unui eficient sistem de selecție și apărare; fără greș În a-și urmări disponibilitățile, stăpânea o adevărată strategie a priorității
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fost legat substanțial de frumos. Iar a fi ceva bine, În literatură, astăzi, Înseamnă a fi “adevărat” - adică real (ținînd cont de o realitate determinată, prezentul istoric) și astfel Înafara oricărei judecăți. E bun, adică, orice discurs care se va abstrage cursei bine-răului. Apropiindu-se de viața cotidiană, vrînd-nevrînd, literatura n-o poate reda “adevărat” decît prin limbaj. Raliindu-se valorilor nenormate, ci spontane, ale vieții, recunoscute ca atare prin practică iar nu prin instanțe de vreun fel, literatura ajunge să
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o influență proustiană. Romanul nu mai este un bloc unitar, el conține mai multe romane, polițist, de aventură, de moravuri, autorul nemaisimțindu-se încorsetat de o singură formulă. „Bietul” Ioanide e spiritul constructiv, cu o nețărmurită sete de creație, „genial”, abstras din viața cotidiană, în același timp excentric până la histrionism. El trăiește în lumea superioară a creației, străin complet de ceea ce se întâmplă în jur, inclusiv de soarta celor doi copii ai săi, Tudorel, ajuns membru marcant al „mișcării”, și Pica
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
atunci Paul Neagu a scris: Prag despic Forfeca văzduh Huma apelor Impărțeala Grația formală Buzele mierii Păstaie de salcîm Delfic dans Cuțit Trans-val Peștele Pragul trecea Etosul apei Descînta Londra, 4 septembrie 1987 IV Paul Neagu dă corporalitate abstracțiilor și abstrage din determinările lor imediate formele preexistente în realitatea frustă sau în convenția culturală. Pentru că sfera sa de acțiune și de referință nu se limitează la o singură dimensiune a lumii, ci încearcă să cuprindă întreaga ei manifestare. Procesul de inventariere
Paul Neagu, între imagine și cuvânt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12611_a_13936]
-
cunoscuseră sau colaboraseră cu Enescu... A.S.:...Da, părea ceva ascensional... D.P.: Probabil de aici caracterul mai mult oniric al creațiilor sale, confirmat de Enescu însuși de altfel. îi plăcea să trăiască mai mult în vis - o ,visare trează", spunea el - abstrăgându-se din real... A.S.: Exact. El crease acolo o lume a lui, care avea tendința continuă să se înalțe. Toți mi se păreau la un moment dat mai înalți decât erau, ca într-un tablou de El Greco! D.P.: Cum îl
Aurel STROE: "George Enescu a fost un model de echilibru pentru generația mea" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/11390_a_12715]
-
gaița pe creștet/ aluat dus pe scripeți frig luminos pagină de ivoriu / cimpoaiele himerice ce tînguiau/ sub foșnirea uscată a stelei" ( Ochii). Astfel de metafore sînt antiepice deoarece suprimă devenirea, mișcarea, alcătuind un punct final al epicului pe care-l abstrag, ale cărui esențe dramatice le figurează în ornament. Aspirația antiepică a poeziei în discuție vizează cele două coordonate ale epicului: mișcarea și memoria. Mișcarea purtătoare de substanță obiectivă ( ori similiobiectivă) e abhorată precum la Baudelaire, înecată într-un eleatism metaforizant
Epic și antiepic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13660_a_14985]
-
repede pe enormități”. Dimensiunea istorică și istorico-politică a memorialisticii românești îl interesează pe Al. Săndulescu poate la fel de mult ca dimensiunea literară a acestei memorialistici. De aceea nici nu se ocupă în carte de memorialiștii aplecați prea mult asupra lor înșile, abstrași din istorie și „rupți” de politic (un Radu Petrescu), ci de cei implicați, fie direct în practica politică (I. G. Duca, Argetoianu), fie ca indivizi care au suportat vitregiile unei epoci și ale unor calamități istorice despre care au ținut
Memorie și memorialiști by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13087_a_14412]
-
intrigă policier, tentă horror și condimentat de oareșce elemente din domeniul paranormalului; Pur și simplu dragoste - o comedie-pledoarie despre oameni și iubirile lor în/din secolul 21; Dogville - un film ce nu intra în nici o categorie de gen, ce se abstrage oricărei clasificări devreme ce nici una dintre aceste etichete nu ar acoperi mulțumitor realitatea peliculei. Ideea de a include toate cele trei titluri de mai sus într-un singur articol mi-a părut mai întîi un non-sens, apoi un fiasco dată
Trei filme by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/13119_a_14444]
-
în contradicție cu unele secte islamice, care au adăugat jihadul la „cei cinci stâlpi ai Islamului”, că jihadul lăuntric este însăși îndeplinirea acestor acte de devoțiune, care duc la bun sfârșit „bătălia interioară împotriva tuturor forțelor care ar putea să abstragă omul de la viețuirea în conformitatea normei sale teomorfice, care este natura sa originară, dăruită de Dumnezeu”. O asemenea perspectivă asupra jihadului este mai puțin politică și mai aproape de înțelesul unui concept teologic autentic, în spiritul spuselor lui Mahomed: „Nu este
Jihad () [Corola-website/Science/298566_a_299895]
-
individual. Intelectul posibil poate fi înțeles ca o dispoziție, dar una exterioară individului. Termenii „posibil”, „material”, utilizați în mod tradițional pentru desemnarea Intelectului pasiv nu reprezintă la Averroes decât alte denumiri pentru un Intelect Unic, universal, care este "activ" atunci când abstrage speciile inteligibile și este "posibil" sau "material" atunci când este pacientul unui act extrinsec. El furnizează intelectului activ acel ceva în care ideile sunt „depozitate” . Individul nu posedă decât un intelect pasiv, o simplă predispoziție naturală de a primi inteligibilele („imaginația
Averroes () [Corola-website/Science/302476_a_303805]
-
substanței increate. Nu Dumnezeu este obiect prim al cunoașterii noastre, ci creaturile Sale, deci „quidditatea” lucrurilor materiale; de la acestea trebuie să pornim . Ființa lui Dumnezeu nu ne este nici accesibilă senzorial nici evidentă prin natura conceptelor pe care intelectul le abstrage din senzații. Natura gândirii noastre nu are acces direct la ființa infinită. Este necesar un efort prin care intelectul să interogheze experiența, să cunoască esența pentru a deduce existența ființei infinite din esențele lucrurilor naturale. În cele două Summe se
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
vrea să o rezolve? În cazul învățării pe baza propriilor probleme nu există „subiect tratat“ dat, ci participanții aduc cu ei ceea ce doresc să facă altfel, în mod concret, în cadrul firmelor lor. Din aceste dorințe de învățare nu se vor abstrage teme generale, pentru a transmite cunoștințe generale prin intermediul lor („Controlul“ sau „Alegerea amplasamentului“ sau „Discutarea conflictelor“), ci obiectivele legate de învățare vor suna astfel: „Încheierea de contracte de muncă cu angajații A, B, C“ sau „Instalarea unui sistem de control
Învățarea în cadrul rețelelor () [Corola-website/Science/324508_a_325837]
-
că în "statul ideal" nu există doctori, căci oamenii urmează cea mai bună dietă cu putință, nu există judecători, pentru că fiecare a atins desăvârșirea de care fiecare ființă umană ar trebui să fie capabilă . Ibn Bajja distinge între formele intelegibile abstrase problemelor cotidiene și formele inteligibile percepute fără a fi nevoie să te sustragi acestora. Astfel, Ibn Bajja distinge existența a patru grupe de forme spirituale: În raport cu procesul de cunoaștere, Ibn Bajja ia în discuție trei categorii de oameni: În opinia
Ibn Bajja () [Corola-website/Science/330885_a_332214]