362 matches
-
de sânge. Piciorul de dinainte, din stânga, se zgârci ușurel și prinse a tremura. De la umăr, se prelingea sânge. Acuma picătură după picătură cădea mai des, tulburând apa pârăului. Căprioara își plecă domol capul, ca și cum voia să-și privească în oglinda aburită jumătatea de dinainte a trupului, în mișcare de oprire. Apoi avu parcă un gemăt ușurel și-și întoarse botișorul negru spre pata de sânge. Sta așa. Din când în când se pleca spre apă. Din când în când își tremura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
așa de multe, ca boabe nenumărate de aur și ca o nesfârșită pleavă a boabelor, risipită în toată întinderea albastră a văzduhului. Lumini ardeau în casele scunde, dar glasurile erau ogoiate pretutindeni. Fata cerca să înțeleagă jocul umbrelor prin ferestrele aburite; zărea un profil de bătrână cu nasul coroiat, ori un moșneag neclintit cu barba răscolită în jurul buzelor. Deodată tresări. Cineva se apropiase repede de dânsa, ocolind colțul hudiții, o privise plecându-se, apoi trecuse mai departe. „El e...“ se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
stea în casă mai mult decât se cuvine unui bărbat ca el, începe a cunoaște slăbăciunea asta a lor fără istov. La drept vorbind, nu-i slăbăciune; e putere care te ține și nu te lasă. Ana întoarce fruntea-i aburită și obrazu-i frumos: —Măicuță. Ce-i, suflete? — Cum a zis Culi? Ce vorbă din cărți spune el? — Am uitat, dragă. Câte-s în cărțile lor, nu-s toate bune. Mai bine ar fi luat Culi de pe poliță ciaslovul nostru. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în lumina orbitoare și ploaia care cade pe insulă. Apa murdară adunată lângă rigolă mă privește cu un ochi tulbure, iar în spatele meu se ivește lugubru corsajul industrial de pe Roosevelt Drive... Ar cam trebui să bată de opt, dar răsuflarea aburită a zilei atârnă ca un văl de ceață peste geana de lumină pierită, jalnică, întunecată. De cealaltă parte a străzii murdare, în ușa unui magazin de băuturi închis, s-au ivit trei puradei negri. Eu sunt - ei bine, eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cuprins de o grabă tăcută și îmi arătă spre fereastra înclinată - acesta era balconul lui, loja lui particulară, deasupra Manhattan-ului asudat. Îmi turnă ceva de băut Am fost surprins să descopăr gustul whisky-ului și nu al nectarului în paharul aburit Apoi Lorne mă privi lung, cu o candoare nedisimulată. Am ținut ceea ce a fost pentru mine cel mai lung discurs al serii, spunându-i că înțelesesem că era interesat să discute despre rolul lui, să vorbească despre Gary. Lorne mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Țăndărei, de țâța țigăncii, de glorie postumă și, undeva, pe la capătul mirosurilor, nepăsarea cu aburul ei de petunie bălăngănindu-și clopoțeii peste tot. Boarea dulceagă a nepăsării de viața-mi care se prelingea slinoasă, târând în nimicnicie zdrențe de imagini aburite, gândul că mă rătăcisem în depărtarea de mine, uimirea că mai pot fi totuși atent la tot ce-mi mai trecea prin minte în acel moment. „Dacă nu dau afară la prima înghițitură, găsesc obiectele pierdute și-mi recuperez geanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
tăgăduit și m-am repezit spre toaletă. Am vărsat dejunul, cina și o bună parte din mînia pe care o țineam În mine. M-am spălat pe față cu apa Înghețată de la chiuvetă și mi-am contemplat imaginea din oglinda aburită pe care cineva mîzgălise cu un creion de ceară lozinca „Fasciști Împuțiți“. CÎnd m-am Întors la masă, am constatat că Fermín era la bar, achitînd nota de plată și discutînd despre fotbal cu ospătarul care ne servise. — Te simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de funiile ei negre sute de mici sicrie albe, care lăsau În urma lor o dîră de flori negre pe ale căror petale, scris cu sînge, se putea citi numele Nuriei Monfort. M-am trezit În niște zori cenușii, cu geamuri aburite. M-am Îmbrăcat pentru vreme rece și am Încălțat niște ciubote. Am ieșit tiptil pe culoar și am străbătut apartamentul pe bîjbîite. M-am strecurat pe ușă și am ieșit În stradă. Chioșcurile pe pe Ramblas Își arătau deja luminile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
precise se estompau. Nu era totuși o stare de oboseală care cerea repaos, era o beatitudine ce înlătura sforțarea cugetărei ca prea dură. Impresiile tari, pe care le-ar fi avut despre cele auzite, se diluau. Ca printr-o oglindă aburită, trecu imaginea lui Mika-Le, așa cum o văzuse ultima oară la un dejun. Cu capul ei de țânțar negru, cu ochii imobili, acele două ovale de lichid galben, cu corpul slăbănog de copil rahitic, îmbrăcată cu o rochie verde de eponge
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
nu se ducă de lângă Doru. Frică să nu se mire Hallipa de ceva și să bănuiască. Curiozitatea lui Mini se deșteptă mai viu. Ce italian? Lenora asta așa de pasionată în căsnicie încît o revolta, o dezgusta! Ca o fotografie aburită, fizionomia așa de caracterizată a Lenorei îi fugea în noaptea transparentă din conștiință, fără să-i poată suprapune alta. - Cum se poate! exclamă Mini. - Vezi bine că pe Hallipa îl iubește! Ba chiar peste măsură! A fost un accident! se
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
solare. 29 Atunci fizionomia amoroasă a Lenorei se recompuse și se desăvârși, cu zbuciumul acela înfocat al carnei chinuite de sucurile ei otrăvite. Acum șoseaua era așa de netedă încît mersul egal al trăsurei părea o plutire. împrejur, peisajul invizibil, aburit, se schimbase. Toate acele adâncimi și reliefuri ale clarobscurului dispăruseră; nu mai erau tufișuri, pădurici, tăpșane, iarbă înaltă, care să populeze umbra cu forme albastre întunecoase. O apă subțire, argintie, le înconjura din toate părțile și lunecau pe ea. Era
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ce sub piele. Să găsești sera este una. Să intri în ea, alta. Structura pare a fi împărțită în trei secțiuni, fiecare ascunsă vederii de frunziș. Unele zone sunt ferite de lumină prin jaluzele de pânză. Altele sunt atât de aburite, încât nu poți vedea înăuntru. Un sistem complicat de țevi trece peste pietriș, pompând căldura în afară. În cele din urmă, Jonathan observă o figură cu șapcă galbenă, care se mișcă. După alte incursiuni, descoperă o ușă și este transportat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
aramă, nasul pe geam, cu ochi rotunzi și obrazul și palmele rotunde spre ce era afară. În liniștea de dincolo treceau sănii cu oplene pline de oameni în cojoace și de femei cuibărite la codîrlă ce țineau în brațe oale aburite. În urma lor se rupeau pîrtii care clipeau orbitor în soare. Primăvara, bunica mă scotea în luncă și-mi arăta cum răsar și trăiesc ierburile. Plin de însuflețire, eu mă încleștam de mîna ei, vînoasă și uscată. În ograda peste care
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Drept răspuns la oferta picantă, răsunară, scandalizate, țipete de femei, un ptiu! scîrbit și rîsete groase de bărbați. Cu ton ridicat, țiganca își exprimă dorința de a face amor în gura celor care rîdeau. * Tîrziu în noapte, ieșii din cramă aburit. Cerul era senin iar lunca plină de mister. La umbra gardului, îmbrățișată strîns, se frămînta o pereche pe care am recunoscut-o. Autorul și cei care cetiseră poezia au fost condamnați la cîte zece ani. Invidioasă, Emilia îmi povestea că
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Seara eu îți probozesc nepotul Că ți se urcă în cap și‐i rău. Dar el se mută la tine cu totul și plânge tot În părul tău. PÂINEA MAMEI Este o împărăție dulce cu nouă împărătese surori rumene și aburite ca sfântul soare. „Bună ziua, femeie muncită !ʺ „Bună ziua, copii obosiți, — zic ele, trecând hotarul de jar în carete de‐argint, — am venit să vedem cum mai trăițiʺ. Iar mama stă în genunchi până când scoboară printre noi ultima împărăteasă. De calde
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ticsită de pacienți și vizitatorii lor. Se pare că atunci când era vreme bună, aveau voie să se plimbe prin grădină. Dar în zilele cu ploaie, ca aia, erau nevoiți să se înghesuie în sala de mese și să privească ferestrele aburite. I-am găsit pe Chaquie și pe Dermot și m-am așezat cu tupeu lângă ei, încât Chaquie a trebuit să mă prezinte. Dermot s-a uitat la mine și m-a cântărit imediat din ochi. Nu fiindcă mă găsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pradă, să adune liliecii și avioanele și fantomele brusc întinerite. Avionul se tot leagănă, de pe o parte pe alta, să scape de ghearele urmăritoare. Un interior curat, funcțional. Geometrie și luciu. Domnul se apleacă ușor spre stânga, spre pătratul ferestrei aburite. Ochi albaștri, rotunzi, mari, în care nu se citea nimic. Costum cu batistă albă la rever,cravată, gâtul lung, ridat, ochii holbați. Scaunele vibrează ușor, neliniștea trece, subțire, prin pasageri. Se întorc cu toții spre domnul elegant și occidental, să ghicească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cum, îngerașul Ortansa care o împinse ușurel, dar decis pe nebună spre ușă. Moment de tăcere. Calmul Florin mormăia, în mucul țigării: păi... — Intri în dialog cu asta, Florine? În jocul ăsteia, Florine? își ștergea Bombonel sudoarea frunții și ochelarii aburiți. O paranoică știută. O dată la două-trei săptămâni își face plimbarea prin oraș și ne vizitează și pe noi, să-și joace numărul. Te apuci să-i explici de dosare și secretariat?... Asistenta Ortansa Teodosiu ieșise, în ușă apăruse deja următoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și sè decid încotro s-o iau, Înspre America! To UȘA! pèrinților mei nici nu le-am spus încè nimic despre America! Sunt singur în compartiment, fèrè perspectiva că pânè la Cluj sè mai urce cineva, urmèrind pe geamul ușor aburit întinderile acoperite cu zèpadè pe care trenul le traverseazè în vitezè și, treptat, pe mèsurè ce dispar satele și ne apropiem de zonele deluroase, peisajul începe sè se învèluie în cețuri, Trègând linia, lèsând în urmè trecutul, dar prezentul? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
error reporting = E ALL & ˜ E NOTICE, afișeazè toate erorile și toate avertismentele și nu afișa notificèrile, trebuie sè aflu unde anume, în trecutul meu, am luat-o fèrè sè-mi dau seama pe un alt drum, unde și când?! Îmi ridic ochii spre geamul aburit al trenului, afarè ceață deasè a înghițit totul, fècând sè disparè cerul, dealurile, pèdurile, casele presèrate pe vèile râului, învèluind totul într-o vrajè albè și umedè care aproape îți dè fiori, Desi fac aceastè cèlètorie în fiecare lunè de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
unde am ajuns, ceața deasè fècând imposibilè orice încercare a mea de a reconstitui locurile, Cu-cu! și-a vârât capul pentru o fracțiune de secundè pe ușă compartimentului meu glasul ei jucèuș, smulgându-mè din concentrarea cu care fixez geamul aburit, mè sperie puternic, îmi întorc capul spre ușè, dar abia o observ dispèrând pe culoar în ritmul unui cântec a cèrui melodie îmi pare vag cunoscutè, I love you șo, apoi, îndepèrtându-se, melodia se estompeazè încet, lèsând sè revinè în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
pe Rafael îndurându-se să-și întrerupă exercițiul de craul dezlănțuit, ca să ia aminte la cel care-l bălăcărește de mama focului aplecat peste un evantai de lansete. O căpățână fricoasă, căruntă și rumenă, de Moș Crăciun bărbierit, cu ochelari aburiți, crăpați, prinși cu o bucată de elastic peste ceafă și o gură mare, plină cu dinți îmbrăcați în tablă, care mai ales de bani pomenește, Rafaele, de la bani ni se trage. Banul a pus capul lumii și de bună seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
o vreme binecuvântată pe care Cerul ne-o dăruiește ca s-o trăim. Un servitor cu părul deschis la culoare intră. Se Înclină, ducând pe o tavă de argint cizelat două cupe cu sirop rece de trandafiri. Omar apucă una, aburită, de pe care se prelinge apa proaspătă; Își Înmoaie buzele În ea, hotărât să o deguste Îndelung. Nizam și-o Înghite pe a sa dintr-o sorbitură, Înainte de a continua: Prezența ta aici mă bucură și mă onorează! Khayyam vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
tămâios ne va Îndemna să cântăm, pentru noi lumea va Înceta să mai existe, o vom străbate fără a o vedea, fără a o auzi, nici noroiul, nici sângele ei nu se va lipi de tălpile noastre. Djahane are ochii aburiți. Dacă aș putea să revin la acea vârstă a nevinovăției, crezi că aș șovăi? Dar e prea târziu, am mers prea departe. Dacă mâine credincioșii lui Nizam al-Mulk cuceresc Isfahanul, nu mă vor cruța, sunt pe lista lor de condamnați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Îi spuse cel care avea zarurile-n mînĂ. Al ieși din baie. Era curat, În afară de niște pete pe la ochi. — De alea scapi și cu un prosop, Îi spusei. — De ce? — Du-te și mai uită-te o dată În oglindă. — E prea aburită. Da’ las-o dracu’, eu simt că-s curat. — Hai să mîncăm, i-am spus. Hai, Manolita. VĂ cunoașteți? O văzui cum Îl măsoară pe Al din priviri. — Încîntată. — Mi se pare o idee foarte potrivită, spuse englezul. Chiar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]