362 matches
-
susțină, unul-altuia, recitalurile, momentele de protagoniști. Și Liliana Pană-Arta Popescu, o apariție care se naște firesc din jocul celorlalți și care urcă tensiunea, rigoarea, emoția la cote remarcabile. Mă uit pe geam. Ne apropiem de capătul cursei. Geamurile sînt complet aburite acum. Ce idee, ce călătorie, ce lumi! Cîtă ironie! Și a sorții... "Da, Doamne. Să stau liniștit. Ca un azil de bătrîni. Cu toții nemișcați. Aproape aliniați. Cu părul albindu-le numai pe-o parte, cum crește mușchiul pe copaci. Dar
Un tramvai numit Popescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12139_a_13464]
-
pedeapsă poate primi Megan Garland a fost suspendată încă de săptămâna trecută, după ce primele acuzații au apărut. În actul de acuzare făcut public de anchetatori este și declarația unui martor care susține că a văzut o mașină suspectă, cu geamurile aburite, în parcarea bisericii. Când a deschis portiera, gândindu-se că cineva ar avea nevoie de ajutor, a găsit-o pe profesoară făcându-i sex oral elevului. După ce a apărut cel de-al doilea caz, profesoara a fost arestată. Ea fost
Cum arată profesoara care a făcut sex cu doi elevi în patru zile by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/64175_a_65500]
-
Adriana Babeți, și Punct și de la capăt, de Gabriel Chifu, despre care au vorbit Nicolae Manolescu, Vasile Dan, Gheorghe Mocuța și Cornel Ungureanu, li s-a adăugat, spontan, Ion Mureșan, cu o spumoasă autoprezentare a „eseurilor conversaționale” din volumul Oglinda aburită. Ziua, neobișnuit de densă, a fost încheiată de un recital de poezie. Excelent organizată și condusă de poetul Vasile Dan, girată de președintele Consiliului Județean Arad, dl. Nicolae Ioțcu, întâlnirea a prilejuit, pe un ton care s-a întins de la
La ce bun revistele culturale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2667_a_3992]
-
de carton cu baiere dintr-o sfoară groasă, o poșetă neagră pe care scria cu litere albe: CARTIER. ...Dopul șampaniei pocni ușor, paharele subțiri și înalte sunară vesel, în nări simți, umedă și rece, aroma bulelor care urcau din paharul aburit, spărgându-se în aerul încărcat de amintirea ultimelor patru decenii. O îmbrățișă șoptindu-i în ureche "La mulți ani!" și se așeză la masă. Pe scrinul din față, sub vitrina cu cristale și argintărie, pachețelul auriu reflecta lumina plafonierei. Sfârșiră
Micro-proze by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9361_a_10686]
-
vesele clopote la biserica neagră eu și tu și intenția între noi un balot căruia nu-i ghicești conținutul ca un fîlfîit bezmetic în tunel nufărul pune alt lac în gura lui albă credința pune altă așteptare pe retina ei aburită apăs pe telecomandă scriu despre roșcovă despre incubatorul în care dorm cinci zaruri care aspiră să devină o certitudine în jurul meu aerul nu mai are cuvinte apăs pe telecomandă vreau să-ți apuc gura s-o smulg din ecran astîmpără-te
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/15625_a_16950]
-
de Sus sănătate și să ne vedem cât mai des. Să trăiești, Dumitre, și voi, copii, să aveți spor în toate! A pus apoi mâna pe ulcica cu vin, a cumpănit-o în mână preț de o minută, în timp ce ochii aburiți priveau undeva nedefinit. Apoi a băut prelung, fără să răsufle. Când a terminat vinul din ulcică, a așezat-o apăsat pe masă, și-a dres mustața cu dosul palmei și apoi a grăit către Mitruță: Ai uitat să aduci fluierul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
în forma unei .cupole. Nu numai că "Paradisul" îți oferea îmbrăcăminte de plajă, dar îți punea la dispoziție și o plajă de patru sute metri lungime, cu valuri care se înălțau și se prăbușeau pe câteva hectare de nisip, cu orizontul aburit, cu stridii, cu însuși mirosul pătrunzător și pregnant al mării. "Paradisul" nu-ți oferea numai costume de schimb, îți furniza și munți, uluitor de asemănători cu cei adevărați, și o pantă înzăpezită, cu o pistă întortocheată de aproape un kilometru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Casele împodobite cu zăpadă cristalină dorm liniștite sub acoperișul din care iese agale un moșneag cu pipă - hornul ce toarce leneș fumul sobelor încărcate de năduf - cenușa. Se văd nasurile copiilor printre florile de gheață ce sunt prinse pe geamurile aburite și reci, dar care te cheamă înăuntru... soarele rotund și firav se arată cu frică printre norii cei voinici și mătăsoși, iar cerul este posomorât și trist... parcă a pierdut ceva în valea de spumă albă... gerul a pus stăpânire
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
și speriată de schimbarea bătrânei, Cerboaica se repezi pășind hotărâtă după soacră-sa. CAPITOLUL 8 Șoseaua și orașul rămaseră în urmă, departe, la capătul lumii, înecate în apa ruginiu spălăcită a grânelor răscoapte, scuturate și-nnegrite de arșiță, topite în verdele aburit al păpușoaielor pletoase. Numai vârtecușurile albe de colb ce se ridicau dintr-acolo anunțau prezența lor neliniștitoare. Mamă! Ce-i? Nimic. Lasă! Soarele ardea, aprinzând aerul, frigându-le mâinile și spatele. Când ajunseră, fețele le erau negre de sudoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
auzi vocea lui Tom, și încercă să se ridice. Lampa era aprinsă. Lângă el stăteau Cerboaica și maică-sa, în picioare. Tom, pe un scaun, îl privea, și el se frecă la ochi și-l văzu ca printr-o sticlă aburită. L-am visat pe Alexandru, spuse, și nu știa dacă visa în continuare sau era treaz. Tom nu se mișcă. Nici nu tresări. I se păru slăbit, îmbătrânit poate din pricina bărbii țepoase -, îmbrăcat neglijent, dar în același costum, în aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
până la genunchi, unduindu-și umerii și brațele, de parcă ar fi vrut să zboare. Zurgălăii veseli sunau în aer. Se rostogoleau, sub picioarele ei, prin zăpezi. Fulgii, căzându-i peste gene, aveau luciri de cristale. Pădurea se legăna văzută prin sticlă aburită, încețoșată pe margini. Frenezia inefabilă și aproape iluzorie care învăluia totul, irupând în lumină, făcea dorința ei neastâmpărată și nerăbdarea ei dureroasă. O gaiță îi strigă ceva de pe-o creangă de stejar, dar ea nu-i dădu nici o atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-o aiurea" (blogsport.ro/andries, 4.10.2007); sensul extins apare și la substantivul abureală. Un sens mai vechi al verbului - în forma reflexivă a se aburi - este "a se îmbăta"; acesta este încă prezent mai ales la participiul adjectival aburit ("beat"): "Cadre cu funcții de conducere sunt văzute la ora 15,00 părăsind ŤROMVAGť bine aburite" (România liberă, nr. 2022, 1996), cf. T. Tandin, Limbajul infractorilor, 1993. A se aburi (legat probabil de sintagma-clișeu "aburii alcoolului", sau de imaginea "încețoșării
Abureală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7598_a_8923]
-
sens mai vechi al verbului - în forma reflexivă a se aburi - este "a se îmbăta"; acesta este încă prezent mai ales la participiul adjectival aburit ("beat"): "Cadre cu funcții de conducere sunt văzute la ora 15,00 părăsind ŤROMVAGť bine aburite" (România liberă, nr. 2022, 1996), cf. T. Tandin, Limbajul infractorilor, 1993. A se aburi (legat probabil de sintagma-clișeu "aburii alcoolului", sau de imaginea "încețoșării minții") este astfel sinonim cu a se afuma: două metafore ale tulburării contururilor, care presupun neutralizarea
Abureală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7598_a_8923]
-
-ntotdeauna, și-ncepură să scoată din umbrele catifelate vagi contururi și reliefuri care arătau că încăperea era neașteptat de adâncă. O răcoare de pivniță făcea ca toate lucrurile din interior să aibă, la atingere, aspectul repulsiv al sticlei mate, masive, aburite. În primii ani după ce descoperise casa de pe Corbeni și-și începuse viața dublă, Coca încercase mereu să afle cât de mare era, de fapt, încăperea aceea întunecată. Bătrânul, care tot prepara și crucifica, ajutîndu-se de lupă și de instrumente hidoase
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fi prevăzut că voi rămâne multă vreme. Îmi convenea. -N-am putea să ne întoarcem în salon? Șampania cu mirosul de motan... -Într-adevăr, spuse ea. Și-apoi, nu-mi plăcea s-o împart pe Sigrid cu Biscuit. Umplu din nou cupele aburite. -În seara asta, pentru cine toastăm? întrebă ea. -Pentru Sigrid. Pentru identitatea pe care ți-o atribui. -Pentru Sigrid, zise ea înainte de a bea cu o voluptate plină de ușurare. Am golit paharul dintr-o sorbitură ca să-mi fac curaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
doi bani, aici e cheia întregii povești. — îi veți băga la pîrnaie pe toți turnătorii ăștia imediat ce-o să puneți mîna pe putere, nu-i așa dom’ Președinte, întreabă Sena clipind des de parcă ar fi privit afară printr-un parbriz aburit. — încă nu m-am gîndit la toate detaliile, minte domnul Președinte, grupul numărul trei este format dintr-o singură persoană, dar nu vă speriați, că face cît zece, se hotărăște să le mărturisească. — Cine este? întreabă Petrică cu nerăbdare. Hai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Da, a avut și ea abateri la viața ei, abateri pentru care a fost pedepsită pe drept. În tinerețea ei destrăbălată (care s-a consumat integral înainte de-a apuca eu s-o cunosc) s-a lăsat într-un rând aburită (adică, măgulită și umilită în același timp) de un agent de asigurări chipeș, inconștient, un coleg de-al tatei de la Boston & Northeastern, un pilangiu pe nume Doyle (nici că se putea un numai mai potrivit!) să mănânce un homar à
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pe Rafael îndurându-se să-și întrerupă exercițiul de craul dezlănțuit, ca să ia aminte la cel care-l bălăcărește de mama focului aplecat peste un evantai de lansete. O căpățână fricoasă, căruntă și rumenă, de Moș Crăciun bărbierit, cu ochelari aburiți, crăpați, prinși cu o bucată de elastic peste ceafă și o gură mare, plină cu dinți îmbrăcați în tablă, care mai ales de bani pomenește, Rafaele, de la bani ni se trage. Banul a pus capul lumii și de bună seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
crede că norii au luat foc! Treptat, zdrobit sub căderea fără de oprire a întunericului, roșul cerului se mistuie și întreaga lume se trezește din nou sub stăpânirea aproape palpabilă a violetului rece al serii. Marius își scoate binoclu, șterge lentilele aburite și îl duce la ochi. La cel mult o sută de metri în vale, zărește obiectivul lor. Pădurea, care maschează clădirea din care se văd numai hornurile înalte, este tăiată în două de o șosea pietruită. Numeroase camioane încărcate până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
PARTEA ÎNTÂI CÂT RAI POATE FI ADUS PE PĂMÂNT Regele unei țări ploioase Ploua fără încetare. Prin geamurile aburite ale locuinței lumina zilei pătrundea cu multă sfială, deși se luminase de mult. Ceasul cu pendulă arăta ora nouă fără un sfert, deja. De jos, din stradă, urcau sunete și zgomote nedeslușite, de parcă între lumea de afară și cea dinăuntru
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
iubea, nu i-ar fi plăcut să o facă să sufere, căci nu era un om rău. Se îmbrăcă încet și, după un mic dejun luat în tăcere cu Camelia, plecă spre serviciu cu sufletul apăsat de tristețe. * Prin ferestrele aburite lumina zilei de toamnă târzie se strecura cu greu. Ploua fără încetare. În biroul redacțional, dotat ultramodern, Bart lucrase toată dimineața, silindu-se să pună la punct suplimentul bilunar al „Investitorului”, care urma să iasă la sfârșitul acelei săptămâni, centrat
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
nemulțumită. Nimeni nu știa că poseda două degete suplimentare la piciorul drept și o aluniță verzuie, urât mirositoare, la axila stângă. Toate acestea i se vărsau în cap de fiecare dată când făcea duș și se privea în oglinda ușor aburită, care nu-i arăta clar întregul trup, dar i-l descria destul de bine. Ridica brațul drept; pielea îi fleoșcăia și-i trimitea miros de Dove. Ridica brațul stâng; se insinua o duhoare pestilențială și subțire, care nu dispărea nicicum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
etaj al hotelului Pontchartrain. Am venit În centru pentru escapada noastră anuală, când luăm prânzul Împreună. Sunt Îmbrăcată cu fustă mini și ciorapi lila. Pe umăr, la capătul unei curele lungi, Îmi atârnă o poșetă albă, din piele lăcuită. Geamul aburit e plin de pete. Suntem foarte sus. Peste câteva clipe voi comanda scampi de creveți. Cauza transpirației de pe mâna tatălui meu: Îi este frică de Înălțime. Acum două zile, când s-a oferit să mă ducă unde voiam eu, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Liberty, Rickenbacker și Dodge. Dar Jimmy Zizmo avea relații la Ford. ― Sunt furnizor, a spus el. ― De ce? ― De diverși carburanți. Erau din nou În Packard, vibrând pe cauciucurile subțiri. Se lăsa o ceață ușoară. Lefty miji ochii, privind prin parbrizul aburit. Încetul cu Încetul, pe măsură ce Înaintau pe Michigan Avenue, deveni conștient de monolitul care se contura la distanță, o clădire de forma unei orgi de biserică, cu tuburile ridicându-se spre cer. Mai era și un miros: același miros care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
curățenie toate acele suprafețe moderniste. Cu aceeași concentrare cu care exersa aoristul verbelor din greaca veche - un timp atât de obosit, Încât denumea acțiuni care poate nu aveau să fie Încheiate niciodată -, Lefty curăța acum imensele ferestre cu perspectivă, geamurile aburite ale serei, ușile glisante care dădeau În curte și chiar luminatoarele. Totuși, cât el trata casa cu spray de geamuri, Capitolul Unsprezece și cu mine o exploram. Sau mai degrabă le exploram. Cubul meditativ, galben pastel, de la stradă conținea principalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]