313 matches
-
sârbelor sau horelor, mă călcau pe vârfurile picioarelor și îmi umpleau de colb hainele. Vânzătorii ambulanți veniți de la târg cu marfă special pentru această sărbătoare își îmbiau cumpărătorii cu înghețată, bomboane ambalate în staniol de diferite culori, cu ciocolată, pișcoturi, acadele, susanuri etc. Vocile lor stridente nu reușeau să acopere sunetele puternice ale trompetei, flautului, saxofonului, acordeonului și tobei, o formație a Căminului cultural care era angajată de organizatorii horei și instalată pe un parapet construit special pentru astfel de evenimente
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
o vedea cu ochii, departe, tot mai departe, spre orizont, încă un orizont, doar-doar o uita că locuiește într-un cartier muncitoresc, că școala îi mănâncă tinerețea, că speranțele lui sunt cu totul și cu totul niște invenții copilărești, precum acadelele cu dungi roșii, spiralate, la care, când le vedea învelite în staniol la țigănci, pe marginea drumului, bălea uitând mereu cât sunt de fapt de grețoase și cum se prind de măsele, de nu le mai scoate nici tata-mare de pe
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
dimineții de iarnă a fost ca becul lui Pavlov. Toată povestea s-ar fi putut sfârși cu o noapte secretă, în care aș fi mototolit cearșafurile, desfătându-mă cu amintirea bărbatului care mi se păruse o clipă îmbietor ca o acadea pe jumătate linsă. Dar a doua zi l-am văzut din nou. Eram în Ruby Tuesday, cu niște tipi din firmă. El stătea la un metru de mine, tot așa, la o masă oficială, cu lume pe care-o vezi
Bărbatul ca o acadea by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/8586_a_9911]
-
simplu amator. Ținea într-o mână o carte despre sex și mă privea disponibil și aproape curtenitor, ca și cum l-aș fi ținut în palmă. Și, uitându-mă la el, carnea mea de foc s-a congelat instantaneu. El era o acadea demult mozolită și uitată pe marginea unui pervaz de decembrie.
Bărbatul ca o acadea by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/8586_a_9911]
-
și fructele lor, folosite ca materii de bază în prepararea mâncărurilor (arpagic, bamă, bostan, dovleac, dud, harbuz, pătlăgea, tarhon) sau ca mirodenii (anason, enibahar, năut, susan); - nume de mâncăruri de bază (chiftea, ciulama, iahnie, musaca, sarma, telemea) sau de dulciuri (acadea, baclava, cataif, halva, magiun, rahat, șerbet); - nume de băuturi (afion, cafea, rachiu, revac, salep). În cunoscuta sa lucrare Semasiologia limbii române, L. Șăineanu atrage atenția asupra unui fenomen cel puțin ciudat: românii au împrumutat cuvinte și expresii privitoare la „beție
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
ei valoare: Locul unde “vulturul” patrulează, “survolează”, iar dacă vede o persoană căzută la pământ o “devorează”, la modul metaforic bineînțeles. Locul unde tu vrei să-ți câstigi existența , iar patronul îți dă un “ciubuc” în loc de salariu, pentru un ciubuc (acadea), și nu mă refer la slujbele bine plătite, ci la celelalte, care reprezintă majoritatea, de aceea mi-am permis să fac aceste comentarii la un mod puțin mai “delicat”. Nu generalizez, ci “apostrofez” patronii cu pricina. Nu încurajez faptul de
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
acum, se auzi glasul vesel al Brâncoveanului. Abia aștept să-mi întâlnesc doamna și fetele... și pe Mateiaș, mânca-l-ar taica! I-am adus papucei de safian, căftănel de serasir și ilicele cu flori și mahmudele de aur... și acadele. Apoi o să ne tragem cu toată curtea spre munte... S-ar cuveni s-o poftești din partea noastră pe femeia aceea... cum îi spune? Muierea care face negoț cu grânele noastre la Stambul. Doamne, cum îi spune? Eh, da, Lavinia. Vodă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
au ucis șapte generații de prințișori și viceversa. Vino-ncoace! (ÎI ia în brațe pe Drac) Tu ești doamna Bovary, drăguțule, cam tuciuriu, dar nostim! Ah, singurul spițer pe lume e amorul! El te face să ronțăi ca pe o acadea capul iubitului. (Smulge capul Prințului și-l aruncă jos.) Ce credeți voi? (Ciupește sforile marionetelor ca pe niște corzi de harfă.) Ce credeți voi, spînzuraților?! Că eu sînt eu? Voi sînteți doamna Bovary, singureilor! Ce să-i faci? Azi e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
grîu... căciuli, cojoace, Prima societate de bazalt și teracotă. Stella, sticle, cercuri doage... plăpumi saltele, perne, Flori, scaune, paturi, mese oglinzi, inele, ibrice... doftorii de bătături, săpun de pete, madipolon, ace englezești, mere, portocale, năut, floricele... sacîz... sifoane... ciucalată... smochine, acadele. Tunuri! Păpuși. Belciuge, fonografe, urcioare, bere, cruci... automobile... borangic, țîri, sardele, lămîi. Brînză, urdă, cașcaval. Slănină, roabe velințe. Lopeți căldări, ălbii, copăi... parfumuri, ciorapi, iminei, ghete, cizme, papuci. Piepteni, drîmburi, darace. Cobză, pomadă, clarinete. Numai 40 de bani ocaua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
au ucis șapte gererații de prințișori și viceversa. Vino-ncoace! (Îl ia în brațe pe Drac). Tu ești doamna Bovary, drăguțule, cam tuciuriu, dar nostim! Ah, singurul spițer pe lume e amorul! El te face să ronță ca pe o acadea capul iubitului. (Smulge capul Prințului și-l aruncă jos). Ce credeți voi? (Ciupește sforile marionetelor ca pe niște corzi de harfă). Ce credeți voi, spînzuraților?! Că eu sînt eu? Voi sînteți doamna Bovary, singureilor!" Ideea dramaturgului nu cred că are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
ei pasiune, îl remonta în toate felurile, îmi aranja cu o minuțioasă fantezie mustățile, cravata și părul. Alteori, tot pe genunchii mei își liniștea păpușa, care "plîngea" cu desperare. Eu îi "mîncam" unul după altul degetele, pe care le declaram "acadele"; lipeam fruntea de a ei, ca să-mi vadă în loc de doi ochi unul singur, lung de la o tâmplă la alta, ceea ce, când s-a deprins cu viziunea îngrozitoare, îi producea un acces de zgomotoasă ilaritate; îmi petreceam degetele prin câte un
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
petrecea tot îmbrăcat frumos, cu plimbări pe strada Lăpușneanu, de exemplu. Nu intra prin magazinele cu coloniale, cum era acela al lui Smirnov, că „nu era de nasul lui”, se uita la vitrine, intra la cofetăria din colț și cumpăra acadele soției, mai trăgea o raită pe la vreo cârciumioară cu prețuri mai de doamneajută, apoi înc-o cinzeacă în alta, și tot așa. Câteodată își pierdea pălăria și bastonul prin șanțurile pe unde cădea și câte un cunoscut venea și striga la
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și în drum spre chioșcul de ziare scot trecătorilor frișcă din urechi. Printre afinele, căpșunile, zmeura și infinita frișcă ale tortului, abia reușesc să-mi croiesc drum până la chioșcul de ziare : iuhuuuu ! Privirea mea vrăjește tot și transformă totul în acadele de decorat tortul. Lumea e un magazin de bomboane colorate și de vată de zahăr ars. Iată, un urât își scoate capul prin zâmbetul meu care învelește strada ca o glazură de ciocolată. Stai acolo, spun eu și îi îndes
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de bomboane colorate și de vată de zahăr ars. Iată, un urât își scoate capul prin zâmbetul meu care învelește strada ca o glazură de ciocolată. Stai acolo, spun eu și îi îndes capul la loc, lingând de zor la acadeaua mea. Dar urâtul își scoate capul din nou, ceea ce mă silește să-l împing și pe el în oala cu poezie. Urâtul iese din oala de poezie, se scutură supărat, își îndeasă pălăria pe cap și scoate un pistol : poc
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
e plin doar pe jumătate, În cea mai mare parte cu femei tinere, ca ea. Și ele se Înfruptă cu dulciuri din motive sentimentale; și ele caută În pelicula granulată a buletinului de știri chipuri de logodnici. Aerul miroase a acadele și a parfum și a țigara pe care o fumează plasatorul În hol. În cea mai mare parte a timpului războiul e un eveniment abstract, care se Întâmplă În altă parte. Numai aici, preț de patru sau cinci minute, Înghesuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ar putea face ca să-i abată atenția de la torentul de pesimism care Îl cuprinsese, și ochii Îi străluciseră poznaș. Se apropiase de el și Îl sărutase, scurt, dar pasional. O făcuse exact ca o dădacă șmecheră care Îi Întinde o acadea copilului supărat, ca să-i distragă atenția. Și trucul funcționase. Sam se relaxase instantaneu. Dar nemulțumirea Îi revenise curând. Știi ceva, Îi spusese el, de parcă de-acum era deja femeia lui, ori Îți lași prietenii aici și vii cu mine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
în haina de blană, își trăgea prietenul sau soțul în fața vitrinelor cu cizme și cu eșarfe, care puneau pe fața lor umbre turcoaz, azurii, violete. Drumul meu spre casă trecea pe lângă parcul copiilor, unde un popor de prichindei mânjiți de acadele se opreau năuci în fața căsuțelor unde se vindea limonada și turtă dulce. Un tată gros îmbrăcat, care trăgea după el pe ghețuș sania călărită de fetița lui, mi-a făcut cu ochiul. Era un patron pe care îl cunoscusem la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
reușea să înroșească zăpada din tot Bucureștiul cu lumina ei. Pe alei se aflau oglinzi strâmbe și oameni înalți de vreo trei metri, făcuți din zăpadă artificială, în pieptul cărora se deschideau vitrine cu mașinării complicate. Se vindeau peste tot acadele răsucite, citronadă în sticluțe mate, frumos rotunjite. Erau cutii mari, având sub țiplă forme bizare din zahăr colorat, erau Moș-Crăciurri de turtă dulce și alții adevărați, adunând din loc în loc copiii și spunîndu-le basme. Trecând prin labirint nu te puteai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
foarte buni de mămici, care îi critică pe realizatori că nu le lasă pe fete să facă altceva decât cumpărături: coronițe de prințesă, fuste mini, animale de casă de care să aibă grijă, accesorii pentru camerele decorate în culori de acadea. Astfel, păpușa se apropie din nou periculos de imaginea parodiată de Aqua în hitul Barbie Girl. Și asta după ce, în 2004, păpușa Barbie a făcut eforturi să estompeze această imagine, candidând chiar la funcția de președinte al SUA, cu o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
seama cine sînt cei deghizați În costumele din jur. Îl văd pe Paul traversînd peluza, Îmbrăcat În pirat, cu trei copii mici Împiedicîndu-i-se printre picioare. — Nenea Paul ! Nenea Paul ! țipă unul dintre ei. Ia mai sperie-ne o dată ! — Vreau o acadea ! zbiară un altul. Nenea Paul, vreau o acadeaaa ! — Bună, Paul ! zic cu moralul la pămînt. Te distrezi ? — Cel care a inventat Ziua Angajaților În Familie merită Împușcat, zice fără nici o urmă de umor. Dă-te naibii jos de pe piciorul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
seara e ocupat cu regizorul. Coboară din troleibuz la Universitate, privește cu jind etajul cinci al clădirii în care a fost pe vremuri căminul "Carpați", unde a locuit trei ani, apoi intră în cofetărie și cumpără de cincizeci de lei acadele bomboane cu băț, cum le spune Cristina. Telefonează la Televiziune. Redactorul îl informează că piesa mai este încă la lectură, dar să nu-și facă probleme: merge! Urcă în autobuz și pleacă spre editură. Nici o grijă! îl întîmpină redactorul. Romanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
și ață muliné, pentru brodat. Adrian nu are preferințe. E un copil minunat. Se bucură de orice. Și nici nu se supără cînd fetița primește mai mult. Ba, de fiecare dată, pune deoparte cîte o gumă de mestecat sau vreo acadea, pentru cînd Cristina le va fi terminat pe-ale ei. O singură dată, cu patru ani în urmă, a fost nemulțumit. Mai rămăsese o portocală în casă, și Ana o păstra pentru Cristina, pe atunci în vîrstă de un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
an. "Lasă, nu crește ea mare?! O să-mi rămînă mie tot ce-i mai bun!" a amenințat băiatul, apoi au izbucnit cu toții în rîs. Cristina a ținut să fie trezită și s-a lipit toată de Mihai, amintindu-i de acadele. Ana, pentru că a dormit puțin după-amiază, a stat trează. S-a preocupat de hainele lui și i-a pregătit un pachețel cu mîncare. La despărțire, l-a condus pînă la ușa de la intrare și l-a îmbrățișat, urîndu-i drum bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
de-o lămîie, că are copilul bolnav..." Mihai își amintește întîmplarea cu casierița de la Neptun. Ar vrea să aibă tăria minerului, să intre după tejghea și s-o dea de pămînt. Dar nu poate. Stă cuminte la rînd să cumpere acadele și bomboane. În fond, și el e complice! Avea dreptate amicul său Lazăr, secretar literar la teatru. Cînd Mihai i-a spus, în primăvară, că are de modificat ceva la scenariu, i-a replicat: "nu ești băiat rău, ba chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
ploua, jucam o partidă de dame sau citeam, fiecare În colțul lui. Seara, ne jucam de-a v-ați ascunselea În Întuneric Înainte de a ne duce la culcare. În spatele casei, era un iaz unde căscam gura la salamandre de culoarea acadelelor. La o fermă unde ne duceam ca să luăm ouă, Marie-Cécile fusese Întrebată dacă eram fratele ei mai mic. În loc să spună că eram iubitul ei, ea răspunsese că eram fiul unor buni prieteni ai ei, iar atunci eu refuzasem să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]