461 matches
-
vătaful își ațintea căutătura spre căsuța lui care era în coasta ogrăzii boierești, pe-un dâmb, nu departe de apa Moldovei. Până ce intra pe poartă, Alexa Grecu n-o slăbea din ochi. Cu privirile-i negre scociora ograda plină de acareturi, înconjurată de gard de ostrețe, și parcă voia să pătrundă și-n căsuța albă cu geamuri lucitoare în fața căreia făceau puțină umbră doi zarzări bătrâni, cu trunchiurile noduroase. Descăleca repede și zvârlea unui argățel frâul. Suia apoi cele două trepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și începea să râdă. Am fost și eu cu treburile gospodăriei. Foarte bine, foarte bine! mormăia el și prindea să se învârtă prin cele trei odăiți, căutând parcă pe cineva. Apoi ieșea și începea să adulmece prin ogradă și printre acareturi. Asta se întâmpla aproape totdeauna și femeia se făcea că nu bagă de samă. Ea era o biată fată săracă din oameni de rând, ș-o chema Cristina. Umblase în copilăria ei mai mult cu picioarele desculțe și purtase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fete, alegând asemenea pradă din ce găseau mai frumos. Băieții erau cu îngrijire crescuți și șeful eunucilor albi alegea pentru slujba Înaltei Porți slujbașii palatului, caligrafii, muzicanții, tot ce purta numele de „icioglan“. Ciurucurile treceau afară la munca grădinilor și acareturilor: aceștia erau „azamoglanii“. Rânduiala curții cerea ca slujitorii albi să nu păstreze din bărbăția lor decât aparența. O parte din fecioarele aduse intrau în haremul marelui stăpân. Copile cu ochii albaștri din ținuturile de cătră miazănoapte, ochi căprii și cosițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o recoltă bogată de ordine și medalii. Din această cauză multe dintre construcțiile publice din centrul satului sunt făcute cu banii și la inițiativa cooperativei, deci pot fi incluse În categoria anexelor ei. În gospodăria țărănească veche anexele se numeau acareturi (iarăși cu un cuvânt turcesc la origine!) și nu cred că poate fi imaginat un studiu serios al civilizației populare românești În care relația dintre util și estetic Înglobată În aceste obiecte să fie ignorată. Morile de vânt, cuptoarele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
corpul lor Încrustături, pietre prețioase, fildeșuri și zeci de alte feluri de exprimare artistică. Ideea care mi-a venit tot traversând cu camionul satul ăsta pierdut În câmpia oltenească a fost să Încerc să descopăr legătura dintre frumusețea invocată a acareturilor enumerate mai sus și cea a urmașilor moderni. Se află aici: o grădiniță de copii o gogoșerie un restaurant un magazin universal un bloc cu patru etaje și cu magazin de mobilă la parter un alt bloc, cu trei etaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
a făcut cinste ca unui soldat ce mă aflu cu un cocteil de coniac cu zmeură zice că ei au În comună și un ansamblu de dansuri folclorice care a luat premiu În Polonia și În Belgia. Da, da, dar acareturile, chioșcul ăla de ședințe?... La revedere, Zare * Și nu s-ar putea afirma, din perspectivă auctorială, că Zare Popescu e un tip care se abține de la alcool. Chiar este unul din pluton cu el care-i zice mereu că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
a acelui loc și nici o hârtie cu semnificații legate direct de originea lui. Era această poliță de 1000 lei. La poalele muntelui zona părea mai degrabă de câmpie decât de deal și era presărată cu numeroase construcții mici și mari, acareturi obișnuite sau specifice unei mânăstiri, porți, clopotnițe, chilii, arbori singuratici, grajduri, garduri și surse de apă, livezi desenate mai mult schematic decât naturalist. Deasupra fiecărui element se afla o cifră și sub desen o legendă. 1. Sfânta Mănăstire „Izvorul Tămăduirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de apa care-i curge pe bărbie și privește fix spre mănăstire. O imagine suficient de diferită de cea din polița de o mie de lei examinează el la o distanță de numai 300 de metri. Plan ansamblu pe mănăstire, acareturi, livada mânăstirii și muntele din spatele ei. Punctul cel mai Înalt al delușorului pe care se află livada din spatele mânăstirii pare să fie faimoasa cotă 505. Aparatul Înaintează prin ceața alburie, o Înlătură, survolează zidul dărâmat al mânăstirii, biserica, chiliile vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
rău și de neîndurător cu străinii care intrau în curte, pe atât de blând și îngăduitor era cu fetița. Viviana se aruncă voinicește în spinarea lui, strigându-i: Diii, calule! Diii, Ursule! Ursu porni agale prin obișnuita lor plimbare printre acareturile curții; dar după un timp, obosit, se lăsă cu grijă la pământ, ca să-i îngăduie fetiței să coboare în siguranță și se furișă în cușcă. Viviana rămase pentru un moment în lipsă de acțiune, dar un gând năstrușnic se înfiripă
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
așa, măi Oaie? Păi, ori bine, ori rău! - Bine, că nu mai plătim nici bir turcilor, că se Înlesniră și drumurile, piețele și vămile, că s-au stârpit tâlharii de drumul mare și că ne putem face și noi case, acareturi, scăpăm de iobăgie și de dări și ajungem răzeși, țărani liberi, și țara e liberă și ea... Nu credeam să prind asemenea vremuri ... - Păi, parcă ziceai că e rău! - Păi, e rău, nea Vasilie, că toate astea le apărăm tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mai este cum a fost. Totul s-a schimbat pe parcursul celor trei sferturi de veacă Și casa, și ograda, și grădina cu livada și-au schimbat înfățișarea după vrerea și gustul celor ce au urmat părinților. Casa, căsuța, ograda și acareturile cu care m-am familiarizat de când am deschis ochii spre lume, încet, încet au dispărut și mai există doar în memoria mea. Închid ochii și pe ecranul încețoșat al minții îmi apar așa cum au fost toate odinioară. Pe locul unde
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
ceremonialul nu era respectat, primejdii grozave se abăteau asupra celui care le încălcase. Nerăbdător, peste două zile l-am căutat iar pe acest bătrîn paradoxal. Era tot în livadă: într un fel pictorul se claustra în răzeșia sa. Înconjurată de acareturi care fuseseră odinioară odăi pentru slugi, grajduri, fînării, șuri și cuhnii, casa avea în jur numai copaci. Sub pomi, bătrînii lui Goilav stăviliseră un izvor, tocmind rîmnic înconjurat cu sălcii. Primăvara erau năimiți niște țigani pentru a săpa grădina. Iarba
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
la orele de cultură civică. Tatapopii făcea, din pământul mai prost, calupi de paiantă pe care Îi usca la soare și-i vindea oamenilor ce nu-și Îngăduiau să cumpere cărămizi ori celor care aveau de gând să-și Înalțe acareturi care nu cereau neapărat materiale scumpe. Cum era nevoie de ceva În sat, el se și dădea peste cap și aducea. Chiar și lumină. Din rațiuni economice la nivel Înalt, statul comunist Începuse, la vreo zece ani după ce anunțase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
erau pe moarte și doreau să-și vadă nepoții pentru ultima oară; unora, mai sărmani cu duhul, le fătaseră vacile pe care le iubeau din copilărie câte doi viței și primeau calde invitații să-i vadă; altora le luau foc acareturile și era nevoie de ei să-și ajute părinții la acel necaz; cuiva Îi fugise sora Într-un sat vecin, iar tânărul era chemat să ia și el parte la ciomăgeala cu neamurile celui ce o răpise pe neprihănită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să Înființeze o fermă În care să crească mucoasele gasteropode, dar nu a izbutit decât să distrugă grădinile cu varză și salată ale vecinilor, care i-au tras Întreprinzătorului o binemeritată mamă de bătaie și i-au devastat casa și acareturile; În cele din urmă, am aflat și de ce mă căuta neliniștitul mare om de spirit: vrea să mă duc cu el la oraș ca să-și depună la Inspectorat dosarul de suplinitor, iar el, după cum bine se știe, nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
urca spre Templul Enryaku, soarele de dimineață începuse, în sfârșit, să sclipească pe apele lacului. Ce facem cu caii, după ce descălecăm la urcuș? întrebă Genemon. — A fost construită o capelă nouă pe locul celei vechi. Trebuie să existe și niște acareturi prin apropiere. Dacă nu, îi putem lăsa cu îngrijitorul de la capelă. Un călăreț singuratic își îndemna calul, ca să-i ajungă din urmă. Nu cumva ne strigă cineva din spate? întrebă Genemon, destul de îngrijorat. — Dacă ne urmărește cineva, sunt sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fratelui său Costandin suiulgii ca să curăță locul acela foarte bine... să li închidă, drum pe acolo să nu fie”. “1774 septembrie 3”. --Un păgubos dator-vândut - Coste Papafil - se apucă să moară. Vodă, la cererea păgubașilor, a scos la mezat toate acareturile nefericitei văduve “din care... o pivnițe de piatră cu cârciumă deasupra și cu doao dugheni alăture... care sânt lângă biserica Svântului Ierarh Neculae”. Cel care a reușit să achite suma de “cinci mii noao sute lei” a fost “Gavril mitropolitul
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
pe Ulița Domnească. Uite că... Bătrânul și-a pus mâna streașină la ochi, ca și cum ar fi vrut să distingă nălucirile ce i-au năvălit în minte, și a pornit să povestească: --Pe lângă vânzări și cumpărări a tot felul de acareturi, la 22 iulie 1650 (7158) “Io Vasilie (Lupu n.n) voievod, domn al Țării Moldovei”, hotărăște: “Iată acest... cinstit boier al nostru, pan Toderașco mare logofăt,... i-am dat... un loc de casă, cu case gata și cu pivniță de
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
să păstreze cu grijă tot ansamblul mănăstiresc, să nu desfigureze arhitectura, să aibă grijă de pietrele de mormânt, să păstreze pomelnicele ctitorilor. S-a cerut de către Ministerul Cultelor și al Instrucțiunii Publice să se facă un inventar al bunurilor și acareturilor de care dispunea mănăstirea la 21 septembrie 1863. Obiectele prețioase și cărțile să fie bine păstrate, ferite de stricăciune și să fie expuse spre vizitare și cercetare. În 21 iunie 1865 se raporta ministerului că după furtuna din 20 iunie
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
să le ademenesc, pentru că ele se uită la mine dar nu îndrăznesc să ia vreo alună. Bătrânul caută să mă consoleze pentru nereușita mea: Nu fi supărat. Data viitoare le ai musafiri la masă. Pornima spre grădina de zarzavat pe lângă acareturile din preajmă. Când am ajuns, am băgat de seamă că toate sunt așa cum le știam. Călugărul mă cercetează cu privirea întrebătoare: „Vrei să intrăm sau mergem mai departe?” Drept răspuns, pornesc înainte...La o bucată de vreme, printre copaci, se
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
rău dacă sfinția ta mi-ar arăta care sunt casele cimotiei Ureche. Apoi casele lui Grigore Ureche se întind de aici din poarta mănăstirii Barnovschi vodă până la Ulița Sfânta Vineri. Așa că pe lângă pivnița dăruită celor două mănăstiri mai sunt destule acareturi care să fie împărțite între cei trei urmași ai vornicului: „Vasilașco ce-au fost spătar” „Antimia ce-au fost păhărniceasă” și „giupîneasa Alexandra”. Nu știu cum, dar când sfinția ta a spus că acareturile lui Grigore Ureche sunt pe așa o întindere
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
pivnița dăruită celor două mănăstiri mai sunt destule acareturi care să fie împărțite între cei trei urmași ai vornicului: „Vasilașco ce-au fost spătar” „Antimia ce-au fost păhărniceasă” și „giupîneasa Alexandra”. Nu știu cum, dar când sfinția ta a spus că acareturile lui Grigore Ureche sunt pe așa o întindere, mi-a venit în minte o afacere cu dughene de pe Ulița Chervăsăriei, făcută de Cîrstea, mare vameș, fratele lui Gheorghe Duca voievod. Afacere care nu se termină așa ușor. Întâi, la 15
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
fiule. Chiar de a doua zi, adică la 25 noiembrie 1766, vodă îl cheamă pe egumenul de la Agapia, căruia îi dă această dugheană și încă una cumpărată alături, pe lângă alte bunuri, în schimbul unui vad de moară, două prisăci și alte acareturi la Chiperești, pe Jijia, unde vodă a făcut „o fabrică de postajă” (postăvărie). Prima din Moldova! Fala primei dugheni a rămas doar în cinstea numelui lui vodă, care a cumpărat-o, pentru că a doua dugheană a fost prefăcută în crâșmă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
în zapisul din 20 iunie 1767 spune că Mitropolia are o moșie numită Vericicani din ținutul Sucevei : „Și neavînd Sfînta Mitropolie nici un folos de venitul acestii moșii, fiindu la locu depărtat...și găsindu pe...vistiernicul Toader Vîrnav ca să de alte acareturi...mai de mare preț și mai cu mult venit și folos...am făcut schimbătură dîndu...moșiia aceasta de mai sus...și dumnealui...au dat...giumătate de sat de Vlădeni...Așijdere, au mai dat o pivniță cu arge (acoperiș) și cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
ele? Nu ai alta încotro decât să le vinzi. Și asta n-o poți face acolo pe răzor, ci într-o dugheniță, o pivniță sau o crâșmă. Și mănăstirea Aron Vodă - ca și celelalte mănăstiri - nu ducea lipsă de asemenea acareturi. Ia amintește-ți ce spune Constantin Șerban voievod la 26 ianuarie 1661 (7169) despre o dugheană și o pivniță unde se vindea „fănina”! Iată ce spune: „Scriem domniia mea la slugile noastre... voi să aveți a lăsa în pace... o
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]