472 matches
-
s-a retras din pădure, chemat la curtea sa de treburile țării. După mai multă vreme, oamenii locului au tăiat pădurea, pentru a face ogoare și grădini, iar din lemnul din acele locuri s-au construit de către gospodari case și acareturi. Și acel sat de pe locul fostei păduri care l-a adăpostit pe slăvitul domn a primit numele Ștefan Vodă, care azi e în comuna Dofteana”.* 2. Legenda Uzului “În vremuri de demult, pe când blestemele se împlineau, trăia pe acest meleag
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
Necunoscută”. 11. Legenda satului “Temelia” “ Odată, un boier a dorit să-și facă o curte și o casă mare. El a turnat temelia, dar nu a putut să vadă și casa terminată. Boierul și-a ales ca loc pentru aceste acareturi o parte din șesul satului. Oamenii din împrejurimi, care atunci locuiau în bordeie, și au făcut și ei case mici pe lângă vechea temelie a boierului, așa că încetîncet s-a format un sat, care și-a luat numele de Temelia”. 12
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
de aici din Motocești s-o dus la boierul din sat, care avea aice moșie, și a cerut și el o bucată cât de mică de pădure, ca să fie numai a lui, ca să aibă lemne de foc iarna și pentru acareturile din curte. Nu știu cum s-o întâmplat că în clipala aceea când s-o înfățoșat la boier, aista era cu Duminica în față, că era bine chefuit. Săteanul ca să nu pară lacom, o zis boierului ca să-i deie din pădure cât
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
o mare companie privată din domeniul agroalimentar. Fabuloase și casele de vacanță înșirate, ici și colo, de-a lungul drumului : casa de locuit construită (sau renovată) cu tot confortul civilizației moderne, încununată cu mândre antene satelit, în timp ce anexele și fostele acareturi pentru creșterea animalelor au fost conservate în starea în care se aflau, moarte, simple piese de muzeu „rustice” pentru plăcerea proprietarilor, în marea lor majoritate clujeni din clasa mijlocie veniți să-și petreacă vara la aer, departe de zbuciumul orașului
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
și care acoperea cupola sălii, a fost tăiată și din borsalină a devenit bască! Clădirea a fost înconjurată cu stâlpi care vor susține o suprastructură de câteva etaje (se pare trei, la ora actuală), cu săli de expoziții și alte acareturi. Fațada a început să fie placată cu brichete de marmoră rozalie. Artistic, vai ce artistic va fi Naționalul nostru! Va lua, probabil, un nou premiu! Ideea pusă acum în operă le aparține lui Ceaușescu și soției sale. Dar, modest, el
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
o casă (mică ori mare, nici asta nu mai are importanță) în afara așa-numitului perimetru construibil. Deci: poți fi sărac lipit pământului și să deții, drept urmare, o casă din chirpiciul socialist ori alta din cărămida trecutelor regimuri, cu animale și acareturi, să te dea bogăția afară din curte, n-are importanță. Poți, la fel de bine, să fii și una, și alta, și totuși să intri în categoria răzleților. Adică, ce ghinion!, să te afli dincolo de limita construibilă admisă de statul socialist. S-
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de burtă, nici n-a vomat și nici măcar diaree n-a avut. Nici dracul nu vrea să aibă de-a face cu el. Apa Prutului Ce nuntă frumoasă au avut Dorel și Natașa! Copii de oameni gospodari, nu glumă, cu acareturi fără număr, cu pășuni întinse prin munți și pomi fructiferi cît lumea. Dar ce, numai averea asta o aveau? Aveau animăluri, orătănii și porci. Dar ce porci! Cu slana cît un lat de palmă! Prin odăile nenumărate erau mobile, fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
deoarece vine cu o altă căpiță de bunătăți. Din nou este doar zîmbet. Femeile mănîncă elegant, chiar foarte elegant, mai schimbăm o vorbă, aflu din ce țară sînt, ce hram poartă, ce țîță au supt și cîți copii, neamuri și acareturi dețin. Am crezut că au ținut post și acum își scot pîrleala. Eram gata să trec cu vederea totul, dacă n-aș fi rămas cu gura căscată, de-mi vine și acum greu s-o închid. Fata, bijuteria aceea mignonă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
se zărește undeva, în spatele școlii". Pe pietriș de data asta, printr-o uliță îngustă am ajuns la poarta casei. Se dovedește că cei din familia Grigoraș fuseseră și sunt gospodari, dovada: cele trei mașini, zeci de păsări prin iarbă și acareturi care deserviseră mai multe generații Odată scopul atins, fiindcă pierdusem ceva timp apropiindu-mă de Bacău, am revenit grăbit spre E85, regretând că nu putusem găsi pe nimeni care să-și fi putut aminti de trecerea pe acolo a părinților
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
agricole, la țară, acolo unde se produceau cele două cereale fără de care omul n-ar putea trăi: grâul și porumbul. Astfel tata aflase despre "paori", adică despre sârbii bogați posesori de mari suprafețe de pământ, de case impunătoare și de acareturi numeroase și care angajau slugi. După o zi și o noapte de călătorit în condiții periculoase și chinuitoare, a doua zi dimineață "trenul foamei" a oprit exact la gara pe care o căuta tata: Halta Gelu. Părintele nostru spera să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
noi capul pe o pernă într-un pat sadea? În situația asta, cum ar fi trebuit să procedeze tatăl nostru? Cum? S-o ia pe mama de-o aripă, să se instaleze boierește într-una din cele două case plus acareturile aferente ale unui proprietar mai avut, iar pe noi, pe cei cinci copii, să ne abandoneze în "împărăția" lui moș Danilov, alături de iepele sale? Nu? Nici acum nu sunteți de acord că omul este cea mai scârboasă jigodie apărută în urma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
am observat? Un om de afaceri, de exemplu, își mută fabrica și producția dintr-o țară în alta. Colgate închide în România și pleacă în Bulgaria. Acolo salariile sunt mai mici. Se informează asupra salariilor și cheltuielilor și și mută acareturile... Nu va fi însă în beneficiul bulgarilor. Ei tot săraci vor fi. Atât că vor munci până într-o zi când li se va spune: — Muncitorii bulgari au început să fie cam scumpi! Scrisoarea 116 Oare unde eram cu povestea
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
fripți, plăcintele și vinațurile ca să chefuiască la aceeași masă cu amanții ei, vizi tiul de la caretă și olteanul de pe stradă? Cerul n-a lăsat-o să moară cu una, cu două! După ce a vân dut pe nimic casele cu multe acareturi, locul „de veci“ al răposa tului, cu grilajul, piatra și coroanele de mărgele; escrocată de toți oamenii de legi cu complicitatea cărora a Înstrăinat partea de moștenire a celor doi copii Înfiați, dar ajunși oameni cum secade până azi, când
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a lături, a zoaie și pișat stătut. Cine dintre noi ar fi bănuit pe atunci că gologanii noștri de chirie, greu agonisiți și numărați la fiecare lună În mâna pro prietarului nostru, Vlasto, impertinent personaj de Fanar cu moșii și acareturi În Țara Românească, locuind În casa alătu rată cu mic aspect princiar de la Începutul veacului trecut - cine ar fi crezut că acești bani ai noștri și ai altora de pe Întinsul averilor lui mergeau să alimenteze cu 250 000 de franci
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
o fi privind pe această speță de rival care i-a luat nevasta, pe acest băiat, care putea să-i fie fiu, prost, incult, urât și cu părul ca morcovul de roșu - hei! dar cu perspective de case, vii și acareturi pentru toți acești comperi sau complici ai unei infernale combinații succesorale În care așteaptă toți moartea bătrânului pe paiele Închisorii? ... Cum? Nici o scârbă sau greață, să-ți verși mațele, nu altceva!, când asistă la intimitatea zilnică a celorlalți doi, se
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Îmi dă speranță că totuși mă iubești. În perioada în care locuise departe de țară, Niky trimisese toate bunurile materiale adunate la adresa lui Carmen. Ea le gestionă ca o bancă secretoasă fără a se atinge de un șfanț. Nicky cumpărase multe acareturi, imobiliare și chiar pământuri. Înainte de a se întoarce definitiv în țară merse într-o vacanță la mare împreună cu Julia, intenționa să o aducă acasă pentru totdeauna. Ea trebuia să renunțe la munca ei definitiv. O ținu de mână mai tot
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Prieteșugu-i bun, de n-ar fi fățărnicie diplomaticească, cuvântă Stanciu. Eu nu-l pot uita și nu-l pot ierta! izbucnește cu patimă vornicul Bodea. El a pus foc de-a ars Târgul Bacăului. Și ce mândrețe de conac cu acareturi aveam... Într-o noapte, pojarul a mistuit mândrețe de târg, că n-a rămas din el decât un morman de ziduri afumate, grinzi arse, tăciune și cenușă fumegândă. Muierea mea nu-i zi de la Dumnezeu să nu-l bocească. Cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mă scuipe între ochi care mă ia la hărțuială, se laudă Mihail. Cale de trei zile înaintea turcilor, dăm pradă focului tot, tot, fără milă! spune cu glasul plin de durere, dar aspru, nestrămutat. Ardem tot! Târguri! Sate! Holde! Fânețe! Acareturi! Tot! Tot! Fiecare, singur, cu mâna lui să-și pună foc casei, țarinei, agonisitei! E cu durere... dar altfel nu se poate! Vom ridica alte târguri, alte sate, mai mari, mai frumoase! E poruncă! Cine nu o împlinește... Turcii așteaptă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
trista datorie. Nu mai știau de când călăreau astfel pe tăcute, când pădurarul se opri. După o cotitură a drumului care șerpuia printre pajiști și tufișuri joase se zărea la lumina lunii conacul lui Neidhard. O cărare largă despărțea grădinile și acareturile numeroase de pășunile dimprejur. Mai departe, tupilat printre pomi, crezură a vedea satul. Domeniul, prosper, părea Îngrijit de o mână de bun gospodar. — Ce vicleni sunt! șopti Conrad. Nimeni n-ar putea bănui că Într-o așezare atât de pașnică
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
rămăsese nimic. Veșmântul Îi era zdrențuit și o paloare de moarte i se așternuse pe față. — Unde-i ducele, trădătorule, popă viclean și fără Dumnezeu? Unde l-ați dus? Cu mână tremurătoare, Otto arătă spre dosul curții unde se găseau acareturile. Acolo Îl găsiră Într-o șură goală. Pe paie zăcea cadavrul Însângerat al ducelui Bertold, mânjit de mâzga prin care Îl târâseră. Fața lui bărbătească era Încremenită Într-o expresie de uluire. Fusese Într-adevăr luat prin surprindere și ochii
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
după noi, ori de câte ori ieșeam pe toloaca primăriei? La toate aceste întâmplări și poate și altele, nu exista decât un răspuns. Eu mă ocupam de gâște și nu pot să nu recunosc că o făceam și din plăcere. Acasă, pe lângă alte acareturi, tata a făcut un ocol numai pentru ele. Acolo, de asemenea trebuia să le pun apă și mâncare. În mijlocul ocolului tata le-a așezat o vană largă, în care se bălăceau în voie. Eu aveam grijă ca totdeauna vana să
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
luai la bifurcația drumului, spre stânga, spre Haraiț. Mătușa avea gospodărie nouă, casă în două table, cu fațadă în flori, acoperită cu țiglă roșie; lângă casă era o șură mare cu grajd, bucătărie de vară și un șopron cu multe acareturi. În grajd avea multe vite și-n ocol păsări, care mai de care mai moțate. Sub streașina șurei o mulțime de cuști pentru porumbei. Cel mai mult însă mă atrăgeau la ei stupii de albine. Aveau dublu ca număr față de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ea, ne-a dat o mână de ajutor, apoi, la melițat, la răgilat și la făcut fuioare. Pentru tors, mama a organizat o clacă. Casă nouă Fiind cel mai mic din familie, tata a moștenit de la bunicul casa părintească, cu acareturile de lângă ea, grădina și livada cu pomi. Casa respecta întocmai tradiția țărănească: cu prispă lată în afară, tindă, două camere, acoperiș de draniță (șindrilă) dat cu dohot (păcură neagră). Cu timpul însă, părinții au hotărât că ne trebuie o casă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
aminte că pe la 1675, când în Iași bântuia ciuma, Dumitrașco Cantacuzino voievod s-a mutat cu familia și boierii „în deal la Galata și acolo ședea?” Așa ne spune Ion Neculce. - Constantin Ipsilanti voievod însă nu s-a mulțumit cu acareturile făcute de Matei Ghica voievod și în 1799 a ridicat „curți cu două rânduri”, iar pentru a scurta drumul până la Galata a făcut pod de lemn peste Bahlui. (Pe acel loc se află acum Podul de Piatră) - Numai că după
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
suflet curat, dar cine se mai îngrijește astăzi de țara în care trăim și ne speriem cum se ruinează?!? Mănăstirea Bârnovei s-a pus încet-încet pe picioare. Voievozii aveau grijă să dea scutiri de dări pentru cârciumi, pivnițe și alte acareturi. Uite aici, mărite Spirit, o scutire de dări pentru „o crâșmă a călugărilor de la mănăstirea Bârnova, ce iaste la heleșteul de la Ciurbești sub Codru...acolo, la morile lor.” - Ca orice mănăstire, Bârnova a cumpărat, dar a și vândut diverse bunuri
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]