65,481 matches
-
Paler în discursuri, Manolescu scriind despre Dumitru Popescu, Iorgulescu care a facut și a dres, Hăulică etc. ...V.C. e pentru cei care-și scriu, fără nici o concesie, cărțile (presupus el, Raicu etc.) (...) Care nu ne este uimirea văzînd o dată întorși acasă că în cartea lui pe care ne-a adus-o, Modestie și orgoliu, V. C. vorbește într-o frază de "munca multilaterală" pentru făurirea socialismului, în alta de felul în care același socialism prețuiește cultura. Cum mai rămîne cu lipsa
Un jurnal est-etic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14463_a_15788]
-
Adriana Bittel Vin de la Gaudeamus acasă, pe la șapte seara, bucuroasă de achiziții și găsesc ușa smulsă din toc, iar înăuntru - toate lucrurile din dulapuri și sertare de-a valma pe jos. Manuscrise amestecate cu lenjerie și medicamente, clasorul cu poze de scriitori, adunate de mulți ani
Aneii papagali by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14473_a_15798]
-
oricînd pentru o vizită de lucru a hoților. Îmi și închipuiam cunoștințele mutînd mobilele din loc și extrăgînd parchetul de cîte ori vine încasatorul la lumină. Sau împodobindu-se cu un medalion congelat. Sau ascunzînd, de cîte ori pleacă de acasă, tot ce cred ei că-i de valoare, te miri unde, prin mașina de spălat sau în sacul cu cartofi. Oricum, noi de grija asta am scăpat. Să zicem mersi că nu mai avem ce ascunde. Fiindcă despre recuperarea "prejudiciului
Aneii papagali by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14473_a_15798]
-
undeva/ Am ajuns, acum, pe un cîmp cu ape.../ În luncă, medita un poet cunoscut -/ Părea că de oameni nu mai încape;/ De-această întîmplare, atît de rău mi-a părut/ Eu nu mai știu nimic, și m-am întors acasă,/ Uitați-vă ce gol, ce ruină-n amurg -/ Amurgul galben m-a-ngălbenit, și m-apasă,/ Ce geamuri galbene, cu lacrimi ce nu mai curg". De altfel, cît și cum se poate demonstra faptul că "la George Bacovia dedublarea era imposibilă" și
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]
-
spus când vine, o zi, o dată, o oră, un zbor? - Nu, deloc, de ce? - Cum o cheamă? - Ana-Maria Corduniari, Ama pentru cei apropiați ca mine... - Și de ce o așteptați aici și nu în alt loc, știu eu!? să zicem la dumneavoastră acasă, într-un parc, într-un hotel? - Ea mi-a cerut s-o aștept aici. - Înțeleg, înțeleg chiar foarte bine, a spus spânul, dar pentru domnul Carol era evident că nici el, nici colegii lui tăcuți nu înțelegeau mai nimic. Chiar dacă
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
o stăruință demne de cauze mai bune. Dl Dobre a început sistematic prin deci. Nenorocitul cuvînt parazit, ca un fel de gîndac de Colorado al limbii, țîșnea din gura purtătorului de cuvînt într-o veselie. Cacofoniile au fost la ele acasă în gura cu pricina care ne tot explica că vom face și vom drege. Cu aceeași ocazie, am aflat cum se spune în "limbaj diplomatic" (dl Dobre dixit) că, deși o anumită decizie n-a fost comunicată oficial, există certitudinea
Gînd la gînd și șold la șold by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14531_a_15856]
-
că există șanse ca Sexagenara și tînărul să apară și în Franța. Ne-am dori ca Jurnalul berlinez să fie tradus în limba germană... Ambele scrieri respiră acest spirit, aș spune, sincron-european, marcate de-o potrivă și de sensibilitatea de acasă și de deschiderea către lume, o deschidere de departe... Ce planuri de viitor aveți? În ce măsură biografia d-voastră, experiența sufletească și de viață, alimentează ceea ce vă propuneți să faceți de acum înainte? Nora Iuga: Întrebarea este, dragă Rodica, dă-mi
Cu Nora Iuga la "Schloss Solitude" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14469_a_15794]
-
sunt conștientă de acest lucru. - Cum se raportează tinerii la creațiile tale? - Unii sunt Încântați, alții tac. Dar faptul că nu am rămas cu nici un volum, cred că spune mult. Și acum mai sunt Întrebată dacă nu mai am pe acasă vreun volum... măcar cu Împrumut. „Omul propune, Dumnezeu dispune!” - Câte ore scrii, zilnic? - De câte ori se leagă un răspuns la o Întrebare sau când am eu o Întrebare de pus semenilor mei. Deși mulți dintre colegii mei spun: „Am program fix
De vorbă cu poeta Viorela Codreanu Tiron. In: Editura Destine Literare by Octavian D. Curpaș () [Corola-journal/Journalistic/81_a_342]
-
privesc pe străin. Dar nici în Occident, fantasmele lăsate în urmă nu sunt inactive, cel plecat simte urma celor ce și aici îl au în vizor. Și iată-l pe fugar căruia i se pun în față luxoase publicații de acasă, tipărite pentru exclusivul lui uz, ispitit de agenți: Fiindcă ceea ce a fost a fost și-a trecut.../ și ei își dau acuma toată silința ca treaba să se aranjeze pozitiv/ cu copiii și restul familiei... că oameni suntem, ce dracu
Un liric furios by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14564_a_15889]
-
personaj voltairian despre care un altul exclama: "ce om superior, nimic nu-i place". Numai că, în deficit de psihologie, am greși, cum fals se situează cei ce văd în Eminescu un irecuperabil sceptic. Pur și simplu, fiul risipitor revenit acasă constată că aici se sufocă. Va trebui, atunci, să plece din nou. Pe punctul de a se statornici altunde, intră în panică: Când, dând să pleci, constați cu stupoare/ că nu te mai poți dezlipi/ de cleiosul mormânt.../ - călduț, confortabil
Un liric furios by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14564_a_15889]
-
o școală unde calitatea e un criteriu care nu interesează, contînd doar rezultatele formale, numerice, ale masei de "promovați": "Toată ziua la cele două școli. La amîndouă, problema disciplinei e problemă primordială. Copiii, toți copii de muncitori, nesupravegheați și neîndrumați acasă, nu au nici dragoste de muncă, nici respect pentru școală, nici obișnuința muncii, iară majoritatea elementelor au fost promovate pînă în clasa a VII-a fără să aibă nici măcar cunoștințele clasei a IV-a. În fiecare oră trebuie să cheltuiesc
Mărturii nemijlocite (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14568_a_15893]
-
de fizionomie, de mâini, de picioare și mai ales de inteligența lui artistică, ieșită din comun. Se exprimă exclusiv prin el însuși. Când se termină spectacolul, nimeni n-are de strâns nici un decor. Artistul se ia pe sine și pleacă acasă. Nu există stare de spirit pe care Dan Puric să nu o poată exprima, făcând un mijloc de exprimare din propria lui ființă. Este, succesiv, tandru, îndrăgostit, rușinat, înfricoșat, entuziast, victorios, confuz, năuc (ca Chaplin), sarcastic, visător, este om, un
N-aveți un bilet în plus? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14575_a_15900]
-
cât sunt de fragile) complicitățile născute în politică. Și nu doar în politica românească. Chiar dacă i-or fi transmis, în particular (eu asta înțeleg prin "canale speciale"; poate pe alții gândul îi duce la realități mai complicate!) că securiștii de acasă pot sta liniștiți, eu n-aș fi chiar așa de calm ca dl. Geonă. Și, mai ales, nu mi-ar fi trecut prin cap să mut în domeniul "mitologiei" deceniile de batjocorire a românilor de către zbirii securității. O fi fost
În N.A.T.O. se intră pe ușa din spate a Olimpului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14587_a_15912]
-
Cătălin Sturza Unii scriitori debutează la 20 de ani, "compun" romane ca și cum ar scrie scrisori, și fac carieră sub lumina reflectoarelor, decenii de-a rândul, până când mor de cauze naturale, în fotoliul de acasă. Există însă și oameni a căror modestie și a căror decență îi împiedică să iasă la rampă, și pe care toamna vieții îi surprinde cu câteva povestiri publicate, ici-colo, în vreo revistă de avangardă, fără a fi adunate vreodată într-
Aleea debutanților întârziați by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/14590_a_15915]
-
sonată, lied sau variațiuni, muzici care îi pot trezi ori adormi, în funcție de vârstă și posibilități. Sunt apoi destui cei care consumă muzică la picnic, printre mititei și bere, bârfe și frivolități. Iar acei puțini la număr, care-și iau prânzul acasă, în bucătărie cu familia (compozitori, critici, interpreți), monitorizând asiduu rețetarul, sunt bucătarii înșiși, maeștrii aperitivelor contemporane, exotice și, nu de puține ori, indigeste. În fine, tot mai rar se ivesc - din păcate - cinele de taină, în care muzica este o
Cum ascultăm by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14632_a_15957]
-
autoritățile de la București să-și trimită propriii investigatori pentru a ajuta la elucidarea cazului. Altfel, se va putea spune că românii, în general, se ocupă de blestemății în Anglia și că România nu e în stare să-și păstreze infractorii acasă. Poate că e o simplă coincidență, dar această intenție de răpire prea s-a nimerit într-un moment în care România a cîștigat sprijinul Marii Britanii pentru integrarea în NATO. Cronicarul se ferește îndeobște de scenarii, dar în această afacere ratată
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14613_a_15938]
-
necondiționat luat în serios de cotidienele centrale, în anunțul său, sintetizat în ZIUA: "BNR vrea să protezeje sistemul bancar de creditarea în exces în valută", un fel de a spune că economia românească trebuie să-și caute soluțiile mai întîi acasă și numai după aceea să recurgă la importuri. N-ar fi prima oară cînd guvernatorul BNR iese în față pentru a face anunțuri bancare în care se ascunde o strategie pe care guvernul nu vrea sau nu poate să și-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14613_a_15938]
-
În fiecare vară se desfășoară la Mangalia, simpozionul Hai acasă, participanții fiind reprezentanți ai diasporei românești, distinși invitați din mai multe țări ale lumii. Ca prin farmec, cei intervievați rostesc la unison că adevărata lor casă rămâne tot România, unde se simt extraordinar de bine. Partea interesantă este aceea că
Hai acasă!. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_344]
-
ceva mai sus. Ajungând aici, În urma unor cheltuieli exorbitante, am găsit aniteza. Șomajul este oferit cu generozitate și xenofobia cu multă dărnicie. M-am pălmuit singur și am Întrebat: Oare de ce am mai plecat? Șomaj și uși Închise găseam și acasă, În eterna și frumoasa mea Românie. Toate aceste dezamăgiri mă determină să plănuiesc declanșarea procedurilor pentru revenirea la matcă, În țara de baștină, unde mă așteptă mormintele sfinte ale strămoșilor mei, enigmatici și cuminți. Din păcate, constat că circul ideologic
Hai acasă!. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_344]
-
și electoral. Singura condamnare a comunismului se poate face numai prin ridicarea nivelului de trai, superior celui oferit de dictatura ceaușistă, ponegrită de cei care au slujit-o cu un devotament nețărmurit, prin ridicări de osanale prelungite. Vreau să vin acasă, dar Îmi revin În minte acțiunile incredibile ale minerilor chemați pentru a menține echipa care se clătina accentuat după acapararea puterii În stat. Acțiunea ortacilor a avut o notă clară de terorism politic. Cei care se recomandau vlăguiții galeriilor, nu
Hai acasă!. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_344]
-
În subterfugiul majorității privatizărilor. Codul Penal i-a ocolit de fiecare dată pe aleși. Carantina imunităților a funcționat perfect, protejând o clasă politică Înstărită, nefiresc de mult, Într-un timp scurt, tupeistă până la cel mai dezgustător absurd. Vreau să vin acasă, dar nu știu ce surprize mă așteaptă. România a fost supusă unui proces dur de oprire a producției, măsură explicată, În mod cinic sub justificarea de reformă, dar În realitate destinată consumului isteric din import. Fenomenul dezastruos a facilitat apariția unor profitori
Hai acasă!. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_344]
-
plin Întuneric. Deși susțin că sunt defavorizați și discriminați, concetățenii noștri au arme performante În mână și drepturile omului În gură. În urmă cu câțiva ani am avut plăcerea să fiu Încolțit de astfel de conaționali, care nu iartă. Vreau acasă, În patria necazurilor generalizate și a grevelor continue. Formele de nemulțumire au fost, sunt și vor urma. Greșala protestatarilor este aceea că nu se adresează cui trebuie. Toți cer demisia guvernelor, a președinților, a patroanei de la toaleta publică privatizată. Nu
Hai acasă!. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_344]
-
veți fi În stare să văruiuți blocurile, pe care le-a construit tata. Așa s-a și Întâmplat. Se vede. Zidurile coșcovite ale blocurilor sunt acoperite cu reclame multicolore, care caută să espompeze mizeria din spatele lor. Vreau să mă Întorc acasă, dar din ce În ce mai mulți analiști politici și economici avertizează că România este În mare pericol. Tot ce mergea prost, merge și mai prost. Parcă suntem mereu sub presiunea unui blestem, care revine mereu, sub forma unor curbe de sacrificiu, care afectează
Hai acasă!. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_344]
-
și socotelile personale ale unora dintre membrii marcanți ai acestei instituții au fost mai puternice decît proiectata independență a blocatului Consiliu. Parchetul Anticorupție e altceva - elita elitelor, incoruptibilii... Dar vin și eu și mă întreb - elita asta n-are telefon acasă? Reprezentanții ei n-au și ei bube în cap? Iar la o adică, acești incoruptibili n-au și ei un preț negociabil? Cu siguranță că după arestările care au entuziasmat presa, telefoanele incoruptibililor au început să sune mai des pentru
Misterele anticorupției by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14638_a_15963]
-
idee. Dă aprobator din cap la afirmații complet diferite, chiar opuse. Se declară tot timpul de acord cu interlocutorii, dar face imposibil dialogul. Dl. Stan se numără printre specimenele umane cu care nu se poate dialoga: are răspunsuri aduse de acasă la toate întrebările, de obicei fără vreo legătură cu acestea, extrăgîndu-le absolut la nimereală dintr-o minte doldora de clișee. Vă dați seama cu cine a trebuit să discute dl. Pleșu? Sau dl. Patapievici? Două dintre personalitățile cele mai sclipitoare
Cui i-e frică de foștii securiști? by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14637_a_15962]