1,632 matches
-
contexte mai puțin tehnice. În plus, pentru mulți vorbitori nu e vorba de o îmbogățire sau o multiplicare a sensurilor, ci de o abandonare totală a celor vechi, ignorate cu nonșalanță. Adjectivul stilistic, de exemplu, părea foarte bine fixat în accepțiile sale lingvistice și estetice (trăsături stilistice, valori stilistice, analize stilistice etc.), indicând descrierea notelor individualizatoare ale textelor literare sau non-literare, dar și ale operelor și curentelor din arhitectură, arte plastice, muzică etc. Surprinde, de aceea, folosirea sa, fără nici o precizare
Stilistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7388_a_8713]
-
Franța și a atașării ei la mișcarea structuralistă". Ținta atacului: autorul înțeles la modul tradițional, ca un exponent suprem al textului emis, ca un garant moral al acestuia, funcționînd "pe post de părinte și proprietar al operei sale". O asemenea accepție a relației autor-operă ar fi "una evident foarte ideologică, foarte ideologizată", răspunzînd "unei ideologii psihologice a filialității și a proprietății". Epistemologiile moderne "au modificat cîmpul subiectului metafizic, - nu mai putem concepe omul exact ca acum o sută de ani, asta
Opinii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7406_a_8731]
-
zi nenorocoasă, căci mai trăisem și alte tristeți artistice. Noroc însă că la ieșire am întâlnit un prieten. La prieteni am avut întotdeauna noroc! Medic. Persoană cu simțul realității. El mi-a spus că i s-a părut deosebit de interesantă accepția modernă a conceptului de fus. Desigur, așa era. Cum de nu sesizasem eu esențialul? Dar după această dumirire mi-am revenit, reamintindu-mi că fără simțul umorului suntem iremediabil pierduți. Și în acest caz, cât și în oricare altul.
Frumoasa din pădurea adormită by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6872_a_8197]
-
aproape felul în care procedează autorul Istoriei secrete, neocolind nici aspectele discutabile ale demersului său. Apar în carte și astfel de aspecte, unele neclarități generate mai ales de faptul că termenului-cheie de care se folosește ("secret") i se dă o accepție îndeajuns de imprecisă. I se acordă de fapt mai multe înțelesuri, cum deja am arătat. Să vedem însă mai de aproape. Vorbind despre Școala Ardeleană criticul se referă, de pildă, la "un fond secret al literaturii române" către care ar
Are istoria literaturii secrete? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/7911_a_9236]
-
Gheorghe Grigurcu Ion Davideanu face parte din rîndul poeților care au cultul cuvîntului. Atent mereu la faptul că substanța lirică depinde de operația verbală cu care e săvîrșită, că e un rod al dexterității sale enigmatice, îi acordă cuvîntului accepții obiectuale, îl transpune în zona materialității în care ia naștere un necurmat insolit asociativ: Imaginînd cuvîntul / în formă de taler,// umblă lin, frățioare, / fă-ți cruce, cruce prin care / sufli în eterul absent, // vrei să-l împuști, cuvîntul / te miruiește
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
vise surpat). Regula nu e o autenticitate nudă, ci coeziunea fizionomiei literare: "A nu trișa, a nu forța travestiul". Pentru ca "să iasă totul cum o cunună / de iridiu sub lună, / strună din brici și brici din strună", într-o dublă accepție a disimulării actoricești: "domnule Talma, ești mască moartă, ești mască vie, / ești geniu și nebunie, geniu și nebunie, // cred și eu, dacă așa va fi fiind să fie..." (Domnul Talma). Poezia lui Ion Davideanu ilustrează prin urmare nu o inadaptare
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
invidiabilă luciditate lunga viață, în care a cunoscut întreaga gamă a trăirilor și în primul rând bucuria, nu oricui dată, de a putea scrie, cel puțin în aparență, fluent, netulburată de nici un cutremur major. Și totuși nu este „vizibilă" în accepția literar-mondenă de azi, ci, în schimb (avantajos schimb!) e o scriitoare în lentă, dar fermă creștere de prestigiu. Discreția cu care s-a impus își are explicația în câteva împrejurări, precum aceea că limba română nu i-a fost „maternă
Complexul ratării presimțite by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6802_a_8127]
-
care - de acum în anii '90 - citind jurnalul acesteia, nu se poate abține de la comentarii și comparații. Judecând după mica frecvență cu care numele Marianei Șora apare în jurnalul lui Jeni, s-ar părea că n-au fost prietene în accepția absolută a cuvântului. Cu certitudine însă, au frecventat, în același anturaj, același mediu intelectual, artistic, monden și boem al Bucureștiului interbelic, au avut același insațiabil apetit de lectură și aceeași inapetență pentru politică și ideologii. Jeni a fost mai precoce
Complexul ratării presimțite by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6802_a_8127]
-
mare clasă. Opera ca o analogie a eternului feminin... Nu altminteri e prizat Mircea Zaciu, al cărui demers ne oferă tabloul unui impact între liniile "de croială raționalistă și desenul esențializat al afectivității reținute, dar nu mai puțin expresive". În accepția lui Mircea Zaciu, critica e "o formă de trăire plenară în spațiul esteticului, la conjuncția dintre ordine și aventură, o modalitate de Ťliteraturizareť, în înțeles superior, a percepției axiologice". "Implicația afectivă", "mirajul liric", aparțin planului "aventurii" care ține în șah
O voce imperturbabilă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6823_a_8148]
-
anii ´80). Începând cu expoziția schițată încă din primele pagini, un conflict puternic se accentuează între cele două părți componente ale narațiunii: pe de o parte se află Gulliver, intruchipând raționalismul, umanismul și tradițiile liberale ale Angliei (sau, într-o accepție mai largă, valorile civilizației europene), iar pe de altă parte se află o țară înapoiată, cu oameni umiliți trăind în sărăcie și frică, izolați de restul lumii de sârma ghimpată, dominați de o clică de conducători inculți și cruzi și
O antiutopie românească by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/7526_a_8851]
-
O colecție de cruzimi prezentate cu rea satisfacție se întemeiază tocmai pe conexiunile carnale cu ambientul, pe visceralitatea durerilor pe care le suportă omul și pe propagarea acestora în mediul anorganic. E un circuit doloric în beneficiul unei agonii în accepție nonspirituală: "oameni imaginari oameni reali / în balansul lepros și sterilitate vibrantă / așteptînd moartea ca o răsuflare din pieptul de bronz / să cadă peste ceilalți / cînd în lacrimă plîng viețuitoare necunoscute / și bufnițe ne privesc din semne de ortografie / pe străzi
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]
-
consonanță întunecat existențialistă, d-sa ni se înfățișează ispitit de "chemările de dispariție" în așa chip, încît poemul însuși îi apare zadarnic, temător a mai veni pe lume. O situație-limită a viziunii celui deprins a vorbi "în criptograme" lirice e accepția sa nescriptică, de pură interioritate: "Acesta e poemul dar mi-e teamă să-l scriu, / Căci dacă este cu adevărat în viață / Și prunc al meu și va începe să scîncească / În mîinile astea, va purta, ah, ce mască / Al
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
nedumerire avînd în subsidiar aceeași simpatie față de lumea medicilor pe care o are și domnul Mihail Mihailide. Întîi de toate, un dicționar al scriitorilor cu pregătire medicală e un act de exclusivism cultural. El dovedește o mentalitate de castă în accepția nobilă a expresiei: orgoliul apartenenței la o breaslă aparte, una înzestrată cu conștiința elitei pe care o reprezintă. Și pe bună dreptate, căci tagma medicilor are hram elitar. Începînd cu anii și examenele din timpul facultății, a cărei absolvire echivalează
Între caduceu și liră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7148_a_8473]
-
unui sistem de protecție anterior închis. Nu s-a considerat așadar că agravanta poate fi aplicată și în situația folosirii unui instrument în vederea blocării, fără violență, a închiderii unui sistem de protecție. S-a considerat că o astfel de accepție nu a fost avută în vedere de legiuitor, de lege lata, în conținutul agravantei referitoare la folosirea fără drept a unei chei mincinoase. În consecință, o astfel de concluzie ar însemna extinderea aplicării unei norme dincolo de accepțiunile posibile ale
DECIZIE nr. 7 din 29 mai 2023 () [Corola-llms4eu/Law/271516]
-
132. Un alt autor*29) a mai menționat că agravanta există oricât de rudimentară ar fi cheia folosită. *29) Valerian Ciolcei, Drept penal, Partea specială I, Editura C.H. Beck 2021, p. 274. ... 133. Totodată și în jurisprudență s-a dat relevanță accepției de "cheie mincinoasă", în sensul că "legiuitorul a înțeles să pedepsească mai greu furtul comis prin folosirea unei chei mincinoase, având în vedere nu îndemânarea de a confecționa cheia neadevărată și nici asemănarea acesteia cu cea adevărată, ci împrejurarea că
DECIZIE nr. 7 din 29 mai 2023 () [Corola-llms4eu/Law/271516]
-
periculozitatea socială sporită a acțiunii sale, recurgând la un asemenea dispozitiv procurat în prealabil, urmărind direct reușita rezoluției infracționale de sustragere, privând bunurile de protecția conferită de proprietarul autoturismului. ... 143. Așadar, pe calea interpretării evolutive a realităților tehnologice actuale, în accepția de "cheie mincinoasă" se include și dispozitivul confecționat artizanal de tip telecomandă pentru bruierea (unde radio care copiază codul de acces al cheii electronice) prin blocarea sistemului comenzii de închidere-deschidere centralizată a unui autoturism, care asigură ușile unui autovehicul, acestea
DECIZIE nr. 7 din 29 mai 2023 () [Corola-llms4eu/Law/271516]
-
hotărâți și atunci să dea totul, așa, de-amorul artei ”, prosport.ro). Foarte adesea, sensul e însă chiar mai larg decât definiția de la care am pornit. De la ideea (pozitivă) de gratuitate și lipsă a interesului material se ajunge ușor la accepția (negativă) de inutilitate, lipsă de sens, absurditate: „Au votat de amorul artei” (caon.ro); „Economie de amorul artei ” (ziare.com), „Pavlov crede că DSP face controale «de amorul artei»” (ziare.com); „cei care habar nu aveau care era «tema» protestului
Amorul artei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4917_a_6242]
-
merge excesul de analiză a unora din schițele ploieșteanului. De pildă, în numărul din ianuarie al CAIETELOR SILVANE (revistă lunară editată la Zalău), Viorel Mureșan (în articolul I. L. Caragiale și clasa cea nouă) extrage nuanțe abisale din Domnul Goe. În accepția autorului, vocabula Goe nu e un simplu prenume, ci acronimul latinescului ego, amănunt care pledează pentru egocentrismul și egoismul care s-au adunat în sinele mititelui băietan pus pe pozne. De aici încolo, delirul exegetic se declanșează în voie: „Prin
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4925_a_6250]
-
În principiu, un asemenea proces e greu de stăvilit și nici nu este neapărat negativ (mai ales că sensurile englezești sunt foarte apropiate de cele ale sursei latine). Din păcate, sensurile concurente sunt aproape opuse (prin conotațiile lor stabile), noile accepții riscând să producă fie confuzii, fie efecte involuntar comice. Nu putem să nu ne gândim la nestatornicia bretelelor sau la lipsa de consecvență a pepenelui.
Versatilitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5988_a_7313]
-
care servește drept locuință” (DEX, 2009); sensul este foarte general, mai ales în anumite contexte și îmbinări (formula în casă desemnează orice spațiu interior de locuire, în opoziție cu afară). În uzul actual, pe lângă sensul generic, casă are și o accepție mai restrânsă, care apare în opoziție cu termenul bloc: a sta la casă este altceva decât a sta la bloc. Opoziția semantică - „La casă sau la bloc?” (topestate.ro) - reflectă ruptura sociologică și antropologică produsă de acțiunile de urbanizare accelerată
Casă pe pământ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5960_a_7285]
-
care Dumitru Șerban readucea în cotidian viziunile unei copilării primordiale, când carele țărănești, care traversau câmpiile dunărene, nu erau altceva decât oglindirea Carului Mare și a Carului Mic de pe bolta cerească. Reprezentările plastice ale acestora ar putea fi, într-o accepție clasificată drept postmodernă, ca pure instalații. Altfel nici nu ne-am fi putut apropia de alte imagini descoperite pe filmele de la Discovery, în care tehnicieni ai calculului matematic, riguros, reconstruiau carele de luptă romane! Și, totuși, spre deosebire de acestea, cele ale
Scrierea idelor plastice by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5904_a_7229]
-
circumspecție un atare lot de informații, să admitem că ele răspund interesului omenesc pentru tot ce e omenesc, naturaleții noastre care caută naturalețea, fie și la întîlnirea realului cu o fabulație care-l poate retușa în chip expresiv. Într-o accepție generoasă, istoria a îmbrățișat zona pe cît de apocrifă pe atît de delectantă a anecdotei încă din antichitate. Caius Velleius Paterculus, un istoric roman din epoca lui Augustus, s-a văzut învinuit că a deformat întîmplările pe care le-a
Scriitorii în anecdote by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5918_a_7243]
-
sa de înger căzut. Spre deosebire însă de autorii ce și-o înfățișează la modul unei frămîntări, a unei crize, d-sa e stăpînit de simțămîntul unei vitalități radioase, răscumpărătoare. O copleșitoare jovialitate se înfățișează în imaginile sacrilegiului, sustrase astfel accepției lor agresive, atrase într-un cîmp al ludicului ce ne amintește carnavalescul medieval, investigat de M.Bahtin: „Am scris acest poem am murit/ să scriu că am fost foarte tînăr cîndva și că am mîncat atît cît am trăit / poezie
Un înger rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6215_a_7540]
-
respondent ca adjectiv, din engleză și franceză, folosit în psihologie („despre comportamente, reacții, reflexe condiționate: care corespunde unui stimul ușor identificabil"), dar și ca substantiv, cu un al doilea sens, sinonim cu repondent. Dacă ne referim doar la substantivul cu accepția „persoană care răspunde la un sondaj de opinie", formele repondent și respondent ilustrează, ca în atâtea alte cazuri, preluarea unui cuvânt de origine îndepărtată latină prin două filiere: franceză și engleză. Forma repondent corespunde, evident, sursei imediate franceze: substantivul répondant
Repondent / respondent by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6200_a_7525]
-
orientală. Citind epopeea Cîmpinenilor sau a Brătienilor ai senzația că trecutul nu e efemer și nici revolut, atîta doar să ai tenacitate de a-l prinde într-o carte, de aceea în paginile de aici nu dai peste relicve în accepția strictă a cuvîntului, ci peste vestigii. Relicva e ce lași în urmă ca pe o rămășită abandonată căreia i se pierde semnificația. Vestigiul e ce lași în urmă ca testimoniu pentru alții. Relicva cere părăsire sau naufragiu, vestigiul cere supraviețuire
Între herburi și zapise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4894_a_6219]