377 matches
-
de pe bulevard, să pot citi după pofta inimii, fără mare bătaie de cap. - Păi pentru slujba de vânzător ai citit prea mult. La ce-ți mai trebe? - Dacă mă țăcănesc nu-i nimic. Când mai vii prin București, mă găsești aciuat sub niște cartoane la piață. Râdea și i se vedeau cei doi dinți din față. - Mă, tu ești nebun? Vrei să mă faci de râs în cartier? În clipele acelea nu mai semăna cu Mike Tyson, ci cu Buggs Bunny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
brad, era pirogravat cu înflorituri, numele meșterului-confecționer: " Casa de Pompe Funebre Tavifta A. Ion ". Aproape de peretele celălalt, în jurul altei mescioare, pe tăblia căreia se amestecau restul de lumânări nearse, cu un teanc de batiste noi-nouțe și cu mărunțișul mortului, se aciuaseră, care cum putuseră, pe niște sperietori de scăunele șandalii și pe niște căldări de inox, întoarse cu fundul în sus, priveghetorii. Adică, Iulian (poreclit, nu se știe de ce, Apostatul), Vali Buletin (pentru unii, Omul cu creierul prolapsat), Cezărel Crocodilul (care
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Îl descusu când și cum a venit în țară, ce-a făcut aici, ce rost și-a găsit. Auzind deslușirile tânărului, se indignă, se scuză și strigă: ― Dar se poate una ca asta? Un poet ardelean să nu se poată aciua în Romînia? Revoltător!... Bietul băiat! Tânărul Herdelea era mișcat de atâta interes, iar Gogu, în cele din urmă, declară patetic: ― Te rog să faci bunătatea și să nu fii amărît! Asta-i una! Iar al doilea să știi că eu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lumânări la mormintele celor plecați la ceruri, câte o bătrână aprinde o lumânare la mormântul lui. Dar ca și locul numit Baba Ghicea de sub cucuiul acela de deal, locului de lângă gardul cimitirului, unde a fost câțiva ani buni casa străinului aciuat în satul lor, îi spun La Pustnic. O SINGURĂ VARĂ A IUBIT Nu împlinisem 18 ani, când am cunoscut-o pe Dora. Lucram ca mecanic de uzină la un spital de boli cronice din apropierea Romanului, împreună cu un coleg care se
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
scapă, dar care are o perfectă logică pentru cei în cauză. Să îngrijești trotuarul din fața casei, partea ta de fațadă de bloc, casa scărilor de pe palierul tău, grădinița aia dintre blocuri, eventual și amărîtul ăla de maidanez care s-a aciuat pe strada ta, toate astea nu se înscriu oare în această „logică” ? într-un fel, toate sînt ale tale, fac parte din spațiul tău vital, așa că trebuie să ai grijă de ele, e dreptul și datoria ta să o faci
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
picioare În cur, striga la micuț caporalul Porcescu, dezvelindu-și dinții Într-un rînjet inegal, de mare clasă. Apoi toată unitatea a fost aliniată În marginea trenului, pe un tăpșan de pe care am gonit mai Întîi ciorile și cîinii vagabonzi aciuați pe- acolo, astfel Încît comandantul să ne poată ține un instructaj scurt. Trecem prin zone civile, ar trebui să ne purtăm ca niște ostași, să nu zbierăm măscări pe geam, să nu cîntăm cîntece deocheate, să nu facem aia și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
din urmă a ațipit, doar cât ai coace un ou. Când a deschis ochii, afară mijeau zorii deja. Piciorul îi înțepenise. S-a ridicat cu greu și a scuturat mantaua și sacul de merinde de frică să nu se fi aciuat vreo lighioană prin ele... Pentru a face primii pași a depus mare efort. Bastonul nu-i era de folos, fiindcă se înfigea în pământul înmuiat de ploaie. Cu mers de melc, a ajuns la drum. Nici aici siguranța în mers
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
lui. Maranda se uita la el cu tristețe. Trebuie s-o scurtez doar de vreo două degete. Încolo îi bună - a constatat „meșterul” - după ce a înconjurat ograda de câteva ori. Când totul a fost pe gustul lui, Toaibă s-a aciuat pe cuptor, la picioarele Marandei. Apoi o asemenea treabă trebuie cinstită cu un rachiuaș. Ei? Ce zici, fata moșului? Ai dreptate, Toadere, dar la asta trebuia să ne gândim când eram în târg. Acum nu-i de unde... Da’ ce ți-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
trece, da’ mă iau și eu cu paharul... Ce face calul? Acum nu mai tremură de frig. În colibă îi cald... Bine făceai dacă încălzeai și tu mâncarea, că pic din picioare de ostenită... După ce au mâncat, Maranda s-a aciuat pe cuptor și mai-mai să adoarmă, când Toaibă, care își făcea de lucru cu paharul, a vorbit, ca pentru sine: Măi! Când îi să ai noroc... ai! Când îi să nu-l ai, nici șapte babe nu ți-l pot
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
fiertură. Parcă vedea privirea Dochiței din clipa când i-a dat sticla... Își înfipsese ochii într-ai lui în timp ce îi spunea: „Ai s-o bei, Toadere! Musai ai s-o bei!”... Toată săptămâna a muncit cât șapte. Abia când se aciua în cămăruța lui mai gusta, fără chef însă, câte o gură 154 de rachiu. Mai mult din obișnuință decât de poftă. Nu mai aștepta cu nerăbdare vremea când nu mai avea treabă, ca să tragă o dușcă zdravănă. Acum dorea să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Am să trec pe la ea, să mi iau rămas bun, că de poimâine începe școala și trebuie să plec la liceu. Vacanța asta a trecut așa repede! Ca tot ce-i bun. Se sfârșește repede. Seara, după ce toți s-au aciuat în casă,Toaibă a deschis vorba: Știi tu, Marandă, ce mi-o spus năzdrăvanul ista de Gruia? De unde să știu, dacă nu am auzit ce-o spus? Să auzi numai ce i-o putut trece prin cap și să te
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ai găsit de lucru decât la “muncile de jos”, ca și mine, ai urcat, totuși, de la roabă la o slujbușoară când, într-o bună zi, Dumnezeu ți-a scos în cale pe Sanda, plină și ea de necazurile vieții și aciuată într-o muncă similară, la un spital din Iași. Cu această Sandă divinizată, Gheorghiță s-a înțeles, s-au căsătorit. Suferințele, mai mult decât bucuriile, se adună și când nu tună. Și-au procurat locuință, și au conviețuit în modestie
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
călcătură îndesată în urmă, iuți pasul. În zadar, căci fu strigat. În silă, Neculai se opri. Chipul lui pe care niciodată nu se citea nimic arăta de data asta contrariat. Îl urmărise un ospătar de la bufet, acolo unde cerșetorul se aciua adesea pe la colțul meselor la care găsea resturi într-o farfurie. Pe drept cuvânt filosoful era neliniștit. Și altădată i se interzisese să cânte sau să cerșească. De data asta însă omulețul cu labe de gâscă îi întinse mâna. Spre
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
tești, cei mai bătuți în cap se lăudau cu erotismul lor debordant, pe la „ceaiuri“ își povesteau cu detalii câte se întâmplaseră pe „futelnița“ lor, cum își numeau sofaua din cămă ruțele de man sardă sau de subsoluri pe unde erau aciuați. Iar eu aveam 23 de ani și pe futelnița mea nu venise încă nici o femeie... Așa că în primăvara lui ’79, când am plecat la Cluj, la Colocviul Emi nescu, am crezut o clipă că l-am apucat, în fine, pe
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
nu, mai bine puțin aer proaspăt. Da, altă viață, acum mă simt altfel. “Răspunsul nu-i deloc greu de găsit: pentru că, printre oamenii cu vocație pentru meseria pe care-o fac, cu multă chemare, cu talent și pricepere s-au aciuat și destule nulități profesionale, oameni a căror competență profesională este egală cu zero absolut și care n-au nici un interes ca să fie adevăratele valori să se poată manifesta, să dea tot ce au mai bun, să se afirme. Dacă o
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
nea Fănică. Așa! Da’ al meu, ăsta d-o să vă învăț acuma, dă când să cântă, mă taică? Dă azi? S-o spui tu lu’ mutu! Tot dăcând lumea și pământu’, măăă, capete seci ce sunteți! Adică, dăcând ne-am aciuat noi, românașii, p aici, măăăă! Da’, dăgeaba vă cert io, mai bine să vă cânt. Băgați bine la cap, că, la urmă, v-ascult, ca la școală. Și, cine n-o ști, vai dă pielea lui o fi. Să fim
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
o privi și el. Avea un aer timid, contemplativ: -Codrine, îmi placi. -Și tu îmi placi. Ești foarte drăguță, dar ești cam încrezută... -Era deja întuneric, rămăsese aprinsă doar o veioză care lumina vag. Musafirii dansau în cupluri sau se aciuaseră pe unde puteau, pe canapele, pe fotolii sau pe podele. Petrecerea se divizase în perechi. Ei doi începuseră a dansa, la început timid, apoi din ce în ce mai strâns. Codrin o sărută mai întâi pe gât, apoi pe umeri, iar ea îi strânse
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
cu cea a lui Estash; am plecat în larg înotând printre stâncile înalte și ascutite. Când m-am întors, mi-era deja foarte frig. M-am înfășurat în toate hainele pe care le-am găsit prin rucsac și m-am aciuat lângă o moviliță de nisip. Acolo am adormit ostenit, tremurând de frig noaptea întreagă și așteptând cu nerăbdare să văd ce-mi vor rezerva zorile. Când m-am trezit și m-am uitat pe plajă, după vreo zece minute am
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Neck, portul cafeniu-verzui în reflux. Întoarse pe Bob’s Lane, pasajul acela imposibil de găsit pentru cine nu mai fusese niciodată pe acolo. Ploile de iarnă continuau să inunde curtea din față. Toată toamna, o familie de lișițe verzi se aciuase pe malul lacului efemer. Dar acum lacul înghețase și păsările zburaseră. Sylvie ajunsese prima acasă. Mai nou, încerca să vină acasă devreme de la Wayfinders, asta de când el își lansase bomba. Nu el i-o ceruse. Dar nici n-avea curajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dus, astfel, aproape toată sarcina cu MateiVladimir în doliu. Totul era, de fapt, complet răsturnat cu capu-n jos, ca-ntr-un film grotesc. În toamna dinainte plecasem și eu, și Cristian de la Odeon, goniți de furtuna politică. Eu mă aciuasem, într-o stranie și nefericită aventură, la Editura Humanitas. El, pe un post de milostenie, la UNITER. Cu puțin înainte de catastrofă, publicaserăm împreună cartea de interviuri Cinci divane ad-hoc, pe care, în ignoranța noastră cu privire la viitor, o botezaserăm în secret
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
de glicinele uleioase și de tămâia zilei de rugăciune care se încheiase. Se trezea în el, sfâșiată, vocea locului în care crescuse și se strânse, ca rupt de crampe, la picioarele unui pod de sub care apa secase. Câțiva muzicanți se-aciuaseră sub piloni și cântau, iar cântecul lor răsuci și mai mult durerea din el. Oamenii se duceau către casă pe jos sau pe motorete luminate de câte un far, iar lui i se păru că nici nu plecase de-acolo
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
înfigi un cuțit în ea! Uite aici! Îi lipise de față pâinea rumenă, aurită în țest și Omar o simți și el: era caldă, ca o inimă vie, dar mai ales mirosea precum chiflele lui Abdullah Ün, care era turcul aciuat între casele negustorilor de mătase. El nu cocea lipii, ca toți brutarii, ci „fețișoare de pâine“ pe care și le doreau mai ales copiii. În Yazd, era o invenție caraghioasă, toată lumea voia la masă doar aluaturile lui Fatemeh, însă pentru
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cu acoperișuri cărămizii ori roșu- cireașă, ca niște miniaturi risipite în larg. Era un mod nou, nemaiîncercat, prin care Godun chiar că se juca de-a grădina raiului, într-o albie fără apă. Căpătase copii, acareturi, animale de companie, șobolani aciuați din lan, cârtițe, viituri și noroaie, instalații de gaz metan, chioșcuri și rigole, obiceiuri de îmburgheziți. Locatarii primeau drept de preempțiune, așa că, după trei generații, puteau să-și cedeze locul nepoților ori s-aleagă încă treizeci de ani. Părea un
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
moschee turcească suficient de încăpătoare, dar comunitatea persană era recentă și prea restrânsă pentru a fi avut locașuri de cult somptuoase și la vedere. În schimb, exista un cimitir evreiesc în acel cartier secular în care ajunsese, iar Omar se aciuă pentru câteva clipe la umbră în acel spațiu mângâiat de tăcere al verilor lui semiți. Stând lângă o cișmea cu ornamente de piatră, în același timp nu putea să nu râdă în sinea lui de caraghioslâcul acelui popas, fiindcă ceea ce
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
jos, răsfrântă, îi dădea un aer senzual și capricios. " Impresie falsă", gândi maiorul Cristescu. Avusese prilejul să-l cunoască destul de bine în ultimele săptămâni. Colaboraseră la detectarea unor traficanți de stupefiante pe care Interpolul îi căuta de trei ani. Se aciuaseră în Constanța... Acum, asculta puțin distrat mulțumirile lui Stanley. ― Ar mai fi ceva... Inspectorul părea să-și caute cuvintele, pe buze îi tremura un zâmbet ciudat. Din când în când primim scrisori din România. Pe adresa noastră, a Scotland Yardului
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]