356 matches
-
Dănuț, evaluând situația de la distanță, cu ochi ager. Ușile sunt vraiște. Poftim! Chiombeliți-vă! Perfect adevărat și explicabil! zice Fratele. La afișier, scrie clar că muzeul organizează, toată săptămâna, nopțile porților deschise, cu vizitare gratuită. Ce baftă! Baftă, pe dracu'! se acrește Poetul. Să vă văd pe voi, inadaptaților, cum sfeterisiți armele alea. Măcar să intrăm, de probă, în recunoaștere, propune Vierme, săltându-și pe braț coșul de nuiele în care, sub un petic de scutec murdar, se găsește o cutie de argint
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
triumfe viața indi viduală. Statul paternalist ? Să fim serioși ! Dacă tot e să fie, românii vor un stat maternalist, îngă duitor ca o mamă cu păcatele lor copilărești. De „tată” au nevoie doar la război... Să nu mai fim deci acri ca o murătură : Le tzaran, c’est nous ! Țara lui Caragiale și reabilitarea lui Mitică La invitația fostei noastre colege de dileme, doamna Alice Georgescu, am participat la o șezătoare despre „țara lui Caragiale”, organizată în cadrul Festivalului Național de Teatru
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Vulpea din România, ca să spun așa, pare să fie supramotivată istoric să ajungă la struguri, dar, tot istoric vorbind, pare să fi acumulat multe frustrări în acest domeniu. Și, neajungînd la struguri, pare să se fi autoconvins că aceștia sînt acri, că obiectul dorinței nu merită, că oricum nu se poate ajunge la el. Nu este deci un eșec (asumat) al subiectului, ci o lipsă de valoare a obiectului. Pînă aici e relativ simplu și aproape firesc. Dar imaginea de sine
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
recomandări venite din cercurile de cunoscuți ale decidenților"), că un post bun este realmente "vînat" și din ce în ce mai dificil de găsit. Uneori poate ar fi bine să-i dăm crezare și proverbului " Vulpea cînd n-ajunge la struguri zice că-s acri" și să fim mai atenți, cînd vine vorba de propriile noastre inițiative, înainte de a le cere miracole celorlalți. "Secretele" unui bun CV Claritatea este atuul șoc. Stilul trebuie să evite tentația extremelor: să nu fie un CV foarte detaliat sau
by Suzana Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1100_a_2608]
-
de Sărbători, și de Paști, ce ouă de ciocolată, ce tablete mari, uite-așa, e-hei, ce n-ar da să le mai aibă acu ! Și atunci ajunsese să nu vrea să le mai vază în ochi, așa i se acrise de ele ! Vezi, c-așa-i omu... Și Zamfirescu, ce domn era, d-a ajuns el până-n anturaju reginei și se trăgea de șirete cu Brătienii... Trei ani a stat omu ei la Zamfirescu, n-are el școală multă, da
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dorit cu ardoare de părinții săi și născut în urma unei intervenții miraculoase, cu diferite atribute fizice speciale, dar mai ales cu atribute morale, fairplay. Uneori destinul face ca acest/Făt-Frumos deosebit să fie orfan și găsit de vreun pustnic/antrenor, acrit în singurătatea lui. Penetrația pământului de către cer este înfățișată drept o unire sexuală, căsătorie între cer și pământ, apare în interiorul religiei și al mitologiei sportive, drept structură de tip erou, superman, acceptată de sportiv și suporteri. În genere, s-a
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
eu pe lume alături de surorile Constanța și Dobrița. Mai fuseseră trei copii dar i-a dat soarta de-a dura din nalba curții până pe deasupra norilor. Și cum să nu-i dea dacă, zi de zi, ne borșăream de se acrea sufletul: borș de cartofi, de sfeclă, de știr, de lobodă, de ștevie, de urzici. Toate borșurile neapărat cu mămăligă de porumb, apoi de orz. Carnea apărea rar pe masă și dispărea și mai repede. La școală mi-am descoperit învățătorul
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
pe care n-au să ți-o poată ierta niciodată” “Principala vină pe care nu mi-o pot ierta dumnealor este aceea că hainele de profesor îmi sunt cam strâmte. Că vulpea, dacă n-ajunge la struguri, spune că sunt acri. Ce altceva mi se poate reproșa? Să zicem, pe plan profesional: nimic. Ba, dacă mă gândesc eu bine, pot afirma, sus și tare, că am fost sabotat. Da, da, ăsta-i adevărul, chiar dacă cuvântul folosit face parte din arsenalul verbal
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
de fapt, ceea ce va fi să trăim noi acilea e previzibil și plicticos, nimic nu e mai anost, mai sălciu, fastidios, fad, tern și insipid decât dictatura; nimic nu te stenahorisește mai mult și mai bine decât dumneaei, nimic nu acrește mai bine mutrele, sufletele, fericirile. O să ne liturghisească tot felul de sacerdoți politici, o să ne explice în fum de tămâie, la festivități național-creștine și în tot felul de predici dondănite (ciocmănite, morcotite, boscorodite, sucălite) că cât de bine ne stă
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
E drăguță, nu-i așa? — Da. Atenție, s-ar putea îmbrăca astfel încît să arate ceva mai mult. — Ce vrei să spui? — Nu crezi că se îmbracă ușor cam școlărește? — Nu, nu cred. — Nu? Așa, deci. — Strugurii mei nu sînt acri, plutocratul meu șiret! — Stru... acri? Ah, socialist trențăros! Apoi rîseră unul de celălalt. A doua zi dimineață, își pregăti planșeta, aduse o sticlă de vin și pregăti lemnele pentru foc, astfel încît să se aprindă la atingerea chibritului, dar era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Da. Atenție, s-ar putea îmbrăca astfel încît să arate ceva mai mult. — Ce vrei să spui? — Nu crezi că se îmbracă ușor cam școlărește? — Nu, nu cred. — Nu? Așa, deci. — Strugurii mei nu sînt acri, plutocratul meu șiret! — Stru... acri? Ah, socialist trențăros! Apoi rîseră unul de celălalt. A doua zi dimineață, își pregăti planșeta, aduse o sticlă de vin și pregăti lemnele pentru foc, astfel încît să se aprindă la atingerea chibritului, dar era neliniștit și se duse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Se lăsă pe genunchi și icni, parcă împușcat, apoi își vărsă tot stomacul pe pământul spongios și crăpat al deșertului. Seară de seară, pătrundea în femeia lui ca un cuce- ritor într-o țară străină. Uneori, când era obosit și acrit de tot ce i se întâmplase, intra cu ură și cu revolta unui om bântuit de angoase cărora nu le putea pune capăt. Ghazal îl simțea și-atunci patul devenea teritoriul luptei dintre două tăceri măcinate de neputință. Se-ntreba
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
erupție. Cunoștea pe dinafară toate senzațiile posibile pe care le poate trăi un pilot în asemenea ocazii și mi le descria cu o exaltare care îi colora obrajii. "Vezi, exclama privind cerul negru, acum decolează ei. Vinul rămâne să se acrească în pahare și iubitele lor rămân să tremure de grijă, în timp ce ei se reped la hangar, dau drumul motoarelor, se înalță în văzduh și pătrund în inima furtunii fără să se teamă." Și era mândră în timp ce vorbea, de parcă era iubita
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și să devin mai bun decât ei, să îndrăznesc mai mult fiindcă toată viața mă pregătise parcă anume să joc acest rol. Laura îmi povestise o întîmplare care fusese plină de învățăminte pentru ea: Am avut un profesor de matematici acrit de meseria lui. Era bolnav sau, poate, disperat. Fapt este că ne-a ținut niște cursuri deslînate din care nimeni n-a priceput nimic. Când s-a apropiat teza, am intrat cu toții în panică. Ne-am dat seama că nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
declanșară o ceartă de proporții legată de faptul dacă Kathy fusese sau nu o noră bună atunci când tatăl lui Brett era bolnav, în timp ce Kathy afirma insistent că Brett se comporta întotdeauna nepoliticos când veneau părinții ei în vizită. I se acrise de soții George. Cei doi au stat pe canapeaua aia, lungind-o vreme de patru săptămâni, fără să ia în considerare nici cea mai mică remarcă a ei. Încercase varianta elegantă, în care vorbea puțin, oferind câte o sugestie modestă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
părinților lui Marçal, I-ai anunțai că plecăm azi, întrebă Marta, Da, alaltăieri, când am venit de la Centru, am stat puțin, mă aștepta taxiul, Nu vrei să te oprești, întrebă ea din nou, Sunt obosit de discuții, mi s-a acrit, Totuși, Amintește-ți cum s-au purtat când i-am vizitat amândoi, cu siguranță nu vrei să se repete scena, spuse Marçal, E păcat, orice ar fi sunt părinții tăi, Ce expresie curioasă, Care, Orice ar fi, Așa se spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
erupție. Cunoștea pe dinafară toate senzațiile posibile pe care le poate trăi un pilot în asemenea ocazii și mi le descria cu o exaltare care îi colora obrajii. „Vezi, exclama privind cerul negru, acum decolează ei. Vinul rămâne să se acrească în pahare și iubitele lor rămân să tremure de grijă, în timp ce ei se reped la hangar, dau drumul motoarelor, se înalță în văzduh și pătrund în inima furtunii fără să se teamă”. Și era mândră în timp ce vorbea, de parcă era iubita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și să devin mai bun decât ei, să îndrăznesc mai mult fiindcă toată viața mă pregătise parcă anume să joc acest rol. Laura îmi povestise o întâmplare care fusese plină de învățăminte pentru ea: „Am avut un profesor de matematici acrit de meseria lui. Era bolnav sau, poate, disperat. Fapt este că ne-a ținut niște cursuri deslânate din care nimeni n-a priceput nimic. Când s-a apropiat teza, am intrat cu toții în panică. Ne-am dat seama că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de mine! zise capra râzând flegmatic. N-am știut că ți-s așa de dragi! Iaca eu trebuie să mă duc sămi termin cumpărăturile, n-am timp de dulcegăriile tale amare. Lasă-mă-n durerea mea și nu mă mai acri la suflet. Bine, cumătră! Dumnezeu ți-ajute! zise vicleanul lup și se îndreptă numaidecât înspre casa caprei. știa că e vrea să se întoarcă iezii de la școală, iar capra mai avea de umblat vreme multă printre tarabe. Nu știu cum se codi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nu erau doar din voința zeilor. Munca mamelor mele a contat și ea foarte mult. Dacă oile și caprele sunt semnul bogăției, doar felul în care femeile le gospodăresc le face cu adevărat valoroase. Brânza făcută de Lea nu se acrea niciodată, iar când dăunătorii atacau grâul sau meiul, ea știa să aleagă plantele atinse și să le smulgă ca să protejeze restul recoltei. Zilpa și Bilha țeseau lâna în modele cu alb, negru și galben care le luau ochii negustorilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
am mai găsit o pungă, zilele astea trebuie să ajung ne-a-pă-rat la magazin, zahăr brun, acesta este cel mai indicat ( Detectivul oftează insesizabil, oprește-te, zăbăucule, ești nevorbit?), am tăiat o jumătate de felie de lămâie, nu mai mult, se acrește prea tare dacă pui una întreagă, iar când m-am apropiat de fereastră - vroiam să văd doar dacă plouă în continuare, nu vă gândiți la altceva (ba mă gândesc, moșulică pervers și curios, poate că vroiai să vezi dacă nu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Petre o farfurie cu mâncare. Ea puse în fața lui o farfurie de ciorbă cu perișoare. O pregătise pe lângă preparatele din carnea de porc pentru masa de Crăciun. Încă mai era caldă. Sătui de sarmale, au preferat să mănânce o ciorbă acrită cu borș de casă pe care Gheorghe îl făcea cu multă dibăcie, din tărâțe de grâu și pregătiseră o friptură de pasăre cu piure de carofi și murături, o masă mai ușoară pentru a doua zi de Crăciun. Petre, care
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
un miez cam amar, cu gustul căruia se învățase să trăiască. Avea un fel de a fi și de a vorbi complet lipsit de formalisme, ușor ironic și obosit, însă fără să alunece în sarcasm, așa cum se întâmplă cu oamenii acriți de viață. Era un vin vechi și nobil, nepăsător, vicios și bolnav. În ultima seară, după ce au fost împărțite premiile literare, pe diplome din hârtie igienică, din aia de la brâul lui Ștefan, scrise cu pixul, m-a chemat la el
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cinstită reușise să răstoarne ceva. Femeia Dorina, neinspirată, respectând intuitiv preparativele procesului verbal de constatare, se lasă în genunchi și privește, pe dedesubt, spre birou. Ei și, ce dacă, se chiombește și ea?! O să se chiombească doar până i se acrește. Și, cum i se acrește curând, chiar atunci când să se aburce-n picioare, pentru a mai înfige un bold în insectarul abracadabrant al tivului, Dorinei i se năzare c-o întrezărește, ghemuită sub birou, taman pe veninoasa sa colegă Tereza
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Femeia Dorina, neinspirată, respectând intuitiv preparativele procesului verbal de constatare, se lasă în genunchi și privește, pe dedesubt, spre birou. Ei și, ce dacă, se chiombește și ea?! O să se chiombească doar până i se acrește. Și, cum i se acrește curând, chiar atunci când să se aburce-n picioare, pentru a mai înfige un bold în insectarul abracadabrant al tivului, Dorinei i se năzare c-o întrezărește, ghemuită sub birou, taman pe veninoasa sa colegă Tereza. Culcușită în acel loc doar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]