664 matches
-
care se complace nu are sens decît prin sacrul la a cărui denaturare a contribuit, el simte că poate trăi foarte bine și așa. Și, neavînd organ pentru origini, își construiește totuși un aparat sofisticat pentru a le numi cu acribie. Apoi se declară agnostic și îmbrățișează tehnica, a cărei magie îl scoate din condiție umană, iar a-i spune că Dumnezeul cel viu nu e Dumnezeul filosofilor ar fi pentru el o insultă. Așa sună critica pe care Alexei Nesteruk
Scolastica științei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5449_a_6774]
-
Predrag Pallvestra (p. 244), cosemnatar al unei adrese din 1992, pe criticul și istoricul literar sârb Predrag Palavestra? Cum s-ar putea, oare, valorifica exegetic asemenea referințe greșite? Păcat că bunele intenții nu țin loc, în alcătuirea unei ediții, de acribie și, mai ales, de cunoașterea și întrebuințarea criteriilor științifice. Marin Sorescu în Documente (sic!) și Scrisori (sic!) inedite rămâne doar o promisiune neonorată și un mod destul de puțin potrivit de comemorare a scriitorului.
Harababură cu Marin Sorescu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5099_a_6424]
-
de uitare printr-un exces de documentație răpește volumului fluența beletristică, de aceea, în mijlocul pletorei de amănunte onomastice, fragmentele care vin cel mai bine la lectură sînt cele care îngăduie cititorului un moment de odihnă. Te bucuri cînd autoarea lasă acribia detaliului infinitezimal și se întoarce la reflecții fine, făcute în marginea unor întîmplări sau amintiri. Atunci Doina Uricariu e în elementul ei, vie, fermă și cuceritoare, dovedind un intelect lucid, de fină discriminare a nuanțelor, fără efuziuni viscerale și fără
Epoca moșmoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5329_a_6654]
-
lăsa în spate relicve neizbutite, iar dacă Schubert ar fi procedat aidoma, azi puținătatea operei ne-ar fi dezgustat. Așa însă, judecată după scurtul răstimp în care a fost creată, opera lui Schubert e prodigioasă. Volumul lui Gibbs urmărește cu acribie firul creațiilor lui Schubert, biografia fiind atinsă doar din nevoia de a da cîteva repere elementare. Prin urmare accentul care pe muzica creatorului, nu pe ființa lui de carne și oase, de aici impresia de cercetare doctă făcută în numele valorii
Compozitorul fără biografie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5200_a_6525]
-
de către britanici pentru a nu fi capturată de către nemți și impactul negativ pe care acest lucru l-a avut asupra opiniei publice franceze pe fondul unei anglofobii tradiționale care avea să fie dublată de o americanofobie, fenomen analizat cu mare acribie de Bernard-Henry Levy în cartea pomenită mai sus. Sau întâlnirea unuia dintre membrii rezistenței cu de Gaulle și portretul pe care i-l face, cel al unui om timid, retractil, cu o remarcabilă forță interioară. Una dintre lecțiile esențiale care
Aide-Mémoire by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6653_a_7978]
-
înlăuntrul și în spatele căreia se ascunde. Prin jurnalul ei nocturn Cecilia își dă întâlnire atât cu mama ei, cât și cu propria nimicnicie ("appuntamento notturno con la mia nullitŕ). Ambele obiective, reconstituite în cele mai mici detalii, sunt urmărite cu acribie detectivistă. Scrisul devine pentru Cecilia o obsesie eliberatoare dar și răzbunătoare, căutarea mamei necunoscute devenind treptat un pretext, un exercițiu mental, rațional de demonstrație a unei inexistențe. Eroina noastră este o hipersenzitivă, o campioană a coșmarului cu ochii deschiși, și
O carte, două premii: SUPERMONDELLO și STREGA - 2009 by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6677_a_8002]
-
alegători : orice era bun dacă servea râsul terapeutic. Eroul povestirii din care ne citea Cornel pe aleile cimitirului era un copil tadjik, bașkir sau kirghiz, mă rog una din multele naționalități ale glorioasei Uniunii Sovietice. Pe nume, Kuru. Cu multă acribie și cu ingenios discernământ critic, Cornel alesese cele mai strașnice peripeții din aventurile eroicului Kuru, care de mic încă era mare în fapte. Kuru în sus și Kuru în jos, povestitorul tadjik, bașkir sau kirghiz nu se mai sătura să
La nouăzeci de ani neîmpliniți by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/6691_a_8016]
-
le-ar ocoli socotindu-le neînsemnate, fie le-ar interpreta ad libitum, după cum i-ar trece prin cap, fără nici o legătură cu climatul cultural în care Kierkegaard și-a scris cartea. Iată motivul pentru care secțiunea de "Note", întocmită cu acribie și competență de Ana-Stanca Tăbărași, este un instrument salutar pentru înțelegerea subînțelesurilor pe care autorul le are în minte într-o problema sau alta. În plus, tocmai această secțiune ne dă o imagine despre deschiderea minții sale și despre fundalul
Elegia conceptuală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6617_a_7942]
-
de ani, el scrie un număr semnificativ de texte, un fel de microeseuri, așa cum le numește el însuși, parțial experiențe fugare din expoziții, parțial observații de lectură, parțial mici note de călătorie, în care se apleacă riguros și cu o acribie mult mai mare decît ar da de înțeles tonul său paradoxal și jucăuș asupra unora dintre cele mai importante personalități artistice de la noi și de aiurea și asupra unor probleme extrem de complicate ale istoriei artei universale. În pofida dimensiunilor reduse ale
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6502_a_7827]
-
aplecări literare, de la care te-ai fi așteptat să-și cultive înclinațiile artistice pînă la treapta agreabilă a unui amatorism plin de mulțumire de sine, medicul acesta își dusese pasiunea pînă la pragul unei rafinări de ultimă performanță, impresionînd prin acribia cu care traducea din Baudelaire sau Michelangelo, dar mai ales impunînd prin erudiția pe care o arăta. De fapt, detaliul care îl singulariza în masa cadrelor didactice de la Medicină era pofta cărturărească. Conferențiarul invoca persoane, cărți sau versuri cu plăcerea
Picături savante by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6513_a_7838]
-
americani pentru cursul meu, cărți de fizică cuantică și de istoria artelor, romane venite din țară - ca fermecătorul Viața începe vineri - șMulțumesc! n.m. I.P.ț ziare, reviste, tot ce-mi cade-n mână. Îmi scriu jurnalul, zi de zi, cu acribie de furnică, scriu la un roman, mă gândesc la altele două... Dar ce se povestește nu se mai scrie, e una dintre cele mai persistente (și mai justificate) superstiții ale scriitorilor. Voi împlini anul acesta 54 de ani. {i pentru
„Am atins o clipă cerul cu palma“ by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/6575_a_7900]
-
acuzat nu pe probe, ci pe posibile intenții ascunse ale fiecărui gest". Sfârșitul acestuia este cunoscut, l-a prezentat doamna Sanda Golopenția în Ultima carte (2001). Dacă notele informative și rapoartele de urmărire, alcătuite de „cronicarii" Securității, au prins „cu acribie mecanicistă fața exterioară" a vieții familiei Golopenția, în spațiul de timp amintit, autoarea cărții, prin numeroase pagini de amintiri, prin inserarea de scrisori, evocă din interior trăirea „opacă" a acestei familii. Absentă din notele informative, Ștefania Cristescu-Golopenția devine personaj în
Sanda Golopenția - 70 by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/6481_a_7806]
-
cine știe să dea lucrurilor mizerabile o tentă onorabilă, iar moartea e mizeria în fața căreia fiecare reacționează cum poate. Profesorul Gheorghe Vlăduțescu și-a propus să cerceteze felul în care mureau, în Grecia antică, filosofii. La capătul unei munci de acribie arhivistică, răscolind așadar sursele credibile (de la Diogene Laertios la Plutarh, de la Xenofon la Pausanias) care conțin detalii despre circumstanțele morții filosofilor, autorul a obținut o antologie de citate și comentarii privitoare la felul cum mureau gînditorii. Cu toate că informațiile sunt selectate
Cu ochii la moarte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6388_a_7713]
-
de preceptele unor stâlpi ai contraculturii precum Foucault, Derrida &comp. Unii dintre criticii care au contestat valoarea operei lui au susținut că Donald Barthelme n-ar fi fost decât un ilustrator al acestei filosofii „datate". Plasându-l in contextul cu acribie documentat al întregii culturi a epocii, Tracy Daugherthy demonstrează că a fost, dimpotrivă, un scriitor profund și original, că piesele și fragmentele de informație reunite cu rafinament in bricolajele lui iși au originea in marea cultură, că și-a șlefuit
Colaj de perle și nestemate by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6115_a_7440]
-
material memorialistic de o luxurianță care, cantitativ vorbind, putea singură să-i umple tomul. Dacă însă rezultatul nu se potrivește intenției e din cauza modului în care autorul a înțeles să-și scrie cartea. Deschizînd Peregrinări universitare europene, ești martorul unei acribii filologice fără duh epic, autorul trăind cu iluzia că-și poate descrie viața cu ariditatea tehnică cu care, altădată, ținea disertații despre palatizarea labialelor din limba română. Urmarea este că fiecare capitol e întocmit după tipicul fișelor lingvistice, paragrafele fiind
Memorii albinoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6433_a_7758]
-
capitolul dedicat lui Ovidiu Papadima, istoric literar și folclorist în care G. Călinescu, în ciuda deosebirilor politice și estetice, a avut mare încredere. Corespondența inedită cu Teodor Vârgolici ne dezvăluie și vocația sa profesorală, iar referatele de uz intern pentru RITL, acribia sa „nemțească". Mai importantă, din punct de vedere literar, este corespondența Gala Galaction - Tudor Arghezi, ce apare în cadrul profilului dedicat primului. Aflăm din aceste documente, arhivate la Muzeul Literaturii Române, informații prețioase despre începuturile literare ale celor doi, în special
Documente în „rama“ memoriei by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6326_a_7651]
-
splendidă izbândă a zburdălniciei verbale bine temperată de savantlâc asupra unei scriituri care seduce, învăluie, transportă, dar își apără cu îndărătnicie încifrările și secretul fabricației, va avea parte de atenția meritată din partea oamenilor de meserie și va fi analizată cu acribia meritată. Eu m-am mulțumit s-o salut.
mal armé… ma larme est… m’allarmait… by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6332_a_7657]
-
ascultă de legile pieței, iar rafturile chioșcurilor și librăriilor sunt pline de ediții ieftine, făcute să speculeze nevoia de carte școlară. Multe din cărțile acestea sunt execrabil îngrijite, sub pretextul că, adresându-se celor mici, nu e nevoie de cine știe ce acribie filologică. De aceea, în actuala criză a lecturii, spun adesea - sperând în secret că nu-i voi șoca pe puriști - că avem la fel de multă nevoie de ediții utile bine făcute, ca și de edițiile critice. Despre surpriza numită Leonid Dimov
O ediție model by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4767_a_6092]
-
de care numai Dan C. Mihăilescu poate spune ce mă leagă. L-am lăsat intenționat la urmă pe Z.Ornea. Era destul ca Dan C. Mihăilescu să fi comparat capitolul meu din „Istoria critică”, pe care a recenzat-o cu acribie la apariție, cu capitolele din cărțile lui Z.Ornea despre ideologia anilor ’30, ca să vadă deosebirea de abordare. (În paranteză fie spus, putea constata ușor și părerea mea despre Gherea din aceeași „Istorie critică”.) Pretind prea mult dacă refuz să
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5011_a_6336]
-
cultul amănuntului semnificativ, ca Victor Durnea, să înceapă o ediție căreia, aparent, îi lipsește de la bun început argumentul noutății. Din fericire, editorul este un remarcabil cunoscător al operei, gândirii și personalității lui C. Stere și, totodată, un cercetător plin de acribie, care lasă impresia că nu obosește niciodată să scotocească prin ungherele presei de la sfârșitul secolului al XIX-lea ori prin cotloanele istoriei literare. În același timp, însă, Victor Durnea este înzestrat cu o inimă rece și, spre deosebire de alți editori, nu
Publicistica lui Stere by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5019_a_6344]
-
absolvă peste doi ani, pentru ca tot acum să se înscrie la Facultatea de Drept din Bruxelles, la care își va susține doctoratul în 21 iulie 1872. E ușor de constatat că nici una din aceste diplome nu corespunde vocației sale, dar acribia pe care Conta o arată în facultățile belgiene pledează pentru flerul său pragmatic: știe că, la întoarcerea în țară, patalamalele universitare îi vor fi de folos, chiar dacă, lăuntric, opulența lor de hram nu avea acoperire în chemarea spiritului. Dar Belgia
Plectrul fatalității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4782_a_6107]
-
că toată enumerarea de mai sus e făcută cu gust literar și cu precizie analitică, moment în care intuiești că, pentru Livius Ciocîrlie, bătrînețea e o temă literară urmărită cu migală eseistică, autorul făcînd din cercetarea senectuții un act de acribie culturală. Din acest motiv, La foc mărunt nu e un jurnal acru mustind de otrăvuri inspirate de prăbușirea tonusului, ci o colecție de reflecții prilejuite de fenomenul înveterării. Nu găsim imprecații și amărăciuni, ci ironii și perplexități. De fapt Ciocârlie
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
ortodoxismului românesc „periferic” dintre 1918-1944. (De curînd, interesul pentru resorturile așa-numitului „legionarism bucovinean” care l-a produs inclusiv pe Corneliu Zelea-Codreanu, au fost investigate și cu instrumente ficționale în romanul Cînd ne vom întoarce al lui Radu Mareș). Dincolo de acribia cercetătorului care a defrișat răbdător și atent cărțile de istorie a Bucovinei interbelice și colecțiile presei literare bucovinene (bibliografia finală indică aproape 20 de periodice locale din epocă), atrage atenția armătura ideatică prin care, cu aplicație și simț al nuanței
Trăiriștii bucovineni by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4693_a_6018]
-
Or, la Coșovei, cum spuneam și mai sus, necunoscutele ecuației abia dacă se pot număra. Implicat e limbajul în întreaga lui sistematică. Din acest punct de vedere, comparația cu Nichita Stănescu nu mi se pare deplasată. E interesant cu câtă acribie s-au inventariat în poezia lui Coșovei urme din poezia autorului celor 11 elegii. Urme, vreau să zic, sintactice. Nimănui nu i-a trecut prin minte însă că e puțin probabil ca Traian T. Coșovei să fi deprins de la acesta
Pornind de la niște versuri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4983_a_6308]
-
recomand însă din rațiuni mai marcat estetice. Pentru încărcătura prozastică extraordinară oferită de scenele preliminare funeraliilor. Protagonistul e delapidat în plină stradă, dar grija lui principală e aceea de a nu pierde cumva câteva pagini redactate anterior cu silă și acribie. Sunt pagini extrem de importante, pentru el, pentru suferința lui și pentru cinismul pe care se vede obligat să-l învețe de tânăr: „Am visat mereu să am forța cuvintelor, să pot face orice numai «din cuvinte». Am probat-o la
Biografii contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4400_a_5725]