226 matches
-
au văzut mergând strâns la braț și râzând fericiți pe... Tanți cu Stelian Dinulescu! * Dar acest neprevăzut episod, ivit în calea netedă a confecționării de versuri la comandă, a avut un rezultat neașteptat pentru cererile ulterioare ale colegilor. Vestea despre acrostihul buclucaș s-a întins ca fulgerul în toată clasa, și-n două recreații numai am fost asaltat de clienții mei obișnuiți: ― Bine, mă, de ce nu ne-ai spus pîn-acum că te pricepi să faci d-astea cu litere potrivite! E
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Tii, când o vedea Gabi că-i e numele din poezie, o să fie foarte impresionată! Și alte variații pe aceeași temă! Și cum nu mai puteam să scap de ei, am fosi nevoit să torn în aceeași zi vreo zece acrostihuri cu cele mai drăgălașe nume de fată: Vivi, Georgeta, Mimi, Jenica, Anișoara, Mariana, Irinel și altele. Dar culmea a fost că foarte curmei băieții și-au ridicat pretențiile, cerîndu-mi cu insistență sa mai adaug câte ceva la numele iubitei ― "nu cine știe ce
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
afle, că nu vreau să am discuții! ― Fii fără nici o grijă! Fac o cinste formidabilă... Și te mai rog ceva... dar promite-mi că vrei! ― - Dacă pot, cu toată plăcerea! ― Mă, fac o cinste copioasă! Fă-mi pentru Veturia un acrostih d-alea de care faci tu; da' fă ceva așa, cum n-ai mai făcut pîn-acum, ceva formidabil, ca s-o impresioneze... fac o cinste nemaipomenită, mergem la cofetărie la "Dobriceanu" și mănânci cât vrei. ― Bine, dom'le! Veturia, simplu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
pîn-acum, ceva formidabil, ca s-o impresioneze... fac o cinste nemaipomenită, mergem la cofetărie la "Dobriceanu" și mănânci cât vrei. ― Bine, dom'le! Veturia, simplu? Altceva nu-i mai spui nimic? ― Nimic! Adică îi spun, dar nu în poezie. Însoțim acrostihul de un bilețel, știi, cum să-ți spun eu, explicativ! ― Păi ce rost mai are bilețelul? O să-nțeleagă ea destul din acrostih! ― Nu, dom'le!... las-așa, că e mai bine! Dar când te-apuci de el, că azi după-masă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
le! Veturia, simplu? Altceva nu-i mai spui nimic? ― Nimic! Adică îi spun, dar nu în poezie. Însoțim acrostihul de un bilețel, știi, cum să-ți spun eu, explicativ! ― Păi ce rost mai are bilețelul? O să-nțeleagă ea destul din acrostih! ― Nu, dom'le!... las-așa, că e mai bine! Dar când te-apuci de el, că azi după-masă vine la farmacie? ― Uite-acuma, că tot n-am nici o treabă! Tu plimbă-te prin curte și lasă-mă liniștit până te
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
de zile de la soră-mea. Era o fată de vreo șaisprezece ani, fină, palidă, distinsă, cu corp frumos, cu mâini subțiri, cu părul castaniu și ochii mari și melancolici. Veturia... Drăguță fată! Bine de Gică! Veturia! Am început să scriu acrostihul. "Visul meu..." Nu mai știu ce am scris. L-am terminat! L-am chemat pe Gică. ― Ascultă-l! Pusesem în el tot sufletul meu: îl simțisem! ― Pă cinste! mi-a răspuns Gică. E clasa una! ― Îmi pare bine că-ți
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cum se va prezenta corespondența ta amoroasă! ― Bravo, mă, să trăiești, să știi că... Am desenat cu cerneală roșie o inimă străpunsă de o săgeată, bineînțeles săgeata lui Cupidon! Din inimă picura sânge... picături care, în căderea lor, formau inițialele acrostihului... Restul poeziei era scris cu negru, așa că literele de la început ieșeau foarte bine în evidență... Am scris versurile cât mai caligrafic cu putință și, după ce am exersat semnătura lui Gică, așa cum am crezut eu că este mai interesantă, am trîntit-o
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ieșeau foarte bine în evidență... Am scris versurile cât mai caligrafic cu putință și, după ce am exersat semnătura lui Gică, așa cum am crezut eu că este mai interesantă, am trîntit-o jos, subliniind-o. Apoi am compus biletul de prezentare a acrostihului: "Drăguță Duduie Veturia, Te rog mult să-mi ierți îndrăzneala de a-ți trimite aceste versuri. Sânt rodul puternicei impresii pe care ai făcut-o asupra mea de când te-am cunoscut! Desigur că finețea dumitale sufletească a citit de mult
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
-ți trimite aceste versuri. Sânt rodul puternicei impresii pe care ai făcut-o asupra mea de când te-am cunoscut! Desigur că finețea dumitale sufletească a citit de mult în ochii mei ceea ce am cutezat să-ți mărturisesc abia astăzi, prin acrostihul pe care te rog să-l privești cu toată indulgența! În poezie este permis să spui mai mult decât într-o scrisoare în proză, sau chiar în fața ființei dragi. Dacă rândurile mele te vor supăra cumva, te rog încă o dată
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
tânăr și-mi era dor de iubire!... Și-apoi, fata îmi da a-nțelege că mă place; iar lui Gică nu-i făcuse, cum se numește, nici un avans. I-am răspuns puțin intimidat: ― M-a rugat să-ți fac un acrostih. Ți l-am făcut și-am pus în el cele mai curate simțăminte... L-am scris așa ca și cum l-aș fi scris cu adevărat iubitei mele... Pe urmă m-a rugat să-ți mai scriu și biletul acela explicativ. Și
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
trebuie să-i spun Veturiei tot ce mă-ndemna sufletul și primăvara să-i spun. Mă agățai de ultimele ei vorbe: ― Zici că ai înțeles tot ce trebuia să înțelegi? ― Cel puțin așa cred! ― Ce ai înțeles, de exemplu, din acrostih? ― Că... Gică mă iubește... sau cel puțin așa pretinde! ― Pretinde el... sau acela care ți l-a compus... Te-o fi iubind și Gică, dar... ― Dar?... Spune odată! Întotdeauna te exprimi atât greoi? ― Cum, Veturio, tot n-ai înțeles? ― Ce
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
interesa să placă el emitea simboluri, ce știau ei?! Într-o zi, Mihaela a venit supărată la școală. Vasilică a observat și i-a spus lui Stani care, fără vreo intenție ascunsă, numai s-o înveselească, a compus imediat un acrostih nu i-a plăcut Mihaelei, l-a luat prea în serios. S-a chinuit puțin la litera h dar pe ei băieții i-a amuzat, mai ales că a potrivit rimele într-un mod iscusit. Părea o poezie scrisă iubitei
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
cele mai vechi vise ale mele În căutarea unor chei și a unor indicii - și țin să afirm categoric că resping total lumea vulgară, mizeră, fundamental medievală a lui Freud, cu căutările ei trăsnite de simboluri sexuale (ca și cum ai căuta acrostihuri create de Bacon În operele lui Shakespeare) și cu micuțele ei embrioane care spionează Înverșunate, din lăcașurile lor naturale, viața amoroasă a părinților lor. La Început n-am fost conștient că timpul, atât de nemărginit la prima vedere, este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
o notă din primul număr, B. P. Hasdeu anunță că va „dirige” partea literară, căreia îi va imprima „nu o direcție nouă, ci o direcție sănătoasă”. Sub titlul În loc de prefață. Al doilea rămășag, Hasdeu reia aceleași idei și republică celebrul acrostih îndreptat contra Junimii. Revista păstrează în cele patru luni de apariție orientarea antijunimistă, dar, ca și la „Revista contimporană”, junimismul va fi combătut nu atât în planul principiilor politice și literare, cât în chestiuni de amănunt, privindu-i mai ales
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289226_a_290555]
-
ubi humana omnia non nisi somnium esse ostendit, atque obiter plurima scitu sanequam digna commemorat cunoscută cu titlul prescurtat: Hypnerotomachia Poliphili. Aceasta a fost publicată în decembrie 1499 la Veneția, la tipografia lui Aldus Manutius. Lucrarea este anonimă, dar un acrostih, format din prima literă a fiecărui capitol al versiunii italiene dezvăluie identitatea autorului: Poliam Frater Franciscvs Colvna Peramavit, în traducere: Fratele Francesco Colonna a iubit-o foarte mult pe Polia. Ca orice lucrare al cărui autor este necunoscut,au existat
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
cu planeta Venus. În plus, numărul 5 este regăsit cu adânci conotații și în religia creștină. Numele lui Iisus este adesea asociat cu numărul 5 și cu simbolul peștelui. Cuvântul Ichthus, format din cinci litere (ΙΧΘΥΣ în greacă) este un acrostih, un cuvânt alcătuit din primele litere ale mai multor cuvinte. Cuvântul Ichthus este obținut din cinci cuvînt vechi grecești Iēsous Khristos Theou Huios, Sōtēr (Ἰησοῦς Χριστός, Θεοῦ Υἱός, Σωτήρ), care se traduc în română prin Iisus Christos, Fiul lui Dumnezeu
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
vreme el dobândise o anume notorietate prin stihurile lui - nepublicate - făcute pentru propria-i plăcere ori improvizate „din poronca” cine știe cui. Lirica lui D., preponderent erotică, nu se îndepărtează prea mult de aceea a lui Costache Conachi și Alecu Văcărescu. Sunt acrostihuri galante, în care, într-un chip convențional, se aduce un prinos amorului. Lamentațiile îndrăgostitului fără noroc nu sunt departe de tânguirile din cântecele de lume. Luna e o prezență aproape obsesivă, de obicei străină și neprietenoasă, și un anume simț
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286768_a_288097]
-
Golescu (1768-1848), a lăsat o Gramatică, un Dicsioner rumânesc și o culegere de Pilde, povățuiri, i cuvinte adăvărate și povești. C. CONACHI Costache Conachi (1777-1849) e un poet dedicat exclusiv lui Eros, trăind în iatac și pe sofa. Versurile în acrostih ne dezvăluie un răboj de femei: Casandra, Anica, Elena, Lucsandra, Marioara. Conachi petrarchizează prin "la petite poésie" a secolului XVIII, cultivând un întreg jansenism amoros, mergând de la faza "dulcelui stil" până la poza melancolică: Înnoptez printre prăpăstii, printre râpi, printre ponoară
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
În stihurile proprii, Împrumută de la alții mai dotați. Toată această umilință (sau mai bine zis: strategie a umilinței) este contrazisă de efortul pentru rafinarea versului. Citite normal, versurile spun deva, de regulă o dorință rușinată de văpăile ei iuți. În acrostih se dezvăluie numele zeității care domină această misterioasă mitologie a durerii: Zoica, Lucsandra etc. Trebuie oarecare știință (și acolo unde există o știință, o tehnică a versului, există și o conștiință a posibilităților lui estetice) de a Împreuna silabele pentru ca
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
se constituie dintr-o suită de interogații care reprezintă tot atîtea aproximări ale sentimentului: „Spune, inimioară, spune Ce durere te răpune? Arată ce te muncește, Ce boală te chinuiește?...” Într-un loc (Zilele ce oi fi viu), Ienăchiță dezvăluie În acrostih identitatea hrăpărețului canar: Zoica, urmată de Îndată de un cuvînt ce traduce starea psihică a stihuitorului: mor. Poetul se hotărăște, așadar, să dea pe față lucrurile și să privească de aproape ceea ce pînă acum refuzase: obiectul pasiunii. Însă Zoica, din pricina
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lui Nicolae, gospodarul familiei, aflăm că poezia care Începe cu versul „Foarte multă văz plăcere” a fost compusă Într-o dulce pustietate, Într-o dimineață de mai, preț de un ceas, În urma unei dispute asupra vorbirii. Altele care au În acrostih numele Lucsandrei au fost făcute, aflăm din aceeași sursă, pe cînd Alecu, fire petrecăreață și imprudentă, se afla ascuns de frica vrăjmașilor Într-o căsuță: „În diiastimă de o giumătate de ceas și plin de frică, de bătaie de inimă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
vîrtejul de foc și În suspinurile lungi. Nicolae nu cultivă taina, tăcerea neavînd dar (har). El se hotărăște să dea totul În vileag, fără a spune Însă nimic concret. Ienăchiță și Alecu promiteau tăcerea cea mai adîncă, dar desconspirau, În acrostih numele Zoicăi, Lucsandrei sau Elencăi. Nicolae amenință să spună lucrurilor pe nume, dar nu dă, În fond, nici un clement concret care să ne poată duce spre izvorul suferinței lui: „Ticălosul al mieu piept, Lasă taina, spune drept, Arată ce pătimești
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pe „Ecaterina de Pann”, ultima soție. Ecaterina n-a acceptat Însă, se pare, schimnicia; Îndată după moartea poetului s-a dus după alt bărbat, Încâlcind astfel prevederile testamentului. Anton Pann bale, dealtfel, recordul În ce privește onomastica feminină. Înaintea Ecaterinei, citim În acrostih numele Saftei, Lucsandrei, Parasehivei, Marioarei, Anicăi, Ninei, Sultanei, Elencăi, Liuței, Uțicăi. O poezie este Închinată unei femei pe numele de Ralu, alta se adresează Nicăi, diminutiv, probabil, de la Anica dinainte, dacă n-o fi, cumva, vorba de altă persoană. Unele
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ele statornicie și credință. Oglinda, nurul, lanțul, locul, trupul În văpăi sînt, și la Pann, obiectele, imaginile cele mai răspîndite. Ele sînt bunuri ale epocii. Poeziile par Împrumutate de la alții, cu ușoare modificări pentru ca numele vizat să iasă bine În acrostih. PÎnă cînd nu te iubeam pare opera lui Alecu Văcărescu, numai numele muzei e, aici, altul: Paraschiva. Numele arată originea tîrgoveață a femeii. În rest, același foc, aceeași neodihnă a sufletului și trupului. Femeia este, evident, o Afrodită, merită să
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ca amară, altă dată ca dulce, iar altă dată ca mirositoare, așa și cuvântul rostit, schimbându-se după starea morală a fiecăruia, se cunoaște din lucrarea lui și din folosul ce-l dă” (Sfântul Grigorie Sinaitul, Capete foarte folositoare în acrostih, v. 93-94, traducere, introducere, note de Pr. prof. D. Stăniloae, în „Filocalia”, vol. 7, București, 1977, p. 123-124). Pornind de la considerentele de mai sus, m-am gândit că ar fi bine să adun într-un volum pe cei mai reprezentativi
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]