226 matches
-
aș fi una dintre doamnele de Guermantes. Seara, după ce ne despărțeam, ne scriam unul celuilalt scrisorele de dragoste pe care ni le înmânam personal a doua zi. El îmi compunea și versuri în limba franceză. Mi-a scris odată un acrostih foarte frumos, pe literele numelui cu care mă răsfăța. Îl iubeam pătimaș, nici nu concepeam viața fără el. Îl iubea și mama, pentru că-l iubeam eu. Și a venit sfârșitul războiului. Ne-am dat bacalaureatul la licee de stat și
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
integranții UNI Salto, cu recunoștință". În noiembrie 2004, primeam un alt omagiu, o diplomă cu următorul text: "Cetățeanului ilustru al Uniunii Imigranților din Salto, Domnul Ambasador Vasile Macovei, și Doamna" și urmau 6 rânduri care începeau cu litere mari, formând acrostihul VASILE. Ce-mi onorau "admiratorii": știi să creezi relații de prietenie; ne-ai oferit ospitalitate sinceră în inima și în casa ta; ai o sensibilitate deschisă pentru a capta cele mai frumoase fațete dăruite de viață; luminezi drumul tău și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
zâmbet larg; știi să înțelegi și să impulsionezi activitățile celor apropiați; întâlnindu-te pe drumul nostru, ne-am simțit împăcați și fericiți cu viața". Cu multă afecțiune, Uniunea Imigranților Salto. Nu știu cine a fost cronicarul sau poetul care a elaborat respectivul "acrostih", dar venit de la niște oameni simpli, cu care am colaborat și cărora le-am dăruit o scânteie de bucurie și speranță, fiindu-le alături, l-am apreciat ca pe o prețioasă distincție acordată unui ambasador al României! Anul 2000 se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cele mai vechi vise ale mele În căutarea unor chei și a unor indicii - și țin să afirm categoric că resping total lumea vulgară, mizeră, fundamental medievală a lui Freud, cu căutările ei trăsnite de simboluri sexuale (ca și cum ai căuta acrostihuri create de Bacon În operele lui Shakespeare) și cu micuțele ei embrioane care spionează Înverșunate, din lăcașurile lor naturale, viața amoroasă a părinților lor. La Început n-am fost conștient că timpul, atât de nemărginit la prima vedere, este o
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Golescu (1768-1848), a lăsat o Gramatică, un Dicsioner rumânesc și o culegere de Pilde, povățuiri, i cuvinte adăvărate și povești. C. CONACHI Costache Conachi (1777-1849) e un poet dedicat exclusiv lui Eros, trăind în iatac și pe sofa. Versurile în acrostih ne dezvăluie un răboj de femei: Casandra, Anica, Elena, Lucsandra, Marioara. Conachi petrarchizează prin "la petite poésie" a secolului XVIII, cultivând un întreg jansenism amoros, mergând de la faza "dulcelui stil" până la poza melancolică: Înnoptez printre prăpăstii, printre râpi, printre ponoară
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
worst they will certainly mend / Profeția. Cînd vremurile sînt cele mai rele, ele sigur se vor îmbunătăți - "Ceasul opresiunii"; "Viciul proslăvit"; "ticăloasa Corupție". To the beauteous Miss Hoyland / Către frumoasa Dră. Hoyland - "chinurile minții mele". Acrostic on Miss Hoyland. 1768 / Acrostih pentru dra Hoyland - "chin, nespus de sever!"; "nimic afar' de-acel favor ce-i binecuvîntat nu-mi potolește suferința, / Moartea, de-i refuzat, iute va aduce ușurare". To Miss Hoyland. 1768 / Către dra Hoyland. 1768 - "Tu ești substanța mea, iar
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
farsă a lui Hasdeu la adresa Convorbirilor literare, din februarie 1876. Hasdeu trimisese revistei ieșene, sub pseudonimul străveziu P.A. Calescu (=Păcălescu) o poezie intitulată La noi, în care, la constatarea din primul vers „La noi e putred mărul“ se răspundea prin acrostih: La Convorbiri literare. Iacob Negruzzi, redactorul responsabil al revistei, înainte de a trimite poezia la tipar, modificase în grabă versurile Vestală timoroasă prin Fecioară sfiicioasă, „ceea ce avu drept rezultat - comenta satisfăcut Hasdeu - de a face ca acrostihul să sune mai nemțește
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mărul“ se răspundea prin acrostih: La Convorbiri literare. Iacob Negruzzi, redactorul responsabil al revistei, înainte de a trimite poezia la tipar, modificase în grabă versurile Vestală timoroasă prin Fecioară sfiicioasă, „ceea ce avu drept rezultat - comenta satisfăcut Hasdeu - de a face ca acrostihul să sune mai nemțește: La Conforbiri literare. O germanomanie instinctivă!“ (B.P. Hasdeu, „Al doilea rămășag“ - dedicat domnului V. Alecsandri, ROM., an. XX, 5 februarie 1876, p. 101-102). V. mai departe p. 284, nota 12. și vergură la feminin? Apoi, adaogă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
nu va putea dura mult. În Românul de la 5 februarie, B.P. Hasdeu publică o scrisoare prin care anunță păcălitura trasă revistei junimiste din Iași, Convorbiri literare, căreia i-a trimis spre publicare bucata versificată cu titlul La noi și având acrostihul: „La Convorbiri literare“. Această păcălitură iscălită „P.A. Călescu“ a produs anul 1876 283 10. Episodul amintit de Bacalbașa cu destulă exactitate a contribuit și el la șubrezirea regimului conservator; în cadrul discuțiilor asupra rectificării bugetului Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice Titu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
vreme el dobândise o anume notorietate prin stihurile lui - nepublicate - făcute pentru propria-i plăcere ori improvizate „din poronca” cine știe cui. Lirica lui D., preponderent erotică, nu se îndepărtează prea mult de aceea a lui Costache Conachi și Alecu Văcărescu. Sunt acrostihuri galante, în care, într-un chip convențional, se aduce un prinos amorului. Lamentațiile îndrăgostitului fără noroc nu sunt departe de tânguirile din cântecele de lume. Luna e o prezență aproape obsesivă, de obicei străină și neprietenoasă, și un anume simț
DIMACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286768_a_288097]
-
cu adopția, în care raportul între același și altul se pune în termeni de circularitate. În fine, dacă antologia, florilegiul, culegerea constituie un banchet, ne vom gândi și la primirea și găzduirea pe care le alcătuiesc povestirea cu ramă, anagrama, acrostihul, povestirile unele în altele, cuvântul umplut, expansiunea, traducerea, transpoziția dar și la refugiul-ascunzătoare care este pentru anagramă și acrostih textul care le primește și adăpostește 645. Chestiunea traducerii, căreia Antoine Berman i-a consacrat o carte frumoasă cu un titlu
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
florilegiul, culegerea constituie un banchet, ne vom gândi și la primirea și găzduirea pe care le alcătuiesc povestirea cu ramă, anagrama, acrostihul, povestirile unele în altele, cuvântul umplut, expansiunea, traducerea, transpoziția dar și la refugiul-ascunzătoare care este pentru anagramă și acrostih textul care le primește și adăpostește 645. Chestiunea traducerii, căreia Antoine Berman i-a consacrat o carte frumoasă cu un titlu semnificativ, Încercarea Străinului 646, ridică problema a ceea ce, în ospitalitate este primit de către Celălalt. Istoria traducerii permite să distingem
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și 391 m în masivul de sare. Vizitabili sunt 850 m (67 m sunt inaccesibili). Pe peretele stâng (din direcția vechii intrări în salină, str.Salinelor) al galeriei de coastă Franz Josef, înainte de pătrunderea galeriei în sare, se află următorul acrostih (incrustat în timpul săpării galeriei): K. F. J. Fü. Sb. (König Franz Josef Fürst von Siebenbürgen = "Regele Franz Josef, prinț al Transilvaniei"). În anul 1896 la Turda erau deschise 3 ocne de sare. Exploatarea sării din Salina Turda a fost sistată
Salina Turda () [Corola-website/Science/306932_a_308261]
-
atâtea lacrămi, nu mai plânge amărât.”", iar în „Cum pre cer și pre pământ. Regulament vecinic” scrie: "„Se depărtează serdaru Fănuță din slujbă, căci nu au primit să jure după Regulamentul Organic”". Prenumele „Ștefan” se mai regăsește și într-un acrostih, precum și în semnătura dedicației din fruntea „Manualului de legi” (copiat pentru Ștefan Conduratu). Un alt element hotărâtor în stabilirea identității lui Zilot se află în cronica despre „Domnia a treia a lui Alexandru vodă Suțul ce i se zicea și
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
onixului, o piatră cu duritate deosebit de mare. Cercetătorii istorici au datat „gemma” ca provenind probabil din secolul IV. B.Mitrea a arătat că simbolurile creștine prezentate pe „gemma” apar chiar înainte de secolul IV . În jurul corăbiei de pe „gemma” apare bine cunoscutul acrostih creștin IXΘYC. I (Iota = I), Iêsoüs = Iisus X (Chi = H), Hristos = Cristos Θ (Theta = Th), Theoü = Theui (Dumnezeu, la forma genetiv) Y (Ypsilon = Y), Yios = Fiu C (majusculă corespunzând majusculei greceșți Σ = Sigma = S), Sotêr = Sotir (Mântuitor). Inițialele IXΘYC înseamnă
Presupusele vestigii paleocreștine de la Turda () [Corola-website/Science/307361_a_308690]
-
o lozincă. Cuvântul românesc a fost importat din limba franceză, cuvântul francez "acrostiche" venind la rândul său din limba greacă, unde "akrostihis" se compune din "akros" - „extremitate“, și "stihos", „vers“. Specia este cultivată încă din antichitatea greco-romană; «în literatura română, "acrostihurile" lui Conachi, intitulate "Nume", ne fac cunoscute mai multe inspiratoare» ; cu țintă satirică / ironică, aflăm acrostihul folosit în celebrul poem-păcăleală, " La noi e putred mărul"..., trimis de B. P. Hasdeu revistei "Convorbiri literare", sub pseudonimul transparent "P. A. Calescu", pe care
Acrostih () [Corola-website/Science/310190_a_311519]
-
său din limba greacă, unde "akrostihis" se compune din "akros" - „extremitate“, și "stihos", „vers“. Specia este cultivată încă din antichitatea greco-romană; «în literatura română, "acrostihurile" lui Conachi, intitulate "Nume", ne fac cunoscute mai multe inspiratoare» ; cu țintă satirică / ironică, aflăm acrostihul folosit în celebrul poem-păcăleală, " La noi e putred mărul"..., trimis de B. P. Hasdeu revistei "Convorbiri literare", sub pseudonimul transparent "P. A. Calescu", pe care redacția l-a publicat, neobservând că prin lectura verticală a primelor litere se echivala locul infamat
Acrostih () [Corola-website/Science/310190_a_311519]
-
stare voi fi, să știu că m-or îngropa Amanet cu viața mea numai la dragostea ta. Rob desăvârșit al tău fiind dat prin giurământ, A mă preface nu-i chip până ce-oi intra-n pământ. </poem> Tot dintr-un acrostih se trag și denumirile notelor muzicale folosite în prezent. Este vorba de "Solmisation"-ul lui Guido d'Arezzo (995-1050, Italia) care a preluat acrostihul unui vechi cântec religios latin consacrat lui Ioan Botezătorul cu titlul "Sancte Iohannes": rezultând denumirile notelor
Acrostih () [Corola-website/Science/310190_a_311519]
-
giurământ, A mă preface nu-i chip până ce-oi intra-n pământ. </poem> Tot dintr-un acrostih se trag și denumirile notelor muzicale folosite în prezent. Este vorba de "Solmisation"-ul lui Guido d'Arezzo (995-1050, Italia) care a preluat acrostihul unui vechi cântec religios latin consacrat lui Ioan Botezătorul cu titlul "Sancte Iohannes": rezultând denumirile notelor muzicale (ut, re, mi, fa, sol, la și si). Deoarece ut era greu de pronunțat, în secolul al XVII-lea a fost înlocuit cu
Acrostih () [Corola-website/Science/310190_a_311519]
-
era greu de pronunțat, în secolul al XVII-lea a fost înlocuit cu do (de Giovanni Doni care a folosit primele două litere ale numelui său), formă în care gama este cunoscută în continuare. Textul ebraic al Vechiului Testament conține acrostihuri, îndeosebi în Cartea Psalmilor (Psalmii IX-X, XXV, XXXIV, XXXVII, CXLV, CXI, CXIX CXXII).<br> Dosoftei Barilă, cunoscut sub numele de Mitropolitul Dosoftei al Moldovei, a scris "ul sibilin".<br> Textele imnelor acatist, compuse în limba greacă, sunt dispuse în acrostihuri
Acrostih () [Corola-website/Science/310190_a_311519]
-
acrostihuri, îndeosebi în Cartea Psalmilor (Psalmii IX-X, XXV, XXXIV, XXXVII, CXLV, CXI, CXIX CXXII).<br> Dosoftei Barilă, cunoscut sub numele de Mitropolitul Dosoftei al Moldovei, a scris "ul sibilin".<br> Textele imnelor acatist, compuse în limba greacă, sunt dispuse în acrostihuri. Un astfel de imn este Acatistul Buneivestiri al cărui text a fost compus de imnograful bizantin Roman Melodul.
Acrostih () [Corola-website/Science/310190_a_311519]
-
a sărbătorii de Șavuot. A fost compus de Rabi Meir din Worms, al cărui fiu a fost omorât în timpul Cruciadei din 1096. Rabi Meir și-a apărat credința într-o dispută cu preoții locali, după ce a scris poemul într-un acrostih în care fiecare vers se termină cu silaba "ta" (תא), conținând ultima și prima literă a alfabetului ebraic și simbolizând astfel infinitatea Torei. Melodia care însoțește de obicei acest poem are un caracter de grandoare și triumf. Comunitățile sefarde nu
Șavuot () [Corola-website/Science/310346_a_311675]
-
după imnul "Doamne, strigat-am" (Ps. 140) se numesc "Stihirile de la Doamne strigat-am" (sl. Стихира на Господи, воззвах» ; gr. "στιχηρα εις το Κυριε, εκεκετραξα"). La Vecernia de Duminica (i.e. sâmbătă seara), stihirile de la "Doamne, strigat-am" iau forma unui acrostih alfabetic în versiunea greacă originară. Prima stihiră nu este parte a acrostihului. Stihirile de la stihoavnă (sl. stikhíry na stikhóvne - стихиры на стиховне ; gr. Άπόστιχα' ) sunt un set de stihiri și versuri cântate spre sfârșitul Vecerniei și Utreniei. Particularitatea acestor stihiri
Stihiră () [Corola-website/Science/318171_a_319500]
-
strigat-am" (sl. Стихира на Господи, воззвах» ; gr. "στιχηρα εις το Κυριε, εκεκετραξα"). La Vecernia de Duminica (i.e. sâmbătă seara), stihirile de la "Doamne, strigat-am" iau forma unui acrostih alfabetic în versiunea greacă originară. Prima stihiră nu este parte a acrostihului. Stihirile de la stihoavnă (sl. stikhíry na stikhóvne - стихиры на стиховне ; gr. Άπόστιχα' ) sunt un set de stihiri și versuri cântate spre sfârșitul Vecerniei și Utreniei. Particularitatea acestor stihiri este că încep cu un imn, iar nu cu versetul din Psalmi
Stihiră () [Corola-website/Science/318171_a_319500]
-
moralitate exemplară, nefâcând loc niciunui compromis (în jur colcăiau autorașii de poezie patriotardă), Adi Cusin se află între cei care scriu dar nu publică. Discreția sa a dat pentru unii impresia falsă a sterilității. Spirit protestatar, a scris totuși un acrostih despre Casa Scânteii, care a trezit un mare scandal în rândul politrucilor, paznicilor de atunci ai ideologiei comuniste: „Cânt pe catargul cel mai înalt al clădirii/ Atât de sus încât nimeni n-aude ce spun./ Socotesc înmormântările, mirii,/ Aspru mai
Adi Cusin () [Corola-website/Science/316619_a_317948]