1,910 matches
-
cimitir. Sărățenii creșteau și îmbătrâneau la umbra frunzei de sfeclă. Vasile, venetic pe acele meleaguri, a cunoscut-o pe Eugenia la cules de vie prin podgoriile Dobrogei. Pe ăl mare l-a făcut sub un butuc; ciorchinii erau verzi și acri, boabele de struguri ca niște lacrimi înșirate pe sfoară. Cel mijlociu a venit pe lume într-o casă nouă cu trei odăi, mirosind a pământ proaspăt și a bălegar de cal. Mezinul s-a născut în verandă lumina, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
gol pe dinăuntru. Privește formele, fotografiile pocnesc de viață. Uite cum se desprind de pe peliculă precum polenul de pe flori și o iau de nebune pe alei. Văd... Pe un perete, proiectorul ejacula imagini diverse. Femei vesele, triste, fericite, îndoliate, blânde, acre, frumoase, urâte, virgine, futute, desfutute, răsfutute, dezbrăcate... Aparatul de pro-iecție prezenta fotogramele una după alta, la interval de 5 secunde; imaginea ca o minge de tenis: retină percepție însușire asociere arhivare. Printr-un tub de lumină, Petru era conectat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
curva satului, un ou ție, unul ei! Mânca-o-ar amarul de spurcăciune!" Două linguri, două cuțite, două furculițe, în mijloc mămăliga; cu o sfoară mama tăia drum spre casă. Tata sorbea în liniște fiertura de legume, dreasă cu lapte acru, înghițea oul fără să-l mestece, brânză râncedă, mămăliga încălzită sub pernă, făcea cruce. Celălalt castron rămânea neatins. "Dumnezeii mă-ti, muiere, îmi otrăvești inima! Mă omori cu zile! Mă bagi în mormânt! Munte, munte brad umbros/mai aplecă-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mă rog, prezentabilă, atracțioasă. Vorbesc, prin urmare, despre o apariție inedită, nu despre o doamnă Întîl nită deja, a cărei Înfățișare mi-ar fi putut-o descrie alții. O femeie nearătoasă poate fi sumbră, resemnată, crispată, insi pidă, chinuită, irascibilă, acră, ciufută, acrită sau, dimpo trivă, volubilă, agresivă, băgăcioasă, excesiv tutelară, zgomotos vo luntară și de o nonșalanță abuzivă. De vreme ce stilului ei Îi lipsește grația, nu are parte nici de binecuvîntarea fri voli tății. De cum Își face apariția, ea merge direct
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cu găluște, zama cu groscior pe poame ca vișinele ori cireșele, iar la sărbători, fiert Îndelung, cîte un bograci, un laboș de gomboți cu prune bine tăvăliți prin pesmet și o tavă de haioșe. Greu a fost numai cu varza acră. PÎnă n-a bătut bucovineanul Întregul Chicago de la o margine la alta ca să dea de niște sîrbi la care a găsit marfa, nu s-a lăsat. Atunci a putut apărea și curechiul umplut, altfel vorbind, sarmalele. Pomeanului și nevestii-si
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Auziră cum se sparge ceva chiar deasupra capului lor, mama plângea înăbușit, tata nu se mișca din loc, de sus strigătele se îndepărtară, apoi se apropiară din nou, iarăși și iarăși se spărgea ceva lemne, sticlă... cine știe. Un fum acru și gros își făcea loc prin tavan. Apoi se făcu liniște. Nu știu cât a stat așa. Nu-i mai era somn. Încremenise de frică. Se priveau unii pe alții și nu îndrăzneau să vorbească. În pivniță era de mâncare, aveau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
era trist, trist de-mi venea să plâng de mila lui. Cât despre vecinu' Cleopa măcar ăluia toată vremea-i tuna și fulgera (mai ales de când se însurase), nu mă miram de el. Ba gurile rele scorniseră că nevastă-sa, acră și nesuferită, striga la el câtu-i ziulica de mare acu' mai și înnebunise: se făcuse pâinea Lui Dumnezeu de când Îl văzuse pe profetul ăla mare murind (așa-i ziceau vecinii Regelui Meu). Dar unchi-mio?! Ce-o fi pățit? Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Fosta cârciumă a lui Tănase avea acum o firmă nouă deasupra ușii de la intrare și fațada văruită proaspăt în galben căcăniu. În semiobscuritatea dinăuntru se vedeau câțiva clienți pe la mese, cu halbele de bere în față, și plutea un miros acru, îmbâcsit, de crâșmă ordinară. Nici pe vremea lui Tănase nu era un local select, dar măcar era mai primitor. Ticu o apucă spre dreapta și îl duse pe fratele său aproximativ la aceeași masă, unde stătuseră ultima dată când le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
care se băgase singur în gura lupului și fusese din nou expediat din țară ca un pachet de către autorități... Hm, făcu Stelian, cumnatul ăsta al tău e un om foarte curajos, din câte se vede!... Ticu făcu, însă, o mutră acră și dădu din mână. Îi place s-o facă pe eroul, dar la ce bun?... Crede că tot ce zboară se mănâncă. Eu am vrut să-l fac să se răzgândească, dar degeaba... Că nu mai putea Gheorghiu-Jeg de Pătrășcanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ceară socoteală. Chiar la biroul alăturat, în dreapta bătrânei și amabilei secretare, scârțâia de zor din peniță o secretară care le vorbea repezit studenților și care-și ridică de mai multe ori nasul dintre hârtii și-l măsură cu o figură acră, în timp ce stătea de vorbă cu colega ei mai în vârstă. În hol, pe când voia să iasă, el dădu nas în nas cu profesorul Barbilian în persoană, care venea val-vârtej, discutând aprins cu un domn care părea să-i fie coleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cale destinele omenirii. Cojoace albe, sumane negre, cușme înalte și broboade multicolore înaintează fără grabă pe făgașul alb săpat în omăt de pașii lor în dimineața aceleiași zile pașnice. Sărut mâna pentru masă, Ștefana ! Totul a fost delicios, dar ciorba acră de gâscă cu tocmagi, cum numai tu știi să faci, le-a întrecut pe toate, exclamă Ciprian ridicându-se de la masă. După un moment de ezitare, Ștefana propune pe un ton rugător : Ce-ar fi, Dragoș, dacă ne-ai cânta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
după ce m-am depărtat de carnea mea îndestulată, în sfârșit, când peste noi se lasă noaptea și când am impresia că percep câte ceva din mine, ce parcă plutește între viață și moarte, singurătatea nu mi se umple decât cu mirosul acru de plăcere al subsuorilor femeii care zace prăbușită alături"... Când eram mică, mă întrebau toți, așa cum sunt întrebați copiii, ce doresc să devin atunci când voi fi mare. Eu aveam o admirație atât de profundă pentru Dumnezeu, care iubește necondiționat toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pildă, cugetătorul cu o parte din palmă așezată savant pe frunte a zâmbit ceva în genul "auzi, puștiule, e ceva creier în căpățâna asta a mea, nu ți-ai dat seama?" Celălalt, mai terestru, a rezumat dezamăgirea într-un zâmbet acru... Vrem doar atât: cine a făcut manifestele, cine te-a pus să le arunci pe stradă!... Oho! Stilații își pierduseră răbdarea... Clar: o băgasem pe mânecă. Ies în scenă, în rolul personajului sincer: "Care manifeste? Care..." Băi, țâcă, uite despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
treaba. Parcă s-ar afla la serviciu. Dacă te uiți atent, ai impresia că poartă o mască de serviciu, de slujbă. Cred că așa arată viața multora dintre noi. Trăim de parcă am fi mereu la serviciu, sub ochii unui șef acru, dar corect. Nu ne permitem să-l persiflăm, strâmbându-ne la el, pentru că e corect, ne plătește leafa, dar nici nu avem chef să zâmbim, ca să creadă că, trudind, plesnim de fericire întru idealul fișei postului. Mai curând preferăm să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Și se face că întâlnesc un tip super fain care are din prima grijă de mine, și de care am și eu, din prima, grijă de el. · · · · Să punem sare și piper amintind de mătușa mea. Ea este o ființă acră, rea, mereu cu gura pe mine și reproșuri. Însă eu o las să vorbească, fiindu-mi dragă așa. · · · · Fă ceva! · Am un vis și nu știu dacă e frumos sau un coșmar. Cred că e o poveste despre pasiune. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
a mării. Mâncarea a fost destul de bună și parcă nu era atâta înghesuială. —Și la Mamaia este plăcut, plaja largă, nisipul foarte, foarte mărunt și marea treptat se adâncește. Intrând în apă, te simți ca pe o vastă câmpie pe acre te poți îndepărta până să te scufunzi în apă. Malul nu este abrupt ca în alte stațiuni și parcă nici valurile nu sunt atât de furioase. Este o întindere de apă liniștită, explica Cecilia. Dar stațiunile mai noi nu vă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de somn. S-a ridicat și i-a pecetluit căscatul cu cea mai dulce sărutare determinând-o să deschidă mari ochii ei albaștri, atât de limpezi, odihniți și frumoși. —Mireasa mea pură! —Băiatul meu romantic. —Soția mea dulce. —Soțul meu acru. —Ce-ai zis? o dă jos de pe pieptul lui și-o imobilizează ținându-i brațele strâns. —Soțul meu acrișor. Mai spune o dată, o strânge mai tare. —Soțul meu tandru. Atunci el de drag, îi mângâie toate formele corpului voluptuos pe sub
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
la un film, în loc să învețe în sesiune, pentru că nu trăim decât o dată, sau părintele care se poartă tiranic cu cel mic, pentru a-l "căli" pentru viață. Potrivit profesorului universitar Pânișoară, "există două modalități de raționalizare mai des întâlnite: strugurii acri și lămâile dulci. Astfel, în cazul unui copil care nu reușește să primească note bune la o materie, el se poate consola că nu-i plăcea să învețe "la X sau la Y", aceasta ilustrând clar proverbul cu "strugurii acri
Părinți de succes: Mecanismele de apărare (II) – părintele în acțiune by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/78575_a_79900]
-
acri și lămâile dulci. Astfel, în cazul unui copil care nu reușește să primească note bune la o materie, el se poate consola că nu-i plăcea să învețe "la X sau la Y", aceasta ilustrând clar proverbul cu "strugurii acri". În schimb, când cel mic "se va auto-convinge că o situație neplăcută este în fapt ... plăcută" (cazul copilului care, obligat de colegii mai mari să le cumpere înghețată sau suc, poate ajunge la concluzia că este o onoare faptul că
Părinți de succes: Mecanismele de apărare (II) – părintele în acțiune by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/78575_a_79900]
-
partea ale cărei obiecțiuni au fost infirmate prin analiza efectuată de laboratorul neutru. 2.15. Produsele infestate cu dăunători specifici depozitelor: gărgărițe, tribolium, gîndacul surinamian, gîndacul roșcat al grînelor etc., nu se admit la recepție. 2.16. Produsele cu gust acru, cu miros de mucegăi, de insecticide sau cu alte mirosuri străine, deficiențe care nu pot fi înlăturate pentru că produsele să corespundă condițiilor de calitate pentru livrare, nu se admit la recepție. Pentru acestea se vor întocmi procese-verbale de către beneficiar și
HOTĂRÎRE nr. 175 din 9 octombrie 1984 privind aprobarea normelor tehnice referitoare la recepţia la fondul de stat a cerealelor, leguminoaselor boabe şi seminţelor oleaginoase şi condiţiile de calitate a acestora. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106658_a_107987]
-
e o simplă și măruntă calamitate socială. Surpriza pe care ți-o oferă Aforismele lui Schopenhauer este că, dacă le deschizi avînd în minte nuanțele de mai sus, te vei întreba deseori dacă nu cumva ai greșit autorul. Căci cinicul, acrul și malițiosul Schopenhauer este de astă dată neașteptat de sfătos, într-atît de dornic este să-și povestească concluziile privitoare la farmecul vieții. Și chiar dacă în final tenta cugetărilor sale e pesimistă, tonul cu care le scrie e deconcertant. E ca și cum
Leacuri împotriva urîtului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7034_a_8359]
-
cu perfecțiune limbile: germană, francă, italiană, apoi binișor angla, neogreacă și rusă, den altele espert, caută post de secretar privat, maistru de limbe etc. Mundus vult decipi, ergo decipiatur. Dacă rătăceam a mărturisi că sunt român, rămîneam pe lîngă varză acră și cvas" (Scr. XXX, Sîntu Petropule, ianuarie 1843). Este rapid angajat, cu condiția de a-și da jos mustața de fals ungur. "îmi căuta dară a mă despărți de mustață și mă consol cu 1800 ruble pe an, apoi cu
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
Germania nazistă, pe care o chema Valeska Gert. Era o dansatoare-mim, dar nu numai atât. Lucram fără salariu, numai pe bacșișuri. Ea avea licență doar pentru vânzarea berii, dar obișnuia să depășească limitele licenței. Ca mâncare oferea cârnați și varză acră. Exista și un cântăreț care era fie bărbat, fie o femeie travestită. Niciodată n-am știut; dar dansa incomparabila Valeska. Uneori, îmi suplimentam bacșișurile de chelner oferind recitaluri din versurile mele. Versurile erau destul de îndrăznețe pentru acele vremuri și am
Tennessee Williams Memorii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/7900_a_9225]
-
personală, care devine un laitmotiv, un factor obsedant al confesiunii sale. Fețele acestei suferințe se însumează compunînd fața desfigurată a scriitorului supus unor tribulații zilnice: "Astăzi n-am putut face rost de bani de nicăieri, drept care m-am întors acasă acru și mohorît". Ori: "În general, banii îmi ajung pentru mîncare și mărunțișuri, dar nu și pentru îmbrăcăminte". Ori: Pînă acum tot n-am găsit de lucru. Eu și soția mea abia avem ce mînca. Din pricina asta nici de scris nu
O victimă a stalinismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7428_a_8753]
-
Constantin Țoiu Ce mănâncă ei la nuntă?... Păi: curechi cu clisă și cu ceapă măruntă, mămăligă cu moare, fălci de porc afumate, curechi fiert, lapte acru, păsat, cricală.../ (tocană adică). Mare ospăț, cu multă voie bună și tragere de inimă: Așa sta întinse toate bucate Pe țelina verde și ierboasă înaintea șetrei desfătate; Toți oaspeții ședeau ca la masă Numai Dârloi, ce era nun mare, Stând
Ce mai spun cărturarii mintoși ai țiganilor pletoși? - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7827_a_9152]