867 matches
-
substantive sau prin sintagme nominale. Există trei tipuri de actanți, natura acestora fiind condiționată de numărul lor cerut de verb. Deoarece verbele care nu sînt avalente pot avea un actant (verbe monovalente), doi actanți (verbe bi- sau di-valente) sau trei actanți (verbe trivalente), vom vorbi de actantul prim, secund sau terț. Din punct de vedere semantic, actantul prim este agentul care face acțiunea, subiectul; actantul secund este cel care suportă acțiunea, complementul direct. În cazul diatezei pasive, actantul secund este cel
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
trei tipuri de actanți, natura acestora fiind condiționată de numărul lor cerut de verb. Deoarece verbele care nu sînt avalente pot avea un actant (verbe monovalente), doi actanți (verbe bi- sau di-valente) sau trei actanți (verbe trivalente), vom vorbi de actantul prim, secund sau terț. Din punct de vedere semantic, actantul prim este agentul care face acțiunea, subiectul; actantul secund este cel care suportă acțiunea, complementul direct. În cazul diatezei pasive, actantul secund este cel care face acțiunea - complementul de agent
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lor cerut de verb. Deoarece verbele care nu sînt avalente pot avea un actant (verbe monovalente), doi actanți (verbe bi- sau di-valente) sau trei actanți (verbe trivalente), vom vorbi de actantul prim, secund sau terț. Din punct de vedere semantic, actantul prim este agentul care face acțiunea, subiectul; actantul secund este cel care suportă acțiunea, complementul direct. În cazul diatezei pasive, actantul secund este cel care face acțiunea - complementul de agent, pe care L. Tesnière îl numește și contra- subiect.) Actantul
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sînt avalente pot avea un actant (verbe monovalente), doi actanți (verbe bi- sau di-valente) sau trei actanți (verbe trivalente), vom vorbi de actantul prim, secund sau terț. Din punct de vedere semantic, actantul prim este agentul care face acțiunea, subiectul; actantul secund este cel care suportă acțiunea, complementul direct. În cazul diatezei pasive, actantul secund este cel care face acțiunea - complementul de agent, pe care L. Tesnière îl numește și contra- subiect.) Actantul terț este cel "în beneficiul sau în detrimentul căruia
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
di-valente) sau trei actanți (verbe trivalente), vom vorbi de actantul prim, secund sau terț. Din punct de vedere semantic, actantul prim este agentul care face acțiunea, subiectul; actantul secund este cel care suportă acțiunea, complementul direct. În cazul diatezei pasive, actantul secund este cel care face acțiunea - complementul de agent, pe care L. Tesnière îl numește și contra- subiect.) Actantul terț este cel "în beneficiul sau în detrimentul căruia se face acțiunea", adică complementul indirect desemnat de L. Tesnière și prin sintagma
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
actantul prim este agentul care face acțiunea, subiectul; actantul secund este cel care suportă acțiunea, complementul direct. În cazul diatezei pasive, actantul secund este cel care face acțiunea - complementul de agent, pe care L. Tesnière îl numește și contra- subiect.) Actantul terț este cel "în beneficiul sau în detrimentul căruia se face acțiunea", adică complementul indirect desemnat de L. Tesnière și prin sintagma "complement de atribuire". În "Maria îi dă cartea Elenei", "Maria" este agentul (actantul prim), "cartea" este complementul direct (actantul
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Tesnière îl numește și contra- subiect.) Actantul terț este cel "în beneficiul sau în detrimentul căruia se face acțiunea", adică complementul indirect desemnat de L. Tesnière și prin sintagma "complement de atribuire". În "Maria îi dă cartea Elenei", "Maria" este agentul (actantul prim), "cartea" este complementul direct (actantul secund), în timp ce "îi" și "Elenei" o desemnează pe beneficiară (actantul terț). În semiotica narativă, termenul actant apare în analiza structurală a povestirii, desemnîndu-i pe protagoniștii procesului narativ. Astfel, Vladimir Propp distinge șapte actanți specifici
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Actantul terț este cel "în beneficiul sau în detrimentul căruia se face acțiunea", adică complementul indirect desemnat de L. Tesnière și prin sintagma "complement de atribuire". În "Maria îi dă cartea Elenei", "Maria" este agentul (actantul prim), "cartea" este complementul direct (actantul secund), în timp ce "îi" și "Elenei" o desemnează pe beneficiară (actantul terț). În semiotica narativă, termenul actant apare în analiza structurală a povestirii, desemnîndu-i pe protagoniștii procesului narativ. Astfel, Vladimir Propp distinge șapte actanți specifici basmului rusesc: eroul, obiectul căutării, răufăcătorul
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
face acțiunea", adică complementul indirect desemnat de L. Tesnière și prin sintagma "complement de atribuire". În "Maria îi dă cartea Elenei", "Maria" este agentul (actantul prim), "cartea" este complementul direct (actantul secund), în timp ce "îi" și "Elenei" o desemnează pe beneficiară (actantul terț). În semiotica narativă, termenul actant apare în analiza structurală a povestirii, desemnîndu-i pe protagoniștii procesului narativ. Astfel, Vladimir Propp distinge șapte actanți specifici basmului rusesc: eroul, obiectul căutării, răufăcătorul, mandatarul, adjuvantul, donatorul, pretinsul erou, dar Etienne Souriau prezintă o
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de L. Tesnière și prin sintagma "complement de atribuire". În "Maria îi dă cartea Elenei", "Maria" este agentul (actantul prim), "cartea" este complementul direct (actantul secund), în timp ce "îi" și "Elenei" o desemnează pe beneficiară (actantul terț). În semiotica narativă, termenul actant apare în analiza structurală a povestirii, desemnîndu-i pe protagoniștii procesului narativ. Astfel, Vladimir Propp distinge șapte actanți specifici basmului rusesc: eroul, obiectul căutării, răufăcătorul, mandatarul, adjuvantul, donatorul, pretinsul erou, dar Etienne Souriau prezintă o schemă cu șase tipuri de actanți
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
agentul (actantul prim), "cartea" este complementul direct (actantul secund), în timp ce "îi" și "Elenei" o desemnează pe beneficiară (actantul terț). În semiotica narativă, termenul actant apare în analiza structurală a povestirii, desemnîndu-i pe protagoniștii procesului narativ. Astfel, Vladimir Propp distinge șapte actanți specifici basmului rusesc: eroul, obiectul căutării, răufăcătorul, mandatarul, adjuvantul, donatorul, pretinsul erou, dar Etienne Souriau prezintă o schemă cu șase tipuri de actanți: forța orientată, valoarea, obținătorul, opozantul, arbitrul și adjuvantul. Pornind de la principiul conform căruia coerența textuală poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
actant apare în analiza structurală a povestirii, desemnîndu-i pe protagoniștii procesului narativ. Astfel, Vladimir Propp distinge șapte actanți specifici basmului rusesc: eroul, obiectul căutării, răufăcătorul, mandatarul, adjuvantul, donatorul, pretinsul erou, dar Etienne Souriau prezintă o schemă cu șase tipuri de actanți: forța orientată, valoarea, obținătorul, opozantul, arbitrul și adjuvantul. Pornind de la principiul conform căruia coerența textuală poate fi definită la nivel macrostructural, gramaticienii textului ajung la concluzia că se poate stabili o echivalență între structurile profunde ale textului și cele ale
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
textului ajung la concluzia că se poate stabili o echivalență între structurile profunde ale textului și cele ale frazei, totalitatea textuală putînd corespunde unei singure fraze mari. A. Julien Greimas, în Sémantique structurale (1966), alcătuiește o gramatică a povestirii, definind actantul drept un element care, în fraza de bază ce rezumă povestirea, îndeplinește o anumită funcție sintactică. El identifică un model actanțial format din șase elemente (subiect, obiect, destinator, destinatar, opozant sau adjuvant), care susține edificiul oricărei povestiri. Axa centrală care
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
adjuvant și opozant. Dacă la A. J. Greimas subiectul nu era fabricat în mod conștient de destinatar în funcție de destinator, iar subiectul nu se definea decît la sfîrșitul parcursului în funcție de căutarea obiectului, la Anne Ubersfeld, natura subiectului este deosebit de importantă, iar actantul nu este o substanță sau o ființă, ci elementul unei relații. De la o secvență la alta a textului povestirii, modelul actanțial se poate schimba, cuprinzînd noi personaje; de asemenea, de la o secvență la alta, un personaj poate trece din rolul
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
este o substanță sau o ființă, ci elementul unei relații. De la o secvență la alta a textului povestirii, modelul actanțial se poate schimba, cuprinzînd noi personaje; de asemenea, de la o secvență la alta, un personaj poate trece din rolul unui actant în altul. Trebuie observat însă că noțiunile de "actant" și de "personaj" nu sînt interschimbabile, actantul putînd fi și o abstracție, un grup de mai multe personaje sau un personaj colectiv. În a n a l i z a d
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
relații. De la o secvență la alta a textului povestirii, modelul actanțial se poate schimba, cuprinzînd noi personaje; de asemenea, de la o secvență la alta, un personaj poate trece din rolul unui actant în altul. Trebuie observat însă că noțiunile de "actant" și de "personaj" nu sînt interschimbabile, actantul putînd fi și o abstracție, un grup de mai multe personaje sau un personaj colectiv. În a n a l i z a d i s c u r s u l u
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
textului povestirii, modelul actanțial se poate schimba, cuprinzînd noi personaje; de asemenea, de la o secvență la alta, un personaj poate trece din rolul unui actant în altul. Trebuie observat însă că noțiunile de "actant" și de "personaj" nu sînt interschimbabile, actantul putînd fi și o abstracție, un grup de mai multe personaje sau un personaj colectiv. În a n a l i z a d i s c u r s u l u i, atunci cînd se are în vedere
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
grup de mai multe personaje sau un personaj colectiv. În a n a l i z a d i s c u r s u l u i, atunci cînd se are în vedere aspectul narativ al unui text, noțiunea "actant" prezintă aceleași accepții ca în semiotica narativă. În egală măsură, termenul actant poate desemna însă și instanțele implicate în actul comunicării, prezentă fiind și forma de interactant, care trimite la locutor, respectiv interlocutor. Spre deosebire de sintagma actorii comunicării, care se referă
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a l i z a d i s c u r s u l u i, atunci cînd se are în vedere aspectul narativ al unui text, noțiunea "actant" prezintă aceleași accepții ca în semiotica narativă. În egală măsură, termenul actant poate desemna însă și instanțele implicate în actul comunicării, prezentă fiind și forma de interactant, care trimite la locutor, respectiv interlocutor. Spre deosebire de sintagma actorii comunicării, care se referă strict la instanțele activ implicate în procesul de comunicare, actantul poate desemna
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
măsură, termenul actant poate desemna însă și instanțele implicate în actul comunicării, prezentă fiind și forma de interactant, care trimite la locutor, respectiv interlocutor. Spre deosebire de sintagma actorii comunicării, care se referă strict la instanțele activ implicate în procesul de comunicare, actantul poate desemna atît instanțele active, cît și pe cele pasive. V. subiect, obiect, acțiune. TESNIERE 1959; GREIMAS 1966; PROPP 1928; DUCROT - SCHAEFFER 1995; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; PAVIS 2002; BUSSMAN 2008. NM ACTOR. Într-un sens larg, termenul actor se aplică
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
se răsfrînge viziunea lui cu privire la personajul respectiv. De la apariția cinematografului, termenul actor îl desemnează, în egală măsură, pe artistul care joacă rolul unui personaj dintr-un scenariu de film. În semiotica narativă, A. Julien Greimas face distincție între actori și actanți. În timp ce actanții compun sintaxa narativă, același actant regăsindu-se în diferite povestiri, actorul prezintă un nume specific, în principiu diferit în fiecare povestire, manifestîndu-se prin discursuri proprii. Actorul se definește prin realizarea unui proces propriu și printr-un anumit număr
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
viziunea lui cu privire la personajul respectiv. De la apariția cinematografului, termenul actor îl desemnează, în egală măsură, pe artistul care joacă rolul unui personaj dintr-un scenariu de film. În semiotica narativă, A. Julien Greimas face distincție între actori și actanți. În timp ce actanții compun sintaxa narativă, același actant regăsindu-se în diferite povestiri, actorul prezintă un nume specific, în principiu diferit în fiecare povestire, manifestîndu-se prin discursuri proprii. Actorul se definește prin realizarea unui proces propriu și printr-un anumit număr de trăsături
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
De la apariția cinematografului, termenul actor îl desemnează, în egală măsură, pe artistul care joacă rolul unui personaj dintr-un scenariu de film. În semiotica narativă, A. Julien Greimas face distincție între actori și actanți. În timp ce actanții compun sintaxa narativă, același actant regăsindu-se în diferite povestiri, actorul prezintă un nume specific, în principiu diferit în fiecare povestire, manifestîndu-se prin discursuri proprii. Actorul se definește prin realizarea unui proces propriu și printr-un anumit număr de trăsături distinctive; în momentul în care
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
proprii. Actorul se definește prin realizarea unui proces propriu și printr-un anumit număr de trăsături distinctive; în momentul în care două personaje dețin aceleași caracteristici și fac aceeași acțiune, ele devin același actor. Pe de altă parte, dacă un actant se manifestă într-un discurs prin mai mulți actori, reciproca poate fi și ea valabilă, un singur actor putînd fi sincretismul mai multor actanți. Cu alte cuvinte, același actor poate trece dintr-o rubrică actanțială în alta În a n
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
aceleași caracteristici și fac aceeași acțiune, ele devin același actor. Pe de altă parte, dacă un actant se manifestă într-un discurs prin mai mulți actori, reciproca poate fi și ea valabilă, un singur actor putînd fi sincretismul mai multor actanți. Cu alte cuvinte, același actor poate trece dintr-o rubrică actanțială în alta În a n a l i z a d i s c u r s u l u i, sintagma "actorii comunicării" trimite la locutorii și interlocutorii
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]