7,862 matches
-
invitației făcute. Dar reacția mea după o clipă de entuziasm scăzu la o cotă neprevăzută. Părea că mi-am schimbat, pe nepregătite, planul pe care i-l prezentasem pînă atunci. Invitația făcută mă încărca cu o răspundere uriașă și în adîncul sufletului meu, se ivise o stare de incertitudine pe care nu o puteam învinge, devenită mai puternică decît însăși acceptarea planului meu. Simțeam că propunerea mea trezise o stare care înflorise și dezvoltase, depășind deodată temerara mea îndrăzneală. Eram într-
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
ci despre dumneata, scumpă amică, rosti modulîndu-și mișcarea buzelor. - De mine?!, am exclamat cu o imensă mirare. - Da, de dumneata, de reputația dumitale. M-am rezemat de spătarul scaunului slobozind un hohot de rîs. Am făcut o pauză, dibuind în adîncul meu, forța cu care doream să fixez cu claritate și fără dubiu, cele ce se iscaseră în mintea mea. Cuvintele mele izbucniră din gîtlej, într-un elan de o sinceritate neîndoielnică. - Dar, Maestre, am rostit cu îndrăzneală, în momentul acesta
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
Creația nu este o joacă. Dumneata trebuie să-ți urmezi drumul greu într-o împlinire viitoare. Rostirea lui mă tulbură. Simțeam că mă încărcase cu o obligație, a cărei înfăptuire se prefigura într-o activitate continuă la care visasem în adîncul ființei mele, de cînd începusem să cunosc taina și atracția lecturilor de la care mă adăpam. Am ajuns la timp la gară. Lovinescu săltă cu un avînt tineresc pe scară și apăru în cadrul largului geam al vagonului. Părul lui argintiu strălucea
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
bun, încărcat de o înțelegere tandră și îngăduitoare. Am scos din poșetă batista și am fluturat-o spre el, ca pe un imens fluture de lumină, care se pierdu în depărtare. Acum la vîrsta de aproape 93 de ani, din adîncul memoriei mele, care spre mirarea mea a înviat cu o forță de evocare trezită pe neașteptate, a răsărit amintirea acelei călătorii pe care am reconstituit-o verbal și cu ușurință, exact așa cum ea s-a desfășurat înainte cu peste 65
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
acum ce facem? Încotro ne duce domnul colonel? O fi primejdie și dinspre munți? Dacă e așa înseamnă că ne-au înconjurat și trebuie să ne rugăm rușilor să ne-ajute..." Se gîndea, își făcea toate aceste socoteli, dar în adîncul lui nu se tulburase. Parcă nenorocirea la care asistase fusese numai o nălucire, o aberație a vederii. Ca să se liniștească și mai bine își făcu semnul crucii. După cădearea Turtucaiei nemții pătrunseră în țară de la sud. Forțînd din nou trecătorile
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
albă, prinsă cu broșa care scânteia. Era înecată de emoția pricinuită de culmile platoniciene ale versurilor. V. Voiculescu citea versurile fără emfază, cu vocea lui rece care se modula ca un fir de ață răsucit în arabesc. Vladimir Streinu masca adâncul răscolit al ființei sale citind sonetele declamativ, detașându-se de propria sa simțire, ca și cum s-ar fi supravegheat din afară pe sine însuși. Dr. V. Voiculescu era ca un mare stejar, la umbra căruia ne lăsam cuprinși și care poate
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
al celor pentru care avertismentele de pe pachetele de țigări au devenit numele unui destin. Marius dorea să-i încurajeze pe români să-și facă controale medicale periodic, astfel încât bolile să nu mai fie descoperite așa de târziu, cum simțea în adâncul sufletului că i s-a întâmplat lui. I-a spus Amaliei că, dacă un singur om se va lăsa de fumat, după ce-i va vedea povestea, el va fi mulțumit că s-a lăsat filmat. Așa că a primit-o acasă
Testamentul unui fumător by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82630_a_83955]
-
și de o mie de ori s-a făcut dimineață, iarbă fragedă a crescut între cei patru pereți iarbă fragedă ca sărutul mielului făgăduit morții. între cei patru pereți se aud talazurile mării clinchet de monezi din comori uitate în adâncuri. să adorm. să mă trezesc. mult mai departe mult mai târziu. între cei patru pereți fericirea e o herghelie de căluți de mare. mare curaj ai avut. II ai ajuns dar încă nu ai venit. până atunci de mii de
sapte cântece pentru altădată by Leon Volovici () [Corola-journal/Imaginative/10288_a_11613]
-
-i mai puternică decât tehnica noastră. Și când te gândești că are peste două sute de ani. Da' și noi avem stavolele astea. Știi cât are biluța aia?", s-a întors spre mine, lăsându-mi să-i citesc clar în ochi adâncul regret că nu mă aflam chiar în clipa aceea pe zidul turnului unde bila tocmai lovea încă o dată. "Cinci tone", a oftat nedumerit că mai eram în fața lui și nu o simplă pată pe zidăria aceea care se îndârjea să
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
mai există. Dispun de multe exemple, Spania având mare pe toate părțile. Dar, din respect pentru romanța lui Minulescu, mă opresc la cele trei. Romanțele lui, aduse de la Paris, sunt pline cu corăbii. Unele pornesc, alte sosesc, altele zac în adâncuri. Sunt galerele pe care poetul, transformat în scafandru, coboară și le citește numele de pe pupa: Xeres, Estremadura, Alicante. Premoniții lirice. Precum și cea din Vasul fantomă, pe care a navigat Columb: în port a ancorat un vas fantomă.../ îl recunosc -/ Dar
Amintirile unui ambasador by Darie Novaceanu () [Corola-journal/Imaginative/10295_a_11620]
-
îndelungă vreme sărăcindu-și deplin duhul într-atît fără de un gînd încît cîinele săltînd prin lan către el se smerea deodată oprindu-se fără a-i mai linge ca-ndeobște mîna, se întindea molcomit cu capul înspre miazăzi în tăcerea acestui adînc Aici ne suntem de imprevizibili ne suntem. înclinați a îmbrăca în alb un negru în doliu, aici unde doar nebunii mai au candoare, o ezitare - și ce mai ezitare sfioasă de tălmăcire divină marea unduind sub licuriri mîna însemnată de
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
cîntul păsărilor? Un cîine a lătrat la nașterea ta pînă-n zori adieri amare de fum. septembrie. semn rău, s-a mai spus, apoi a început delumirea, desprinzîndu-mă un punct în aerul vibrînd de arșiță, a rămas mîhnirea - un ecou din adînc al umbrelor noastre, întrezărite pesemne încă de pe atunci, el deslușindu-mi urma din zeci de altele, însoțindu-mă în secundele desfrunzite de puls, un timp la fel de unic/ șerpuind prin vremuri tulburi. întreaga istorie o lentă și treptată dezumbrire de inimă
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
unui camion peste pod, lătratul scorojit al cîinelui în lanț, te aud suspinînd, întorcîndu-te cu fața la perete, deși doar la o odihnă de pasăre, departe de tine Drumul se termina pe faleză în fața crucii, marea ondula licurînd răsfrîngerile de soare ale adîncului, pescăruși moleșiți de amiază săltau odată cu valurile. nimeni. nimeni în jur, departe văzduhul trepida peste pămînturile acestea arse. tern răbdătoare. așezat pe marginea stîncii, cu spatele rezemat de cruce și picioarele atîrnînd în gol mă uit, și mă uit în
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
și într-o adevărată gheena. Fiindcă tatăl meu atotputernic și nemuritor e vârât în țărână. Iar aproapele cel mai apropiat, semenul cel mai asemenea mie, vulnerabil, puternic și nemuritor, zace și el în pământ, într-o gaură oarecare, săpată în adâncul humei și acoperită tot cu humă. Și-n care zac de fapt și eu." Dar aceste rânduri (în care memoria pare doar anticamera deznodământului, autoarea socotindu-se de mult îngropată odată cu cei dragi) sunt numai în parte adevărate. Fiindcă Dina
Dina Georgescu, finalul by B. Elvin () [Corola-journal/Imaginative/10922_a_12247]
-
șteargă, Cum să întoarcă-n risipă, Cum să uite, Toate câte s-au adunat din vecie; Și acest lucru E cu mult mai greu Suntem doi Munții crapă în cascade, Gândul urcă, apa cade; Nu mai plânge, cerul vine Din adâncuri către tine; Nu mai plânge, apa zboară Către stele când coboară; Clipa are brațe moi, Nu mai plânge, suntem doi Mărturisire la o sută de ani Te-am înșelat, fără să știi, cu marea, Cu ochii ei lichizi, mângâietori, în
Poezii by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/10960_a_12285]
-
Te-am înșelat cu vara nesfârșită, Scăldată în vibrările subțiri, Când fiicele luminii se mărită Cu mirii nesfârșitei dăruiri; Din marginea de dincolo de bine, în marginea de dincolo de rău, Un veac întreg te-am înșelat cu tine, Cea cuibărită în adâncul tău Din lucruri Nu pot gândi fără cuvinte, Fără pământ, fără pădure, Oricât mă chinui înainte Nu pot s-ajung în spații pure; Din lucruri curge semnu-n toate, Până în muguri și-n lumină, în tot ce-așteaptă și se poate
Poezii by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/10960_a_12285]
-
de direcție, auzi: ,Ești pe strada indicată. După șaizeci de metri, stop!" Nepotul îi zâmbea satisfăcut, dar el frână cuprins de o ușoară amețeală. Era, de fapt, o neliniște surdă, un soi de avertisment tulbure, un gând vechi ascuns în adâncurile memoriei sale. Suind aleea ce ducea spre casă, își aduse aminte: în ziua în care împlinise cincizeci de ani, directorul unei întreprinderi și-a chemat secretara la sfârșitul orelor de lucru, i-a întins o foaie de hârtie și-a
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
la fusta mamii în Senatul răspunsurilor amare și al paștelui cailor de aceeași teapă, masă pusă cum dă Domnul pe ascuns în noapte. XI. Nepotolita foame Din toate puterile, făr' de cugetare, îndrăgostit lulea și cu ștreangul de gât până-n adâncul glasului om bun, de paie; asta-i altă socoteală asta-i o mare dilemă în afara lumii, scos din țâțâni, peste mână, nepotolita foame de dragoste-adâncă la bătrânețe. XIII. Dis-de-dimineață Murind pe loc în zorile albe, mireasă-a somnului meu putred
Poezie by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/11718_a_13043]
-
al marii iubiri strâmb, amarul răspuns al șoarecelui de bibliotecă de jur-împrejur în tăcere darul naturii ca zmeul în noaptea adâncă daraua mai mare-i decât ocaua și-i mare pedeapsă ranchiuna ta mare. XXXI. Pe vârful muntelui tău în adâncul inimii punctul slab al iubirii m-am bucurat toată viața potrivindu-mă de minune cu grădinile suspendate; dar asta nu-i de nasul tău dimpotrivă, și cu siguranță am pierdut urma cumplitei spaime de-a muri mâine pe vârful muntelui
Poezie by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/11718_a_13043]
-
abis", poemul narează aventura autorului într-o sală de muzeu, unde se descoperă pe sine însuși într-un tablou numit Oglindire, iar apoi, succesiv și micșorat, în încă două săli cu tablouri identice, ce se deslușesc tot mai mici în adîncul celui dintîi: Am vrut atunci, de groază, să fug instantaneu din sala cu vechi pînze în lungă adormire - dar uriaș, în spate, de veghe stam tot eu, privind tabloul numit ,Oglindire". în orice critic doarme un poet. Poetul din Ștefan
Politică și literatură by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11010_a_12335]
-
cu nuanță premonitivă. în general, darul acesta îl face să se distingă de mai toți colegii săi. Intuiția este irațională dar punctul ei de plecare pornește aproape întotdeauna de la o asimilare conștientă sau inconștientă a realității. Zestrea intuitivă e în adâncul ei un produs al vieții și din acest punct de vedere se dovedește a nu fi vreodată oarbă, lipsită de sprijinul vizibilității; o vizibilitate care își pune amprenta pe procedeele memoriei, substituindu-se exactității în favoarea aproximării, a certitudinii relative, dar
George Radu Bogdan versus Pavel Șușară by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/11728_a_13053]
-
se retragă în sine însuși pînă la dispariție ori dacă să se răstească deodată la bietul om să-i muște urechile sau poate mîinile să-i răsucească ori nu limba în gură să-i dezlipească vreun vas de sînge din adîncul pieptului și să-l lase să curgă la vedere pe trup nicolae tzone cu picioarele pe umerii lui nicolae tzone la rîndul lui cu picioarele pe umerii lui nicolae tzone la rîndul lui cu picioarele pe umerii lui nicolae tzone
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/11515_a_12840]
-
din pânzele neîntrecuților maeștri renascentiști -, mi-am potolit setea din cascade și peșteri baroce, m-am lăsat pătruns de praful entuziast și pestriț al velocilor futuriști, am gustat, o, acea atât de subtilă, îmbătătoare drojdie depusă, prin ani aici, în adâncul oricărui lucru.. Acum sunt sătul, ghiftuit, îmi fac mulțumit siesta, privesc cu încredere viitorul, mă simt ca un humus fertil. Am și început să simt mișunând în mine primele încolțiri. În curând va răsări, desigur, o iarbă dulce, verde, semn
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/11535_a_12860]
-
sigur. pașii grei ai marelui gol. prinși în închipuirile de pe margine, începem o nouă urmă din urmă. în partea secetoasă a zilei, în care ne însemnăm trecerile pînă la delir. repetăm hipnotic pașii acelui zbor pînă la sînge. poem din adîncuri în cutele zilei abia dacă mai e loc pentru o biată întoarcere. peste pragul ei trecem din mînă în mînă norii tăcuți. în ușă nu mai bate nimeni. nimeni nu mai dă drumul hergheliilor noctambule. trăim doar atît cît să
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]
-
nu trădăm prea tare moartea. peste apele negre trece sîngele nostru desculț. pe malul celălalt - salutăm trecătorii cu ceremonioase semne de humă. povestim despre amintirile din care am plecat cu bilet de voie. ne întoarcem iară și iară între filele adîncului, ce ne strigă pe numele mic. trecem prin memoria celorlalți ca printr-o tabără militară. aici, în adînc, ce veselă-i lumina. ce lin alunecă trupul în faldurile de lut. doar brațul inimii bate zadarnic gongul de întoarcere. doar pulsul
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]