3,955 matches
-
El a înțeles foarte bine acest lucru. A înțeles și că opera unui artist, a unei vieți era un lucru, și că se putea încerca punerea lor în relație. El este, în felul acesta, precursorul instalațiilor. El a încercat să adâncească sensul, nu numai forma. Ceea ce mă fascinează la el este faptul că opera sa e direct legată de ceea ce este esențial în viața omenească, de viață în general, și deci de moarte. Însă moartea nu e văzută neapărat ca un
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
picioarele. Terci. L-am tras de o parte...". E drept că ororile evocate, inclusiv crimele, capătă un aer neverosimil, teatral, ca spre a indica incapacitatea evadării din mediul ficțiunii - damnare asumată a creatorului în raport cu propriile-i plăsmuiri. Drept care acesta se adîncește în mediul "pierzaniei" sale, aidoma unui narcoman ce, nemaiavînd nici o scăpare, își mărește doza de drog. Ne reîntoarcem la începutul veacului al XX-lea, nu doar expresionist, ci și crepuscular, la modul unui rafinament tradițional adus la viciu, dar și
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
suflă peste precarul lor adăpost și îl culcă la pămînt. O amenințare se anunță de la început iar urletul sinistru al lupilor nu face decît să o puncteze. Precaritatea gîndirii și a comportamentului personajelor este subliniată și de precaritatea costumelor, care adîncesc derizoriul în care se trăiește. Peste prejudecăți și cutume personajele lui Synge nu pot trece. Această fatalitate este pusă în discuție cu ironie, cu umor (negru), cu un soi de detașare totodată. Deși îi stimez și îi respect pe cei mai mulți
Năzdrăvănii și năzdrăvani by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15847_a_17172]
-
o injustă penumbră. Unul dintre scriitorii și cărturarii aparținînd, după știința noastră, acestei categorii este Pavel Chihaia. Născut în 1922, rămas orfan la cinci ani, a cunoscut de timpuriu sentimentul singurătății, care l-a ajutat, după cum ne mărturisește, a se adînci în sine și a scruta lucrurile din preajmă spre a vedea ce se ascunde dincolo de aparențele lor: "Desigur, viața sufletului a primit, pe lîngă trăsăturile etapelor vîrstei și acea confruntare cu împrejurările dramatice ale deceniilor care au urmat adolescenței, cînd
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
profundă, gîndind la acest viitor care i se releva: "Eu nu vreau să fiu sclav. Nu îndur sclavia". În clipa aceea, pentru întîia oară, am simțit că un principiu important mă desparte de Petru Dumitriu. A fost ca și cum s-a adîncit o prăpastie și fiecare am rămas pe o altă margine. În sinea mea mi-am spus că fuga de sclavie nu poate fi demnitate, că demnitatea mea este a sclavului care își păstrează iubirea de semeni și o lumină interioară
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
reușit aici să desăvîrșească descompunerea propriei literaturi pînă la a ne servi un cadavru estetic devorat de viermii hidoși ai celei mai totale lipse de autocontrol pe care am întîlnit-o în literatura română actuală. în plus, această carte vine să adîncească în sens blagian un mare mister al criticii române postbelice: de ce a fost și mai este considerat Fănuș Neagu un mare scriitor? Din 1967, de la volumul de nuvele Vara buimacă, toată lumea pare să fi fost în așteptarea marilor romane ale
Apogeul creatiei lui Fănus Neagu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15900_a_17225]
-
Mi-au venit în sprijin și referințele mele, autorii de la care mă revendic cumva - John Cassavetes și Raymond Depardon, un documentarist și un cineast de ficțiune. Dacă am reușit, nu știu, dar am simțit nevoia să repet experiența, s-o adîncesc. Asta a fost Marfa și banii, pentru care am ajuns la soluția unui al patrulea personaj - nevăzut, pe lîngă cele trei existente în dubița în care se desfășoară cea mai mare parte a filmului. În realitate, nu sînt sigur ce
Manifest împotriva operei inventate din nimic by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15990_a_17315]
-
indiferenței cinice. De cealaltă parte, sunt temeiuri să credem că o conduită punctual revendicativă a individului constituie, dincolo de rezultatul concret, o sursă de robustețe psihică și de autocunoaștere. Imobilismul lui actual nu face decât să-i întrețină și să-i adâncească angoasa multiformă care transpare în anomia socității, în cultivarea nemulțumirii ca mod de viață, în paradoxala instituționalizare a injustiției și a infracționalității, în boala mentală și fizică, în degradarea biologică a populației și în procentul ridicat de sinucideri. În schimb
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
fac planuri pentru întâlnirea lor în Anglia, întâlnire mereu amânată - căci pasionata colecționară nu e deloc bogată - și ratată în urma morții premature a lui Frank Doel. Întreruperea bruscă a corespondenței îi dă cititorului un sentiment de frustrare, regretul și tristețea adâncindu-se când, din notele biografice, ia cunoștință de destinul autoarei. Flacăra Helenei s-a stins. De aici înainte, ștafeta va fi preluată de alții. Prieteni, editori, regizori, actori și entuziaști de pretutindeni se mobilizează și îi asigură o cu totul
84, Charing Cross Road by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15666_a_16991]
-
se astupă în fața argumentelor, competiția noastră responsabilă și morală s-a mutat din planul istoriei și al memoriei teatrului în unul mărunt, meschin, prea apăsat de umori și interese bizare, de vanități. Prăpastia între creatori și privitorii avizați s-a adîncit de asemenea. Iar efectele se văd, fără menajamente, pe scenă. Cum va arăta spectacolul de teatru în următorii trei ani mi-e greu și teamă să încerc formularea unor supoziții. Absența autorității mi se pare un factor agravant. Haosul, teribilismul
Caragiale și teatrul contemporan (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15698_a_17023]
-
legătură Între cuvântul rostit de Cuvântul dumnezeiesc și Între acest Cuvânt ca persoană. Când e primit cuvântul Lui cu credință, vine la noi prin acest cuvânt Însuși Cel ce-l rostește ca persoană și crește În noi pe măsură ce credem și adâncim mai mult cuvintele Lui și ne facem asemenea Lui asimilându-L În conținutul Lui, comunicat nouă prin cuvânt. Prin cuvântul rostit de Cuvântul dumnezeiesc, vine În noi Însăși puterea persoanei Lui, care ne modelează după chipul Lui. Aici e o
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
politice neputincioase... Dacă până și un ateu, un comunist de soi, îndărătnic, pe viață, se închină de zor în public, bun ortodox, ca domnul Iliescu... Dacă și această prefăcătorie penibilă nu ajută... Sentimentele creștinești ale populației, vreme îndelungată interzise, se adânciră odată cu sărăcia din ce în ce mai apăsătoare pentru cei mulți și necăjiți, cărora, repet, credinciosul șef de stat le făgăduia și le mai promite și-acum prosperitate socială, dacă nu raiul socialist administrat de Cosmâncă și alde Cațavencu, remodelat... Vreau să spun că
Cine intră în Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16214_a_17539]
-
să convingă și Fondul, dar să dea impresia că n-a uitat de promisiunile electorale ale PDSR. Nimic nou sub soare, guvernul Ciorbea a încercat aceeași echilibristică. Rezultatele se cunosc. Marea deosebire e că între timp criza s-a tot adîncit, încît, paradoxal, castanele pe care PDSR le-a încins pe vremea cînd era în opoziție au ajuns să-l frigă pe premierul Năstase, fiindcă nimeni nu le-a luat de pe foc pînă în prezent.
Castanele uitate pe foc by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16266_a_17591]
-
să ne împiedice să vedem mesajul subiacent, invitația de a medita asupra contraproductivei exagerări a elitismului. De dragul patinei istorice, cel puțin, intelectualitatea ar trebui poate să nu uite lecția modeștilor pașoptiști, care au dinamizat cursul istoric, tocmai pentru că nu au adîncit - prin ostentație - o distanță oricum stînjenitoare. Trei semnale convergente, așadar, toate venite de la prieteni apropiați Ortiz, Guarnieri, Mazzoni.
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]
-
sunt "câmpia verde", "casa albă", "copacul înflorit", "mormântul mamei" (Enigmă) sau "grădina", în care eul poetic sapă ca în "propriul trup" (Grădina). Dorința, nevoia, imposibil de stăpânit, de a pătrunde în interiorul propriei ființe creează abisul, o figură geometrică ce se adâncește, prelungind în interior, la infinit, imaginea din afară, și la al cărei capăt ar trebui să se afle mult căutatul punct: "Ochiul tău privește/ un ochi care privește / un ochi care privește/ un ochi care privește/ un ochi care privește
Punere în abis by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16276_a_17601]
-
Alex. Ștefănescu Subțire, blondă, mereu adâncită în lectură, Adriana Bittel pare desprinsă din poemul Îngerul cu o carte în mâini al lui Nichita Stănescu. Dacă titlul poemului ar fi fost Îngerul cu ochelari și cu o carte în mâini, n-am mai fi avut nici o îndoială
Întâlnire cu literatura bună by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16368_a_17693]
-
util care ar fi putut fi, însă, anexa unei monografii serioase, unui document profesionist pe care istoria acestei instituții îl cerea cu prisosință. Socotesc că este un gest ireverențios față de un trecut strălucit, față de care, în ultimul timp, s-a adîncit o prăpastie. Practic, de la Iluzia comică al lui Alexandru Darie n-am mai văzut nimic semnificativ (stagiunea 1998-1999). Și atunci, îmi pun întrebări serioase privind strategia repertorială, existența unui program pe termen scurt sau lung, tacticile de a atrage regizori
Turnul de fildeș by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16437_a_17762]
-
4..., p. 248. 28 nimic altceva decât cea mai mare cinste a iubirii lui Dumnezeu, doar aceasta le și îndrumă faptele. Ar însemna să-i contrazicem pe față dacă am vedea în aceasta o căutare a propriei lor faime. Sunt adânciți și ascunși în dumnezeire. Viața lor nu se învârte în jurul propriului eu, ci doar în jurul lui Dumnezeu, a Cărui bunăvoință de neînchipuit, neașteptată, este de a-și lăsa creatura cât mai mult liberă față de El (...) Sfinții sunt oameni care au
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
prăvălatica grădină, frumoasă și sălbăticită, care înrădăcinase hățișurile și arborii până lângă țărm, sau alte dăți, perzându-se pintre aleile umbroase, ea plivea firele de iarbă de pe cărare sau se ascundea într-un boschet aproape de țărm, în care ședea ore întregi, adâncită în dorul ei fără de speranță". Până la urmă, această grădină e un fel de vagă anticipare a insulei lui Euthanasius, "raiul pământesc" pierdut de om odată cu păcatul originar (dobândirea cunoașterii, nașterea rațiunii), și regăsit prin depărtarea îndrăgostiților de lumea "rațiunii sterpe
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
periculoasă prin subtilitate. * Jocul de-a modestia îi prinde doar pe cei realizați, care-l pot împinge pînă la masochism. Neîmpliniții care-și exhibă micimea n-au clasă. Sînt pur și simplu niște dizgrațiați. * O șansă a creației: de-a adînci atît de mult ceea ce e dat, cunoscut, vechi, încît esența să reiasă în chip halucinant, sfidînd inovația, punînd în postură jenantă artificiul tehnic. Opunînd frisonului novator frisonul tragic al organicității (fatalității). * Talentul ținut în cumpănă de Destin. * În unele împrejurări
Din jurnalul lui Alceste (VI) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16464_a_17789]
-
desele noastre erori păstrează meritul de a ne deprinde pînă la urmă cu credința că totul ar putea fi altfel decît ne închipuim noi" (Lichtenberg). * Mizantropie? Sau...? Un om drăguț este un om cu idei spurcate" (Swift). * Nu vei fi adîncit această lume pînă nu vei avea supoziția transcendenței fie și a unui fir de iarbă. * Theatrum Mundi. Agasat de faima dobîndită, cutare și-a propus, cu toată seriozitatea, a juca rolul necunoscutului. * Totul în viață, pînă și Imposibilul, trebuie plătit
Din jurnalul lui Alceste (V) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16482_a_17807]
-
au insomnii și emoții atunci cînd este vorba de teatru. Și postura comentatorului, analistului a fost viciată. Teribilisme de tot felul își fac loc și aici aducînd enorme deservicii tuturor. În acest an, poate mai mult ca oricînd, s-au adîncit tot felul de prăpăstii între regizor și actor, între aceștia și criticii de teatru. Fiecare apreciază aportul celuilalt ca fiind minor, marginal, acordîndu-și sieși vioara întîi. Se ajunge repede la intoleranță, la negări, la blamări, la false ierarhii în fiecare
Decembrie 2000 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16542_a_17867]
-
gravă, ludică - Maria Răducanu - și cu o ghitară clasică fermă, hipersensibilă - Maxim Belciug. De ce? Pentru că nu s-au închis, în ei, în alții, pentru că îi privesc pe oameni, pentru că îi doare masca sub care ne ascundem tot mai tare, ne adîncim în clișee și neputințe, pentru că simt că trebuie să strige CUVÎNTUL către lume. Cu orice preț. Zilele astea le-am ascultat, ca pe o terapie, cele două CD-uri, La tarara și Troika. M-au acompaniat. Și am priceput altfel
Amintiri cu Papa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11829_a_13154]
-
de cel văzut”76. Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, teologul care nu numai a tradus opera In canticum canticorum a Sfântului Grigorie de Nyssa, ci a și teologhisit adânc pe marginea ideilor ei teologice vaste, sporind astfel înțelesul acesteia și uneori adâncind cugetarea gregoriană cu speculațiile sale teologice deosebit de adânci, făcând referire la acest 75 „Cunoscând pe Dumnezeu - scrie Părinte Dumitru Stăniloae - sau având simțirea bunătăților Lui, suntem pururi la începutul acestei cunoașteri sau simțiri, cum cunoscând o persoană omenească, sau gustând
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
din aceeași perspectivă a abisului din vecinătatea normalității: o femeie mediocră îi reproșează bărbatului ratarea, fără să observe în ce măsură ea însăși este cauza ratării. Potopul de cuvinte și de sentimente se confruntă cu disperarea mută și perspectiva asupra dramei se adâncește, în timp ce semnificația ei se înalță. în descrierea victimei, a răului din rău, regizorul nu este doar inventiv, ci și sensibil, omenește, la subiect: îi pasă (he cares), ceea ce e mai mult decât milă, mai puțin decât apelul la lacrimi facile
În absența specialiștilor by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16054_a_17379]