240 matches
-
că director e opinia publică, iar redactor responsabil, Moș Sfadă (G.M. Samarineanu), care în seria a doua a publicației preia direcția. Din 1922 subtitlul se modifică în „Pentru toți și pentru toate. Revistă bilunară satirico-umoristică.” Având pe frontispiciu ca moto adagiul „ Râsul descrețește frunțile celor necăjiți și biciuiește năravurile rele ale societății”, publicația se deschide cu o poezie-program intitulată Ghimpele, în care se afirmă intenția ca râzând să fie biciuită prostia, demascată fățărnicia, cei obraznici să fie pedepsiți, iar cei indiferenți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287265_a_288594]
-
didactic dobândea accente tot mai naționaliste, creștea pe măsură și retorica epitetică secretată de o nouă poetică a istoriei ale cărei sentințe se succed în cadențele setate de ideologia național-comunismului. O mostră de poetică a istoriei cu privire la problematica continuității este adagiul prezentat sub forma unei concluzii istorice: "Poporul român, stîncă neclintită de peste două mii de ani. [...] În vremurile cele mai grele și mai tulburi, poporul român a stat neclintit pe acest pămînt al patriei, cum neclintită stă stînca în mijlocul furtunilor" (Almaș și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
toată halimaua de-az'noapte. Licheaua-l ascultă și nu spune nimic, îl lasă pe Prost să se verse. Prostul, congestionat, îi cere părerea: știi poate cine? Nu, Licheaua tace, ridică doar sprînceana, de regulă stînga, nu spune nimic. După adagiul că omul învață să vorbească în doi ani și să tacă în șaizeci, auzit la televizor. Prostul termină și-i strînge mîna. Licheaua deschide și el gura: îmi pare rău, rînjește, cu rînjetul lui atît de cunoscut în mahala. Prostul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lumină și le-au dat locul cuvenit. Și iată ne În fața unei noi cărți. O nouă călătorie povestită. Pentru că autoarei Îi place acum să povestească, În scris, aproape la fel de mult cât să călătorească. Aplică astfel, În stil personal, un cunoscut adagiu camusian: pentru Oltea Rășcanu Gramaticu, există „ un timp al trăirii (călătoriei) și un timp al mărturiei(că a călătorit)”. Mărturiile ne-o dovedește autoarea pentru a patra oară/ carte au rolul nu doar de a informa, ele trebuie să intereseze
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Nebunii erau în mod egal considerați nu numai niște persoane dezechilibrate, ci și niște „inspirați” (profeți, vizionari etc.). În cazul alienației mintale, teoria degenerescenței care încerca să le dea o explicație era compensată de teoria geniului, adesea reamintindu-se celebrul adagiu aristotelic: Nulum magnum ingenium sine mixtura dementia fuit. Medicalizarea nebuniei și constituirea psihiatriei ca disciplină medicală introduce un termen nou, cel de „boală psihică”. Pentru K. Schneider, în psihiatrie, conceptul de boală mintală are o semnificație strict medicală. medicina consideră
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
s-au gândit cam la același fel de subiecte și se întreabă ce știi tu și ei nu. Simplitate Mai puțin este mai mult, a spus marele arhitect Mies van der Rone, și dacă toți lectorii și-ar reaminti acest adagiu, întreaga audiență ar fi, în același timp, mai înțeleaptă și mai fericită. V-a displăcut vreodată o prelegere pentru că era prea elementară? Sunt sigur că există persoane care ar răspunde da la această întrebare, dar nu multe. De fiecare dată
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
par astăzi nemiscibili: Carl Schmitt (un fascinant adversar consecvent al liberalismului), Alexandre Kojève (un posthegelian care încerca depășirea clivajelor doctrinare prin decretarea intrării în postistorie), Raymond Aron (ultimul mare liberal francez). Iar exemplele pot continua, conturând o lecție importantă, dincolo de adagiul clasic coincidentia oppositorum: când dialogul încetează, toți partenerii, precum și societățile lor au ceva de pierdut. Doctrinele sunt istorice, se reinventează perpetuu, fără a ezita să se angajeze în revizuiri și cotituri semnificative. Raymond Aron a făcut din Tocqueville un anti-Marx
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
nu pot fi lesne corijate, dator totuși, acum, să se adapteze brusc la cerințele unei lumi eliberate de minciună și teamă sau măcar doritoare de o cât mai largă libertate. Însă libertate fără adevăr nu există, după cum ne previne amintitul adagiu, chemat să contribuie tot mai mult la fertilizarea țarinei noastre. Cronica, XXV, 15 (13 aprilie 1990), p. 1 A DOUA MOARTE În plină febră electorală și oarecum pe măsura ei, lumea pare a se elibera de obsesia tragediei care a
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
confuzie, spaimă, ca premise ale "stabilității" sociale. S-a putut vedea, mai ales în ultimele săptămâni, că regimul n-a inventat nimic în exercitarea puterii sale și că la nevoie nu ezită a folosi orice mijloc, întemeindu-se pe vechiul adagiu care scuză mijloacele prin scop. Numai că în acest caz, scop și mijloc sunt la fel de condamnabile și se explică reciproc. Acta, non verba! În analiza situației prezente sunt destule motive să se pornească de la fapte, nu de la declarații menite doar
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de fapt, a fost mai curând un proces de sinuoasă interculturalitate? Umberto Eco a încercat să definească la rândul său gândirea latină, recunoscând în ea atât linia cât și labirintul. Horațianul Est modus in rebus îi părea cel mai semnificativ adagiu pentru un modus cogitandi specific latin, înțelegând prin aceasta un fel de a structura realitatea pentru a o face comprehensibilă. Sub acest unghi, el revendica pentru latinitate pe Virgil și Cicero, nu însă și pe Apuleius; pe Thomas d'Aquino
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
noi: "Muza istoriei tot mai așteaptă să ne amintim de ea. A venit timpul s-o ducem acasă, s-o repunem în drepturi cetățenești și s-o scoatem în lume, ca să lumineze mintea și inima oamenilor". Minte și inimă! Vechiul adagiu din epoca renașterii noastre moral-politice inspiră și acest nou Îndemn la înălțare în istorie, îndemn ce se adresează nu numai profesioniștilor dintre Prut și Nistru, ci lumii românești în genere. E un îndemn ce se cuvine a rodi cât mai
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
direcții de sens : o dată, trebuie să acopere tematica eseurilor peste care tronează. « Enorm și insignifant » spune de fapt limitele celor două registre În care se scrie astăzi literatură : minimalismul care e infrarealist și explorează microscopic ceea ce, altfel, pare insignifiant (cu adagiul, platonician dacă vreți : nu dați importanță lucrurilor care se văd, căutați Înapoia lor) și « maximalismul », hiperrealist, care explorează de la Înălțimi gnomice rațiunea istorică recentă prin Întruchipări memorabile (cu adagiul : dați toată importanța lucrurilor care se văd, căutați Înaintea lor) : este
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
care e infrarealist și explorează microscopic ceea ce, altfel, pare insignifiant (cu adagiul, platonician dacă vreți : nu dați importanță lucrurilor care se văd, căutați Înapoia lor) și « maximalismul », hiperrealist, care explorează de la Înălțimi gnomice rațiunea istorică recentă prin Întruchipări memorabile (cu adagiul : dați toată importanța lucrurilor care se văd, căutați Înaintea lor) : este vorba despre literatura lui Michel Houellebecq, unde naratorul povestește mereu din viitor. Între miniși maxiexistă Încă o paradigmă scripturală despre care se vorbește destul de mult la noi, care se
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Ei știu că gardianul acționează, dar le este imposibil să-l evite și să-l localizeze, căci el e un supraveghetor anonim și omniprezent. Supravegherea penitenciară la Bentham adoptă atributele supravegherii sacre, până-ntr-atât încât ne permite să schimbăm adagiul „lumea e o scenă” cu un altul, hamletian, „lumea e o închisoare”. Supravegherea, atât cea divină, cât și cea laică, este asociată cu o nevoie de informare care antrenează, pentru fiecare abatere constatată, individuală sau de grup, o intervenție punitivă
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
nu pe noile tehnologii, ci mai degrabă pe resursele artizanale ale teatrului, iar vălul face parte dintre acestea. El are meritul de a nu limita la actualitate un mecanism politic ce funcționează dintotdeauna. Funcția creează organul, ne spune un vechi adagiu. Politica îl confirmă și ea, căci, acolo unde există subterfugii, vicleșuguri și șiretlicuri puse în slujba Puterii, apare și un organ de execuție: agentul dublu, în cazul de față Narcis. Acesta navighează cinic de la un comanditar la altul, pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
teatral în ansamblul lui. Mnouchkine exercită o supraveghere maternă, cu tot ceea ce aceasta presupune ca tandrețe și sacrificiu, dar și ca presiune și interzicere a libertății depline, anarhice. „Mămica vă iubește tare mult, mămica vede tot ce faceți”, iată binecunoscutul adagiu al acestei supravegheri ambivalente. Regizoarea formează, creează, repetă, invită oaspeții la o gustare, alege cărțile, pregătește totul și nu se poate în nici un chip retrage: ea instaurează un regim al coprezenței propriu oricărei forme de supraveghere, cu cele două laturi
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
a datelor. 7.4.1. Metode de apărare împotriva supravegherii tehnicetc "7.4.1. Metode de apărare împotriva supravegherii tehnice" Cercetarea fizică. Cercetarea fizică este poate cea mai importantă din gama acțiunilor de curățare a unei zone protejate. Se aplică adagiul clasic al investigării „Caută ceva ce ar trebui să fie într-un loc, dar nu este; caută ceva ce n-ar trebui să fie în acel loc, dar este”. De regulă, echipa de cercetare intervine când probele sugerează că un
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
Bădoiu C.G., Haraga C., Legea societăților comerciale nr. 31/1990: repere bibliografice, practică judiciară, decizii ale Curții Constituționale, Ed. Hamangiu, București, 2007. 18. Fr. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Ed. Universul juridic, București, 2004. Deleanu I., Deleanu S., Adagii și locuțiuni latine în dreptul românesc, vol. I, Ed. Fundației Chemarea Iași, Iași, 1993. Deleanu S., "Clauza leonină în contractele de societate", în Dreptul, nr. 2/1992. Dominte N.R., Organizarea și funcționarea societăților comerciale, Ed. C.H. Beck, București, 2008. Dumitru, M., Drept
Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]
-
Deboissy, A. Viandier, op. cit, p. 64 și urm. 67 St.D. Cărpenaru, S. David, C. Predoiu, Ghe. Piperea, op. cit., 2009. 68 M.V. Jakotă, Drept roman, vol. II, Ed. Fundației Chemarea Iași, Iași, 1993, p. 427, I. Deleanu, S. Deleanu, Adagii și locuțiuni latine în dreptul românesc, vol. I, Ed. Fundației Chemarea Iași, Iași, 1993, p. 32. 69 I. Turcu, op. cit., p. 256. 70 Gr. Florescu, Z.A. Bamberger, C. Florescu, op. cit., p. 39. 71 De exemplu, bunurile produse de societățile din
Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]
-
citesc și le imită, voluntar sau nu, creaturile fictive ale lui U. Nuvela centrală s-ar putea numi foarte bine Viața și opiniile lui Zenovie. Ea construiește cronica familiei al cărei ultim descendent este Zenovie, amalgamând mărturii, amintiri, opinii și adagii sapiențiale provenind din trei surse principale, cu o serie de afluenți. În același plan cu Zenovie se mai află doi martori și povestitori: tatăl său vitreg, tâmplarul de sicrie Semproniu, și negustorul de antichități Petru Cain, raisonneur-ul istorisirii. În jurul acestui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290389_a_291718]
-
are loc la nivelul intelectului, Într-un paralelism strict teoretic: nu corpul uman e devastat de acțiunea necruțătoare a timpului, ci imaginația scriitorului, epuizată În jocul macabru de-a sinuciderea, resuscită un alt loc comun al filozofiei medievale: contemptus mundi, adagiu desprins din lamentourile biblice ale Eclesiastului. Famous Last Words De regulă, scriitorul sinucigaș invocă forțele morții În care el recunoaște, literar vorbind, un model ilustru. Dacă ar putea imagina un rol anume pentru om În general și unul pentru sine
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
o reprezintă cunoscuta sentință "Errare humanum est", ale cărei ecouri le întîlnim în "Antigona" lui Sofocle, în "Controversele" lui Seneca sau în "Filipicele" lui Cicero. Justificarea acestei situații de "normalitate" umană este însoțită cel mai adesea de un la fel de cunoscut adagiu: "Perseverare diabolicum est". O dată mai mult, amintirea păcatului originar este actualizată cu acest prilej; căci, poate Dumnezeu ar fi trecut cu vederea cel dintîi păcat al cuplului uman acela de a fi plecat urechea la insinuările șarpelui și la îndoiala
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
didactic dobândea accente tot mai naționaliste, creștea pe măsură și retorica epitetică secretată de o nouă poetică a istoriei ale cărei sentințe se succed în cadențele setate de ideologia național-comunismului. O mostră de poetică a istoriei cu privire la problematica continuității este adagiul prezentat sub forma unei concluzii istorice: "Poporul român, stîncă neclintită de peste două mii de ani. [...] În vremurile cele mai grele și mai tulburi, poporul român a stat neclintit pe acest pămînt al patriei, cum neclintită stă stînca în mijlocul furtunilor" (Almaș și
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
această credin?a �n egalitate, care este un element important al doctrinei socialiste, nu pentru c? oamenii ar fi identici unii cu al?îi, ci pentru c? drepturile ?i nevoile lor fundamentale s�nt identice. Sau, pentru a relua faimosul adagiu al lui Louis Blanc, �De la fiecare dup? capacit??i, fiec?ruia dup? nevoi�. Socialismul primei jum?ț??i a secolului al XIX-lea apare că un r?spuns la industrializarea for?at? ?i la doctrinele care pretindeau s? o justifice
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
relație cu bunul principal (iar nu și față de alte bunuri). relația de accesorialitate să se manifeste numai cât timp bunul servește la utilizarea sa necesară întrebuințării economice a altui bun (a celui principal). Noul Cod civil oferă o consacrare legislativă adagiului "accesorium sequitur principale" în art. 546 al. 3 care precizează că: "dacă nu se prevede altfel, bunul accesoriu urmează situația juridică a bunului principal, inclusiv în caz de înstrăinare sau de grevare a bunului principal". Din redactarea acestui alineat, rezultă
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]