1,484 matches
-
modelat. Smedslund vorbește despre un conflict între mai multe răspunsuri incompatibile provocate simultan de o situație dată. Desigur că, în cazul modelării, acestea sunt răspunsul propriu, răspunsul modelului, răspunsurile unor alți membri ai colectivității în cauză și chiar unele răspunsuri adaptative, care nu ar provoca însă un conflict autentic. Este vorba aici despre o ipostază a teoriei minimului efort aleasă de către ființa umană, conform căreia se caută soluția cea mai bună care se poate obține cu un efort minim. Putem astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
dinamica obiectivelor urmărite în activitatea sa; Un factor important în producerea/stimularea conflictului este considerarea a ceea ce Kirton și McCarthy caracterizau drept un conflict sociocognitiv al grupului definit de stilul cognitiv al majorității acestuia, diferențiind între stilul inovativ și cel adaptativ. Astfel, pentru cei doi autori, stilul inovativ al unei persoane desemnează originalitate dublată de eficiență mai redusă, indisciplină și dezacord, tentativă de schimbare a regulilor, generarea unui mare flux de idei, capacitatea de muncă de rutină și de detaliu fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
unui mare flux de idei, capacitatea de muncă de rutină și de detaliu fiind susținută pe perioade foarte scurte. Un astfel de individ se simte bine într-o sarcină nestructurată, confuză. Spre deosebire de stilul inovativ, persoanele care beneficiază de un stil adaptativ au mai puține idei, dar acestea sunt rezonabile, fără riscuri, eficiente direct și concret, includ date noi, dar într-o structură prealabilă lor, rezolvă problemele nu prin schimbări majore, ci prin îmbunătățiri permanente. Apariția unor persoane inovative într-un grup
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
mai puține idei, dar acestea sunt rezonabile, fără riscuri, eficiente direct și concret, includ date noi, dar într-o structură prealabilă lor, rezolvă problemele nu prin schimbări majore, ci prin îmbunătățiri permanente. Apariția unor persoane inovative într-un grup dominant adaptativ și invers este în mod sigur o situație conflictuală, chiar dacă o astfel de perspectivă sporește considerabil eficiența grupului respectiv. Apreciind contribuția inventarului KAI (Kirton Adaptation-Inovation Inventory) (Stoica-Constantin, Neculau, coord., 1998, p. 84), trebuie totuși să remarcăm faptul că nu putem
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
de perspectivă sporește considerabil eficiența grupului respectiv. Apreciind contribuția inventarului KAI (Kirton Adaptation-Inovation Inventory) (Stoica-Constantin, Neculau, coord., 1998, p. 84), trebuie totuși să remarcăm faptul că nu putem vorbi decât în perspectivă didactică în mod strict de indivizi inovativi sau adaptativi, fiind mult mai probabilă o îmbinare (în diferite ponderi) între cele două dimensiuni. Este însă interesantă această catalogare, deoarece putem identifica un echilibru dinamic pentru o echipă educațională, astfel încât conflictul să fie stimulat, susținut și, în cele din urmă, rezolvat
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
acesteia, ci și a unor contraargumente la propriile raționalități anterioare. Acest lucru ar presupune un efort susținut de descentrare și apoi de recentrare (vezi și conflictul sociocognitiv). Concluzia bazată pe o logică a „minimului efort” - cu însemnate consecințe în plan adaptativ - este aceea că el va încerca să-și armonizeze poziția pe cât se poate mai apropiată de cea corectă, totuși fără a-și contrazice total propriile raționalități inițiale (de remarcat faptul că subiectul nu știa că se află într-o situație
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
în învățare presupune ca părinții (care încearcă să vorbească imitând modul de a vorbi al copiilor, considerând că aceștia vor înțelege astfel mai repede ceea ce li se transmite) să folosească un limbaj propriu adulților, obligând astfel copiii să dezvolte strategii adaptative și transformaționale. D. Premack a observat, în 1965, că tipurile de comportamente care au în mod natural o rată de frecvență crescută la o anumită persoană pot fi folosite pentru a motiva comportamente care, în mod natural, au o rată
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
stabile a sistemului economic național. Politica structurală se circumscrie unor dimensiuni ale dezvoltării sustenabile și stabile a economiei, evoluției acesteia, precum: armonizare, compatibilizare, complementaritate, concertare, sinergie, coeziune etc. În principiu, politicile structurale vizează ajustarea, reconfigurarea, realizarea unor structuri stabile și adaptative, dinamice și flexibile ale economiei reale, asigurarea unor legături eficiente și oportune între sectoare, ramuri și regiuni, apte să valorifice plenar funcționalismele piețelor, potențialele agenților economici și capacitățile reglative ale instrumentelor politicilor procesuale (fiscală, monetară, de venituri, de prețuri etc.
Impactul politicilor de tip anticriză asupra economiei reale by Picu Alina () [Corola-publishinghouse/Science/1127_a_2357]
-
coadă (nu importă pentru ce - la magazine alimentare, la librărie, pentru o carte dorită, la instituțiile publice, pentru a solicita un drept sau a-ți satisface o plăcere!) juca un rol important. Participanții la acest ceremonial social își însușiseră comportamente adaptative specifice: pentru individul obișnuit, nu se putea imagina dobândirea unei valori fără a-i atașa ritualul cozii. Pentru societățile de care ne ocupăm, coada reprezintă simbolul alinierii, al transformării individului în „insectă umană”, al renunțării la individualitate și al cufundării
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
în etapa formării și conservă practicile sociale învățate, care le marchează în continuare interacțiunile. Deși contextul social global s-a schimbat decisiv, mulți dintre actorii sociali conservă nu numai gesticulația colectivă, ci și strategiile de evitare, practicile de disimulare, stilul adaptativ. După schimbările din 1989, deși s-au creat noi condiții sociale, politice și economice, un mare număr de actori sociali au răspuns printr-o rezistență neașteptată la noile practici. Chiar după 15 ani, ei operează cu structurile cognitive deprinse în timpul
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
suport emoțional mânia. Fuga constă din îndepărtarea de pericol și are ca stare afectivă caracteristică frica propriu-zisă. Această pregătire se află în raport cu mecanisme fiziologice care instrumentează reacțiile emoționale 16. Este clar că teroarea nu are un loc în cadrul acestor reacții adaptative. Diel, un psiholog francez clasic, semnala o a treia formă de răspuns la o amenințare. Acest răspuns este inițiat: ...în fața unui pericol perceput prea brusc sau care e prea intens și pare insurmontabil, în așa fel încât, dintre cele două
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
s-au deprins să opereze într-un alt context. Cei mai mulți nu sesizează faptul că stilul lor este inadecvat. Ceea ce ne-am propus a fost să reconstruim efectele ideologiei și practicilor comuniste asupra vieții cotidiene, modul în care acestea inventează stiluri adaptative sau formează mecanisme de apărare. Am dorit să inventariem comportamentele adaptative ce făceau „deliciul” vieții cotidiene în comunism, să înregistrăm modul în care propaganda oficială a acționat ca mijloc de persuasiune, felul în care frica de zi cu zi a
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
sesizează faptul că stilul lor este inadecvat. Ceea ce ne-am propus a fost să reconstruim efectele ideologiei și practicilor comuniste asupra vieții cotidiene, modul în care acestea inventează stiluri adaptative sau formează mecanisme de apărare. Am dorit să inventariem comportamentele adaptative ce făceau „deliciul” vieții cotidiene în comunism, să înregistrăm modul în care propaganda oficială a acționat ca mijloc de persuasiune, felul în care frica de zi cu zi a creat mecanisme de apărare, iar delațiunea a devenit un fenomen banal
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
aspecte obiective care au caracterizat viața fostului deținut politic în acea perioadă, legate de relațiile interpersonale, de mediul profesional, modalitățile de control exercitate de autorități etc. În cadrul celei de-a doua axe tematice, au fost înțelese modalitățile proprii de comportament - adaptative sau dezadaptative - ale foștilor deținuți politici la locul de muncă, în relațiile interpersonale și în relațiile cu autoritățile. În urma analizei de conținut a interviurilor, în cadrul fiecărei axe tematice au fost identificate o serie de teme care, la rândul lor, au
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
strategii ar putea fi pusă atât pe seama experiențelor traumatizante din timpul detenției, cât și a contextului sociopolitic din perioada postdetenție. Trauma detenției a amenințat securitatea personală și a provocat o zdrucinare a sistemului de valori și credințe, precum și a mecanismelor adaptative obișnuite. Adesea, reprezentările despre lume și viață ale victimelor violenței instituționalizate devin inoperante și strategiile de adaptare adoptate ulterior se situează în domeniul psihopatologiei, constând în simptome posttraumatice incluse în diagnosticul clinic de „tulburare de stres posttraumatic” (în engleză, Post-Traumatic
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Aceasta se poate datora faptului că stările depresive ar putea fi trăite diferit de către subiecții din cele două grupuri. Astfel, ar putea exista un model diferit de răspuns la stimulii externi, o mobilizare excesivă, reacție ce a avut un caracter adaptativ (menționată deja în prima parte a studiului). Într-un mod similar am putea explica lipsa unei diferențe semnificative între cele două grupuri în ceea ce privește anxietatea ca trăsătură de personalitate. * Considerăm că unul dintre scopurile cercetării noastre, investigarea modalităților de raportare a
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
imaturitate, labilitate manifestate prin crize de plâns, negativism față de anturaj, indiferență, izolare, atașament exagerat față de persoanele care se ocupă de el, ostilitate, puerilism. Astfel trebuiesc identificate, valorificate și stimulate toate capacitățile și disponibilitățile cognitive, de limbaj, psihomotorii, afectiv-relaționale și social adaptative existente sau potențiale la un anumit copil. La copilul cu deficiențe asociate durata jocului este scurtă, numărul partenerilor antrenați În activitățile ludice este redus, iar conduitele de rol În jocurile cu rol și subiect nu pot fi dobândite. Nu există
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Andreea-Roxana TRANDAFIR () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2164]
-
coadă (nu importă pentru ce: la magazine alimentare, la librărie, pentru o carte dorită, la instituțiile publice, pentru a solicita un drept sau a-ți satisface o plăcere!) juca un rol important. Participanții la acest ceremonial social își însușiseră comportamente adaptative specifice; nu se putea imagina dobândirea unei valori, pentru individul obișnuit, fără a-i atașa ritualul cozii. Coada pentru hrană a funcționat ca un „mod de viață”, ca ritual și valoare simbolică pentru epocă, aceasta este concluzia unei cărți a
Prelegeri academice by ADRIAN NECULAU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92371]
-
în etapa formării și conservă practicile sociale învățate, care le marchează în continuare interacțiunile. Chiar dacă contextul social global s-a schimbat decisiv, mulți dintre actorii sociali conservă nu numai gesticulația colectivă, ci și strategiile de evitare, practicile de disimulare, stilul adaptativ. După schimbările din 1989, deși s-au creat noi condiții sociale, politice și economice, un mare număr de actori sociali au răspuns printr-o rezistență neașteptată la noile practici. Chiar după 16 ani ei operează cu structurile cognitive deprinse în timpul
Prelegeri academice by ADRIAN NECULAU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92371]
-
etnico-culturale, ci si pe cele legate de clasele sociale, de mediu, religioase, pe cele individuale sau de grup, cu motivațiile lor). Acest fapt solicită toleranță și respect față de varietate și diversitate, perspectivă opusă modelelor care uniformizează și omogenizează, oferind modele adaptative și polivalente. Viziunea evaluării incluzive și diferențiate favorizează diversitatea alternativelor metodologice de realizare a acesteia, elevul putând opta pentru una sau alta dintre ele pentru propria evaluare și învățare, alegând-o pe cea care i se potrivește mai bine. Evaluarea
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
de vecinătate este văzută ca inhibatoare pentru participarea în inițiative de acțiune colectivă. Rețelele informale intră în competiție directă cu organizațiile voluntare formale în fostele țări comuniste (Howard, 2003), acestea din urmă dezvoltându-se în măsură semnificativă datorită funcțiilor lor adaptative din perioada de opresiune. În schimb, organizațiile formale sunt atractive doar pentru cei ale căror rețele au fost destructurate de forțele pieței. Studiul Băncii Mondiale privind excluziunea socială din România (Amelina, Chiribucă și Knack, 2003) susține corelația dintre tipurile de
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
publice. Progresul tehnologic. În instituțiile publice, adoptarea noilor tehnologii determină modificări nu doar în sfera procedurilor de lucru, ci poate fi influențată sensibil chiar și structura organizațională. Evenimentele politice sau sociale majore pot genera procese de transformare neplanificată sau schimbări adaptative ale organizației. Factorii interni ai schimbării pot fi: diminuarea competitivității sau a eficacității; pierderea prestigiului; dificultățile financiare; lipsa motivației personalului sau absenteismul. Un factor intern important poate fi schimbarea structurii sau a dimensiunii organizației, fapt ce presupune modificări substanțiale ale
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
în viață, relațiile sociale solide, menținerea angajamentului social fac din vârsta a treia o reușită. O „bătrânețe optimală” înseamnă menținerea capacității fizice și a funcțiilor cognitive, dar și a unui tonus motivator ridicat, precum și a capacității de a avansa comportamente adaptative (Fontaine, 1999). Scăderea unor funcții este considerată un efect al subutilizării rezervelor personale și, până la urmă, un efect al educației greșite. Predictorii unei bătrâneți optimale au fost identificați a fi următorii: menținerea angajamentului social (relații sociale și activități productive, apelul
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
intacte reflexele de supraviețuire. Indiferent cum calificăm sub raport moral acest lucru - care, uneori, a apărut ca „retragere din istorie”, iar alteori, pur și simplu o complicitate cu beneficii momentane, reduse cantitativ-calitativ și limitate temporal -, reeducarea vădește mobilitate și inteligență adaptativă. Poate că, tocmai dimpotrivă, ea a fost prea marcată uneori. Dar nu a lipsit, cred, niciodată la scara globală a poporului și națiunii. Resping, de asemenea, interpretarea Mioriței ca baladă a fratricidului românesc, pentru că nu rezultă de nicăieri că faptele
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Huntington despărțea Transilvania de restul țării, pe considerentul că provincia aparținea Europei Centrale, față de celelalte provincii românești. Reîntorcându-ne la modelul cultural românesc și la ipostazele sale istorice, să observăm că acesta a fost caracterizat a fi În general reactiv, adaptativ sau acomodant, depinzând mereu de un factor călăuzitor extern, ceea ce nu exclude Însă pe de-a Întregul inovația interioară cu caracter adaptativ. Pe de altă parte Însă, indepedența culturală a unei comunități mici cum este cea românească În concertul actorilor
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]