463 matches
-
Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1438 din 08 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Adio-ți spune iar copilăria și viitoru-ți spune tot adio aceasta-i Doamne România o rană ce n-ai părăsi-o Când viitoru-ți spune iar adio și stau mormintele la rând în țara ta nu se mai face ziuă și-i noaptea-ntruna pe pământ Iar stau mormintele la rând aceasta-i Doamne oare România gură de rai pe-o gură de mormânt adio-ți spune
RECAPITULAREA UNEI RĂNI GINGAȘE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382016_a_383345]
-
ta nu se mai face ziuă și-i noaptea-ntruna pe pământ Iar stau mormintele la rând aceasta-i Doamne oare România gură de rai pe-o gură de mormânt adio-ți spune-n veci copilăria Și viitoru-ți spune tot adio cu tot cu moartea ce n-ai părăsi-o Costel Zăgan, CEZEISME II Referință Bibliografică: RECAPITULAREA UNEI RĂNI GINGAȘE / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1438, Anul IV, 08 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Costel Zăgan : Toate Drepturile
RECAPITULAREA UNEI RĂNI GINGAȘE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382016_a_383345]
-
Acasa > Poeme > Emotie > EMOȚIE Autor: Dan Mitrache Publicat în: Ediția nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului mă doare lacrima ta uitată în mine la randevuul de adio când neatent în intervalul de abandon pierdeam privirea mea albastră lipită furișat pe inima ta ne-om regăsi cumva preț de-o secundă o secundă cât o lume continuând să ne devorăm iubirea cu foamea fructului oprit ne-om odihni
EMOŢIE de DAN MITRACHE în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379625_a_380954]
-
dacă ar fi ființă și ar conștientiza că se sinucide i-am auzi scâncetele. Trăim clipa în timp ce viitorul moare mereu, mereu, rostogolindu-se spre propriu-i sfârșit către lume și viață! Nu ține de arta conversației ca omul să spună adio unei clipe și să ureze bun venit alteia, ține de bunăstarea lui spirituală, dependentă la rându-i de poetica vieții mai presus de tot...! De aceea, între minuni, muzica romantică e mireasă castă a sufletului. Pe la pleoapele gândului, sunetul alinător
PAUL SURUGIU. MELODII CA STELELE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371601_a_372930]
-
în al treilea volum, se căsătorește cu „blânda” Monica și practică avocatura la Iași. Vânzarea Medelenilor unui parvenit lasă urme tragice în familia Deleanu. Iar Olguța, bolnavă de cancer, se sinucide, rugând-o pe Monica să-i ducă un ultim adio lui Vanea, iubitul ei. Medelenii sunt o lecție vie prin care trece orice tânăr în luptă cu destinul. Finalul vieții scriitorului l-a prevestit în niște versuri emoționante, variantă proprie a eminescianului „Mai am un singur dor” la câteva luni
IONEL TEODOREANU SAU MEDELENISMUL UNEI TINEREȚI PIERDUTE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375477_a_376806]
-
de vreun vechi mucenic ferecat în argint, osul sfânt să-i sărut... Și-l aud murmurând: nu-i nimic de făcut. LEGENDE Nici un Titanic nu se mai întoarce, și toți se poartă ca și cum ar ști-o, își flutură frisoanele de-adio, luându-și bun-rămas în fel și chipuri, pe reveniri nu-și irosesc plecarea, pentru că orice țărm e periferic, iar capitala lumii este marea, hazna cu sori ascunși în întuneric, vărsând în ritm surplusul pe nisipuri, cu poalele mișcând în mii
LEGENDE de ELISABETA ISANOS în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375487_a_376816]
-
curg șiroaie de har, rană-n cer va deschide-aurora, nărăvită-s la dulcele-amar, toți se duc, eu fac nuntă-n Gomora! LEGENDE Nici un Titanic nu se mai întoarce, și toți se poartă ca și cum ar ști-o, își flutură frisoanele de-adio, luându-și bun-rămas în fel și chipuri, pe reveniri nu-și irosesc plecarea, pentru că orice țărm e periferic, iar capitala lumii este marea, hazna cu sori ascunși în întuneric, vărsând în ritm surplusul pe nisipuri, cu poalele mișcând în mii
POEME DIN OMBRIA de ELISABETA ISANOS în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375485_a_376814]
-
-i de la mine; eu ți-am trimis cu zor Pe-a vântului aripă, Iubirea mea în zbor! Atât ne mai rămâne, din Viața noastră toată Gândul de iubire ce traverseaz-o soartă O ultimă dorință spulberată-n vânt... O lacrimă de-adio și un vers plângând. copyright by D. Theiss Referință Bibliografică: Atât ne mai rămâne... Doina Theiss : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1422, Anul IV, 22 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Doina Theiss : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
ATÂT NE MAI RĂMÂNE... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372042_a_373371]
-
nu se întâmplă nimic. Mai fluieră de vreo două-trei ori în același mod, însă, din păcate și cu același rezultat. Resemnarea și speranța se luptă pe viață și pe moarte, în sufletul său. O parte din el și-a luat adio de la țuica lui Păsărilă, însă o altă parte n-ar pleca încă de lângă gardul ce desparte cele două proprietăți („cele două funduri”, ar fi spus el în momente mai bune), trăgând încă nădejde la o miraculoasă apariție a aducătorului leacului
ŢUICA LU' PĂSĂRILĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345751_a_347080]
-
care nu și-a recunoscut-o și nici ea nu era sigură că s-a produs. Erau doar supoziții. Poate era adevărat că fata s-a dus în cameră fiindu-i mamă-sa bolnavă. Sosi și ultima seară, seara de adio sau прощальный bечером cum îi spuneau turiștii ruși sosiți în unitate, ultimei seri pe care o petreceau cu veselie, dans și mai ales cu multă băutură. Ca și prima dată când s-au reîntâlnit pe litoral, cele două femei și-
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347754_a_349083]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > ADIO Autor: Mirela Borchin Publicat în: Ediția nr. 1131 din 04 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Trei rânduri din scrisoarea de adio le-am făcut ferfeniță... O începusem cu „dragă” din rutină sau mai bine zis din politețe ori și mai bine zis din trufia de a mă arăta condescendentă într-o clipă ca asta... mai bine-mi rup în bucățele inima
ADIO de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347302_a_348631]
-
Autorului Un ultim sărut Săruta -mă așa cum nu ai făcut niciodată, Sărută-mă cu disperarea care ne desparte, Cu gândul care ne poartă împreună Cu nebunia împărțită la doi. Sărută-mă așa că într-un ultim gest, Cu gingășia și cântecul de adio Al frunzei ce părăsește copacul În gestul ei căzut pe pământ. Săruta -mă cu soare și luna Că mereu să iți fiu în preajma, Sărută-mă visul meu cel pierdut. Eram un porumbel Eram un porumbel și Zburăm prin cerul senin
UN ULTIM SĂRUT de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347326_a_348655]
-
mult Vei înțelegeși tuatuncicând vei iubicu-adevăratcănicio altăiubirenu-ți poate da târcoaleo lume-ntreagăde te-ar iubite-ar lăsa recen-ai ochin-ai inimăn-ai sufludecâtpentru aceasingurăființă... V. ADIO, de Mirela Borchin, publicat în Ediția nr. 1131 din 04 februarie 2014. Trei rânduri din scrisoarea de adio le-am făcut ferfeniță... O începusem cu „dragă” din rutină sau mai bine zis din politețe ori și mai bine zis din trufia de a mă arăta condescendentă într-o clipă ca asta... mai bine-mi rup în bucățele inima
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
sfinții ce sunt adunați pentru marea slujbă, ce se ține la mal de Dunăre, după 1994, până în prezent. În acea zi cu mireasma gerului ce-mi alintă sufletul uneori, peste care se revarsă fulgii de nea dansând în dans de adio ajunși pe pământ, sau alteori în mreaja vântului puternic ce-mi vântură pe la urechi, așteptam cu iminentă dragoste, sosirea I.P.S. Părinte Casian Crăciun, însoțit de pașii a zeci de părinți slujitori din Arhiepiscopia Dunării de Jos, alături de fanfara militară și
DE SFÂNTA BOBOTEAZĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348771_a_350100]
-
infinit și de lumină, de izvorul nesecat al desăvârșirii și frumuseții divine. În astfel de clipe, din inima mea se desprind emoții de toamnă. Tabloul toamnei înfățișează un spectru de culoare, de frunze ruginii cazute simfonic ca în "Valsul de Adio"a lui Chopin. Crizantemele, tufănele, cârciumăresele și trandafirii ne oferă zâmbete pastelate... par atât de tăcute în bătaia vântului tăios, ca pietrele lui Brâncuși. Frunzele ruginite fac piruete grațioase într-un vals amețitor asemeni unei balerine în fața unor spectatori hipnotizați
TOAMNA-ANOTIMP AL CAUTĂRII ŞI MELACOLICELOR CLIPE de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346473_a_347802]
-
misterul, astfel clipa ne oferă mereu un început, Sfârșitul îl amânăm cu fiecare sărut... Ne vom privi prelung în intimitate, pierduți în abisul pasiunii. Nu e loc de "adio", e loc doar pentru ... dragoste. Referință Bibliografică: Nu e loc de adio / Elena Lavinia Niculicea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 696, Anul II, 26 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Elena Lavinia Niculicea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
NU E LOC DE ADIO de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345036_a_346365]
-
care nu și-a recunoscut-o și nici ea nu era sigură că s-a produs. Erau doar supoziții. Poate era adevărat că fata s-a dus în cameră fiindu-i mamă-sa bolnavă. Sosi și ultima seară, seara de adio sau прощальный bечером cum îi spuneau turiștii ruși sosiți în unitate, ultimei seri pe care o petreceau cu veselie, dans și mai ales cu multă băutură. Ca și prima dată când s-au reîntâlnit pe litoral, cele două femei și-
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376805_a_378134]
-
unei fericiri pline de farmec și mister, port în buzunar o fotografie a mea cu vechi amintiri, talisman al unu trecut pe care-l ameliorez, înflorindu-l an după an ca pe o poveste fără de sfârșit, cuprinzând în căuș un adio ca un apus care cade peste o pădure de vis din zare; revăd inventatul decor cu castelul plutind sub o lună speriată, culcușul nupțial unde sângele învia, oglinda fermecată unde ți se conturau chipul, mâinile suave, ochii aceea mari care
POEZIA CA SPOVEDANIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377049_a_378378]
-
a transformat într-o torța umană, în timp ce cobora pe Pârtia Bradul, din Brașov, având în mână un carton pe care scria 'Stop Murder! (Opriți crimă) Brașov = Auschwitz". După două ore de agonie petrecute la spital, Liviu Babeș avea să spună adio unei lumi în care el nu se mai regasea, unei dictaturi monstruoase pe care el nu o mai suportă, dar cu speranța că gestul său va avea un ecou internațional și ceva se va schimba în bine pentru românii de
EROUL BRASOVEAN CARE IN 1989 S-A AUTOINCENDIAT IN NUMELE LIBERTATII de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378010_a_379339]
-
din Africa și Asia. Cel care este nevoit să se confrunte cu reacția vehementă a URSS-ului în urma acestui discurs este nimeni altul decât Fidel Castro. În același an, liderul cubanez Fidel Castro avea să dea citire celebrei scrisori de adio a lui Che, scrisoare prin care argentinianul renunța la cetățenia cubaneză și lua asupra sa întreaga responsabilitate a acțiunilor sale. Așa era Che! Zadarnic își pun și poartă unii de pe la noi bereta ”a la Ghevara” imaginea eroului luptător, pentru că nu
DESPRE CHE GHEVARA, MEDICINA REVOLUȚIONARĂ ȘI POEZIE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378052_a_379381]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > V-AM VOTAT!!! Autor: Mariana Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1744 din 10 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului V-am votat!!! Autor: Maria D. V-am votat, de v-ar fi votat ulii, Și-acum spunem toți adio pâinii! Bietul popor și-o câștiga cinstit, V-am votat, voi iar ne-ați mințit. Aleși ai neamului, nu vă doare... Că ne-a plecat elita peste hotare, Români de-ai noștri, cei mai de soi. CÂT vă mai puteți
V-AM VOTAT!!! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1744 din 10 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376235_a_377564]
-
ochii aruncă licăriri de lacrimi. Dorește ca toată lumea din jurul ei să bea un suc cu ea și fiecare membru al personalului își trimite din mână în mână sticla plină, ca un mesaj de taină al unei punți nevăzute. E un adio melodic ce urmează acele ceasului încet, întrerupt de un ticăit strident spre o altă lume și parcă acel cadran de realitate devine uriaș și totul pare să se oprească, să rămână agățat în rădăcini de univers. „Acum sunt obosită...aș
DESPRE NOI…. …PENTRU EI CEI CARE AU FOST…(AUTOR DR.RUXANDRA FILIPESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371681_a_373010]
-
la concesii, părea “activat” ca într-o competiție pentru supremație, ținând morțiș să câștige. Chibzuisem îndelung, nu existau indicii care să mă conducă la ipoteza de orgoliu masculin rănit, cum nu se punea nici problema logicii în “discursul” lui de adio. Mai degrabă era altceva, o nemulțumire uriașă alimentată de-a lungul timpului și care, clocotise îndelung în așteptarea momentului propice pentru a țâșni și a împroșca totul în jurul ei. Pesemne, rochia de mireasă a reprezentat prilejul de-a mă ataca
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 3 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371667_a_372996]
-
fruntea în noroi. Eu vin din universul ce și-a păstrat credința; tu vii de nicăieri, un fulger. * E ora, iubite, când visele s-au prăbușit în mare, când moare frumusețea în neculeasă floare. * E ora, e gândul, scrisoarea de adio ; e ora... Dar ploile grăbite și-au dojenit nefastele cuvinte și le-au zvârlit în zare, să nu le-aud jelitul; doar muzele senine să-mi stea de veghe, în cărare. * Eu vin din umbra așteptărilor cu ochii plini de
E ORA... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379241_a_380570]
-
conducere și de caractere nestrămutate. [ 8 august 1880] ["D. JULES FERRY, NI SE PARE... "] D. Jules Ferry, ni se pare, actualul ministru al învățăturilor din Franța, a ținut un discurs celebru cu ocazia distribuirii premiilor, în care și-a luat adio de la uzitatul discurs latinesc și a pronunțat fraza, mai celebră decum s-ar cuveni să fie: "Școalele au fost pîn-acum închisori, de acum înainte însă vor fi niște grădini". Această frază a trecut foarte repede prin gazetele europene și a
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]