538 matches
-
se cufundă în scaunele intimei săli de proiecție de la Paseo de la Reforma. La sfârșitul filmului, părerile lui Revel și Buñuel sunt diametral opuse. Primul consideră pelicula un produs hilar, vehicul greoi al propagandei staliniste. Buñuel pare căzut într-o transă admirativă și murmură la nesfârșit: „Este foarrrte frumos; foarrrte, foarrrte frumos”. Deși asemenea lui Buñuel, „tovarăș de drum” al Uniunii Sovietice, Alvaro Custodio e mai aproape de părerea lui Revel. Povestind acest episod la un sfert de secol de la derularea lui, autorul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
decât a cititorilor mei de până atunci, adică integral favorabilă. Ce așteptam de la Sorin era să-și moti veze admirația, să producă argumente în sprijinul tezei că poe ziile mele erau bune, să nu se rezume, așadar, la sumara exclamație admirativă. Doar îl auzisem în atâtea rânduri comentând bogat și cu înflăcărare cărțile, filmele, spectacolele care-i plăceau. Să-l fi tot ascultat! Atât că, în ce mă privește, părerile lui Sorin mi-au venit, cum se spune, ca un duș
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Înalt și slab de constituție, ce-i drept, dar nici așa, fără pic de mușchi, fără pic de forță în brațe. Privindu-i-le, uluit, simțeam cum un fir de dispreț mi se strecoară în suflet. Atitudinea mea față de el, admirativă fără rezerve până atunci, suferea o primă modificare. * Dintre servitoarele care ne-au intrat rând pe rând în casa de la Cluj, în primii ani după război, de toate naționalitățile (unguroaice, nemțoaice, românce) și de toate vârstele („decana” lor fiind o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
demn. După aceea, când am mers în cimitir ziua, am putut să constat că mormântul se afla, într-adevăr, destul de aproape de gardul dincolo de care am încercat în acea noapte, într-un interval de câteva minute, uimire îngrozită mai întâi, apoi admirativă gratitudine. În primăvara lui 1964, trecuseră aproape trei ani de la moartea tatălui Doinei. Fidelitatea ei de minunată Antigonă rămăsese însă, a rămas până azi, neclintită. * O condusesem pe Doina până acasă, după care, ca să-mi adun forțele pentru întoarcere, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
doi motani ai noștri, ambii mari, neîntrecuți experți în depistarea și valorificarea la maximum a spațiilor închise, ocrotitoare. Datorită inventivității, a vocației lor în materie, casa în care locuim s-a transformat și se transformă în continuare, sub ochii noștri admirativi, într-un fagure de mici căsuțe - cotloane și unghere, paturi, sub-paturi, văi și dâmburi, create de relieful de lână al plăpumii, sertare, dulapuri, mese, cutii, sonore pungi de plastic, coșuri și coșulețe și chiar panere de pâine și nu în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de predare - primire, să mă desbrac de hainele vărgate, etc (rahat!) M-am îmbrăcat și am fost condus la parter . Când să ies prin ușa dinspre curtea interioară , un milițian tânăr, (ce căutați la miliție domnule?) mă bate pe spate admirativ : n-ați luptat în zadar! Nu înțelegeam nimic . Deși îl întrebasem pe milițianul care m-a scos din curtea închisorii, acesta a refuzat să -.mi dea explicații, mă liniștea că totu-i în regulă și “să merg la familie” . În
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
pe un scaun ca să-i admirăm bocancii sau cizmele: — Ha! Ce ziceți?... Bizon?... Pune mâna, dom’le, și pipăie! Ce stai?... Bizon de Lyon! Era capabil să te Împuște dacă nu puneai mâna pe căpută și nu dădeai din cap admirativ. — Bizon de Lyon, domnule colonel! [...] Comandamentul nostru de etape nu și-a aflat rostul decât abia mai târziu, după retragerea frontului de luptă din Ardeal, prin Bran, Giuvala, Rucăr și Câmpulung, unde, În sfârșit, am cunoscut misiunea noastră, aceea de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de fată blondă În scurtă trecere prin Buftea: ea de 17 ani, băiatul meu de 23 și nebunul de tai că-său, de 50. Rezultatul: 0 la 0, match nul. Am cultivat În schimb și până la urmă acea devotată și admirativă prietenie amoroasă cu femeile, plină de mărturisiri și nu lipsită de voluptăți și aventură, ocolind, cu bunul meu simț și umor țărănesc, ravagiile pasiunii devastatoare, dezgustătoare. Marchizul Boni de Castellane, de veche viță aristocratică, care nu și-a refuzat nimic
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
aici! Valea!! Valea!! Savastița, arțăgoasă, violentă, trece la atac. Îi smulge coiful din cap, buzduganul din mână. Pohtim de mai pleacă, amu! Pleci cu muierea ta la codru! E poruncă de la Vodă! Gata! Am zis! Afurisită muiere! se aud șoapte admirative din mulțime. Mă faci de râsu' târgului, hodorogule! și intră-n casă târând după ea buzduganul, cu coiful pe cap. Târgoveții râd și părăsesc comèdia. Dumitru, văduvit de coif mândria lui -, amărât-amărât, se lasă moale pe o buturugă din fața cârciumii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
procedeul naiv romantic pe care-l întâlnim la Filimon sau la Pantazi Ghica și care face pandant elogiilor iconodule cu care sunt gratificați Pașadia și Pantazi (chiar și epitetul de „ciocoi borât” și, respectiv, de afacerist mehenghi au o conotație admirativă). De ce atâta înverșunare ? Abominațiile lui Pirgu țin de rubrica scandaloasă, nu de cea criminală. El e pe de o parte un soitariu foarte dotat, care întreține cu vervă inepuizabilă buna dispoziție a grupului, având tactul de a absenta când e
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
dar și poeții luminați ai Europei! 7 M-am Întors definitiv În martie ’90 din bucuria de a fi solidar cu acea „beție a libertății” care Îi cuprinsese pe Români și cu care și mass-media occidentală părea a fi complice, admirativă. Apoi, după puține săptămâni, „roata” mare a „Înțelegerii Apusului” s-a Întos Încă o dată: „prima revoluție trăită În direct la televiziune!” a devenit „profund suspectă”, „profund discutabilă” și, influențabili, nesiguri de propria istorie, cum se pare că suntem, am preluat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
momentele de criză ale rațiunii sau ale socialului dezlânat și „desfrânat”, ale istoriei brutale, „iraționale”, dar curaj și În mijlocul unei nopți clare, cristaline, de august, cum mi se Întâmplă și mie - și foarte multora, pe toate meridianele! - când ridic privirea admirativă, uimită și Înspăimântată, spre firmamentul sclipitor și teribil, ce Încearcă, prin grandoarea și forța sa liniștită și enormă, să mă turtească În carapacea mea de măruntă insectă așa-zis gânditoare! Toată această indescriptibilă și incomensurabilă masă de piatră și gaze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
amarnic, Înciudat - cui?! -, să fim apți de a trăi stări care vor oscila Între uimire, neîncredere, poate chiar stupefacție, colorate apoi, mai iute sau mai greoi, de un fel de uimire, da, dar o altfel de uimire! Una de tip admirativ, o formă a „stuporii poetice” dacă pot s-o numesc astfel, acea bucurie Încă „gângavă”, dar insistentă a copiilor retardați, a marilor poeți sau a sfinților, cei care mulțumesc forțelor invizibile pentru darul sau darurile care li se fac, fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
România literară sau Luceafărul. Iar În atenția și admirația, uneori absolut nenuanțată, a criticii, mai ales „tinere”, alături de mai vechii „monștri” sud-americani, se ivesc „modelele nord-americane”, mai ales cele de ultimă oră, recolta ultimelor decenii. E imposibil de ignorat fervoarea admirativă a „noii critici”, care, ridicând osanale nediferențiate față de tot ce vine de peste ocean, Încearcă să ne „Înece” pe noi, bătrânii maeștri ai unei epoci revolute - a se citi „epoca comunistă”! -, odată cu surparea vechiului regim. O revoltă literară, o revoltă ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de a-mi fi acceptat - chiar dacă nu Întotdeauna În sensul metaforelor mele! - primele romane. „O mie de pagini despre uimire”, s-ar putea, Încă o dată, intitula aceste pagini și să nu se Înțeleagă că este vorba de o „uimire exclamativă, admirativă”, deși este și aceasta, dar cu o anume măsură. Nu, este uimire pur și simplu față de un destin sau, altfel spus, uimirea În fața unui „labirint care devine cerc”, cum o subliniam Într-un volum anterior. „Labirintul existențial” ce este orice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a scuzat tata și m-a luat în brațe. Mustața lui mi-a înțepat obrazul. Apoi, încet-încet, chiar în aceeași zi, ne-am împrietenit, iar noaptea am dormit toți trei împreună. Prin ușa întredeschisă îl aud pe Dragoman spunîndu-i cuiva - admirativ și, totodată, compătimitor - despre tata: „Cît de mult a muncit omul ista!” A fost salahor, zidar, țesător, ordonanață, cosaș, căruțaș, prundar, împletitor de nuiele etc. Unele din meserii nici nu mai există. „și cîte drumuri a bătut!”, îmi vine să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Deci este vorba de un circuit Închis, punctat de biomasă și bioxidul de carbon, circuit pus În mișcare de energia solară, transpusă În alte forme, mecanică, termică, de ce nu electrică, acelea folosite de tehnologia umană. Dar să nu fim prea admirativi: această tehnologie bazată pe lemn a reușit, În Evul Mediu, să defrișeze mare parte din Europa. Cauza? Creșterea demografică, care a depășit ritmul de regenerare a biomasei. E, totuși, singurul impact asupra mediului, și acela ca efect al unei epoci
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Numărul foarte mare de regimente de cavalerie, admirabil întreținute, asigura supravegherea frontierei rusești pe care nu o marca nici un obstacol natural pe teren, iar această forță vizibilă, mereu trează, era foarte atent observată de Berlin, cu o nuanță de respect admirativ (care a tot crescut în primii ani ai venirii la putere a lui Hitler, făcîndu-l pe acesta să pronunțe, la Winterpalast, faimosul discurs asupra trecutului glorios și forța actuală a Poloniei, căreia i-ar fi fost nedrept să i se
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
fiind o pură figură a trecerii. Bucuria își schimbă semnul ușor și devine litanie, tipicuri și eresuri cărturărești abat de la curgerea lumii de-afară (Octombrie, Scrisoare). Vornicenii, Moneasa sunt aici Miorcanii și Florica poetului Pillat. Erotica filtrează nostalgic despărțirea, extazul admirativ și gestul cavaleresc. Misterul unei trecătoare captează fulgurant, ca în sonetul baudelairean. Frăgezimi de penel, cu reflex bizantin, ca la Adrian Maniu, povestesc despre o inocentă iubită. În fine, iubirea apare ca dar neorgolios și jertfă de sine, într-un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285582_a_286911]
-
portofel dintr-o foiță flexibilă de metal și am vârât lista acolo. În afară de mine, nimeni nu poate deschide portofelul acesta din pricina cifrului secret. În clipa în care cifrul este accesat de altcineva, tot conținutul se distruge automat. — Bravo! spuse bătrânul admirativ. Am băgat portofelul în buzunar. Ce-ar fi să mai servești niște sandvișuri înainte de plecare? Eu nu mănânc în timp ce lucrez și ar fi păcat de Dumnezeu să se strice. Pentru că mi se făcuse iar foame, le-am mâncat pe toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și comunistă, care sugerează că destui români sunt mai dispuși să suporte abuzuri mai mari decât ar fi dispuși s-o facă mulți dintre vecinii lor. Într-adevăr, cel mai folosit cuvânt în legătură cu corupția, șmecherie, este «un termen pe jumătate admirativ, care desemnează o activitate frauduloasă desfășurată cu un anumit grad de ținută sau dexteritate».” Și „deși este adevărat că regimul totalitar impus de Ceaușescu a indus o viziune profund egalitarisă, insistența sa nemiloasă pe obiediență a făcut ca puțini oameni
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
singurul medicament care mă menține în activitate este scrisul. Prin tot ce scriu (memorii, comentarii la cărțile pe care le citesc acum, uneori poezii) mă simt contemporan cu scriitorii tineri care mă vizitează, aducându-mi autobiografii și cărți cu dedicații admirative. A.B.Fiind o personalitate puternică a literaturii contemporane, cum credeți că este văzută literatura română în Occident? Vă mărturisesc că în ultimii 10 ani n-am ieșit din țară decât de două ori și ieșirile mele au avut un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
un pas înapoi să privim detașați ceea ce pare un teren de luptă semănat cu tranșee de forme dintre cele mai curioase. Cu toții înnebunim de râs de aventurile cu armadillo; singurul ușor trist este Alfonso, care, cred, chiar își imaginase privirile admirative ale celor din sat și imaginea lui de „om care supune bestia”. Încercările de a-i ridica o căsuță armadillo ului au însemnat abandonarea pentru căsuța mea, așadar, târziu în noapte mă regăsesc din nou urmându-l pe Alfonso către
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
spunând că Parisul anilor ’60-’70 era plin de goșiști - ființe vizionare care priveau cu admirație spre imperiul sovietic (unde se experimenta pe oameni) și care îi declarau drept dușmani pe acei, foarte puțini, care nu cădeau în aceeași contemplație admirativă... Conflictul moravurilor și prejudecăților Est-Vest este ilustrat, chiar aici, în Gara Montparnasse, de o dispută aprinsă între prosperul scriitor din Azerbaidjan, Chingiz Abdullayev, și attendent-ul turc, Sezer Duru - femeia zgomotoasă și posesivă, care îi reproșează acestuia că n-o informează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Banciu și Ingrid Băltăgescu pentru ca reuniunea să capete rotunjimea... „României dodoloațe”. Discutăm aprins, facem o „poză de familie”. Se prinde de noi și albanezul Bashim Shehu, care apare în poză așezat pe trepte, privindu-ne cu un fel de mirare admirativă, ca la vederea unei națiuni (vecine) care își regăsește oriunde pe glob unitatea și solidaritatea, indiferent de împrejurări. Îi permitem să-și păstreze aceste iluzii, pentru că înțelegem nevoia sa de modele. Mircea Cărtărescu se află la Berlin cu o bursă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]