456 matches
-
le legă de șei. Nu se va pune la socoteală ca infidelitate dacă nu muriți aici. De veți scăpa cu viață, creșteți-vă copiii și aveți grijă să țină slujbe de comemorare pentru jalnicul clan al fostului nostru stăpân. Astfel, admonestându-le pe mamele care plângeau atât de tare împreună cu copii lor, Sozo lovi fără milă, cu coada lăncii, cei trei cai pe care le urcase. Caii porniră la galop, în timp ce mamele și copiii plângeau și se tânguiau. Apoi, Sozo se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
majoritate de voturi, ca Hideyoshi să fie recunoscut ca aghiotant al tânărului senior, alături de cei doi tutori ai acestuia. Pe temeiul acestui fapt, nu putea fi acuzat de înfumurare. Și, numai pentru că nu putea găsi nici un motiv de a-l admonesta pe Hideyoshi, Katsuie arăta extrem de nemulțumit. — Vă rog să vă duceți la altar în ordinea cuvenită, mârâi Katsuie la Nobuo și Nobutaka, smucindu-și bărbia. Vorbea cu glas scăzut, dar fierbând de indignare. — Scuză-mă, te rog, îi spuse Nobuo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și îmbrăcă armura care fusese pusă lângă patul lui. În timp ce termina, cineva bătu la ușa colibei, după care se împinse în ea cu tot trupul. Ușa căzu înăuntru, cu trei-patru vasali rostogolindu-se peste ea. — Shibata! strigară. — Liniștiți-vă! îi admonestă Sebei. Din relatările incoerente ale grăjdarilor scăpați cu viață, Sebei nu putu afla pe unde răzbătuse inamicul, nici cine era în frunte. Ar fi o ispravă extraordinară, chiar și pentru un dușman îndrăzneț, să pătrundă atât de departe în spatele liniilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
că un soldat profită de prilejurile care i se ivesc. Cum putem ședea aici, lăsând această ocazie căzută din cer să ne scape printre degete? Vă rog, dați-mi mie în seamă urmărirea, insista Nobuo, cu vehemență crescândă. Ieyasu îl admonestă în două-trei vorbe, dar Nobuo făcea paradă de curaj mai mult decât oricând înainte. Contrazicându-l pe Ieyasu, se purta ca un copil răzgâiat, care nu ascultă de nimeni. — Ei bine, atunci nu mai e nimic de făcut. Fă cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o să se îndrăgostească unul de altul, a sugerat Don mai târziu cu degetele împletite și cu ochii strălucitori. N-ar fi minunat? Și apoi o să aibă o mulțime de copilași drăguți și grăsuți. Nu poți să spui așa ceva, l-a admonestat Vincent. —De ce nu? a vrut să știe Don. Liz Taylor și Larry Foreskinsky nu s-au întâlnit într-un centru de tratament? Povești de dragoste pot să existe, iar visele pot deveni realitate. Mă întrebam dacă homosexualitatea lui Don era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Mihnea a Întrebat câte camere sunt de acolo până la fete, deși el era cel mai În măsură s-o știe, nu și-a explicat Însă intențiile decât tot deschizând ușa de la balcon, fapt pentru care colegul lui Cătălin l-a admonestat, să nu mai facă și el frig În plus, că și așa se dă insuficientă căldură, abia s-a dat căldură. Iar cum foarte puțini dintre cei care au locuit Complexul În istorica lui existență au Încercat să treacă dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
e..., Nick a desenat cu degetul cercuri în aer, înainte s-o arate pe Susan, ...ești tu. —Moi1? a exclamat ea ducând o mână la piept. Ei, sunt onorată. Ia să vedem... —Înot, înot, înot, a scandat Milly. —Milly! a admonestat-o Nick. Las-o pe mami să aleagă singură. —Știu! Susan a pus cana cu cafea pe tavă și s-a îndreptat de spate. Mi-ar plăcea să mergem la un picnic în parcul St. James. Au acolo niște păsări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nu se înțeleg așa de bine. Te fac varză, mamele și tații. Poate că nu asta le e intenția, dar o fac. Te umplu cu toate greșelile lor. Și mai adaugă ceva, special pentru tine. —Vezi cum vorbești, l-a admonestat Fiona cu o sclipire amuzată în ochi. Dar ăsta nu-i limbaj de stradă, asta e poezie, a râs Jake. Philip Larkin, ca să fiu mai exact. Fiona a luat o batistă de hârtie dintr-o cutie aflată în apropiere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nu?! Când luai pilule contraceptive și-l trăgeai să faceți sex, probabil că-și spunea c-a murit și-a ajuns în rai, iar acum că încerci să faci un copil, se apucă să facă nazuri. Ce tâmpit! —Julia! a admonestat-o Susan. E totuși soțul lui Alison. Indiferent ce defecte ar avea, ea îl iubește. Nu, are dreptate. Chiar e un tâmpit. Cuvintele lui Alison au fost întâmpinate cu o tăcere șocată. — Da, eu îl iubesc, dar am ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
aici s-o omoare țăranii? Plutonierul își simțea subminat curajul militar prin intențiile ei de fugă, iar pe deasupra, cum doamna vorbea și în fața jandarmilor și chiar a civililor, îi demoraliza oamenii și răspândea între sătenii lui gânduri de rebeliune. A admonestat-o cu frumosul, a și înjurat-o, dar cucoana se ținea scai: ― Cu mine ce-ai hotărât, bărbate? Mă ții aici să mă... ― Ascultă, Didino, mă scoți din sărite! izbucni Boiangiu, profitând că erau singuri. N-auziși cu urechile tale
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Amara cât mai e timp, căci orice rezistență ar fi inutilă față de starea spiritelor prea încărcate. Miron Iuga asculta, dar se făcea că nu aude povețele contabilului. Numai când Isbășescu își permise să insiste, bătrânul se enervă puțin și-l admonestă să-și caute de registrele lui și să-l scutească de povețe. ― Vin țăranii, coane Miroane! strigă în cele din urmă Isbășescu desperat, năvălind în apartamentul stăpânului. E tot satul, cucoane!... E prăpăd mare!... Doamne, Doamne, cum nu m-ați
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de la camera servitoarelor, a spus acru Sophie. Și Ștefan, cât este el de influențat, râdea când a auzit că rea de muscă însemnează rea de gură ! — Ai dreptate, mon choux, s-a scuzat imediat la Sophie, când ea l-a admonestat că este o conversație mai mult decât deplasată cu o jeune fille. Și că a ajuns să derezoneze pentru orișice cuvânt urât și banal, pe care tot neamul prost îl știe, doar nu are de gând să vâre în dicționarul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vine uliul? Se vede treaba că n-ați avut norocul să vedeți inamicul la doi pași, cu automatul în mâini, gata să te facă ciur la cea mai mică mișcare... Ce mișcare? La o răsuflare mai adâncă doar - i-a admonestat Toaibă, ridicând capul semeț. Ce știu ei ce-i războiul, Toadere? i s-a alăturat Făcutu, punând mâna pe care o mai avea peste pumnul strâns al lui Toaibă. Ce știu? Ce știu?... Da’ nu știu că în fruntea obștii
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
fie cacofonia - îi lungă cât o zi de post” - m-a luat în primire gândul de veghe. “Aveam de toate, doar tu îmi lipseai, nechematule” - i-am răspuns eu în răspăr. “Să știi, prietene, că nu-i frumos să-l admonestezi pe cel care îți dă un sfat nevinovat”. “Dar dacă eu am să-ți spun că întrebarea <ce a fost mai întâi, oul sau găina> nu funcționează în cazul nostru, ce ai să-mi spui, cumetre?” “Fii mai explicit, prietene
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
și mai rău; treptat, frica a ajuns să acționeze și în absența lor, sporind singură. Și pe măsură ce ne temeam mai mult, îmblînzitorii deveneau din ce în ce mai aroganți. Uneori scuipau pe urmele celor care dădeau un tribut prea mic. Înjurau în gura mare, admonestau pe trecători acum. Femeilor le strigau vorbe grosolane, care le făceau să roșească. Pe copii îi speriau. Pe bătrâni îi loveau peste mână. Pe ceilalți îi jigneau sau îi amenințau. Aproape nimeni nu mai putea trece acum prin dreptul unui
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
întrebă: ― Ce ai de ești așa de bine dispus? ― Azi e ziua de naștere a Mihaelei. ― Da? Atunci, mulți ani înainte! Mă felicitară toți colegii; chiar doamna Rozina, dactilografa, nu se lăsă mai prejos, cu toate că era supărată pe mine. (O admonestasem o dată cam aspru din pricina unor erori la mașina de scris.) Mă gândeam ce cadou să fac nevesti-mi. O brățară, un inel, cercei? Nu mă hotăram deloc, nu mă satisfăcea nimic. Dactilografa propuse: ― Cumpără-i o poșetă. Poșetă? Haida-de! Voiam ceva
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
morminte, da, două... Ajunge.... Bineînțeles, pe frontispiciu gravezi numele meu... Ne-am înțeles? Foarte bine... Mulțumesc. Când am depus receptorul în furcă, secretarul meu izbucni într-un elan de admirație: ― Sînteți formidabil, pe onoarea mea!... ― Nu vorbi prostii, l-am admonestat cu o asprime prea excesivă. Hai, șterge-o acum și vezi-ți de treburi. Înainte de a pleca rămase câteva clipe locului, încurcat: ― Vă rog să mă iertați: pentru ce e nevoie de două morminte? ― Am spus două morminte? ― Da, v-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
poetului” la N. Labiș, subliniază fatalitatea nemiloasă a Destinului care frânge prematur și tragic viața ce avea să se înalțe spre soare. ,, Și clonțul de fier a sărutat cu noapte inima cântărețului cu fluier de baladă și doină”. În ,,Nefericitule” admonestează ocupantul ce ne-a adus noaptea istoriei noastre în numele unor idealuri false. Și acum vii tu, cu învățătură și cu arme și strivești tot ceea ce a făcut mai frumos și mai desăvârșit maica noastră cea dintâi și ...toți morții vin
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
zilele, de azi pe mâine, ca toată lumea, de altfel. Și, iată, că,în timp ce privea șiîi era împuiat, la televizor, capul, cu câte și mai câte impozite și taxe, boc-iste, sună mobilul de alături. Tararipu răspunde. Relativ repede. Este imediat admonestat: dar ce te coești, atât, până să-mi răspunzi, măi, mânzule? A, tatae, mata erai? N am știut. Scuză-mă, te rog. De data asta, da, te scuz, dar, să nu se repete, că mă fac foc. Bine. N-o să
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
mă încearcă ispita. Asta nicidecum n-aș putea spune. Pe urmă, în chiar vremea în care mă holbez la fetișcanele golane, la Bingote cum dansează cu trupurile cele despuiate, îmi vin în minte vorbele lui Dumitrașcu vodă Cantemir, cum mă admonestează cu următoarele meșteșugite rostiri din gîlceava lumii cu înțelepciunea. Ascultați cum de frumos le spune: "Mai cu de-adins însă, aceasta în toată vremea și peste tot ceasul din minte și din chitiială să nu-ți iasă, adecă: "Născutu-m-am, muri-voiu
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
ființe de acest fel ar împânzi spațiul. În realitate, însă, noi știm că în galaxia noastră nu există o astfel de specie. Iată un paradox asupra căruia merita să reflectăm. - Nu înțeleg prea bine ce vrei să spui, Kellie, îl admonestă Morton. - Vreau să spun pur și simplu ca o specie care ar fi dezlegat tainele ultime ale biologiei ar fi cu multe milenii înaintea omenirii. Ea ar avea capacitatea de a se adapta la orice mediu. Potrivit legilor biodinamice, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
să spun... făcu un mare efort să se adune... vreau să spun... cifrele alea de deasupra, adică... În ce an suntem? Fata păru surprinsă. Începu să bâiguie ceva, apoi se opri și se trase înapoi. În cele din urmă îl admonestă: - Nu te mai uita așa! Nu-i nimic greșit. Suntem în anul 84 al celui de-al patruzecilea secol al Casei Imperiale Isher. II McAllister se așeză foarte hotărât, când, deodată, avu o revelație uimitoare. Evenimentele petrecute începeau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
A trecut prin momente dificile. Profesorul scutură amabil capul. ― Nu-i nimic, nici n-am băgat de seamă. " Așa, fetițo. Ca să nu te simți prost, Ioniță nici măcar nu-și va trage scaunul. Ar avea aerul că într-un fel te admonestează, or e prea bine crescut pentru asta, înțelegi? În schimb, tu ai nevoie să simtă că i se umblă la haină fără ca manevra să-i atragă atenția în mod deosebit. Își va închipui că Mir-ciu-li-că e cel care umblă." Se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ușa se închise. ― O să hrănească pești! bombăni Popa. Mulți, zglobii și tinerei! Campioni la înot, cu coada pe moațe și Trabant. Râse răutăcios: O să le cumpere și un acvariu confortabil ca un cavou de lux. O să vedeți! ― Vai, copii! îi admonestă dulce bătrâna. De ce vorbiți așa? * Vâlcu își frecă mâinile înghețate. Prin ușa deschisă se vedeau valiza pregătită și un sac mic de voiaj. Se adresă bătrânului zîmbind: ― Mi-ați promis niște cărți pentru concediu. Grigore Popa tresări: ― A, da... Păru
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
era rațiunii închidea sala cu oglinzi și mă lăsa, din nou, să mă văd numai în ciobul de oglindă de care mă foloseam când mă bărbieream. Era rațiunii nu-mi dăduse decât școli de corecție și cruci de cioplit. Mă admonestase mereu, atrăgîndu-mi atenția să-mi văd lungul nasului, mă silise să mă culc într-un pat rece, să mă îmbrac peste pijama cu puloverul și să mă învelesc cu două pături și tot să-mi fie frig; mă vârâse la
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]