6,618 matches
-
poveștii bunicului) e unul ce capătă aspect sacrificial: uciderea porcului Înseamnă de fapt salvarea unei lumi, răscumpărarea amintirii prin eliberarea dintrun prezent refuzat, dar căruia tânărul nu i se poate sustrage. Porcul e un roman ce studiază subtil aspecte ale adolescenței Într-o lume violentă, plină de prejudecăți și sărăcie, un roman ce are În centru lucruri simple, dar care nu refuză profunzimea trăirilor, ci le analizează realist, păstrândule totuși inocența.
ALECART, nr. 11 by Andreea Dragu () [Corola-journal/Science/91729_a_92878]
-
din North Dixie Highway, în engleză, și alte fragmente în traducere în România literară, Boema și Paradigmă. Cartea sa e un bildungsroman în spirală ce urmărește în pulsații paralele evenimente definitorii din viața personajului: copilăria halucinanta în pădurile din Michigan, adolescență confuză din care evadează prin înrolarea în armată, revenirea din Bosnia în plin conflict de familie. Tematica să are afinități faulkneriene, insă Haske optează pentru stilul minimalist, punctat din loc în loc de ecouri emersoniene. În Bosnia, naratorul își amint- este, printre
ALECART, nr. 11 by Liana Vrăjitoru Andreasen () [Corola-journal/Science/91729_a_92900]
-
contemporană cu siguranță încă mai bâjbâie...Iar elevii lui, fie ei olimpici, nu vor învăța să se apropie de literatura mare. - LECTURILE CĂREI VÂRSTE LE CONSIDERAȚI DEFINITORII? Lecturile tuturor vârstelor sunt importante, dar este clar că personalitatea se formează în adolescență. Ceea ce citești atunci rămâne, pentru că atunci spiritul îți este mai viu și sensibilitatea mai activă. Evident, asta nu înseamnă că lecturile de la vârstele mai înaintate nu sunt importante sau valoroase, dar personalitatea se formează în adolescență. Atunci este important să
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
personalitatea se formează în adolescență. Ceea ce citești atunci rămâne, pentru că atunci spiritul îți este mai viu și sensibilitatea mai activă. Evident, asta nu înseamnă că lecturile de la vârstele mai înaintate nu sunt importante sau valoroase, dar personalitatea se formează în adolescență. Atunci este important să citești mult, să te gândești la ceea ce citești, să trăiești citind. Și lectura e o formă de viață și trebuie să facă parte din viața oricărui om. - PROFESORII DE LICEU SUNT DE MULTE ORI RETICENȚI LA
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
rând pe rând, iar palmele stau strânse continuu. Palmele mele sunt pumni. Am dăruit cărțile. Păstrez câteva exemplare de la fiecare carte editată. Tirajele au fost mici. Mulțumesc Tatălui, pentru că a îngăduit să se întâmple așa. Am scris poezie încă din adolescență, fără să gândesc vreodată că voi publica ceva. În urmă cu unsprezece ani, am hotărât să păstrez orice scriu, numai și numai pentru mine. Am așternut în acest timp, o sută șapte zeci de poezii în câteva caiete. Le citeam
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93745_a_95037]
-
de-a doua din drumul lung al frazelor. Pasărea aceasta, în zborul său lin, duce de pe un meridian pe altul legătura cuvântului de lumină al Limbii Române între ziditorii de literatură. În Călător în visare, prefața volumului de versuri Spiralele Adolescenței, spuneam:,,Bun scormonitor în carnea visului/gândului, poeta Elisabeta Iosif a strâns într-un fagure de miere pentru buzele de lumină ale cititorului”... Iată, acum, aș putea spune că: Doamna Elisabeta Iosif a parcurs globul pământesc imaginar și acolo unde
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93839_a_95131]
-
fapt personajele taciturne și care vorbesc în îpauze' ale lui Pinter: fug de violență. Atmosfera pieselor lui Pinter este una de amenințare, iar efectul este sentimentul spectatorului că nedreptatea, teroarea existențială nu mai pot continua. Poezia - tovarășa lui Pinter din adolescență - îl urmărește și azi. Unul dintre poeme (Dumnezeu, 1993) dezvăluie lupta dramaturgului împotriva refugiului sensibilității colective în credință. S-a spus îndelung că Pinter e profund de stânga, ceea ce ar implica în cele din urmă și ateismul, nevoia de a
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
fapt personajele taciturne și care vorbesc în îpauze' ale lui Pinter: fug de violență. Atmosfera pieselor lui Pinter este una de amenințare, iar efectul este sentimentul spectatorului că nedreptatea, teroarea existențială nu mai pot continua. Poezia - tovarășa lui Pinter din adolescență - îl urmărește și azi. Unul dintre poeme (Dumnezeu, 1993) dezvăluie lupta dramaturgului împotriva refugiului sensibilității colective în credință. S-a spus îndelung că Pinter e profund de stânga, ceea ce ar implica în cele din urmă și ateismul, nevoia de a
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
o carte care, atît prin calitatea artistică, cît și prin plăcerea pe care o aduce și o menține la lectură, merită atenția noilor generații de cititori. Aceștia au șansa să întîlnească un roman viu, puternic, fără vîrstă, avînd doar vîrsta adolescenței, universale, în care stau împreună spaima, exaltarea și necruțarea, ca și gîndul cutezător și fără egal că, da, "totul începea simțeam, acum, cu mine".
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
mai sînt nici măcar o problemă pentru alții. Cazul meu e rezolvat de ei și trecut la arhive. Nu mai sînt problemă decît pentru mine, dar cu atît mai gravă. Voi îmbătrîni, împietrindu-mă în goluri. Bogățiile mele sînt mizeriile unei adolescențe chinuite și cerșetoare. N-am învățat nimic, nu știu nimic. N-am folosit nici o experiență, nu mi s-a dat nici un răspuns. încep să trec, cu nimic în mîini. Mă uit în urmă. Nu am din mine ce alege. Și
Scrisoare din Paris uitată în paginile "Vieții Românești" - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12032_a_13357]
-
sub fruntea isteață... îi precizam catastrofa, n-o evitam... ignorînd faptul că Nichita Stănescu... undeva... nu-ș" pe unde... proclamase că... dah!...că adevărul e o crimă...sau, mă rog, sinceritatea...păi bine, băi!, eu cu "sinceritatea " făcusem un fix din adolescență ... și ea, din ce în ce mai fascinant holbată, aprobînd, ținînd cu mine... că o și întrebam gelos: da' tu cu cine ții?... cu tine!, cu tine!... executa ea niște salturi mici, cu amîndouă picioarele lipite... cu tine!)... buuuun, deci... a fost o dată ca
Povestește-mă, băi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12421_a_13746]
-
prafurile străzilor întortochiate, în pantă lină, pietruite , nesfîrșite, străzi dezolante de provincie fără nimic la capăt... poate doar cu o cișmea picurînd lent, veșnic... clipa cea lentă.. sau mint?... mă înșel?... da... acolo voi atinge cerul cu pieptul, ca în adolescență, îmi voi mîngîia, îmi voi îndulci carnea trupului, mi-o voi însîngera pios într-un gard de sîrmă subțire, ruginită, ghimpată... opreliște feciorelnică, duioasă, așteptată timid... Numai nu mă părăsi, Doamne! Tînjesc să simt umărul tău blînd, cald, ocrotitor, sprijinindu
Rugăciune Laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12774_a_14099]
-
una avea un picior de lemn și era foarte căutată!) domni, doamne în capoate lucioase, fîlfîind desfăcute de emoție, în taioare pocnind de șoldărărie profesorală și de sîni în cămăți de forță... sutiene blindate, încopciate ermetic... gașca teatrului, iubirile dezastruoase... adolescența, sala de anatomie cu cadavrele injectate cu formol, îmbolnăvirea netrebnică, sanatoriul Bîrnova, rezerva în care se murea, barbara bronhoscopie ( îmblînzită perfid de cocainizarea laringelui ), iarăși facultatea, rușinea imensă a poeziei, Dolhasca (raiul maturizării!) , din nou Iași,Tamara, Tamara, Tamara... fleoșc
Trebuia să transcriu... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12734_a_14059]
-
a-ncepe rugăciunea zilnică, îmi vine, brusc, să mi le bag în ochi, pînă la creier, să scotocesc acolo cu furie, cu deznădejde, cu ură, gîndurile mele leneșe și murdare. Mi-am urît părinții, am urît cu patimă tristețea, prăbușirea adolescenței mele-n boală, l-am urît pe Dumnezeu cînd, la optsprezece ani, a trebuit să fac, tuberculos, cură cadaverică, am urît facultatea de medicină cu clădirile ei uriașe roșii, din cărămidă netencuită, parcă jupuite de vii de orice fel de
Aș vrea să vă vorbesc despre ură by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12828_a_14153]
-
locuiau? În „biet tîrgușorul St. Petersburg”! Incredibil, îmi spun, să nu fi observat pînă acum că cei mai iubiți „eroi” ai copilăriei mele locuiau într-un tîrgușor ce poartă numele orașului în care locuiesc și cei mai iubiți „eroi” ai adolescenței, tinereții, maturității, personajele lui Dostoievski!!! Și totuși, iată, abia azi mi-am dat seama. Cu stimă și afecțiune, Emil Brumaru 3.IX.1980
Ce soare lent e o femeie! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13211_a_14536]
-
Păun,în primul rând,frate al unei colege de școală, iar, prin el, Gherasim Luca). Este intervalul de după absolvirea Institutului „Pompilian“, al primilor pași în amfiteatrul Facultății de Drept. Au loc firești modificări de psihic, de optică. Sub presiunea unei adolescențe acut sensibilizate, crește preocuparea pentru definirea și exprimarea eu-lui, invadat de interogații febrile, răvășit,uneori, de neliniști prea puternice pentru a fi stăpânite lucid și, implicit, greu de mărturisit. Paginile de Jurnal îndeplinesc rolul partenerului privilegiat, des solicitat s-o
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
ansamblul, lua de la toți cei ce scriau, versuri, și le monta în lungi poeme mitologice. Aceste poeme aveau fragmente de-o frumusețe uluitoare alături de platitudini dezarmante. A murit foarte tînăr. Cred că nu avea 35 de ani. Mi-a fascinat adolescența. Ani de zile după aceea, la D***, îmi puneam fotografia lui pe masă, și vrînd-nevrînd, mă apucam de scris. Ca o datorie față de încrederea ce mi-o arătase, primul, cînd, căzîndu-i niște versuri de-ale mele, întîmplător, în mînă, m-
„Sois sage, ô ma Douleur, și ține-te tranchilă.” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13546_a_14871]
-
definitive. Mă gândeam că nimeni nu este demn să contemple ce am avut eu sub ochi, o asemenea revelație totală a feminității mândre în puritatea ei de început, și că a admira fierbinte și recunoscător desăvârșirea fetelor la ieșirea din adolescență înseamnă a-L lăuda cu prisosință cu ochii, cu inima, cu toate simțurile, pe Creatorul lor: Îl iubeai pe Dumnezeu în creația Lui cea mai admirabilă. Dar cum m-am învrednicit eu de fulgurația edenicei goliciuni a primei Eve, sau
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
Paralele literare (Romanul occidental și romanul sovietic contemporan, Un Etzel Andergast sovietic: Sanea Grigoriev, Anton Cehov, omul și opera, Amintirile Annei Alliueva, Două romanciere sovietice debutante: Vera Panova și Ana Koptiaeva Un mare roman sovietic: Tînăra gardă, Arcadi Gaidar, cîntărețul adolescenței, Un scriitor humorist: V. G. Korolenko.) Tot atunci, în ianuarie 1945, Sorana Gurian începe să colaboreze foarte intens la revistele feminine și feministe "Mariana" și "Femeia și căminul", care, prin însăși natura preocupărilor lor, acordă Occidentului un loc privilegiat în raport cu
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13872_a_15197]
-
în funcție de pământul pe care călcăm." Privită prin lentila unei astfel de critifiction cu morgă și răspăr, însuși cazul cărții de față se contorsionează comic. Jul își privește colegii de clasă stupizi, comuni, plini de clișee, îi povestește. Narațiunea provoacă identități. Adolescența e ridicolă, penibilă, uneori tragică. Cel mai adesea e comică. Totul e comic. Cioran citit de niște elevi fără repere e bun de versificat pentru muzică rock. Sadoveanu, Pillat, niște papă-lapte care habar nu au "ce e aia viață la
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14082_a_15407]
-
să comunici cuiva plăcerea celor trei verbe matinale! Ascuți bine cu lama două creioane "Koh-I-Noor" B, potrivești foaia liniată furnirul maro al biroului, privești acoperișurile verzi, asculți zgomotul hidroforului și-ți dai seama, deodată, că totul e pierdut, iremediabil pierdut: adolescența, poezia, dragostea, prietenia. Rămîne lectura. Atît. Orice ai spune, oricît de subtil sau de nasol, știi că textul tău are șansa de-a căpăta, prin ochiul inteligent al celui ce-l privește, un grad de refracție nebănuit, surprinzător, așa cum se
Ce odihnitor e să scrii unui critic! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14278_a_15603]
-
între spațiul românesc și cel italic una firească. În finalul volumului este studiat un caz de epigonism literar: este vorba de Arturo Graf, profesor de litere la Universitatea din Torino, contemporan cu Eminescu. Petrecându-și o parte din copilărie și adolescență pe meleaguri românești, Graf scrie poezii din care răzbat inconfundabile ecouri eminesciene. Ceea ce atrage atenția în mod deosebit în lucrarea de față este stilul acesteia. Dincolo de rigoarea documentară, discursul autoarei nu are nimic din răceala clinică a studiilor academice. Dimpotrivă
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14245_a_15570]
-
unui puternic atașament, sfârșesc tragic, unul dintre ei, într-o clipă de inconștiență, omorându-și fratele. Finalul lasă să se înțeleagă că motivul ar fi o dramă sentimentală dar, în fond, problema este alta. O criză de identitate prelungită din adolescență îi marchează în mod diferit. În timp ce unul dintre ei își căuta cu obstinație evadarea, desprinderea din "placenta comună", celălalt își mărturisește spaima de a fi singur amplificată de o lucidă observație: "...noi doi, cei mai gemeni frați din lume (...) eram
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14304_a_15629]
-
scuipă împrăștiat! Mă retrag în camera enormă și mă consolez băgînd un pai în spuma de săpun, lansînd în aerul încăperii baloane mirifice ce-și sparg iluzia în pete informe pe covorul oltenesc, țesut meticulos cu lăcrămioare și trandafiri. În adolescență, în tinerețe (dar cum poți să desparți în felii, ca pe un tort, viața?), manuscrisul, rapid sau chinuit, cu ștersături, cu amănunte adăugate pe margini, neavînd nici o legătură cu mijlocul, cu miezul paginii, fila plină de litere, de desene, de
Catalog de nimfe (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14461_a_15786]
-
-i admira... Iată ce însemna, în acel secol, a trezi apetitul pentru lectură! Anna Karenina se ucide (nu se sinucide!), se distruge ca și cum ar sparge un porțelan foarte frumos, făcîndu-i în ciudă amantului! Interpretare hazardată? Nicidecum. "Sufletul slav", neică! În adolescență, eram atît de emoționat la o primă lectură din Dostoievski, sau Blecher, sau Meyrink ("Golem", citit la Curtea de Argeș, într-o vacanță), încît nu pricepeam aproape nimic, tremurînd, literalmente zguduit ca de-o boală cu febră și transpirație. De-abia la
Catalog de nimfe (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14487_a_15812]