429 matches
-
nivel minim de abstracțiune inspirată din opiniile dascălilor săi. M-a jenat lipsa de tact a tânărului rabin care s-a dovedit incapabil să menajeze sensibilitatea creștină și a bisericii catolice în special, dat fiind că aceasta cultiva forme de adorare a Madonnei și a Mântuitorului, imaginați artistic prin statui și portrete. M-a impresionat în schimb faptul că participanții creștini la simpozion episcopul catolic de Verona, un pastor protestant de origine germană, un preot ortodox român și un preot pravoslav
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
efect, și neputând la 'nceput să pătrundă natura lor, el s-a temut de unele, au iubit pe celelalte, însă nu in abstracto, ci în formele cu totul concrete în cari i se prezentaseră. De-aci s-a născut fetișismul, adorarea obiectelor din natură, întrucît ele erau privite ca cauze stricăcioase sau folositoare omului. După aceea însă inteligența omenească bagă de samă că o serie întreagă de fenomene e pătrunsă de o singură lege, că afară de șirul văzut al lucrurilor trecătoare
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
este voie. Să mi te rupi în multe sacrificii De parcă te-ai desface în versete, În lungi fâșii de vorbe desuete, În interese, nebunii sau vicii. Să mi te uiți atunci când vrei iubire, Te voi resuscita prin sărutare, Prin deteriorata adorare, Prin incomensurabila trăire. Să mi te urci, iubita mea, pe viață, Ca pe Golgota marelui supliciu, Făcându-ți chiar și ție un serviciu, La ceas de noapte sau de dimineață. 11 iulie 2011 Mai aproape de Zalmoxis Acolo mă voi duce
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
zarvă așa că plăteau pentru muzici și pentru focurile de armă și pentru dangătele de clopot, dar oricum nu le-ar fi ajuns banii pentru a menține la nesfârșit aceste fieste, așa că energia pentru ele probabil că venea din această antică adorare a zeilor șerpilor de foc și ai oglinzilor fermecate și ai monștrilor celor mai înfiorători. Până și câinii alergau și mormăiau de parcă de-abia s-ar fi întors de pe tărâmul umbrelor, Mictlan. Vechea credință a indienilor era că aceștia purtau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
stat la temelia nedreptăților la care au fost supuși armenii de-a lungul vremii. Grecii, prin scrierile lor, răspândiseră în întreg spațiul ortodox povestiri defăimătoare la adresa armenilor, acuzându-le erezia și chiar păgânismul, invocând necurățenia lor spirituală și fizică. Povestea adorării câinelui Harțiburie a fost, poate, cea mai cunoscută devenind un exemplu de erezie armenească. Referiri la această plăsmuire se regăsesc în cuprinsul Pravilei de la Govora, unde armenii sunt numiți „de trei ori procleți spurcatu postu ce postescu, de trei ori
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
rezumate punctele de vedere ale lui Rose Horman Arthur, autoare potrivit căreia mitul Sophiei s-a dezvoltat pe direcții creștine și non-creștine, preluării lui de către creștinism datorîndu-i-se apariția aspectelor negative ale Sophiei. Mai mult decît atît, D.J. Good susține că adorarea de către ne-creștini a Mamei Sophia ar fi precedat creștinismul, alăturîndu-se prin aceasta interpretării date Sophiei de Wilhelm Bousset 58. Vom reveni, pe scurt, la aceste speculații și la predecesorii lor, rămași, din nefericire, necunoscuți Învățaților din ziua de astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Cînd vîntul băcea-re Floira zicea-re, Oile veneau Pe mormînt plîngeau; În loc de cruciță, Dalba flueriță. Cînd vîntu o bace, Fluera zicea-re, Oile veneare, Pe mormînt plîngea-re. Crucea și fluierul își dispută întîietatea. Limbajul este construit, în tonalități sentimentale, nu „eroice”, spre adorarea fluierului cruce. Nu-și poate imagina păstorul, în general, existența decît cu fluierul și cu lancea la îndemînă; iar moartea, cu fluierul-cruce la cap și cu lancea la picioare. 2. TRANSHUMANȚE SUFLETEȘTI ȘI DE IMAGINE Dacă oralitatea favorizează „imposibile îmbinări
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
scară cu totul diferită, cu sfârșitul mileniului nostru creștin. Gigantismul orașelor; inflația divertismentului, pasiunea jocurilor și spectacolelor, cultul histrionilor și al gladiatorilor; fuziunea universurilor masculin și feminin, promovarea intersexului; dezvoltarea unei erudiții compilatoare în buclă, promovarea intertextului; personalizarea animalului domestic; adorarea până la prostie a copiilor; frenezia noului, a mișcării; erotismul omniprezent; efuziunile cosmologice. Aceste lucruri apar când "forța și onoarea de a fi om" (Malraux) încetează să vină de la sine. Epuizarea justificărilor oficiale sau ereditare ale existenței, deschiderea vechilor panteonuri spre
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
adevăr. La cele unsprezece ore săptămânale dedicate democrației, dascălii nu se mulțumesc doar cu simple prelegeri, discuții și extemporale, ci aplică importanta materie și în situații concrete de viață. De pildă, la marile sărbători naționale, în timpul tradiționalelor frumoase ceremonii de adorare a conducătorilor iubiți, se obișnuiește ca elevii din clasele începătoare să realizeze scurte scenete prin care să arate că sunt zi și noapte pregătiți să-i înfrunte pe străinii veniți să se înfrupte din bunăstarea vǘndǘnă. (Copiii mai mari sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
ori aceștia erau mult mai riguroși în ceea ce privește respectarea anumitor norme cu caracter purificator. Astfel "în 1022, episcopul de Arras-Cambrai (în Nordul Franței) se străduiește să convertească un alt grup de eretici din dioceza sa, eretici care condamnau Sfintele taine și adorarea sfintei cruci și practicau ascetismul abținându-se de la pornirile cărnii"26. Ascetismul era propovăduit și în cazul maniheilor din Aquitania, care respingeau Sfintele Taine și închinarea la sfânta cruce. În secolul al XII-lea putem vorbi despre apariția mișcării catarilor
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
porunca aceasta era menită să ferească poporul ales de pericolul idolatriei, situație pentru care profesorul de istorie a religiilor François Bœspflug propune două posibile căi de interpretare 280: una trimițând spre ideea interzicerii imaginilor altor zei, iar cealaltă spre refuzul adorării lui Iahve prin intermediul idolilor (eidolon), adică al statuilor care să-L reprezinte, Dumnezeu rezervându-Și, în mod exclusiv, "realizarea propriilor imagini"281. Nici religia islamică nu manifestă o toleranță mai mare față de reprezentările vizuale ale sacrului. Fără a interzice în
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
doar Fovismul, Expresionismul, Cubismul, Arta abstractă sau Suprarealismul. Succesiunea lor extrem de rapidă, precum și schimbarea frecventă a modelelor artistice, filosofice și științifice ale epocii au produs o reconsiderare constantă a terminologiei domeniului religios, față de care artiștii au luat diverse poziții: de la adorare și exaltare, până la ironie sau refuz. Mai mult decât atât, cele două războaie mondiale, care au cutremurat istoria acestui secol, au influențat negativ acele atitudini care dădeau formă necesității interioare de reprezentare a sacrului, fapt pentru care arta de inspirație
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
prezent, situația se prezintă cel puțin asemănător, succesiunea extrem de rapidă a curentelor și mișcărilor artistice, precum și schimbarea frecventă a concepțiilor filozofice și științifice asupra epocii, produc o reconsiderare constantă a terminologiei domeniului religios, față de care artiștii iau diverse poziții: de la adorare și exaltare, până la ironie și refuz. Nu putem, așadar, să nu facem o paralelă între primele veacuri ("ilicite") ale creștinismului, când frica și lipsa unui limbaj propriu de exprimare vizuală împiedicau recunoașterea fățișă a identității și conotațiilor creștine ale imaginilor
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
respectului față de icoane s-a fundamentat pe o întreagă dispută generată de traducerea problematică în limba latină a documentelor Sinodului al VII-lea Ecumenic de la Niceea (787). Această traducere a condus la o confuzie privind termenii referitori la atitudinile de adorare (λάτρέίά), repspectiv de venerare (πρόσκύυισιζ), cuvenite icoanelor. Sensul corect al acestor termeni se referă în cazul adorării la o slujbă adusă lui Dumnezeu, în timp ce venerarea semnifică manifestarea unui respect deosebit pentru cineva sau ceva. Acesta este și cazul celebrelor "Libri
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
a documentelor Sinodului al VII-lea Ecumenic de la Niceea (787). Această traducere a condus la o confuzie privind termenii referitori la atitudinile de adorare (λάτρέίά), repspectiv de venerare (πρόσκύυισιζ), cuvenite icoanelor. Sensul corect al acestor termeni se referă în cazul adorării la o slujbă adusă lui Dumnezeu, în timp ce venerarea semnifică manifestarea unui respect deosebit pentru cineva sau ceva. Acesta este și cazul celebrelor "Libri Carolini", scrieri controversate, comandate de Carol cel Mare clerului franc, în care confuzia amintită avea să genereze
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
cuprins în cultul Bisericii, organic și integral, sub o formă încă nediferențiată”.(Nicolas Berdiaeff: Le destin de la culture, în „Le roseau d’or” Nr. 10 și în Der Sinn des Schaffens. ) Cultura ne apare astfel ca o iradiație din flacăra adorării lui Dumnezeu, ca o concretizare în forme obiective a esenței religioase. Scânteile răspândite din vatra cultică a credinței au aprins energiile creatoare de cultură. Sau, cum zice Burckhardt: „Numai religia și cultul au adus acele sărbătorești avânturi în suflet, care
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
însutite, și vorbește ca și cum Dumnezeu ar vorbi și lucrează ca și cum Dumnezeu ar lucra. Afară de categoria artiștilor, filosofilor și savanților creștini, există, cum am spus, categoria celor necreștini. Pe când cei dintâi, prin actul de liberă aderare își regăsesc izvorul inspirațiilor în adorarea religioasă, cei din urmă, prin același act de libertate, refuză adorarea și se limitează în cultul individualității proprii. Cultura pe care o zămislesc are astfel un caracter antropocentric. Ea poate să fie indiferentă față de religie, critică față de religie, ostilă sau
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ar lucra. Afară de categoria artiștilor, filosofilor și savanților creștini, există, cum am spus, categoria celor necreștini. Pe când cei dintâi, prin actul de liberă aderare își regăsesc izvorul inspirațiilor în adorarea religioasă, cei din urmă, prin același act de libertate, refuză adorarea și se limitează în cultul individualității proprii. Cultura pe care o zămislesc are astfel un caracter antropocentric. Ea poate să fie indiferentă față de religie, critică față de religie, ostilă sau total negativă. Dar despre aceasta vom vorbi după ce vom discuta raportul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și sensul cuvintelor se potențează și se dilată prin patosul melodic al glasului omenesc. E adevărat că și muzica instrumentală poate crea dispoziții religioase, dar prin faptul că nu e cântată de glas, prin care sufletul participă direct la actul adorării, ci executată de instrumente, ea pare ceva exterior și seamănă cu un excitant artificial al evlaviei. În ortodoxie, actul adorării e așa de intim și de personal, încât interpunerea instrumentelor muzicale ar înstrăina această mistică intimitate. O liturghie ortodoxă cântată
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
poate crea dispoziții religioase, dar prin faptul că nu e cântată de glas, prin care sufletul participă direct la actul adorării, ci executată de instrumente, ea pare ceva exterior și seamănă cu un excitant artificial al evlaviei. În ortodoxie, actul adorării e așa de intim și de personal, încât interpunerea instrumentelor muzicale ar înstrăina această mistică intimitate. O liturghie ortodoxă cântată e un torent de evlavie fierbinte ca sufletul din care izvorăște. O liturghie romanocatolică, susținută de orgă sau de orchestră
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
O liturghie romanocatolică, susținută de orgă sau de orchestră, are măreție teatrală, dar n-are intimitate. Cel puțin pentru modul nostru de a simți, ea pare ceva impersonal și artificial. Admiri efectul artistic și uiți că ești în rugăciune de adorare. Bineînțeles, aceste restricții ortodoxe au repercusiuni dincolo de Biserică, în creația culturală. Nici în afară de cult popoarele ortodoxe n-au zămislit o sculptură monumentală și o muzică instrumentală de strălucirea și de amploarea artei statuare și a simfoniei occidentale. Unde lipsește stimulentul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cărțile și broșurile hagiografice sunt nenumărate. S-a creat, continuă Suvarin, „un mit al infailibilității lui Lenin, iar cultul lui e un delir colectiv în care fariseismul se amestecă cu elanul natural”. Exploatându-se astfel misticismul nativ al poporului rus, adorarea lui Lenin a luat proporțiile unei pseudo-religii, cu un aparat ritual caricaturizat după ritualul ortodox. E aceeași încovoiere silnică a elanului religios, abătut din direcția lui firească pentru a-l fixa în fetișismul acesta derizoriu, cum îl preconiza Auguste Comte
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
-o pentru ea, ar săvârși un act păgân. Naturalismul modern, din acest punct de vedere, seamănă cu păgânismul antic. După doctrina creștină, a urma natura fie în morală, fie în artă, presupune oricum un fel de idolatrie, un fel de adorare a făpturii, care e mai prejos de om în ierarhia creației. Omul însuși e făptura lui Dumnezeu și încă o făptură căzută în păcat și în moarte. Frumusețea lui e desfigurată de păcat și limitată de moarte. Marea lui nefericire
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pe care o definește Scriptura”, scrisă în 421, la cererea lui Laurențiu, un roman cultivat și credincios, care dorea să aibă un rezumat al credinței creștine, precis, concis și ușor de consultat. Augustin îi recomandă să se străduiască a cultiva adorarea lui Dumnezeu prin credință, speranță și dragoste. De aceea el explică mai întâi Simbolul de credință (cap. l-3), pentru a-i arăta ce trebuie să creadă, apoi rugăciunea Tatăl nostru, care-i va arăta ce trebuie să spere și să
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
pornea de la Fecioara Maria, exprimând o atitudine elitară, cu disprețuirea bărbaților și respingerea căsătoriei creștine tradiționale. Dintr-un asemenea ethos s-a născut iubirea curtenească și cea a trubadurilor, iubirea pasională a contopirii cu divinitatea prin moarte. Iubirea-pasiune, ca pură adorare a femeii, a fost în secolul al XII-lea o religie, o erezie creștină, istoric determinată, de la catari la trubaduri 293. Această iubire va fi apoi vulgarizată în romane, pierzându-și cheia spiritualistă. Ea nu era legată de homosexualitate. Denis
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]