422 matches
-
eu însumi. Ascultă. Eu n-am iubit niciodată și poate că nici nu sunt în stare. Dar un lucru crede. Nu iubesc pe nimeni dar, dacă aș iubi, sigur că tu ai trebui să fii amanta [a] mea. Simt o adorare în inima mea pentru tine, care poate ar deveni amor... dacă... ei bine, dacă nu m-ai iubi tu pe mine. Eu singur nu știu cum să-ți descriu simțirea ciudată care-mi răcește inima, adică nu mi-o răcește atâta cât
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o serie de trăsături: prodigioasa lor intoleranță, un orgoliu grotesc, susceptibilitatea maladivă, sentimentul smintit al iresponsabilității lor născut din iluzia propriei lor atotputernicii, precum și totala pierdere a simțului măsurii, care se datorează înverșunării emoțiilor lor reciproc exaltate. Între dispreț și adorare, între oroare și entuziasm, între strigăte de trăiască și la moarte, mulțimea nu cunoaște calea de mijloc"240. Marea absentă este aici rațiunea. Absentă pentru că ea face corp comun cu simțul măsurii și al compromisului, cu recunoașterea limitelor puterii fiecăruia
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
care o evocă pe cea a animalelor și prosternarea ce are model plantele care, bătute de vânturile cu nisip din puste, se mențin doar datorită rădăcinilor lor ce se afundă adânc în pământ. În întregul său, ritualul reunește manifestările de adorare a tuturor elementelor creației<footnote Hidirgolan, P. (1997), Apa divină și simbolistica ei, Editura Univers Enciclopedic, București, pp. 132-133. footnote>. Personificări ale creației elementelor naturii se întâlnesc în povestiri și practici ale popoarelor. În Elveția, în comunitatea romanșă, un tăietor
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale. De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
le dai cu tine. Numai cine s-a învins pe sine îi poate învinge pe dușmani. Răbdarea este un lucru foarte important pentru că răbdare înseamnă să te stăpânești, să nu te lași în voia celor șapte emoții: bucuria, mânia, neliniștea, adorarea, mâhnirea, teama, ura. Se spune că singurul lucru de care trebuie să ne temem este însăși teama. Frica este pretutindeni de disprețuit și peste tot ea are urmări rele. Frica este suferința ce te cuprinde pe neașteptate la gândul că
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
efect, și neputând la 'nceput să pătrundă natura lor, el s-a temut de unele, au iubit pe celelalte, însă nu in abstracto, ci în formele cu totul concrete în cari i se prezentaseră. De-aci s-a născut fetișismul, adorarea obiectelor din natură, întrucît ele erau privite ca cauze stricăcioase sau folositoare omului. După aceea însă inteligența omenească bagă de samă că o serie întreagă de fenomene e pătrunsă de o singură lege, că afară de șirul văzut al lucrurilor trecătoare
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
etc., evident, definiția se va Încadra la domeniul respectiv. În sens originar, cultură Însemna lucrarea pământului, În strânsă legătură cu verbul latinesc colo, colere [mai ales cu participiul: cultus, a, um]: a lucra, a Îngrijii. Cultus Însemna cult religios, Închinare, adorare adusă zeilor. Cultul În sensul culturii Însă nu mai are o semnificație prea profundă astăzi. Termenul de cultură a fost astfel preluat În antropologie din agricultură, dar atât În antropologie cât și În celelalte domenii cu adăugare de adjective manifestându
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
eului ca alteritate, tentativa obiectivării propriilor trăiri interioare), Mili interpretează altfel decât în seara cu pricina scena de la hotel: "[...] în oglindă se văzu subțirică, trasă la față de nesomn, și palidă. Bizu nu i se aruncase la picioare în poziție de adorare; nu-i sărutase ciorapul; se întinsese pe covor fiincă nu mai era alt fotoliu în cameră". Lucidă, femeia conștientizează că "visul transformase realitatea în situațiii sentimentale; i se păruse chiar că o și sărutase". Altfel spus, imaginația lucrează în sensul
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
pe care o definește Scriptura”, scrisă în 421, la cererea lui Laurențiu, un roman cultivat și credincios, care dorea să aibă un rezumat al credinței creștine, precis, concis și ușor de consultat. Augustin îi recomandă să se străduiască a cultiva adorarea lui Dumnezeu prin credință, speranță și dragoste. De aceea el explică mai întâi Simbolul de credință (cap. l-3), pentru a-i arăta ce trebuie să creadă, apoi rugăciunea Tatăl nostru, care-i va arăta ce trebuie să spere și să
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
Sfânt liberează și sfințește, creează și dă viață, cunoaște toate din veci și descoperă, este omniprezent și umple toată lumea, este mângâietorul tuturor, este bun și drept, iartă păcatele și dă viață veșnică, adunând pe creștinii de pretutindeni într-o singură adorare. În viziunea Sfântului Niceta, Sfântul Duh îmbrățișează cu aceeași dragoste dumnezeiască toată lumea, îndreptând-o spre iubirea lui Dumnezeu și spre libertatea harică. El era prezent la crearea lumii, a grăit prin prooroci, a sfințit trupul în care s-a întrupat
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh>> (Matei 28,19). Această credință să rămână în voi, această zestre păziți-o, preaiubiților... (I Timotei 6, 20)”. Credincioșii de pretutindeni - precizează Sfântul Niceta de Remesiana - se unesc într-o singură adorare a persoanelor Sfintei Treimi, mărturisind prin aceasta, pe de o parte, unitatea ființei dumnezeiești, iar pe de altă parte, unitatea lor în credință primită de la Domnul prin Apostoli. „Așadar, vor adora pe Tatăl, vor adora pe Fiul, vor adora pe
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
în comun la slujbele religioase din Biserică. Din cele mai vechi timpuri, muzica a constituit o podoabă a sufletului omenesc. Biserica a cultivat-o, la rândul ei, cu grijă, considerând-o a fi unul din modurile cele mai expresive de adorare a lui Dumnezeu. Tradiția muzicală în Biserică este atestată de Vechiul și Noul Testament precum și de Sfinții Părinți. Cântarea comună în biserică a fost cultivată de Biserică primară pentru consolidarea unității creștine, muzica fiind un excepțional mijloc de a intra în
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
omilia la Psalmul XXVIII, II, în PSB, vol. 17, p. 224) „Adorând pe Fiul, adorăm pe Cel ce este chipul lui Dumnezeu și Tatăl; adorând pe Duhul adorăm pe Cel ce arată în Sine divinitatea Domnului. De aceea și în adorare Duhul Sfânt este nedespărțit de Tatăl și de Fiul. Și dacă te afli în afara harului Duhului, nici nu vei adora cu adevărat; iar dacă te miști înlăuntrul Lui, cu nici un fel nu-L vei separa de Dumnezeu. Pentru că este imposibil
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
adevăr. La cele unsprezece ore săptămânale dedicate democrației, dascălii nu se mulțumesc doar cu simple prelegeri, discuții și extemporale, ci aplică importanta materie și în situații concrete de viață. De pildă, la marile sărbători naționale, în timpul tradiționalelor frumoase ceremonii de adorare a conducătorilor iubiți, se obișnuiește ca elevii din clasele începătoare să realizeze scurte scenete prin care să arate că sunt zi și noapte pregătiți să-i înfrunte pe străinii veniți să se înfrupte din bunăstarea vǘndǘnă. (Copiii mai mari sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
ființa individuală este veșnic aceeași și se petrece prin intermediul unui ce comun, un egregor rînduit să intermedieze și în același timp să armonizeze legea cu spiritul individual, cu atît mai mult cu cît acesta e dotat cu liber arbitru. Oricum, adorarea lui Dumnezeu este esențială. Este răspunsul omului la chemarea divinității. Esențială este și desăvîr șirea noastră ("Fiți desăvîrșiți precum Tatăl din ceruri Desăvîrșit este"), căci numai lumina recunoaște lumina, iar natura noastră este integral adamică, fiind, în potențialitate, superioară îngerilor
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
tuturor oamenilor. Filosofia nu înseamnă înțelepciune, ci dragoste-de-înțe lepciune, ceea ce înseamnă înțelepciune dorită, căutată, cerută, de ce nu? Cu alte cuvinte, filosofia nu deține monopolul înțelepciunii. Am vorbit despre Revelație. Poate s-ar cuveni cîteva cuvinte despre rugăciune, despre pietate, despre adorare. Dacă eu sufăr, suferă întreg universul. Dumnezeu însuși a venit și a suferit pentru noi, s-a jertfit pentru noi și a înviat. Învierea este sensul ultim al suferinței, al istoriei, al kenozei lui Dumnezeu, al întregii existențe, este vocația
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
înțelegem cine suntem cu adevărat. Iisus ne-a dăruit mai mult decît a pierdut Adam, ne-a făcut părtași la viața Spiritului. Adevărata mea identitate nu se naște și nu moare: mă identific cu ea și sunt fericit în continuă adorare, pentru că nu sunt alcătuit din timp. Vorbesc filosofii cu voluptate despre "condiția umană". Dl. Liiceanu susține chiar că "Heidegger este singurul gînditor care a avut îndrăzneala să încerce să deseneze harta definitivă a condiției umane" (în 18 cuvinte-cheie ale lui
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
adevăr. La cele unsprezece ore săptămânale dedicate democrației, dascălii nu se mulțumesc doar cu simple prelegeri, discuții și extemporale, ci aplică importanta materie și în situații concrete de viață. De pildă, la marile sărbători naționale, în timpul tradiționalelor frumoase ceremonii de adorare a conducătorilor iubiți, se obișnuiește ca elevii din clasele începătoare să realizeze scurte scenete prin care să arate că sunt zi și noapte pregătiți să-i înfrunte pe străinii veniți să se înfrupte din bunăstarea vǘndǘnă. (Copiii mai mari sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
însăși Ființa perfecțiune divină, scopul final. Aceasta este obiectivitate pură, la care se ajunge paradoxal prin experiență subiectivă, la care știința nu are acces, pentru că ea respinge cele mai multe elemente pentru care viața merită trăită, cum ar fi: iubirea, credința, frumusețea, adorarea, minunarea, adevărul, compasiunea, moralitatea ș.a. Ființa vine din eternitate și merge în eternitate, din/în nucleul cel mai profund al geometriei spațiului abstract absolut, dincolo de minte, de afecte și de rațiune, dincolo de bine și de rău. Ființa este Dumnezeu în
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
siluetă mică, Întinsă pe spate, cu ceafa sprijinită pe o piatră, și datora mult, ca inspirație tehnică, lui Paolo Uccello. De astă dată, nu tablourilor lui cu bătălii, ci unei fresce recent descoperite la Sfântul Martin cel Mare din Bologna: Adorarea Copilului. Pe fragmentul inferior, Între un catâr, un bou și câteva figuri decapitate de ravagiile timpului, un Iisus Copil zăcea cu ochii Închiși, Într-o liniște aproape cadaverică, care anunța, Întru Înfiorarea privitorului atent, Christul torturat și mort din orice
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
rezumate punctele de vedere ale lui Rose Horman Arthur, autoare potrivit căreia mitul Sophiei s-a dezvoltat pe direcții creștine și non-creștine, preluării lui de către creștinism datorîndu-i-se apariția aspectelor negative ale Sophiei. Mai mult decît atît, D.J. Good susține că adorarea de către ne-creștini a Mamei Sophia ar fi precedat creștinismul, alăturîndu-se prin aceasta interpretării date Sophiei de Wilhelm Bousset 58. Vom reveni, pe scurt, la aceste speculații și la predecesorii lor, rămași, din nefericire, necunoscuți Învățaților din ziua de astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
în mod pozitiv identitatea femeii în contextul destructurării ideii de subiect. Noțiunea de mașină primește o conotație socială, politică, științifică și discursivă, în timp ce tropul monstrului este aplicat diferenței și devierii de la normă, dar și coexistenței dintre normal și anormal, dintre adorare și oroare, dintre afectiv și rațional. În aceste condiții, cyberfeminismul își poate articula perspectivele alternative ale subiectivității sociale și politice: diferența ca deviere sau ca amenințare, ca opoziție la orice formă de dominare, o diferență în aspectul de calitate pozitivă
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
solar."103 La români, cel mai complex și mai semnificativ rit care ține de cultul solar este hora, omniprezentă în filosofia populară. Originea horei a fost stabilită de unii cercetător (Nicolae Iorga) în dansul Kolabrismului, de sorginte tracă (kolo), reprezentând adorarea soarelui la solstițiuri și echinoxuri, și răspândit și la alte popoare: koro-ul bulgar, kolesca sârbă, korovod-ul rus, colomeica poloneză, choreia greacă, Valla albaneză. Hora românească poate fi "închisă", de tipul cercului, prezentă în ocaziile rituale, ceremoniale și festive, și "deschisă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
două izvoare de lumină. -Măicuță, am văzut pe Dumnezeu! murmură copilul cu însuflețire..." (s. n.) Ușor de remarcat apar aspectul dublu, terifiant și fascinant al sacralității revelate, cum și asocierea infinitei blîndeți cu atributele materne. Revelația crucii, transportul luminos al credinciosului, adorarea vie a divinității, prezența consonantă a mamei fac parte, concomitent și inexprimat, din semnificația identificării timpurii cu simbolurile traseului christic. Judecata sceptică a tatălui, severă și autoritară, se manifestă traumatizant pentru copil, în urma revelației din biserică. Acesta "căuta să le
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
cu un "vicleșug neprefăcut" și pe Florica "mai frumoasă ca oricând". El voia să fie respectat în sat, avea o voință năvalnică, instincte primare, era hotărât, perseverent în atingerea scopurilor, viclean. După ce intră în posesia averii, într-un gest de adorare, sărută pământul. Ion este "o brută vicleană" (G. Călinescu), "nu e inteligent și, prin urmare, nici ambițios" (G. Călinescu). Ideea de a o seduce pe Ana a preluat-o de la Titu Herdelea. După ce a sedus-o pe Ana, atitudinea lui
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
efortului său vital de a-i da o explicație. Spaima astfel spiritualizată-sublimată se manifestă sub forna venerării unei "forțe" misterioase primitiv simțită drept o amenințare care anihilează orice mijloc de apărare, sugerînd recurgerea la implorare. Aceasta spaimă sublimată transformată în adorare este cea care caracterizează simțul religios sub forma sa exprimata prin imagini. Misterul esențial inexplicabil "esența" misterioasă a vieții, dacă-i putem spune așa este cel care, suferind o transpunere pe plan imaginativ, reprezentată sub forma unei imagini pur simbolice
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]