10,318 matches
-
al copilăriei. Elementele gastronomice, obiectele, suprafețele și liniile sunt parcă erotizate; un flux insinuant de voluptate plutește printre obiecte, conferindu-le acestora palori gingașe, trăsături candide, dar și o beatitudine somnolentă: "Ienibahar, piper prăjit pe plită,/ Pești groși ce-au adormit în sos cu lapte,/ Curcani păstrați înz eama lor o noapte/ Spre o delicatețe infinită,/ Ciuperci cât canapeaua, în dantele,/ Icre cu bob bălosc ce ochiu-și cască,/ Aluaturi tapisate, crescând grele/ într-o dobitocie îngerească,/ Moi miezuri de ficați în
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
ușor. Și-a tras și mai mult paltonul peste ea. Am ieșit pe platforma dintre vagoane. Am aprins o țigară. Prin crăpăturile burdufului țâșneau fulgi șfichiuitori. Mirosea a urină. Am stat până m-a pătruns bine de tot frigul. Caimacamul adormise și el. M-am întors la locul meu. Mașa se ghemuise, cu genunchii strânși. }inea ghiveciul acela lângă capul ei. Se învelise cu paltonul meu. Pardesiul și-l făcuse sul, ca o perină. Dormea atât de adânc, încât mi-a
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
fernando se oprea adesea în piațeta cu trei hipocampi și-și încorda auzul pînă surprindea tropotul trăsurilor pe caldarîmul lisabonei apoi ziua-ntreagă prin birturi eram veseli și-n ceața paharului cu uzo ghiceam pe rînd părelnicia viitoare iar somnambulul adormit de soarele puternic se tîra imperceptibil pe creneluri împrejuru-ne puzderie de zile puzderie de pereți ne trăiau viața cu atîta nonșalanță încît ne simțeam impostorii spațiului și-ai timpului eu rupeam dinții unui pieptene fernando întorcea pe dos o mănușă
O călătorie cu Fernando Pessoa by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/13059_a_14384]
-
pantalonului. pe scoarța plină de furnici, aș întinde-o pe cealaltă și-aș găsi un măr bun de mîncat, acrișor, cu obrazul înroșit de vinovăția căderii din pom! Nu mi-aș da seama de trecerea timpului. Poate că uneori aș adormi și m-aș trezi apoi, uitînd c-am adormit, umăr la umăr cu-n fluture veșted. Cînd aș înțelege că-i seară, că-s singur și că a mai scăzut o zi, m-aș bucura de cea care-o să
Aș întinde o mînă și-aș mîngîia un copac mai apropiat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13159_a_14484]
-
pe cealaltă și-aș găsi un măr bun de mîncat, acrișor, cu obrazul înroșit de vinovăția căderii din pom! Nu mi-aș da seama de trecerea timpului. Poate că uneori aș adormi și m-aș trezi apoi, uitînd c-am adormit, umăr la umăr cu-n fluture veșted. Cînd aș înțelege că-i seară, că-s singur și că a mai scăzut o zi, m-aș bucura de cea care-o să vină, iar și iar, mereu în lumină, mereu în
Aș întinde o mînă și-aș mîngîia un copac mai apropiat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13159_a_14484]
-
Încă îmi ești nevăzută, minune, Virginitate, a mântuirii escortă. Te pleci peste lume încătușată De gândul ce pentru spirit s-a născut. - Curăță de pe sunet, de pe cuvânt orice pată, Fii alb ca divinul din scut - Îmi spune iubita pe când mă adoarme Cu obscurul în lumina ei. Prin prosternare am înaltele arme, Sunt fântâna în groapa cu lei. Lumea cealaltă pentru aceasta e geană, Se bate peste ochiul cu miresme Primite de la sfintele tale glezne Pe care depun ceea ce a fost în
Poeme fără titlu by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/13212_a_14537]
-
de lumină pe luciul ierbii. Întunericul din tine luminà, el era focul ce ardea în măruntaiele tale ca o comoară îngropată de barbari. Acum nu mai e nimic de spus cineva continuă să te iubească să legene cuvinte să le adoarmă să tămăduiască spaima. O spaimă lentă hipnotică o cămașă de jar ce arde pieptul și umerii. Ce departe erai ce departe și cum vorbeam singuri ca două felinare mișcate de vânt ca două mierle pe care doar cântecul le mai
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]
-
printre smârcurile ei plină de pudoare; Oh, culegând de-atâta timp împreună am adunat hambare întregi de iluzii și toate funcționează încă bine asemenea orologiilor ce ne umplu casa și viitorul; Acum, toate bunurile sunt la păstrare ca niște Pythii adormite pe altare de sacrificiu, ca niște balanțe așteptând la răspântii negustorii de viață; Iar tu știi că nu inventez, că strig doar spre a fi sigur că trăiesc că văd steaua acolo sus strălucind ca un iris de șarpe.
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]
-
înainte, sosit afumat acasă, Anișoara l-a pus pe pat cu față-n jos, i-a tras pantalonii și izmenele și a început să-l ardă peste cur cu-n melesteu! Dînsul a numărat pînă la șapte (lovituri), apoi a adormit! Dar a doua zi, la scoala, nu s-a mai putut așeza la catedră. Îl dureau bucile înfiorător! Mai avea o meteahna cînd se îmbată prea tare, seara, întorcîndu-se acasă, smulgea parii podețelor din fața portițelor caselor și-i aducea, cadou
De la o vîrstă preferi ca proștii să tacă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13258_a_14583]
-
Morfeu. Apoi, sunt zile cînd avem cîte 11 (exact: unsprezece...) ore de curs, așa încît, întors seara la 9 de la cantină, nu mai sunt deloc capabil să mă consacru studiilor aride de filologie clasică sau paleoslavonă. Nu trece mult și adorm somnul fără grijă al celui care nu și-a învățat lecțiile (și totuși mai are ceva habar...) 24 martie 1952. Programul meu a rămas același. În săptămîna care s-a scurs a avut loc o mult trîmbițată consfătuire cu decanul
Din roase plicuri by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13166_a_14491]
-
evitau confesiunile intime ce se opreau la sutiene, furouri și jartiere, o parte dintre ele făceau naveta de zece-cincisprezece ani - adevărate veterane ale căilor ferate - apoi, prin dreptul Chiajnei (mă fascinau aici ruinele unei biserici vechi și părăsite) începeau să adoarmă una câte una lovite parcă de o boală contagioasă, încremenite în atitudini inconfortabile, lascive, ca într-o pânză de Pallady, dormeau cu gura întredeschisă torcând stridențe atonale, și rămâneam într-o singurătate dezolantă, frustrantă într-un fel, cu cartea în
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
că meseria asta de director nu e pentru mine, că nu sunt apt nici să primesc porunci fără să explodez și nici să dau comenzi, nu eram croit nici să fac sluj și nici să hotărăsc asupra sorții altora - am adormit târziu, într-o cumplită stare de agitație și, îmi amintesc, în noaptea aceea n-am mai visat ca altădată îngeri. *** Dintr-un carnet de însemnări din epoca aceea, păstrat într-un sertar ascuns și prăfuit și neumblat, descoperit printr-o
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
o lespede, afară, să dai la o parte un capot uitat de-o femeie pe patul tău, să iei cartea minunată a copilăriei și s-o răsfoiești încet, cu pauze-n care-ți umpli pieptul c-un aer nostalgic, să adormi și să visezi că zbori, că fluturi, scăpat de gravitație, peste pajiști vernil, cot la cot cu miresmele cele mai dragi. "Sînt foarte necăjit că nu am fluturii. Ei, nugaua și catifeaua mă deznădăjduiesc." Am citat din corespondența lui Balzac
Eu mă logodesc, mă căsătoresc cu cărțile by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13767_a_15092]
-
acestui volum: scriitura e bună, dar nu relevă nici o tensiune, e aproape impersonală și asta se observă și din punctuație (nu vezi prea multe semne de exclamare sau de întrebare). Versul curge uneori atât de domol că uneori te-ar adormi dacă nu ar fi ceva imperative presărate pe ici, pe colo. Și totuși mi se pare că unele dintre highlights ale acestui volum se găsesc într-al treilea ciclu (Fără trepte), ca de pildă Copilărie în creștere: O copilărie în
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13892_a_15217]
-
că e de ajuns. Nimeni nu înțelege ce e de ajuns. Ajungem. Tot ce știu este că nu pot în nici un chip să merg methodic dupa Kiril. Mă hinervează, mă! Caterincă: Pe munți zăpada a îngălbenit Pe mări vapoarele au adormit în ceață Din robinete curge numai gheață Cuvintele - un straniu zăngănit. Stau culcat pe burtă. Capul îmi atîrnă peste marginea ascuțită a lumii. Nu bănuiesc, nu știu dacă ghilotina va veni de sus ori de jos. Dar asta nici nu
POEZIE by Dorin Tudoran () [Corola-journal/Imaginative/13980_a_15305]
-
O să mă-opresc de-odată, și-o să-mi aduc aminte. Am să mă-întorc pe banca de lemn negeluit. Ei îmi vor spune numai: "Noroc! Bine-ai venit! Sau poate îți e foame? Hai, ia, domnu^Săndel..." Șantan Timpul? A adormit cu capul pe masă, Delirînd despre Shakespeare, despre Eminescu... Slab, numai piele și os, mîncat de-un abces, cu Haina boțită, pătată, cămașa zoioasă. Păcat. Vorbea atît de frumos. Descu- Rajant de frumos. Îți venea să Plîngi. Să-ți spui
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/14007_a_15332]
-
alb al sufletului. Adus, în zbor, de Prometeu! O imagine contrast: Prin fum, foc și explozii un om, un irakian Sădește și culege pe pămîntul roșiatic al deșertului, Apă, Soare, Atomi și Adami! 3. Lunetistul științelor din Lună n-a adormit - niciodată! El - musafirul din Stele - ne monitorizează istoria, de milenii?! Avioane sinucigașe bombardînd orașele lumii - Trec, în valuri ale morții și minții în ruină. Poate, sigur - poeții lumii trebuie să pună Floarea Recunoștinței, Iubirii, Păcii, Prieteniei, Libertății în vizorul fiecărui
Scrisori americane by Alexandru-Cristian Miloș () [Corola-journal/Imaginative/14036_a_15361]
-
focului, temându-se teribil de întuneric, mănunchiul de oameni se încălzește, ascultându-l cu pietate pe unul dintre ei. Este povestitorul, omul cuvântului,al memoriei și al imaginarului care nu are voie să lase auditoriul să se plictisească ori să adoarmă. Plictisul e un demon care, o dată cuibărit în ascultători, poate să-l alunge-n calea fiarelor ori să-l ucidă pe narator. Povestitorul ducea peste tot literatura cu sine, așa cum își purta prin lume imaginația, memoria și vocea. Mai târziu
Revanșa lui Homer by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/13932_a_15257]
-
păstrat în sipetele casei, în geografia lui vegetală, te-a înnodat mereu cobori, mereu urci Golgotha prin colbul și dansul de aur al zilei - egală cu tine de când te-ai născut rasă albă la poalele apei în splendoare apoi îți adormi agonia cât mai aproape de viața oglinzii, peste care ploile duc în lume șiroaie de uimire, de extaz și sudoare; de tot ce-ai pierdut, de ochii tăi în lacrimi Daruri care vin prea târziu în Kungliga Bibliothek, intru cu mâinile
Noapte bună, Katherine Mansfield by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/14222_a_15547]
-
ochii tăi în lacrimi Daruri care vin prea târziu în Kungliga Bibliothek, intru cu mâinile 'n frigul de pe unul din acele manuscrise insulare suflate de evul mediu în aur scriu în hiragana peste peisajul ud din ecluza privirii care te adoarme: râuri și Carul Mare, obsesia, visul maori, valuri și palisade și case pe care le schimbi la apriga ruletă a nopții am uitat, țin minte în vis, la lumina fulgerelor, un flacon cu theriac venețian iar tu ești, în atriile
Noapte bună, Katherine Mansfield by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/14222_a_15547]
-
de cît am bătut-o, parcă de sute de ani: "Doamne, Doamne, ceresc Tată..." Lovituri scurte și dese de degete - ale cui? - se abat peste obraz ; pleoapele-mi sînt forțate (cum le forțam eu demult pe ale mamei, să nu adoarmă, să nu mă lase astfel singură) și lumina lanternei roșii se strecoară furtiv în marsupiile irișilor rugoși; mă răstorn pe burtă, ascunzîndu-mi capul sub pernă. Soarele acela se cațără cu tentaculele lui de păianjen, se lasă cu toată greutatea pe
Însemnările unei insomniace by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/14524_a_15849]
-
Calul procedează prin notarea rece, naturalistă (de ce nu?), obiectivă până la cruzime a felului în care un țăran își ucide calul pentru că este prea bătrân și nu-i mai folosește la muncă. În La câmp doi ciobani violează o fată surprinsă adormită într-un lan. Fapta nu este raportabilă la conștiința comițătorilor, deci nu are vreun sens moral, înscriindu-se în categoria întâmplărilor naturale, inevitabile și firești, în universul unor ființe care sunt acționate exclusiv de instincte. Colina și Amiază de vară
Momentul literar 1945-1948 - Primul Marin Preda by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14521_a_15846]
-
Când vii spre mine, îmi dispar. Nu mă citi... aceste semne Sunt ca bucatele rămase După ospățul din adânc. Variantă Vezi rândunelele rămân Pe-arama frunzelor de nuc Și-n aerul ca de cristal Nu se petrece scuturarea. Doar noaptea adormind, îmi pare Că pomii prind să dea din aripi, Că geamul se deschide singur Și încăperea sună-a gol. Nu te speria - numai în somn Ne este dată libertatea Să ne înveșmântăm în umbre, Imaginându-ne plecând. Întotdeauna la trezire
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14595_a_15920]
-
studium al universităților de la începuturile istoriei lor azi aproape milenare. Ca în învățământul scolastic, o lectio urmată de disputatio se desfășura oral. Fără să le-o mărturisesc celor 60-70 camarazi de celulă din subpământă " printre care venerabilii episcopi uniți azi adormiți în Domnul, Alexandru Rusu și Ioan Ploscaru, ca și înalt preasfințitul George Guțiu pe care mă bucur să-l avem printre noi, mă simțeam ca un urmaș îndepărtat al unor Bonaventura, Duns Scott sau Toma de Aquino, în serile în
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
sîrg. Ea însă era emoționată, prea emoționată. În loc de asta ar fi preferat să stea amîndoi de vorbă. A doua zi nu mai aveau timp. Oare ce-i trebuise, în ajunul despărțirii, să se îmbete cu primarul și cu ceilalți? Învățătorul adormise dintr-odată. Somnul îl înghițise etanș, ca pe un sinucigaș care, hotărît să moară, își leagă de gît piatra grea și sare în apă. Dar nu apucase să se odihnească mai mult de două ore. Soția îl scuturase miloasă de
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]