2,048 matches
-
de partea cealaltă a trupului lui Georgie mi-am dat seama că cele două femei alcătuiau pentru mine, pentru o clipă, o pietà nespus de stranie: Honor ținându-și capul plecat, arătând deodată blândețe și grijă, și Georgie, răpusă, străină, adormită. Honor ținea încă mâna pe umărul lui Georgie. Ca și cum acest gest o recompunea logic pe fata cufundată în somn, am simțit că acum pot să o ating și eu și mi-am trecut mâna peste coapsa ei. Prin materialul pantalonilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și am băgat-o în pat cu noi. Pare-se că mi-a trebuit oareșce timp să-mi dau drumul. Autobuzul, autobuzul, oare ce-o fi intervenit în autobuz de n-am apucat să trag un smac pe brațul șiksei adormite, nu știu. Crezi cumva că o doză de bun simț? O doză de decență? Să-mi fi venit mintea la cap, cum se zice? Ei bine, unde mi-or fi fost mințile în după-amiaza când, venind acasă de la școală, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
nu pot dormi. Domnul Opie visa că urca niște scări largi, cu trepte de marmură, spre altarul Domnului, Îmbrăcat În odăjdii, cu crosa de crichet sub braț și mănușa de joc atârnându-i la glezna mâinii. Dr. John, În sfârșit adormit, cu o pastilă amară dizolvându-i-se pe limbă, vorbi la un moment dat În nemțește. Nu avea cușetă și stătea sprijinit În picioare În colțul compartimentului său când auzi afară chemarea rară și cîntată Köln, Köln, Köln. Partea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pe covoraș. Vreau exclusivitate. Este reportajul meu, exclamă ea cu mândrie, permițând undeva, În fundul minții, dincolo de titluri și caractere culese-n plumb, să ia contur un vis despre Coral În pijama turnând cafeaua, Coral În pijama amestecând un cocteil, Coral adormită În apartamentul redecorat și Întinerit. Partea a cincea Constantinopol — Bună, bună. A sosit cumva domnul Carleton Myatt? Armeanul mărunțel și vioi, cu o floare la butonieră, răspunse Într-o engleză tot atât de elegantă și bine croită ca și haina lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
al echipajului Întrebând: „Doriți ceva de băut“? —Auzi? zise Hunter, pe neașteptate. Ce e? am răspuns, copleșită de lene, de nici nu puteam să fac efortul de a-mi deschide ochii. Era mult prea plăcut să zac acolo, pe jumătate adormită, la soare. — S-ar putea să vrei să vezi asta, zise Hunter. Fără nici o tragere de inimă, mi-am Întredeschis ochii și mi-am pus ochelarii de soare. M-am ridicat În capul oaselor. Un pic mai Încolo, În direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
nu-ți poți dori să-i omori? Aici nu-i vorba de iubire sau de ură, zice Helen. E vorba despre putere. Oamenii nu se apucă să citească o poezioară ca să-și omoare copiii. Nu vor decât să-i vadă adormiți. Nu vor altceva decât să-i domine. Oricât de mult ai iubi pe cineva, tot ții ca lucrurile să iasă cum vrei tu. Masochistul îl împinge pe sadic să acționeze. Până și cea mai pasivă persoană este de fapt un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în piept și se prăbușește peste tastatură, apoi corpul i se răsucește și i se prelinge până pe podea. Distrugere constructivă. Helen își întinde neprețuita-i mână să întoarcă monitorul spre noi și zice: — Rahat! Deși zace mort pe podea, pare adormit. Claia de păr înțepenită cu gel i-a atenuat căderea. Privind monitorul, Helen zice: — A închis fișierul. Îmi trebuie parola. Nici o grijă. Fratele cel Mare ne-a umplut tuturor capul cu aceleași rahaturi. Îmi închipui că se credea deștept, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
stergem totul cu buretele, și cărțile, și oamenii, și s-o luăm de la capăt. Și nimeni să nu mai fie șef. Iar el și cu Mona să fie Adam și Eva? — Nu, zice, dând la o parte părul de pe chipul adormit al Monei. Și noi va trebui să ne ducem. Îl întreb dacă urăște oamenii într-atât încât ar ucide-o pe femeia pe care o iubește. Atunci de ce nu se sinucide? îl întreb. — Nu, zice Stridie. Pur și simplu iubesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pe fața de masă albă ca laptele într-un restaurant liniștit de lângă plajă, în luna de miere. Soarele a pătruns prin draperiile albastre, albăstrindu-i pielea. Albăstrindu-i buzele. Genele îi stăteau coborâte pe obraji. Gura îi zâmbea ușor. Încă adormit, i-am luat ceafa în palmă, i-am aplecat capul pe spate și am sărutat-o. Își ținea gâtul și umerii așa de lejer și relaxat... În timp ce-i sărutam buzele calde și relaxate, i-am ridicat cămașa de noapte în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
iarna! Marie, închide tu poarta că mă grăbesc să prind cursa rapidă. O muzică plăcută umple interiorul cald al mașinii. Șoferul conduce calm, cu o mare stăpînire de sine. Călătorii de pe primele locuri privesc înainte, clipind tot mai des, aproape adormiți. În spatele lor, unii dorm de-a binelea. Cînd și cînd, liniștea e zgîriată de zgomotul ziarelor împăturite ori despăturite de actor. Femeia cu guler alb se stăpînește cu greu să nu-și certe vecinul, că nu-i tihnește calmul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
noi", așază trei scaune la rînd, se întinde pe spate, trage pălăria pe ochi și-și bagă palmele sub ceafă, una peste alta. Mai încolo, spre sobă, familia cu copii a ocupat o masă, ținînd cu greu în brațe copiii adormiți, căutînd în același timp prin sacoșe să scoată de mîncare. Studenta și Lazăr s-au așezat la o masă, bătrîna cu andrelele a uitat de flanea și spune ceva bătrînului care aprobă continuu, Letiția stă cu fața spre sobă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
bucătărie, într-una din cămări, încălzită de peretele comun cu al sobei din sala restaurantului, o cămăruță în care stau grămădite saltelele și păturile folosite vara în căsuțele campingului, între două pături așternute pe o saltea, șade întinsă Letiția, aproape adormită. Ovidiu s-a așezat pe colțul uneia din lăzile pe care a pus salteaua și-și leagă șiretul unui pantof. Cînd aude cîteva bătăi încete în ușa de stejar, murmură ceva supărat, ridicîndu-se să deschidă. Nu! șoptește Letiția. Dacă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
idei... se duc cei mai puternici ani ai vieții, pe ce?! Pe-o întîlnire cu femeia asta pufnește surd, privind cu ciudă spre patul improvizat lîngă calorifer, pe care ar dori nespus să-l vadă răzvrătindu-se sub trupul femeii adormite. La urma urmei, gîndește, simțind cum îl cuprinde din nou teama, în ciuda faptului că și-a amărît gura cu pastile ducă-se naibii de timp! Important e să nu iasă cu scandal. Odată scăpat cu bine din asta, voi ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mesei, rîzînd subțire, cristalin cînd se ajung și-și înfig unul altuia mîinile în piept, pentru ca apoi s-o ia de la capăt cu fuga. Bătrînele stau încă alături, fără să-și mai vorbească, fiecare din ele cu gîndurile proprii, aproape adormite, moțăind la căldura venită dinspre focul puternic din vatră. Actorul se întinde mai bine pe saltea, nevoit să-și tragă brațul stîng, amorțit de greutatea capului femeii de alături. Mmm... geme încet Nina, ca un oftat de plăcere, deschizînd o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aspră, prinde mai cu putere între genunchi genunchiul actorului, aruncă un colț de privire în jur și, simțindu-se în siguranță, se apropie de el, șoptindu-i un "Iulian", atît cît să-l trezească. Ochii bărbatului o privesc galeși, aproape adormiți. Am pierdut șansa de-a face film. Dacă se amînă pînă la primăvară, ar putea să mă înlocuiască. E un rol complex, iar regizorul, dintru început n-a avut încredere în mine, probabil din cauza emisiunilor de varietăți, în care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
materialul fustei spre tiv și îl prinse... Zgâlțâindu-se, trenul traversă un mic pod, apoi încetini din nou. M-am gândit că ar fi cea mai bună ocazie să scap de profesor. Nu mă deranja să aștept în vreo gară adormită venirea următorului tren. Nu aveam nici o înclinație pentru ororile pe care mi le povestea profesorul și mi se părea că exagerează introducând toate citatele acelea din Roethke. Într-adevăr, așa stăteau lucrurile - nu aveam chef să aflu deznodământul. Îmi doream
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
am văzut deodată luna peste fațade, calcanuri și felinare, peste copaci și acoperișuri, o lună uriașă, plină, în mijlocul căreia o altă mamă ținea în brațe un alt copil, de fapt, îl ținea în poală și-l legăna încet, un bebeluș adormit. Erau Maica Domnului și Pruncul, înțelegeți!? Ne priveau de pe cer cu așa prietenie, iar eu și mama i-am privit și noi, mult, mult, mult, până când am adormit și eu. Mama a zis mereu că am visat și zice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
prin camera aceea neutră, spre o ușă Întredeschisă. Anna Împinse ușurel ușa cu mîna și se dădu la o parte, ca să-l lase pe Rowe să vadă: gestul clasic al unei mame ce-și arată unui musafir, după cină, copilașul adormit. Hilfe era culcat pe spate, fără haină, cu cămașa descheiată la gît. Dormea adînc și părea atît de lipsit de apărare, Încît ai fi zis că e o Întruchipare a nevinovăției. O șuviță de păr bălai Îi cădea pe frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
gravat În marmură, ci tipărit pe hîrtie: Denn Orpheus ists. Seine Metamorphose in dem und dem. Wir sollen nicht mühn um andre Namen. Ein für alle Male ists Orpheus, wenn es singt... Degetele ascundeau restul poemului. Era ca și cum tînărul acesta adormit ar fi fost singurul purtător de violență din lume: cînd dormea, pacea domnea pretutindeni. Sub privirile lor intense, Hilfe se trezi. Oamenii se trădează În clipa cînd se deșteaptă; cîteodată se trezesc cu un strigăt de spaimă, dintr-un vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
autostradă nu era trafic. Pentru întâia oară de la externarea mea, străzile erau goale, ca și când epuizantele acte sexuale dintre Vaughan și Catherine ar fi izgonit pentru totdeauna vehiculele. În vreme ce conduceam mașina spre imobilul nostru din Drayton Park, felinarele stradale iluminau fața adormită a lui Vaughan, abandonat pe bancheta din spate, cu gura desfigurată de cicatrice deschisă ca aceea a unui copil pe spătarul îmbibat de sudoare. Chipul lui părea golit de orice urmă de agresivitate, ca și când sperma pe care o vărsase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de calm îmi domina corpul, un calm izvorât în parte din iubirea mea pentru Vaughan și în parte de sentimentele mele de tandrețe față de pavilionul de metal în care ne aflam. Când se trezi, Vaughan, epuizat și încă pe jumătate adormit, își sprijini de mine corpul gol. Avea fața palidă și ochii îmi explorau contururile brațelor și pieptului. Ne arătam unul altuia rănile, expunându-ne cicatricele de pe piepturi și mâini locurilor ademenitoare și periculoase din interiorul mașinii, marginilor ascuțite ale scrumierelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
care depusesem niște cantități nu tocmai neglijabile de C4, un exploziv plastic. Nu degeaba făcusem armata la geniști. Ieșisem locotenent. M-am întors în pat și am citit în continuare. Ana m-a îmbrățișat. - S-a întâmplat ceva? a întrebat adormită. - Nu, nimic. - Credeam c-am auzit ceva. - Nu. Poate se joacă niște copii. - Da, poate, a zis îmbrățișându-mă și mai strâns. Am mângâiat-o pe cap și am întors pagina. Ajunsesem la capitolul 13. Se numea The Emperor’s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
din felul în care îi apostrofează, de cum se află față-n față: „Duceți-vă acasă, porumbeilor, și spuneți-i șefului vostru să trimită exploratori mai atenți, altă dată, dacă vrea să-și aducă bibliografia la zi... Mă privesc cu răceala adormită a călăului prins pe picior greșit. Această sectă dedicată cultului și căutării de cărți secrete a ajuns pe mâna unor băiețandri, care au doar o idee aproximativă despre misiunea lor. - Dar tu cine ești? - mă întreabă. Cum îmi aud numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
spirit mult mai relaxată. Motholeli îi citea fratelui ei în dormitor. Copiii mâncaseră mai devreme. De îndată ce terminară cina, în timp ce domnul J.L.B. Matekoni ducea farfuriile în bucătărie, Mma Ramotswe se duse în camera copiilor și o găsi pe fetiță pe jumătate adormită, cu cartea pe genunchi. Puso era încă treaz, dar somnoros, cu un braț pe piept, iar cu celălalt atârnându-i peste marginea patului. Îi mută brațul înapoi pe pat, iar el îi zâmbi somnoros. — Trebuie să te duci și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
acasă seara târziu. Menajera ei, Rose, locuise la ea, ca să să aibă grijă de copii, care dormeau buștean la sosirea lui Mma Ramotswe. Se furișă în camerele lor și le ascultă respirația liniștită și le mirosi sudoarea dulce de copii adormiți. Apoi, sfârșită de oboseală, se rostogoli în pat, văzându-se cu ochii minții încă la volan, cu ochii continuând să i se învârtească îndărătul pleoapelor închise. A doua zi dimineață, lăsă copiii în grija lui Rose și se duse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]