1,245 matches
-
parte din capilarele aferente lor se distrug. A doua, revascularizarea insulelor transplantate în ficat are o rată mică, de numai 20%. 6. Inervația insulelor Langerhans Insulele Langerhans sunt inervate atât de filete simpatice cât și parasimpatice (30), reprezentate de neuroni adrenergici, colinergici și peptidergici (tabel 1). Se observă că neurotransmițătorii implicați sunt numeroși și funcțiile mediate de ei complexe. Filetele nervoase se distribuie de-a lungul vaselor. Deși fibrele colinergice se asociază mai frecvent cu celulele A (folosind o rețea peri-insulară
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
pancreatice. Terminațiile nervoase amielinice se găsesc la nivelul membranelor plasmatice ale celulelor secretorii. Fibrele SNV au efect direct asupra secreției de hormoni pancreatici, astfel: Parasimpaticul, prin stimularea terminațiilor colinergice, determină creșterea secreției de insulină și glucagon; Simpaticul, prin stimularea terminațiilor adrenergice, inhibă secreția insulinei și crește secreția glucagonului. Inervația vasculară este asigurată de SNV și are rolul de a regla diametrul vaselor pancreatice, controlând astfel rata perfuziei insulare. 7. Celula A (?) Structură. Celulele A sunt localizate la periferia insulei și
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
datele referitoare la utilizarea somatostatinului în studierea acțiunii diferiților hormoni de contrareglare stimulați de hipoglicemia indusă insulinic. Administrarea somatostatinului împreună cu insulina afectează restabilirea glicemiei, prin anularea parțială a creșterii compensatorii a producției de glucoză. Acest efect este accentuat de blocarea adrenergică și anulat prin administrarea i.v. de glucagon, dar neafectat de perfuzia de STH. Secreția de somatostatin crește ca urmare a intervenției unor factori precum: glucoza, arginina, leucina, și diferiți hormoni gastro-intestinali, incluzând glucagonul. O influență directă a insulinei pe
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
intervenției unor factori precum: glucoza, arginina, leucina, și diferiți hormoni gastro-intestinali, incluzând glucagonul. O influență directă a insulinei pe funcția celulelor D rămâne să fie demonstrată. Ca și secreția insulinei și glucagonului, eliberarea de somatostatin este afectată și de agenții adrenergici și colinergici. Acetilcolina crește secreția de somatostatin, în timp ce noradrenalina o inhibă prin mecanism alfa-adrenergic; dimpotrivă, activarea beta-adrenergică o stimulează. În mecanismul de secreție al somatostatinului mai intervin Ca+2, Mg+2 și K+, precum și AMP ciclic. Funcția celulelor D în
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
Tratamentul cu mineralocorticosteroizi (9-α-fluorohidrocortizon - 400μg/zi) poate fi de o oarecare utilitate. Tratamentele cu β-blocante (care ar fi indicate pentru diminuarea tahicardiei stabile) trebuie evitate. Fără un rezultat concludent sunt tratamentele cu Indometacin, Clonidină (pentru efectul său de α2-antagonizare periferică adrenergică) sau derivații de ergotamină (DH-ergotoxină, 7 pic. x 3 ori/zi). Se pot încerca de asemenea agoniști ai receptorilor alfa 1 (cu efect vasoconstrictor arterial și venos și de creștere a rezistenței vasculare periferice) de tipul Midodrinului în doze de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92255_a_92750]
-
mod asemănător cu cele induse de hipotensiunea ortostatică sau de ateroscleroza cerebrală. Înregistrarea modificărilor reografice în circulația cerebrală poate fi utilă. Edemele membrelor inferioare pot fi secundare vasodilatației, șunturilor arterio-venoase și creșterii permeabilității capilarelor. Absența percepției hipoglicemiei și a reacției adrenergice la scăderile glicemice sunt în mare măsură datorate neuropatiei vegetative. Se știe că reacția de creștere a hormonilor de contrareglare la apariția hipoglicemiei (în special a catecolaminelor, care intervin cel mai rapid, în primele 2-3 minute) depinde de activarea căilor
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92255_a_92750]
-
diluarea terminațiilor nervoase”, tulburări în transmiterea normală a impulsului (tulburări de conducere). Bolnavii diabetici cu NAC prezintă alungirea intervalului Q-T, care facilitează apariția aritmiilor severe și moartea subită. Hipoglicemiile neconștientizate Aceste hipoglicemii sunt deosebit de periculoase deoarece pacientul pierde semnele adrenergice de hipoglicemie (care îi permit să ia măsuri în timp util), menținând semnele de neuroglicopenie: tulburări de atenție și concentrare, tulburări de vedere, de vorbire și chiar de comportament. Accidentele la anestezie Acestea se datorează în special modificărilor tensionale induse
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Gina Botnariu () [Corola-publishinghouse/Science/91923_a_92418]
-
consecință a creșterii rezistenței vasculare pulmonare și a presiunilor de umplere ventriculare (5). Limitarea, asociată cu îmbătrânirea, a răspunsului fiziologic de creștere a frecvenței cardiace și a fracției de ejecție ventriculare a fost pusă inițial pe seama atenuării responsi - vității beta adrenergice la vârstnici, ipoteză susținută și de nivelul, de obicei crescut, al catecolaminelor- serice, în timpul exercițiului fizic, la această categorie de vârstă. Date clinice mai noi arată că răspunsul vasoconstrictor la stimularea simpatică nu este redus la subiecții vârstnici, ci poate
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Florin Mitu, Mihai Roca () [Corola-publishinghouse/Science/91929_a_92424]
-
cu păstrarea răspunsului la testul presor la rece, atestă efectul selectiv al vârstei (12). În ansamblu, vârsta determină o scădere a activității parasimpatice și o creștere a celei simpatice. Vârstnicul are o reducere marcată a răspunsului cardiac la stimularea β adrenergică. Mecanismele discutate ar fi down-reglarea și scăderea legării agoniștilor de receptorii β1, cuplarea deficitară cu receptorii β2, anomalii ale căilor de semnalizare proteice, implicarea adenozinei ca antagonist (45). Controlul frecvenței cardiace este de asemenea legat de scăderea răspunsului la stimularea
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aurulesei, Ioana Dana Alexa () [Corola-publishinghouse/Science/91919_a_92414]
-
discutate ar fi down-reglarea și scăderea legării agoniștilor de receptorii β1, cuplarea deficitară cu receptorii β2, anomalii ale căilor de semnalizare proteice, implicarea adenozinei ca antagonist (45). Controlul frecvenței cardiace este de asemenea legat de scăderea răspunsului la stimularea β adrenergică, deși este postulat și controlul SN central (44) . În repaus, frecvența cardiacă este modulată predominant de SN parasimpatic și este mai scăzută comparativ cu adultul. La efort, frecvența maximă este semnificativ redusă, așa cum susține și o meta-analiză efectuată pe 18
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aurulesei, Ioana Dana Alexa () [Corola-publishinghouse/Science/91919_a_92414]
-
712 pacienți (46). Din acest motiv, la vârstnici scade rezerva de debit cardiac, care la efort trebuie susținut de creșterea debitului sistolic. Această creștere este posibilă datorită menținerii umplerii ventriculare tardive și alungirii contracției miocardice. În practică, administrarea agoniștilor beta adrenergici are un efect mai redus inotrop și cronotrop, în timp ce răspunsul vascular la alfa agoniști nu este influențat în mod semnificativ. În fine, afectarea barorecepției determină și suscepti - bilitatea crescută (de 3-4 ori) la hipotensiune arterială ortostatică. Nu numai barorecepția este
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aurulesei, Ioana Dana Alexa () [Corola-publishinghouse/Science/91919_a_92414]
-
al CsA [First et al., 1994; Curtis et al., 1994; Luke et al., 1985, 1991] și cresc nivelul seric al acesteia, permițând utilizarea unor doze mai mici [Luke et al., 1991]. Dată fiind hiperactivitatea simpatică la pacienții cu TR, blocantele adrenergice sunt și ele o alternativă rațională [Mailloux et al., 1998]. Tratamentul stenozei arterei grefonului poate fi conservator, farmacologic dacă funcția grefei nu este amenințată, dar definiția stenozei semnificative este variabilă după diverși autori: peste 50% [Wong et al., 1996], peste
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, L. Segall, A. Ciocâlteu () [Corola-publishinghouse/Science/91912_a_92407]
-
substrat energetic). Pe măsură ce intensitatea exercițiului crește, este atinsă o viteză sau o putere dincolo de care răspunsul lactatului la intensitate crescătoare este curbiliniu. Pentru inflexiunea lactatului sanguin observată la creșterea intensității efortului, au fost sugerate mai multe mecanisme posibile. Sistemul b - adrenergic, în particular A, este un stimulator puternic al glicogenolizei musculare (Ahlborg - 1985; Spriet - 1988; Stainsby și Brooks - 1990; Stainsby - 1984). La om, infuzia de adrenalină crește concentrația lactatului sanguin în condiții bazale (Clutter 1980; Rischter - 1988; Sjostrom - 1983; Staten 1987
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
corelații strânse între A, NA și nivelul lactatului sanguin (Coplan, 1989; Duester, 1989; Gladen, 1983; Lehmann, 1981; Mazzeo și Marshall, 1989). De asemenea, infuzia de A determină o creștere a lactatului sanguin (Spriet, 1988; Stainsby, 1985), în timp ce blocarea receptorilor b - adrenergici determină scăderea ratei descompunerii glicogenului muscular urmată de un declin al concentrației lactatului sanguin în timpul exercițiului fizic (Ahlborg, 1985; Issekutz, 1984). S-a sugerat existența unui prag al catecolaminelor în timpul unui efort progresiv crescător (Mazzeo și Marshall, 1989; Podolin, 1991
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
datele prezentate, susțin ipoteza conform căreia o A critică plasmatică, mai degrabă decât un PA (punctul de inflexiune), poate avea o legătură corectă cu creșterea lactatului sanguin în timpul exercițiului fizic gradat. S-a arătat că în anumite circumstanțe, blocajul b - adrenergic poate să nu aibă nici un efect asupra lactatului sanguin în timpul exercițiului, la o încărcătură constantă (Jensen- Urstad 1993) sau crescătoare (Hughson și MacFarlane 1981; Kaijser - 1992), indicând astfel că alți factori influențează lactatul sanguin. De asemenea pentru subiecții menționați, creșterile
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
în mușchi, care nu conține glucozo-6-fosfatază, glucozo-6-fosfatul intră în glicoliză, servind ca sursă de energie pentru mușchiul însuși. Deci, în condiții de efort fizic, glicoliza urmând glicogenolizei este obligatorie. Principalii factori declanșatori ai glicolizei musculare sunt adrenalina (prin receptori beta adrenergici) și calciul. Utilizarea de compuși neglucidici pentru sinteza de glucoză (gluconeogeneza) se poate realiza din aminoacizi glucoformatori, lactat sau din lipide (glicerol). Date relativ recente indică și acetona drept sursă posibilă. În afara efortului prelungit, alte situații care declanșează gluconeogeneza sunt
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92217_a_92712]
-
observată o creștere excesivă a preluării musculare de glucoză, ce apare chiar în cazul unui consum redus de energie, sau al unor nivele scăzute de insulină și crescute de catecolamine (hormoni ce antagonizează preluarea musculară de glucoză). În schimb, stimularea adrenergică excesivă afectează preluarea musculară de glucoză, prin inhibiția hexokinazei, ca urmare a formării în exces de G-6-P muscular, prin stimularea glicogenolizei. La aceasta se poate adăuga efectul catecolaminelor de stimulare a lipolizei. Reglarea metabolismului lipidic în timpul efortului fizic: în timpul exercițiilor
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92227_a_92722]
-
56) este urmată de creșterea nivelului AGL. Totodată, adipocitele prelevate de la subiecți umani, după efectuarea unui efort fizic, prezintă un răspuns lipolitic crescut la catecolamine, răspuns ce este mediat prin mecanisme β-adrenergice. În schimb, în timpul exercițiilor fizice intense, în ciuda activității adrenergice crescute, nivelul arterial al AGL scade, ca urmare a unui răspuns lipolitic diminuat și a unei rate crescute a reesterificării AGL. Scăderea mobilizării AGL din timpul exercițiilor fizice intense pare a fi secundară stimulării receptorilor β-adrenergici de către nivelurile crescute de
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92227_a_92722]
-
dublă, aferentă și eferentă: 1. senzitivă, aferentă, realizată de neuronii aferenți din ganglionii senzitivi spinali; 2. motorie, eferentă, componentă a sistemului nervos autonom. Automatismul cardiac este controlat de centrii vasculari din bulbul rahidian. Centrii parasimpatici sunt colinergici, iar cei simpatici, adrenergici. * Anomalii congenitale * Anomalii congenitale cardiace * Anomalii congenitale pericardice * Anomalii congenitale ale vaselor mari Capitol 3 ANATOMIA CLINICĂ A PERICARDULUI <resume> Rezumat * Caractere generale * Funcționalitatea pericardului * Situație * Morfologie externă * Raporturi topografice * Cavitatea pericardică * Sinusurile pericardului * Vascularizația pericardului * Inervația pericardului * Proiecția pericardului
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
cazul copiilor mici cu risc de deces. Asigurarea unui mediu liniștit scade riscul declanșării paroxismelor de tuse. Cazurile severe necesită spitalizare. Inhibiția tusei nu aduce nici un beneficiu pentru tratamentul tusei convulsive, având chiar contraindicații în stările asfixice. Agoniștii receptorilor β adrenergici bronhodilatatori (Albuterol) și glucocorticoizii sunt de recomandați de o parte dintre ghidurile terapeutice, dar eficiența lor este controversată. Antibioticele trebuiesc administrate cât mai precoce după debutul simptomelor. Macrolidele sunt indicate din prima intenție timp de 7-14 zile: Eritromicina 1-2 g
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
Manifestarea simultană a unei tireotoxicoze materne și fetale în timpul travaliului pune probleme terapeutice deosebite. Controlul tahicardiei și hipertensiunii materne, ca și al manifestărilor tireotoxicozei fetale (tahicardie) poate fi obținut prin administrarea de Labetalol (perfuzie 200 mg) blocant a și b adrenergic. în sindromul Marine-Lenhart se preferă 131I sau intervenția chirurgicală. În caz de leucopenie se poate folosi tratamentul cu litiu. în caz de oftalmopatie severă se preferă tratamentele nestresante (ATS, 131I). Sunt însă echipe care recomandă tiroidectomia totală. Terapia cortizonică per
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
doze mari de 131I le poate distruge. Tireotoxicoza la bătrâni încă din 1931 a fost descrisă o formă particulară a bolii la bătrâni, așa-numitul hipertiroidism apathetic (LANEY). S-a observat că hipertiroidienii vârstnici nu manifestă același grad al simptomelor adrenergice ca subiecții mai tineri. Unele simptome se întâlnesc mai rar la vârstnici: oboseala, astenia musculară, nervozitatea, transpirația, intoleranța la căldură, diareea, creșterea apetitului, tahicardia, tremurăturile, reflexele osteotendinoase hiperactive. în schimb, prezintă mai des stări confuzive, scăderea apetitului, fibrilație atrială. Adesea
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
clinice). Tablou clinic Elementul cardinal este hipertensiunea, uneori inconstantă, în general continuă, cu manifestări paroxistice. 1. Hipertensiunea arterială paroxistică este manifestarea clasică a feocromocitomului. Simptomatologia crizei este consecința eliberării masive de catecolamine de la nivelul tumorii, cu stimularea consecutivă a receptorilor adrenergici. Caracteristicile crizei: debut brutal circumstanțe declanșatorii efort fizic (chiar minim), compresie abdominală, masă copioasă, medicamente (histamina, antidepresivele triciclice, metoclopramida); aceste circumstanțe nu sunt întotdeauna prezente (crize declanșate fără cauză aparentă). Deși este definitorie pentru feocromocitom, criza paroxistică se întâlnește doar
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
plexului pelvic și a nervilor rușinoși, până la nivelul penisului. Corpii cavernoși ai penisului sunt formați dintr-un sistem de spații lacunare, sinusoide care sunt contractate în stare de flaciditate prin intervenția noradrenalinei care acționează prin intermediul receptorilor alpha 1 și 2 adrenergici, producând contracția sinusoidelor. Sub acțiunea excitației sexuale la nivelul penisului, fibre nervoase non-adrenergice, non-colinergice eliberează principalul agent erectogen, monoxidul de azot, care stimulează formarea de cGMP (gunaozin-monofosfat ciclic). cGMP stimulează adenilat-ciclaza cu formare de cAMP, care produce relaxarea musculaturii sinusoidelor
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
sinusoidelor corpilor cavernoși și a arterelor peniene și umplerea cu sânge, sub presiunea spațiilor lacunare, a corpilor cavernoși cu dezvoltarea tumescenței și a erecției complete. Efecte erectogene locale fiziologice mai au prostanoizii (PgE1) și VIP. După terminarea actului sexual, sistemul adrenergic erectolitic determină contracția sinusoidelor și detumescența. Actul sexual presupune integritatea mecanismelor neuro-dicefalice care controlează comportamentul sexual și stimulează dorința sexuală, în care un rol esențial revine testosteronului, integritatea sistemului nervos central și periferic, a sistemului vascular arterial și venos al
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]