566 matches
-
nu are comportament omogen (Levin și Rappaport Hovav (1995: 58, 93, 147, 162, 183, 185, 186, 189, 200). Verbele care denotă o mișcare direcționată 15 (specificarea direcției poate fi inerentă/lexicală sau se poate face printr-un grup prepozițional sau adverbial) au comportament inacuzativ. Verbele de mișcare inerent direcționată pot fi folosite nonagentiv (a) sau agentiv (b). Verbele care denotă o mișcare inerent direcționată sunt delimitate lexical, iar sensul lor implică o schimbare de localizare realizată; de aceea, nu este nevoie
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Analiza acestor patru clase de verbe din perspectiva teoriei formulate de Levin și Rappaport Hovav (1995) conduce la observația că primele două clase au comportament inacuzativ, descriind o mișcare direcționată, clasa (c) are comportament oscilant, în funcție de prezența unui grup prepozițional/adverbial care să indice direcția, iar clasa (d) are comportament inergativ, mișcarea fiind nedirecționată (în plus, și atelică) și imposibil de asociat cu un grup delimitator (*Ion a hoinărit până acasă). Holmer (1999) propune un alt tip de analiză pentru verbele
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Ion e plecat are o citire care subliniază continuitatea: Ion a plecat și nu s-a întors; în acest context, verbul a pleca descrie mai degrabă continuarea unei stări. Diferența de tip aspectual se poate verifica prin adăugarea unor modificatori adverbiali: Ion a sosit ieri/de ieri în oraș Ion e sosit de ieri în oraș *Ion e sosit ieri în oraș. Între cele două variante există și diferențe de comportament morfosintactic: forma cu a avea nu permite intercalarea altor elemente
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
limbile kartvelian (sud-caucaziene) sunt greu de încadrat. În aceste limbi, relațiile gramaticale se realizează prin cazuri, postpoziții și acord. Subiectul primește cazul nominativ, obiectul direct, cazul ergativ/narativ, iar obiectul indirect, cazul dativ. Pe lângă acestea, mai există următoarele cazuri: instrumental, adverbial, genitiv, vocativ. Pronumele personale nu variază după caz. Terminațiile cazuale marchează: proprietăți sintactice ale numelui, clase de tranzitivitate, apartenența la unul dintre cele trei subsisteme temporale (perfect, prezent și aorist). Subiectul verbelor atelice intranzitive este marcat cazual diferit de subiectul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
rezolvarea subiectelor la proba orală și scrisă, D. Apetrei, E. Stoleriu, 2008 Revise GCSE, Complete Study & Revision Guide, English and English Literature, S. Croft, 2007 text argumentativ premisa/ipoteza argument pro/contra concluzie instrument lingvistic verb de opinie adverbe/locuțiuni adverbiale conjuncții/locuțiuni conjuncționale argument formal informal topic brainstorm evidence opening paragraph conclusion statement of fact vs. opinion counter-argument factual information rhetorical question anecdote emotive language repetition exaggeration humour layout 27 audience purpose Comentarii: Comparând metalimbajul utilizat de cele două lucrări
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Simona-Maria DORNEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93136]
-
din programa atributului: „Puii din lăstar au ieșit după o clipă de socoteală”. Subliniază atributele din textul de mai jos. Observă cu atenție partea de vorbire prin care sînt exprimate. Ce fel de atribute sunt: adjectivale, substantivale, pronominale, verbale sau adverbiale? (subliniază răspunsul pe care-l consideri corect). Exemplu din programa propoziției: „O rachetă gigantică se înalță repede”. Arată felul acestei propoziții, subliniind răspunsul corect: a) după structură: simplă sau dezvoltată? b) după forma verbului predicativ: afirmativă sau negativă? c) după
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
unei părți de vorbire în gimnaziu: pronumele, Slatina, Didactic Pres, 2009, 120 p. [128] OPREA, LILIANA, Repetăm și ne jucăm: fișe de activitate independentă: limba și literatura română, matematică, Iași, Pim, 2009, 72 p. [129] OPRIȚOIU, CORINA-RALUCA, Adverbul și locuțiunile adverbiale, Drobeta-Turnu Severin, Etnic, 2009, 35 p. [130] OPRIȚOIU, RALUCA-CORINA, Părțile de vorbire neflexibile: auxiliar didactic pentru clasele gimnaziale, Drobeta-Turnu Severin, Etnic, 2009, 23 p. [131] PAMFIL, ALINA; Limba și literatura română în gimnaziu. Structuri didactice deschise, Editura Paralela 45, București
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
te du / duce acasă! Deși s-a considerat că negația induce efecte de insulă slabe (engl. weak island effects, cf. Ross 1967), se va arăta că efectul de blocare este cauzat de statutul elementului de negație nu (element plin, grup adverbial). Gerunziul propozițional arată că proiecția negației propoziționale nu blochează ridicarea la C, după cum arată encliza pronominală a gerunziului negativ 7: (15) nevăzându-l Mai degrabă, ceea ce permite deplasarea la C și encliza pronominală pentru gerunziul negativ, spre deosebire de imperativul negativ, pare
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
3.1.3 infra să extindem analiza la formele analitice. Româna și franceza sunt limbi în care verbul se deplasează într-o poziție înaltă în ierarhia domeniului flexionar; întrucât precedă adverbe precum probabil 39, situate în partea superioară a ierarhiei adverbiale stabilite de Cinque (1999), proiecția la care se deplasează verbul este MOOD (70); în toate celelalte limbi analizate, verbul este precedat de adverbul probabil (i.e. echivalentul său în limba respectivă) (exemplificare prin italiană (71); distribuție identică în portugheza europeană și
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
ASPcontinuative (Cinque 1999: 76);mai se generează deci în centrul ASP0continuative. (81) Ion mai citește vreo două pagini și apoi pleacă. Atunci când verbul tranzitează proiecția ASPPcontinuative din câmpul ASPECT, are loc procesul de încorporare prin adjuncția la stânga verbului a centrului adverbial mai. Aceste etape ale derivării sunt surprinse în reprezentările din (82). (82) a. ASPPcontinuative qp ASP'continuative qp ASP0continuative .... VOICEP qp VP VOICE' 4 ... mai citește b. ASPcontinuativeP (VP la [Spec, ASPPcontinuative]) qp VP ASPcontinuative' 4 qp citește ASP0continuative .... VOICEP
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
2] tVP T' [uMood] [Ind] [3] qp T0 ASPP [iT][Pres][2] qp tVP ASP' 2 ASP0.... [iAsp][Imp][1] Rezultate de reținut • deplasarea verbului în domeniul flexionar este strict locală; verbul tranzitează toți specificatorii verbali din domeniul flexionar • elementele adverbiale slabe / clitice, care au statut de centru X0, se încorporează prin adjuncție la stânga, singurul tip de adjuncție permis în gramatica antisimetrică (Kayne 1994) • în concordanță cu dezideratul (exprimat mai sus) conform căruia fiecare limbă selectează din mulțimea de trăsături puse
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
citi T0 ASPP INSERARE [uAsp] [Imp][1] [iT][Pres][2] qp [uT] [Pres] [2] [Viitor] tVP ASP' [Viitor] 2 ASP0 aș [iAsp][Imp][1] [uMood] [Cond] [3] O poziție intermediară de deplasare este [Spec, ASPP], unde are loc încorporarea centrului adverbial mai prin adjuncție la stânga. Faptul că adverbul clitic se deplasează odată cu verbul în inversiunea condițională (93) reprezintă un diagnostic pentru încorporare (derivarea încorporării este aceeași ca în (82) supra). (93) a. mai lua-l-ar naiba! b. limba de lemn
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
asemenea, trebuie subliniat că negarea gerunziului este un proces sintactic, nu lexical (i.e. formele negative nu sunt INSERATE ca atare din Lexicon, ci se formează în cursul derivării sintactice), după cum arată "flexibilitatea" structurii gerunziului negativ, care acceptă încorporarea de centre adverbiale (120)65. (118) a. nevăzându-l b. văzându-l (119) a. nevenind / *venind nimeni b. pe nimeninevăzând / *văzând (120) a. necitind b. nemaicitind c. nepreacitind d. nepreamaicitind Proiectarea unui Grup al Negației nu blochează, așadar, deplasarea la C a gerunziului
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
flexionară până la care se ridică gerunziului este proiecția de Timp. Analiza aspectuală (Avram 2003) face predicții corecte privind interacțiunea dintre aspect și (in)dependența temporală a gerunziului și explică de ce gerunziul acceptă în structura internă patru dintre cele cinci clitice adverbiale / semiadverbe, și anume pe cele cu interpretare aspectuală (cam, mai, prea, tot)68, însă nu și cu cliticul adverbial și care are interpretare temporală (echivalent cu deja: Ion a și venit sau imediat: Cum îl chemam, și venea) (124b). În
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
dintre aspect și (in)dependența temporală a gerunziului și explică de ce gerunziul acceptă în structura internă patru dintre cele cinci clitice adverbiale / semiadverbe, și anume pe cele cu interpretare aspectuală (cam, mai, prea, tot)68, însă nu și cu cliticul adverbial și care are interpretare temporală (echivalent cu deja: Ion a și venit sau imediat: Cum îl chemam, și venea) (124b). În schimb, analiza temporală (Niculescu 2013) explică în mod elegant capacitatea gerunziului de a avea subiect propriu, diferit de subiectul
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
125ii). Fiind un centru, deci având aceleași trăsături ca semiadverbele / adverbele clitice, ne- se încorporează în structura verbului întocmai ca mai aspectual (v. derivările din (82) supra): prin adjuncție la stânga (125iii). Dacă verbul la gerunziu conține deja încorporat un centru adverbial aspectual (e.g. mai), marca de negație ne- se va încorpora la stânga acestuia prin adjuncție, obținându-se astfel gerunzii cu o structură internă din ce în ce mai complexă (125b). (125) a. neducându-te b. nemaiducându-te (i) NEGP qp NEG' qp NEG0 PERSP [+V
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
manieră ca alte centre (mai, cam, prea, tot); nu este un adverb plin, se proiectează ca specificator, astfel că lexicalizează [Spec, NEGP] și blochează tranzitarea acestei poziții de către verb • efectele de blocare cauzate de adverbul plin nu, inserat ca Grup Adverbial (ADVP) în poziție de specificator, reprezintă un argument suplimentar pentru deplasarea ca grup a verbului în română, instanțiind un efect prototipic de Minimalitate Relativizată (Rizzi 1990, 2001): un element de același tip (specificatorul unei proiecții cu trăsătura categorială [+V], i.e.
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
de tranziție în trecerea de la latină la limbile romanice. Această categorie include situații în care verbul se deplasează la C în condițiile în care este precedat de propoziții subordonate condiționale sau temporale, de ablativul absolut, de negație, de adverbe/grupuri adverbiale. Cu privire la româna veche, este de reținut și observația Rodicăi Zafiu (2014), conform căreia inversiunea (deplasarea V-la-C) din propozițiile principale este o strategie de "solidaritate" între anumite blocuri sintactice (relativă liberă/propoziție condițională - propoziție principală; propoziții principale coordonate). Ledgeway (2012: 153
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
151a, k, p), (152b)), obiecte directe prepoziționale (151c,e) sau nonprepoziționale (153d), obiecte indirecte (157c) -, circumstanțiale de diverse tipuri ((151b,i,n,o,q,r,s,ș,t), (152a,b)), predicate (151m), având diverse realizări (grup nominal, grup prepozițional, grup adverbial). 4.2.2 Analiză sintactică: deplasare joasă a verbului și ACORD la distanță Ținând cont de observația lui Poole (2007) privitoare la caracterul neuniform al dislocărilor din limbile romanice, pentru o analiză coerentă a dislocărilor din româna veche trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
ocupă poziția [Spec, TP], iar auxiliarul se deplasează în domeniul C, la stânga subiectului, satisfăcând astfel regula V2. 5 Ledgeway (2008) demonstrează că, în napolitana veche, regula V2 se poate satisface nu numai prin deplasarea verbului, ci și prin inserarea elementului adverbial sì (Lat. SIC) în centrul FIN0 (i), verificând așadar observația lui Fontana (1997) că sistemele V2 nu sunt omogene. (i) [CP [Spec [spissi cuolpi mortali]i [C' sì[IP le dava ti]]] dese lovituri mortale SÌ lui da.PS.3SG
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
represent focus on the truth value of the sentence" (Alboiu, Hill și Sitaridou 2014: 17). 35Nu este clar care este structura informațională a spațiului preverbal din ultimul conjunct, subliniat cu linie întreruptă; poziția preverbală a numelui predicativ nesfîrșitu și a adverbialului pururea le califică pe ambele drept elemente de periferie stângă, însă nu e foarte clar care dintre ele este focusul. 36V. exemplele de mai jos, discutate în §II.2.2: (i) a. Cred că TREABA ASTA mâine ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
-se în general de la sensul „lucru interzis”, ilicit. Prin deprecierea semantică, „haram” a ajuns să desemneze în limba română „lucruri obținute fără muncă”, „pleașcă”, „bani luați pe nedrept, în jaf ” (DLR, 2010) sau „termen de batjocură pentru vite păcătoase”. Locuțiunea adverbială „de haram” înseamnă „dat de pomană, degeaba, pe nedrept”, de unde și expresiile legate de slaba calitate a unui obiect sau animal oferit în dar sau spre sacrificare cuiva : „Vită de haram, vită proastă și fără stăpân” (șăineanu, 1929 : 288). Cuvântul
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
și cu ajutorul cărții atotputernic.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 47) Exprimarea gradelor de intensitatetc "Exprimarea gradelor de intensitate" Gradele de intensitate se exprimă prin mijloace analitice: morfeme libere și, mai rar, sintetic, prin morfeme conjuncte. Echivalența se exprimă prin locuțiunile adverbiale devenite morfeme la fel de, tot așa de, tot atât de: „Am avut o vreme la fel de frumoasă.” Superioritatea se exprimă prin adverbul-morfem mai: „Ziua de ieri a fost mai frumoasă.” Inferioritatea se exprimă prin morfemul complex mai puțin: „Noaptea a fost mai puțin frumoasă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
p. 172) sau, la nivelul frazei, prin conjuncția decât sau adverbul cum, precedat de prepoziția de: „Situația e mai gravă de cum mi-am închipuit.” Gradul de intensitate relativă se exprimă prin adverbul-morfem cam: „Te văd cam abătut.” și prin locuțiunile adverbiale devenite morfeme destul de, deajuns de (îndeajuns de), suficient de: „Are o viață destul de chinuită.” Superlativul se exprimă prin mai multe mijloace: • sufixe (rar): -isim: produs rarisim, critic inteligentisim; • prefixe; unele marchează varianta superlativului excesiv: arhi-, răs-, supra-, ultra(tramvaie supraaglomerate
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Când umbra ta (...) va începe a vorbi, ea va fi atotștiutoare...” (M. Eminescu, Proză literară, p. 42), „Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic,/ Rumenind străvechii codri și castelul singuratic.” (M. Eminescu, I, p. 76) • adverbe (locuțiuni adverbiale) - morfeme: foarte (foarte vechi), foarte puțin (superlativul de inferioritate: foarte puțin amabil), prea (exprimă în mod frecvent superlativul excesiv: „Nopțile-s de la o vreme prea lungi.”, sau superlativul absolut: „A fost odată ca-n povești/(...) O prea frumoasă fată.” (M.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]