301 matches
-
pulsului. A fost de trebuință ca Aglae și Aurica să-i arate că și ele aveau liniile în chestiune foarte rău conformate și că totuși trăiau. Încrederea lui Titi în chiromanție fu zdruncinată și buna dispoziție reveni. Dacă Titi era afabil, dar reținut, Aurica, dimpotrivă, arăta față de Felix din ce în ce mai multă familiaritate. În fiece zi după orele cinci, Aurica se îmbrăca pretențios în bluze albe și foi negre, minuțios plisate, și se pudra pe față în chip bătător la ochi, carminîndu-și prea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mai mult decât un reformat ca mine. Poate că Stănică avea dreptate. Măritîndu-se, intra în altă lume. Putea apoi să divorțeze, dacă nu se înțelegeau, cu consimțământul chiar al lui Titi. Cu această fantezie în cap, primi pe Titi mai afabil. Acesta, știind pe dinafară lecția învățată în cealaltă scurtă căsnicie, declară solemn că dorește să-i dea numele. - Cum? întrebă amuzată Georgeta.Titi repetă în sudori. - Dar părinții dumitale ce zic? Acum Titi, sigur pe bunăvoința Aglaei, își propuse să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
astfel conduse de altul. Prin nu se știe ce mijloace, Aglae făcu cunoștința grasei neveste a lui Iorgu, care se simți foarte onorată de vizitele ei, fiindcă, deși foarte bogată, se socotea de o categorie socială inferioară. Madam Iorgu era afabilă, greoaie la mers, avea interior bogat, fără știința luxului, și oferea prăjituri nemțești, din care Aglae mânca bine, cu multe laude. Fetiței lui Iorgu, Lucica, fată care împerechea caracterele rasei germane și ale celei eline, având păr blond în cozi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
murit. Dar nu simt nimic special dinaintea acestui mormânt deschis. Nu știu nici eu de unde îmi vine forma asta de răceală. Poate din visul acela straniu pe care îl povestești undeva în Jurnal: îți apăream îmbrăcat elegant, cu o mină afabilă, dar mort. Mă întreb uneori dacă nu cumva ai visat însăși firea mea, pecetea ei. Dacă nu cumva sânt ceremonios și mort, cordial și cu inima rece. Ești, totuși, dintre cei foarte puțini care mi-au fisurat răceala, până într-atît
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
închisoarea din Egina și i-a dăruit grădina destinată să adăpostească o școală de înțelepciune, este în fapt învățăcelul caraghios al lui Aristip, aflat în total dezacord de idei cu Platon (p. 210). Aparenta generozitate a acestui filosof jovial și afabil din Cyrene (p. 211), susținător al teoriei că plăcerea e scopul vieții, cu temperament opus celui grav, serios, sever al atenianului, ascunde un scop viclean, acela de a-l obliga să-i accepte ideile sau măcar să nu le combată : ai
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
asta vorbesc atât de mult. Zău, de ieri am poftă să tot vorbesc rusește. — Hm! He! Înainte ați locuit la Petersburg? (Cu toate că n-ar fi vrut s-o facă, lacheului îi era imposibil să nu susțină această discuție atât de afabilă și politicoasă.) — La Petersburg? Aproape deloc, am fost doar în trecere de câteva ori. Nici înainte nu știam nimic din rânduielile noastre, iar acum se-aud atâtea lucruri noi, încât chiar și unul care le-a știut trebuie să afle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Ganea? se auzi o voce strigând din cabinet. Ia vino încoace! Gavrila Ardalionovici îi făcu prințului un semn cu capul și intră grăbit în birou. Peste vreo două minute ușa se deschise din nou și se auzi vocea sonoră și afabilă a lui Gavrila Ardalionovici: — Poftiți, prințe! IIItc "III" Generalul Ivan Feodorovici Epancin stătea în picioare în mijlocul cabinetului său și privea cu imensă curiozitate spre prințul care tocmai intra; făcu chiar și doi pași către el. Prințul se apropie și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
el nu va refuza, cum făcuse Ivan Petrovici, și, din anumite motive, îi așteptau povestirea cu un interes aparte, trăgând cu coada ochiului la Nastasia Filippovna. Cu o neobișnuită demnitate, care corespundea întru totul înfățișării lui impunătoare, cu voce înceată, afabilă, Afanasi Ivanovici începu una dintre drăguțele lui povestiri. (E locul să spunem: era un om foarte arătos, impunător, înalt, puțin încărunțit și destul de corpolent, cu obrajii moi, rumeni și cam pleoștiți, cu dantură falsă. Se îmbrăca bogat și elegant și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
început de mult trebuie să părăsesc marele oraș și să plec la Ithaca, unde voi rămâne tot semestrul de iarnă. Mă prezint Luni 14 octombrie la fundația Rockefeller la Mr. Stacy May. Luarea de contact româno-americană se desfășoară în condiții afabile, deși cunoștințele mele de limbă englezo-americană lasă de dorit; după abia câteva luni de studiu cu un român, care a fost în America și care mi-a fost coleg de liceu, Dl. Economide. Iau contact și cu un birou american
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
ridicolă ar arăta În ochii lui Mickey, apărînd așa, din senin, În lacrimi. Și se gîndi serios să renunțe la tot - să se strecoare și să plece Înainte ca Mickey s-o zărească. Apoi se redresă. — Salut, Mickey, zise ea afabil. Mickey Își ridică privirea, o văzu pe Kay și rîse, plăcut impresionată. Tot timpul rîdea Într-o manieră naturală, neforțată, pe care lumea o considera teribil de cuceritoare. Avea o voce guturală, gata să tușească În orice clipă. Fuma prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
sună... Nici un răspuns, doamnă, zise el. — Vă rog, spus Viv, mai lăsați să sune un minut. E teribil de urgent. — Alo? răspunse, În sfîrșit, o altă voce. Este apelul meu la Southhampton? Alo? — E un apel către noi, spuse operatorul afabil. — Du-te naibii. — Pentru puțin. După aceea altcineva ridică telefonul; cel puțin, le dădu numărul casei lui Reggie. Telefonul sună numai de două ori de data asta, apoi se auzi un zgomot asurzitor: strigăte, rîsete, muzică de la un radio sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
vreun cuvânt de laudă. Cinând cu cei doi maeștrii, Jonathan se simte nesigur, lasă privirile în jos spre mesele lungi ale refectoriului, observând privirile celorlalți studenți care vorbesc în șoaptă despre el, și-l arată unul altuia. Morgan este destul de afabil, un velș cu maxilare puternice, proeminente, care arată mai mult a fermier decât a savant. Dar este firesc să fie așa, pentru că specialitatea lui este agricultura. Îi toarnă lui Jonathan pahar după pahar din vinul colegiului și-i vorbește despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Tot așa când acesta o luase tare cu noul partid PD-L când era clar că e doar un paravan pentru... voturi. Era timpul când făcea băi de mulțime ! O remarcă simplă: ori m-a primit și atunci a fost afabil, strălucitor, rememorativ (ba chiar mi-a propus șefia pe județ a PD, dar n-a fost de acord omul de cadre Vasile Blaga) ori, nu mi a răspuns deloc la telefon. Un episod onorant din timpul mandatului său a fost
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
demontează cu migală mecanismele interioare ale unei opere, trasează cu penel sigur portrete, fizionomii de autori, distribuie atent, subtil, observațiile de natură morală. E în mare vervă stilistică atunci când zăbovește asupra unor scriitori confini". Sau: " Mereu calm, surâzător, elegant, curtenitor, afabil, echilibrat, cu un suflet de o mare delicatețe, generos și îndrăgostit de lumea de vise și iluzii a artei, Ștefan Oprea mi se pare neschimbat, anii neîndrăznind să aștearnă vreo umbră pe fața lui". Și exemplele de acest fel pot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
vanitate de a mai scrie măcar un rând. Nepieritoare e modestia bărbatului care, În fața banchetului pe care i-l oferă bibliotecile orientale și occidentale, renunță la Divina Comedie și la O mie și una de nopți și acceptă, uman și afabil, Thebussienele (seria a doua)! Evoluția spirituală a lui Paladión nu a fost Întru totul lămurită; de pildă, nimeni nu a explicat misterioasa punte care leagă Thebussienele etc. de Dulăul din Baskerville. În ce ne privește, nu șovăim să lansăm ipoteza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
o sclipire vicleană în ochii lui care se înecau parcă în sudoare. Nu învăța nici bine, nici prost, făcea parte din galeria de tipi ai clasei, el era hoț, altul era gras și onanist, Tănase era tocilar, Enache era uriaș, afabil, Ene avea tot timpul ochii cât cepele, Amuza misterios, avea aerul să ne spună că el știa secrete mari, vorbea puțin dar în doi peri, echivoc, impenetrabil. Bârzoi era complexat, râdeam că era scos mereu la vioară de un profesor
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
spusele. Un gest civilizat, abia schițat, de părere de rău, când a auzit adevărul de la mine". Trebuie să mărturisesc că și eu am trăit, de mai multe ori, experiențe care mi-au îndreptat gândurile spre același făgaș. În spatele măștii lor afabile și a bunăvoinței fără margini, a amabilității excesive, care i-ar lăsa, cu siguranță, unui oltean neaoș impresia că poți "șterge cu ei pe jos", în spatele a ceea ce nu știi cum să definești altfel decât drept o exasperantă incapacitate asertivă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
dovedit a fi prea mult pentru vehiculul acela destul de șubred. A început să se rostogolească de sub mine, dar domnii din grup au fost destul de gentili să-l oprească și să mă ajute să cobor. În cele din urmă acest grup afabil și-a luat rămas-bun. În timp ce mergeau în fața mea pe stradă, fotografiind ca nebunii tot ce vedeau, am auzit-o pe una dintre doamne spunând cu milă: „Ce trist mi s-a părut! Ar fi trebuit să-i dăm ceva“. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
birtul pentru studenți ținut de către macedoneanul Costache Belimace. Costache Belimace era un tip, înflăcărat patriot român, adversar al lui Apostol Mărgărit, om cu idei destul de înaintate pentru cultura lui, însă om foarte energic și foarte inteligent, după cum era și foarte afabil și simpatic. Anii de care îmi aduc aminte cu cea mai mare plăcere din toată tinerețea mea sunt acești ani în care, în birtul sărac, ca și noi toți, ne întruneam spre a discuta despre toate, dar mai ales despre
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
mers de a asistat câtva timp la acest ospăț unde a fost, asemenea, primit cu indescriptibile urări și ovațiuni de către delegați, adânc mișcați de această neașteptată și Augustă vizită, și Regele a binevoit a se întreține în modul cel mai afabil cu mulți dintre acești reprezentanți și, mai ales, cu acei ai numeroasei și muncitoarei clase agricole. Seara, toată Capitala era splendid iluminată, astfel că stradele principale, fiind dată și animațiunea nemaipomenită a lor, păreau un imens salon. La 9 ore
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
la fel de bine Partidă de șah cu Minotaurul: o carte mai tare decât orice ficțiune pe temă. Bate ușor Recurs la metodă... Pe de o parte avem eroul principal, Tov. Nicolae Ceaușescu, cel ce modelează conturul discuției după bunul plac, moderatorul afabil, glumeț, cu douățtrei citate aproximative în mânecă și... , spre surprinderea mea, deloc idiot. De partea cealaltă, gașca scriitorilor, care mai de care mai pregătit dpvd ideologic, care mai de care mai rapid în a servi câte o limbă marelui conducător
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
Rim, dar o tranșase fără șovăire în defavoarea doctorului, care, după ce se lăsase atât de mult rugat, lipsea mereu. 229 La nevoie îl va sacrifica complet. Prezența lui nu mai era o necesitate. In afară de imperativul muzical, Marcian era un oaspe afabil și plin de bună dispoziție. Elena n-avea pe nimeni, în relațiile ei, cu care să simtă o așa de simplă legătură de la egal la egal. î" salonașul unde se lua ceaiul, maestrul își găsise un loc favorit pe canapeluță
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
prea dificil și „prea morbid“ pentru gustul ei. Mi-a dăruit amândouă volumele, fără să bănuiască ce anume declanșa, însoțindu-ne și de altă hrană literară, miracolul limbii, căci puțin mai târziu, unchiul Annei, Paul, un excentric care locuia împreună cu afabila lui soră; într-o vilă cu multe camere și care ținea în grădină o maimuță în lanț, mi-a împrumutat Berlin Alexanderplatz al lui Alfred Döblin, așadar romanul unui autor la care, mai târziu, am intrat ucenic carte după carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pătrate și să nu înjuri. Să nu vorbești urât, Ema. Nu mi-au plăcut niciodată femeile care vorbesc urât. Mă rog, nici una nu cred că a știut asta. Râd și uneori mă amestec și eu în porcăriile lor, așa, lejer, afabil, cum săruți pe cineva pe gât... nu e c-ai vrea sau că-ți place, e că ai văzut chestia asta de multe ori, la alții, alții mai mișto decât tine, care voiau și cărora le plăcea. Și... și mai
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
fi avut monogramă?), poartă neglijent cărticele în format minuscul bine pitite în buzunarul hainei (nu se văd, dar se ghicesc, după cum se lipește, molatec, stofa pe contururile rectangulare ale volu mului). Alexandre zâmbește. A învățat oarecum de curând să zâmbească afabil și puțin plictisit, cum face toată lumea bună aici, la Paris. Să dea ochii peste cap și să-și treacă degetele prelungi (moștenire de la Dominique) prin chica blonzie, care-i îmbracă lejer gâtul, până la umeri, ferind de ochii cârcotași o pereche
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]