230 matches
-
productive sunt cele cu care se formează cuvinte noi și în limba actuală. În română astfel sunt de pildă prefixul "în-" și sufixul "-ism". Neproductive sunt, de exemplu, în franceză, prefixul "par-" ("parsemer" „a presăra”) și sufixul "-ail" ("gouvernail" „cârmă”). Afixele productive sunt de obicei și frecvente, dar pot fi și relativ rare, iar unele neproductive sunt totuși prezente într-un număr relativ mare de cuvinte actuale. Prin derivare se pot forma cuvinte din aceeași clasă lexico-gramaticală ca și cuvântul-bază, se
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
maghiare, modurile nepersonale ale verbului sunt considerate părți de vorbire nominale aparte formate prin derivare din verb: "ír" „scrie” → "írni „a scrie” (infinitiv), "író „care scrie” (participiu prezent), "írt „scris” (participiu trecut), "megírandó „de scris” (participiu viitor), "írva" „scriind” (gerunziu). Afixele pentru marcarea clasei lexico-gramaticale se aplică rădăcinilor care nu pot constitui cuvinte de sine stătătoare (vezi mai sus Tipuri de derivare). Există afixe care se pot aplica unor cuvinte din mai multe clase lexico-gramaticale. De exemplu în franceză, sufixul de
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
író „care scrie” (participiu prezent), "írt „scris” (participiu trecut), "megírandó „de scris” (participiu viitor), "írva" „scriind” (gerunziu). Afixele pentru marcarea clasei lexico-gramaticale se aplică rădăcinilor care nu pot constitui cuvinte de sine stătătoare (vezi mai sus Tipuri de derivare). Există afixe care se pot aplica unor cuvinte din mai multe clase lexico-gramaticale. De exemplu în franceză, sufixul de infinitiv se poate adăuga la substantive, adjective, adverbe, interjecții sau onomatopee: "zigzag" → "zigzaguer „a merge în zigzag”, "rouge" „roșu” → "rougir „a (se) înroși
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
departe, de exemplu "szemölcs" + "-s" → "szemölcsös „cu negi”. Exemplu de derivare mai complexă: "ad" „a da” + "-at" → "adat „dată” (informație) + "-ol" → "adatol „a documenta” + "-hat" → "adatolhat „a putea documenta” + "-atlan" → "adatolhatatlan „imposibil de documentat” + "-ság" → "adatolhatatlanság" „imposibilitate de a documenta”. Afixele derivaționale poartă foarte multe nuanțe de sens sau sensuri față de cuvântul-bază. Pentru formarea substantivelor există sufixe: La rândul lor, prefixele pot fi: Din alt punct de vedere semantic, afixele se pot grupa în polisemantice, omonime, sinonime și antonime. Un sufix
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
-atlan" → "adatolhatatlan „imposibil de documentat” + "-ság" → "adatolhatatlanság" „imposibilitate de a documenta”. Afixele derivaționale poartă foarte multe nuanțe de sens sau sensuri față de cuvântul-bază. Pentru formarea substantivelor există sufixe: La rândul lor, prefixele pot fi: Din alt punct de vedere semantic, afixele se pot grupa în polisemantice, omonime, sinonime și antonime. Un sufix polisemantic este de exemplu "-tor", care poate forma adjective ("delăsător"), nume de instrument ("stingător"), nume de agent ("desenator"), nume abstracte ("numărătoare") etc. Sufixul "-at/-et", bunăoară, care face ca
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
de sinteză derivată și cu un continuum dialectal. O subdivizare posibilă a lexicului german este următoarea: Astfel, limba germană este o limbă enciclopedică cu o permanentă „circulație a cuvintelor” compuse instantaneu din alte cuvinte sau morfeme (substantive, verbe, adjective, atribute, afixe etc.). Introducerea unui număr nelimitat de semnificații ale sensurilor noționale în ansamblarea cuvintelor formate ad-hoc constituie o posibilitate practică, această alcătuire depinzând doar de capacitățile cognitive ale ficărui individ care o uzitează. În prima parte a cuvântului pot fi adăugate
Limba germană () [Corola-website/Science/296610_a_297939]
-
poezie", "poetu", "hotelu", "pronumi interogativu", "pronunțari", "controversâ", "vocalâ", "consoanâ", "neologismi". Ballamaci introduce în manualul său (2010) cuvinte de origine romanică ce au intrat și în albaneză: "vizitari" „a vizita”, "agensiă" „agenție”, "tur" / "giro" „tur”, "interesant", "turistic", "dacord" „de acord”. În afară de afixe care se găsesc și în română, aromâna mai are și altele, unele împrumutate. Sufixe specifice: Prefixe specifice: În aromână există cuvinte compuse comune cu româna, dar și proprii: "njadză-iarnă" „mijlocul iernii”, "tsiripăne" (din "tseare" „cere” + "păne" „pâine”) „cerșetor”, "ayru-cucot" „cocoș
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
Consoanele "š-r-b", de exemplu, arată rădacina care înglobează sensul larg de „a bea”, "s-r-q", „a fura”, "‘-k-l", „a mânca” etc. Cuvintele se formează prin atașarea la radăcina triconsonantică (sau, rareori, cvadriconsonantică) a unei structuri [[vocală|vocalice]] și a unor [[morfem|afixe]] (prefixe, sufixe, infixe). În mod tradițional, gramaticienii arabi au folosit rădacina "f-‘-l", „a face”, ca prototip pentru formarea cuvintelor. De la oricare rădacină triconsonantică, se pot forma până la zece forme (în [[limba arabă clasică|araba clasică]] cincisprezece), fiecare cu prototipul
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
unui copil). [[Adjectiv]]ele în araba literară au marcă pentru caz, număr, gen, așa cum au și substantivele. [[Pronume]]le în araba literară au marca pentru persoană, număr și gen. Există două tipuri, și anume, pronumele independente și cele enclitice sau afixe. Pronumele enclitice sunt atașate la sfârșitul [[verb]]ului, [[substantiv]]ului sau prepozițiilor și exprimă complementele verbale și prepozitionale sau posesia, în cazul [[substantiv]]elor. Pronumele afix pentru persoana întâi singular are forme enclitice diferite pentru [[verb]]: (/-ni), iar pentru prepoziții
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
număr și gen. Există două tipuri, și anume, pronumele independente și cele enclitice sau afixe. Pronumele enclitice sunt atașate la sfârșitul [[verb]]ului, [[substantiv]]ului sau prepozițiilor și exprimă complementele verbale și prepozitionale sau posesia, în cazul [[substantiv]]elor. Pronumele afix pentru persoana întâi singular are forme enclitice diferite pentru [[verb]]: (/-ni), iar pentru prepoziții și [[substantiv]]e(/-y/ după [[consoană|consoane]], /-ya/ după [[vocală|vocale]]). [[Substantiv|Substantivele]], [[Verb|verbele]], [[Pronume|pronumele]] și [[Adjectiv|adjectivele]] se acordă unele cu altele în
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
este o limbă aglutinantă, ceea ce constituie principala trăsătură care o deosebește de limbile indo-europene, dar o apropie de limbile din familia ei și de limbi din alte familii, precum turca și japoneza. Caracterul aglutinant constă în faptul că morfemele sunt afixe (prefixe și sufixe) care se alipesc la cuvintele rădăcini (deseori mai multe sufixe unul după altul) astfel, încât limitele dintre ele rămân nete, fiecare corespunzând unei singure trăsături semantice sau funcționale. Lingviștii care se ocupă de limba maghiară deosebesc în
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
verb, chiar plasate după acesta. Conjuncțiile din limba maghiară au aceeași funcție ca cele din română. În gramaticile limbii maghiare, particula este considerată cu totul diferit de accepțiunea ei din gramaticile românești. Este „un cuvânt gramatical care nu poate primi afixe, nu alcătuiește raporturi nici morfologice, nici sintactice cu alte cuvinte, nu poate fi parte de propoziție [...]. Are funcția de a efectua operații asupra afirmației din propoziție [...]; exprimă un raport modal, atitudinea vorbitorului (raportarea sa afectivă, volitivă, axiologică), sau marchează reacția
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
cel al frazei. Altfel spus, în orice limbă sunt cazuri în care topica este total fixă și altele în care este relativ liberă. În general se observă că în limbile în care raporturile sintactice se exprimă în primul rând prin afixe adăugate părților de vorbire nominale, adică cele flexionare și cele aglutinante, topica este mai liberă decât în cele care nu prezintă această caracteristică, exprimând raporturile sintactice în primul rând prin topică. De exemplu, în limba latină "Agnum est lupus" și
Topică () [Corola-website/Science/317846_a_319175]
-
grup de glife asemănătoare, un cod numeric compus din trei cifre. În cazul grupelor de glife asemănătoare, Barthel a asignat codul numeric la ceea ce el a presupus că este forma de bază în vreme ce variantele din grup au fost diferențiate prin afixe alfabetice. Astfel, Barthel a asignat 600 de coduri numerice. Cifra sutelor este un număr de la 0 la 7 și categorizează capul sau forma de ansamblu în cazul în care glifa nu are cap: 0 și 1 pentru forme geometrice și
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
au toate un braț sau o aripă îndreptată în jos pe partea stângă iar pe partea dreaptă un braț cu patru degete, ridicat: Există o oarecare doză de arbitrar în gruparea glifelor precum și inconsistențe în atribuirea codurilor numerice și a afixelor, ceea ce conduce la un sistem mai degrabă complicat. În ciuda acestor neajunsuri, sistemul lui Barthel este singurul sistem funcțional propus pentru clasificarea glifelor. Barthel a afirmat în 1971 că inventarul de bază al glifelor este de 120 de figuri în vreme ce restul
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
fi: Particula a fost inclusă inițial în categoria cuvintelor modalizatoare, dar ulterior a fost și ea individualizată în cercetările lingvistice privitoare la limba maghiară, începând cu Borbála Keszler. Nóra Kugler o definește ca „un cuvânt gramatical care nu poate primi afixe, nu alcătuiește raporturi nici morfologice, nici sintactice cu alte cuvinte, nu poate fi parte de propoziție [...]. Are funcția de a efectua operații asupra afirmației din propoziție [...]; exprimă un raport modal, atitudinea vorbitorului (raportarea sa afectivă, volitivă, axiologică), sau marchează reacția
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
Diferite alte combinații ale acestor forme de bază sunt posibile, precum în ą́ą́ (lungă, nazalizata, înalt tonala). Din punct de vedere al tipologiei lingvistice, limba navajo este o limbă aglutinanta, polisintetica și nuclear marcată, dar multe din afixele ei se combină into contractions more like fusional languages. The canonical word order of Navajo is SOV. Athabaskan words are modified primarily by prefixes, which is unusual for an SOV language (suffixes are expected). Navajo is a "verb-heavy" language — it
Limba navajo () [Corola-website/Science/321509_a_322838]
-
le connaisse" „Este fals că îl cunosc”. Negația poate fi de asemenea parțială, contrazicând o parte dintr-o judecată pozitivă, în două accepțiuni: În domeniul lexicului, negația se poate realiza cu ajutorul unui cuvânt negativ ( non valable" „nevalabil”) sau al unui afix negativ: un prefix ( illisible" „neciteț”), neadevăr", inegalitate") sau un sufix: "nyugtalan „neliniștit”, "olvashatatlan „neciteț”. În limba română, cuvântul de negație principal este "nu", cu varianta fonetică "n-" (înaintea cuvintelor cu inițială vocalică), considerat adverb în gramatica tradițională. Alte cuvinte de
Negație (gramatică) () [Corola-website/Science/316336_a_317665]
-
acel moment, exprimate prin timpuri numite relative sau prin forme temporale folosite cu valoare relativă. Între diferite limbi pot exista diferențe importante privind felul în care se exprimă timpurile gramaticale. În unele sunt relativ multe forme temporale marcate morfologic prin afixe și/sau verbe auxiliare, putând fi folosite și adverbe de timp, în altele sunt mai puține, valorile lor reieșind cu ajutorul adverbelor și/sau din context. De exemplu limba franceză este mai bogată în forme verbale temporale decât limba română. Numai
Timp (gramatică) () [Corola-website/Science/316402_a_317731]
-
exprimă o acțiune dorită în prezent. Categoria gramaticală a timpului este legată de cea a aspectului. De pildă în limbi slave, precum cele din diasistemul slav de centru-sud, în care aspectul este o categorie gramaticală sistematic exprimată mai ales prin afixe care formează perechi de verbe, unul de aspect imperfectif, celălalt perfectiv, există unele restricții de asociere a timpului cu aspectul. Astfel, un verb perfectiv de regulă nu poate fi folosit la prezent într-o propoziție principală, și nici la imperfect
Timp (gramatică) () [Corola-website/Science/316402_a_317731]
-
la realitate a acțiunii, a întâmplării sau a stării exprimate de verb: fapt, transmiterea unei informații auzite, poruncă, interdicție, dorință, eventualitate etc. În multe limbi, cum sunt limbile flexionare și cele aglutinante, modurile se exprimă prin forme specifice, redate prin afixe și/sau verbe auxiliare. Modul este asociat cu alte categorii ale verbului, timpul și aspectul. În gramaticile tradiționale ale limbii române, modurile sunt împărțite în două categorii: moduri personale (și totodată predicative) și moduri nepersonale (și nepredicative). În gramaticile unor
Mod (gramatică) () [Corola-website/Science/316432_a_317761]
-
acest sunet dacă sunt folosite în relații posesive. Mai demult, și unele cuvinte care nu încep cu sunetul /t-/ fac această mutație consonantică: Limba guarani este o limbă aglutinantă, deseori clasificat chiar ca limbă polisintetică și folosește așadar foarte multe afixe. Ordinea cuvintelor este subiect-verb-obiect, iar dacă subiectul este omis obiect-verb. Guarani pură ("Guaraniete") este o limbă fără gen gramatical și fără articol hotărât, iar sub influența din limba spaniolă la se folosește acum deseori ca articol hotărât pentru cuvinte în
Limba guarani () [Corola-website/Science/327391_a_328720]
-
lingvistică, polisemia sau polisemantismul este însușirea unui cuvânt de a evoca mai multe sensuri, capacitatea acestuia de a indica fie mai multe caracteristici semantice ale aceluiași obiect, fie caracteristica semantică comună a mai multor obiecte. Unii lingviști tratează și polisemia afixelor. Un cuvânt polisemantic dispune de mai multe corpuri fonetice identice reunite printr-o caracteristică comună. De exemplu caracteristica semantică „scălda”, „spăla” leagă formele "băi" („scalde”), "băi" („scăldători”), "băi" („camere de spălat”) și "băi" („localități cu instalații speciale destinate curei balneare
Polisemie () [Corola-website/Science/331285_a_332614]
-
pentru a denumi un periferic al calculatorului nu mai este o metaforă ocazională, ci una care a dat cuvântului un sens nou. Unii lingviști includ în noțiunea de polisemie și sensurile diferite pe care le poate avea unul și același afix. Afixele de derivare țin și de lexic, și de morfologie. Un exemplu de astfel de afix, polisemic, este în limba maghiară sufixul "-ság/ség" care formează substantive din adjective sau din alte substantive. Acesta poate exprima: Există și afixe polisemice
Polisemie () [Corola-website/Science/331285_a_332614]
-
a denumi un periferic al calculatorului nu mai este o metaforă ocazională, ci una care a dat cuvântului un sens nou. Unii lingviști includ în noțiunea de polisemie și sensurile diferite pe care le poate avea unul și același afix. Afixele de derivare țin și de lexic, și de morfologie. Un exemplu de astfel de afix, polisemic, este în limba maghiară sufixul "-ság/ség" care formează substantive din adjective sau din alte substantive. Acesta poate exprima: Există și afixe polisemice numai
Polisemie () [Corola-website/Science/331285_a_332614]