460 matches
-
sa nu are monumentalitatea, trufia și orgoliul faraonilor egipteni, ci modestia și propensiunea spre frumos și spre lumină a unui țăran daco-român, conștient că lumea e pieritoare și trecătoare. Oltean, Brâncuși nu e povestitor ca moldovenii, ci se exprimă scurt, aforistic, prin parabole și simboluri. El este opus Meșterului Manole pentru că nu adaugă pietrelor o ființă omenească, ci scoate din piatră, lemn sau metal ființa pură, luminoasă, geometrică. Deasupra timpului istoric, individual, care poate fi înnegurat tragic, în spiritualitatea românească lumina
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
credem în continuare că omul mai are încă un conținut sau trebuie să aibă unul (...) de fapt, omul nici nu mai există, există de acum numai simptomele sale139. Din perspectiva fragmentărilor produse de nihilism, Benn încearcă să explice și stilul aforistic al lui Nietzsche: Acum înțeleg îi transmite lui Oelze pe 27 decembrie 1949 de ce Nietzsche scria prin aforisme. Cel care nu mai vede conexiuni, sau urma vreunui sistem, se poate exprima numai prin episoade 140. Este vorba despre o ipoteză
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
natura relațiilor și, consecutiv, forma lor de manifestare. Lipsite de haz sunt comediile, în registru satiric, burlesc sau parodic (Barul aventurilor, „Ce-aveți cu Bibicu?”, Magie neagră). Cât privește compunerile pentru teatrul de amatori, ele sunt simpliste, șablonarde, profesând o „aforistică” sforăitoare, prin care își face loc, la fel ca în scrierile în proză, o strategie a îndoctrinării. SCRIERI: Moartea unui singuratic, București, 1967; Naufragiații, București, 1967; Cutia cu scrisori, București, 1969; Răpirea, București, 1969; Teatru polițist, București, 1969; Jos masca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285705_a_287034]
-
o conexiune modificabilă între o situație și un răspuns și ea este acompaniată sau urmată de o stare de satisfacție, atunci puterea conexiunii crește. Dacă ea este acompaniată sau urmată de insatisfacție, puterea ei descrește”2. S-au găsit reformulări aforistice ale legii. Cea mai reușită, din punctul de vedere al clarității și umorului, pare aceasta: „Ce-ai făcut și ți-a plăcut ai mai face; ce-ai făcut și nu ți-a plăcut nu ai mai face!”3. O importanță
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
ș.a. sunt preluate din mărturii contemporane acestora. Pe de altă parte, Ș. pune laolaltă mai multe cronici la ediții importante din scrierile lui Alexandru Macedonski și Tudor Vianu, B. Delavrancea și Ion Heliade-Rădulescu. În antologia Idei trăite (1968) asociază formulări aforistice extrase din textele unor scriitori români din secolul al XX-lea, de la N. Iorga la Mihail Sadoveanu, de la F. Aderca la Mihai Ralea. Ediții îngrijite, prefațate și adnotate din scrierile lui Mihail Kogălniceanu, A. I. Odobescu, Alecu Russo, Mihail Sadoveanu, G.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289628_a_290957]
-
îl conving pe N. Steinhardt. Inspirate, limpezi, deschise, vădind o irepresibilă nevoie de certitudini, de repere, de comunicare spirituală și afectivă, întrebările declanșează replici memorabile. Monahul de la Rohia analizează câteva poeme propuse de S. (din Eminescu, Esenin, Trakl ș.a.), caracterizează aforistic personalități românești și universale, definește strălucit virtuți și păcate ale lumii contemporane, se arată înspăimântat de anul 2000 („triumful haimanalelor, haidamacilor, teroriștilor, fanatismului individualist”). Câteva microeseuri despre literatura contemporană și despre personalitățile zilei, fine disociații în câmpul valorilor etice și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289470_a_290799]
-
Începând cu colecția lui Jan Urban Jarník și Andrei Bârseanu, publicată în 1885, în care sunt cuprinse peste o mie de texte lirice, s. va intra din ce în ce mai mult în sfera de interes a culegătorilor de folclor. Necesitatea comunicării concise, aproape aforistice, a unor observații determină dezvoltarea unor modalități specifice de exprimare. Enunțul direct este destul de rar: „Te cunoști lele pe frunte / C-ai pus rumenele multe”. Se folosește mai mult exprimarea aluzivă, falsul monolog („Hora, polca pot juca, / Dar cămăși nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289980_a_291309]
-
o oarecare reticență de critică. După ce și-a înființat propria editură (care îi poartă numele), fără a abandona cu totul istoria literară, el va aborda domenii ce păreau a-i fi cu totul străine: poezia, proza, dramaturgia și chiar minieseul aforistic. Monografia Veronica Micle reface profilul poetei bazându-se pe documentele existente în acel moment fie în manuscris, fie în reviste sau în exegezele ce i-au fost dedicate. S. încearcă să reconstituie și să reinterpreteze povestea de dragoste dintre Veronica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289458_a_290787]
-
Penser contre soi Reflexiones sobre Cioran, Susan Sontag îl situează pe Cioran în tradiția modernă postfilosofică: "O altă reacție la faliment (prăbușirea sistemelor filosofice în secolul al XIX-lea) a fost un nou mod de a filosofa: personal, chiar autobiografic, aforistic, liric, antisistematic. Reprezentanții săi cei mai de seamă: Kierkegaard, Nietzsche, Wittgenstein. Cioran este figură cea mai proeminenta printre cei care scriu astăzi în această tradiție"14. Întreprinderea de a-l situa pe Cioran în istoria științei spiritului, autoarea o rezolvă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
adânc în sufletul nostru, intrăm și în sufletele celorlalți."18 Scrisul că nevoie de a trăi, un singur personaj sau câteva zeci, fictive, sau poate tot unul singur luând mai multe fete. Sábato și Cioran au gândit și scris empatic. Aforistic sau printre eroi ce adesea coboară printre "morminte"19, ies amândoi din tăcere, ca să arate un posibil drum. Tocmai pentru că "unele adevăruri nu se pot explica decât prin simboluri inexplicabile", Sábato preferă să intre în intrigă alături de personajele sale, construite
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
1973). Printre ediții, prefețe și traduceri (Ion Pillat, W.H. Pater, Chesterton, Eliot, Hölderlin, Gottfried Benn ori textele din Eseul englez, I-II, 1975), N. mai compune o cărticică inedită de proză, Simptome (1969). Mimând canonul literar al fragmentelor, minieseurile aforistice și paradoxale de aici tratează teme absolut indiferente în sine, dincolo de care suverană rămâne norma unică, cea a jocului, dictată de un autor-magister ludi. Funcționând ca o supapă decomprimantă, spiritul ludic a născut cărți echivoce ca Viața și opiniile lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288419_a_289748]
-
palid, himeric, demon), ziceri populare: "bată-i vina", "acu-i acu", "din bob în bob", "stai cu binișorul", asocieri lexico-sintactice inedite, folosirea unor forme arhaice ("crezământ", sinonim pentru "încredere"), absența podoabelor stilistice, epitetul popular ("o prea frumoasă fată"), exprimarea gnomică, aforistică (maxime, sentințe, percepte morale): Dar piară oamenii cu toți/ S-or naște iarăși oameni". Armonia și muzicalitatea versului s-a obținut prin varietatea de ritm și rimă (ritmul iambic, rima încrucișată), prin efecte eufonice, perioade iambice de 7-8 silabe, amintind
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
după care viața e un fluviu neîntrerupt. "Vreme trece, vreme vine", iar existența un fragment. Poezia e o cugetare filosofică, pe un ton sentențios, de pe poziția geniului, prin obiectivare și detașare față de frământările existenței umane. În formă clasică, în stil aforistic, poezia exprimă universalitatea trecerii, a efemerului, a derizoriului, ceea ce explică "dispoziția sufletească față de evenimente" (G. Călinescu). Tema filosofică a Glossei este condiția omului în raport cu timpul, iar motivul fundamental lumea ca teatru presupune o înțelegere superioară, schopenhaueriană, după care răul și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
fanatismului, dogmatismului, în ambele situații conștiința eșuează în ceea ce are cel mai profund: capacitatea de a realiza un echilibru, sub fomă dialogală, între realitatea obiectivă și idealul subiectiv, iar acest echilibru născând spiritul critic. Vorbind parcă despre sine, Djilas spune aforistic: "Oamenii trăiesc între vis și realitate" (p. 112). Conștiința este cea care îl scoate din carapacea propriilor idealuri, mai ales că în slujba lor și-a angajat voința, chiar cu riscul vieții: "De vreme ce oamenii nu reacțio- nează în mod necesar
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
față. În capitolul Critica și istoria literară interbelică. Eseistica, din Istoria literaturii române 1 , capitol redactat de Nicolae Manolescu, lui Vladimir Streinu i se acordă 8 rânduri. Se cuvine apreciat excepționalul efort de concentrare a materiei critice până la dimensiunile judecății aforistice, cvasi-paradoxale: „Vladimir Streinu se află la mijloc: între aplicația lui Pompiliu Constantinescu și harul expresiv al lui Perpessicius. E neîndoielnic un stilist, dar mai puțin consecvent decât primul. Curios, poate, opera lui capitală e o culegere de eseuri despre Clasicii
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
sufletului modern. Ca de pildă, setea de absolut, ambiguitatea angelo-demonismului, dileme tip natură-civilizație, orașul tehnologic-abolirea ecosistemelor, viziunea științific-materialistă/metafizică, războiul între sexe, uzurparea rolurilor și tulburarea codurilor, totul în cheia unor profeții terifiante. Calvino rămâne același mare stilist al narațiunii aforistice, gotice, al unor moralități ce privesc în ochi civilizația secolului XX, tot mai amenințată în rațiunea și prosperitatea ei de haosul primordial. Calvino nu uită să acrediteze rolul Nebunului, Scamatorului, Poetului de a contesta valorile codificate, intangibile în mintea Suveranului
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
copilul-narator și pe mama sa) și nici caricatura obezității diforme, pusă în abisul grotescului. Stilist impenitent, cu riscul de a dezlănțui cascade de sinonimii cu elan paremiologic, Esterhazy focalizează imagini și detalii siderante ce-l persecută, spre a le converti aforistic într-un fel de moralitați tip ars amatoria, menite să anihileze întreaga noastră îndoctrinare erotică de tip livresc, începând cu Roman de la Rose, Dante-Beatrice, Petrarca-Laura, și terminând cu celebrele cupluri romantice, tip Cyrano-Roxane. Personajul feminin în zeci de ipostaze (actriță
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ai trăit, mii de tomuri să scrii, // câte nopți înălbite și câte sihăstrii?”. Clasicizant în permanență, micul romantism al lui S. cedează, în cele din urmă, integral locul clasicismului. Un ciclu din Lumini târzii (1984) reunește peste douăzeci de „poeme aforistice”, între care Legea fierului („Și fierului, de-i dai numai bătaie, / mânie-ți dă, surzenie și ură. De vrei pe plac să ți se încovoaie, / dă-i, înainte de orice, căldură”), și e urmat de aforisme propriu-zise. SCRIERI: Penumbre, București, 1929
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289981_a_291310]
-
este educația, cultura, prin care cu adevărat omul devine subiect. Nicidecum arta nu se opune vieții, muncii. Cu o bine acordată și subtilă vigoare, și acum, la respectabila vârstă pe care o are, Vasile Fetescu nu stă; grădinărește, creează. Cum aforistic se exprimă, numai ca adevăr al vieții adevărul ne face liberi. Iar libertatea, în fond, e o sublimă și asumată încordare, e articulare, altminteri nu ai purta în largul creației un nume propriu. Cu un acut spirit de observație la
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
nimic din arghezianismul Florilor de mucigai, pentru că lipsește de aici legătura cu sacrul. Și rolul imperfectului în text se modifică, dacă la început starea se prelungea în trecut, era constatare, spre final, pierderea speranței duce la transformarea textului într-unul aforistic, care acoperă și prezentul lecturii. Filosofia materiei îl anticipează pe Nichita Stănescu, "Parcă pasul meu se ascunsese/ de cântecul acela de mierlă". E și aici aceeași poetică a incertitudinii, sugerând universul fragil, pe cale să se descompună. Tot universul este reflectat
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
desfășurare. Fiica scriitorului, Nadia Marcu Pandrea, a reușit să publice până acum Memoriile mandarinului valah (2000), Reeducarea la Aiud (2000), jurnalele din Helvetizarea României (2001) și Crugul mandarinului (2002), Călugărul alb (2003) ș.a. Stilul este, în toate, același: vehement subiectiv, aforistic, simpatic lăudăros, uneori autentic tragic, amestecând confesiunea cu speculația sociologică și politică. Jurnal intim, memorii, eseu biografic, autoficțiune? Greu de spus. Autorul lor amestecă genurile, stilurile, timpurile, trece de la una la alta, deschide paranteze, vorbește despre ce a pățit azi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
sub scântei. Și eu țin atât la mama, Că nicicând nu îndrăznesc Dumnezeul din privire Să mă vâr să-l mâzgălesc.” (Autobiografică) Chipul celei care oferă viață și tandrețe rămâne o perpetuă „ghicitoare fără sfârșit”, fiind portretizat într-un limbaj aforistic: „Care stele pe cer Cad amândouă odată? Ochii mamei. Ce se ară Cu lacrima? Chipul mamei. Ce este nemărginit Și nu calcă iarbă străină? Sufletul mamei.” („Ghicitoare fără sfârșit”) Eul liric vierist insistă asupra detaliilor fizice ale portretului celei în jurul
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
ca Minerva, dar fără cască și lance, într-o dezarmantă gingășie”. În căutarea sensului major pierdut și cu mijloacele condensării verbale maxime, R. va reveni, de data aceasta în câmpul prozei, prin textul caleidoscopic de mici nuclee epice intitulat Roman aforistic (2000). Nu pot fi însă trecute cu vederea contribuțiile din anii ’50-’60 la evoluția literaturii românești de anticipație: Inimă de ciută (1955) și Uraniu (1956), ambele scrise în colaborare cu Christian Ghenea. Planeta Mrina în alarmă (1959), dar mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289296_a_290625]
-
colaborare cu Christian Ghenea), București, 1955; Uraniu (în colaborare cu Christian Ghenea), București, 1956; Planeta Mrina în alarmă, București, 1959; Omul și Năluca, București, 1965; Prețul secant al genunii, București, 1974; Inima rezistentă, pref. Ov. S. Crohmălniceanu, București, 1981; Roman aforistic, Norresundby (Danemarca), 2000; Privire din pom asupra realității, București, 2003. Traduceri: A. Gonciar, Stegarii, București, 1949 (în colaborare cu Maria Z. Vlad); V. Safonov, Pamântul în floare, București, 1950 (în colaborare cu M. Căciuleanu); N. A. Nekrasov, Moș Mazai și iepurii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289296_a_290625]
-
Mai întâi e vorba de o disoluție a genurilor: indiferent de (sub)titlurile anunțate, autorul se complace în a topi convențiile generice într-un continuum discursiv, în care se amestecă deopotrivă fragmente dramatizate, secvențe lirice și, mai ales, numeroase reflecții aforistice. De altfel, ultimele trimit deja spre cealaltă formă de transgresiune: oricare ar fi destinația imaginară spre care se îndreaptă ficțiunea, cert este că realul apare aici doar în postura de pistă de decolare a ideii. E drept, asta nu înseamnă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290325_a_291654]