359 matches
-
-o în gaura de pe șantier. M-aș fi dus să mă culc. în loc de asta, uite că m-am enervat și am acționat ca un idiot. — Dă-mi voie să-ți mai spun ceva, Wilt, zise inspectorul. Chiar ești idiot, un afurisit de idiot viclean, dar până la urmă tot idiot. Ar trebui să te cauți la cap. Ar schimba cumva toată afacerea asta, zise Wilt. — Ce-ar mai schimba? — Să mă duc să mă caut la cap în loc să stau aici și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
existe și altă metodă. Trebuie să aibă el vreun punct slab pe undeva, dar să mă ia dracu’ dacă sunt în stare să i-l găsesc! Cum Dumnezeu face? — Ce face? — Vorbește fără întrerupere și nu spune nimic. Nici măcar un afurisit de lucru folositor, unul singur! Nemernicul ăsta are mai multe păreri despre orice subiect de pe lumea asta decât am eu fire de păr în cap! Dacă o să-l ținem treaz încă patruzeci și opt de ore, nu are cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Prin urmare, cum oamenii s-au dus joi, ne rămâne o singură zi ca să-i găsim - pe ei sau ce-a mai rămas din ei. Vreau să culegeți fiecare plăcintă cu carne de porc din East Anglia. Vreau ca fiecare afurisit de cârnat și de cotlet și de plăcintă cu rinichi de porc care a ieșit săptămâna asta pe ușa fabricii de mezeluri Sweetbreads să fie găsită și adusă aici. Și fiecare conservă cu mâncare pentru câini. — Mâncare pentru câini? M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
te faci! Ceea ce vreau să știu este ce s-a făcut cu soția ta. — Tocmai eram pe cale să ajung și acolo, zise Wilt. Numai că mai întâi trebuia să stabilim ce sunt eu. — Știu ce ești tu, Wilt! Ești un afurisit de negustor de vorbe, un contorsionist verbal, un rahat de hăcuitor al logicii, un Houdini lingvistic, o enciclopedie de informații nedorite... Inspectorul Flint rămase în pană de metafore. — Superb, inspectore, superb! Nici eu însumi n-aș fi putut s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
a venit să cred când i-am auzit vocea în care bănuiai un râs vinovat. Am închis telefonul, dar a doua zi s-a apropiat de mine în fiecare pauză. Zâmbea, afurisita, cu năsucul ei bont și botul de liliac, afurisit de frumoasă, cu părul ușor ondulat, culoarea lemnului de stejar. Stătea lângă mine fără să zică nimic, privindu-mă doar, apoi mă lua de un deget sau de-o șuviță de păr, cu prefăcută teamă și timiditate. Eu plecam imediat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
oale și ulcele. Când s-a chivernisit bine, Marcos a lăsat crâșma în grija unui nepot dinspre nevastă (o româncă bălaie al cărei dagherotip ne-a rămas) și, în ciuda piciorului de lemn, a devenit un arendaș cât se poate de afurisit, dar și harnic. Cel mai mult a arendat unsprezece moșii deodată, pe care le dădea și altora în subarendă. A murit în 1906, iar fiii săi, intrați deja ca roșiori în armată, au ajuns ofițeri și-au luptat în primul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
putea hărăzi. Toată lumea știe lucrul ăsta. Până și Zeliha. Și totuși, iatțo în prima vineri din iulie, mergând pe trotoarul ce se strecura pe lângă traficul blocat fără speranță; grăbinduțse spre o întâlnire la care întârziase deja, înjurând ca un birjar, afurisind pietrele sparte din pavaj, tocurile ei înalte, bărbatul care o urmărea, șoferii care claxonau frenetic, deși faptul că larma nu avea nici un efect asupra deblocării traficului era deja o realitate urbană, întreaga dinastie otomană care cucerise odinioară orașul Constantinopole și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
moarte să stea întregi și nedizlegate și de cătră smerenia noastră să fie blăstămați”. Ei, ce părere are sfinția ta? Dacă pentru o biată „bucățea” de loc - vecinii și nu vinovatul - sunt blestemați astfel, atunci cum ar trebui să fie afurisiți făcătorii de fapte fapte foarte grave? Ai dreptate, dar... Bătrânul nu și-a terminat gândul, ci a privit la mine, cerând parcă îngădunță. Apoi dacă blestemul spune că „trupurile lor după moarte să stea întregi și nedezlegate”, asta ar cam
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
un chefuleț... Așa că până vine Niki, chiar n-ai de ce să te grăbești, madam Delcă... N-avea tu grijă, că nici nu mă grăbesc ! Nici pân cap nu-mi trece să plec, c-așa mi s-a muiat picioarele de la afurisitu ăla de coniac, că nici să vreau cu tot dinadinsu, și tot n-aș putea să mă mișc ! Da nici tu nu te-ndemni să scoți cinzeci de leii ăia... Așa că nici io nu mă mișc, că cum ești de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Dylan s-a întins din nou după ea, dar Clodagh s-a strecurat astfel încât să nu o poată ajunge, cu o îndemânare născută din multe luni de antrenament. O rafală zgomotoasă de chicoteli s-a ridicat din camera de dedesubt. —Afurisiți mici, mormăi Dylan somnoros. Vor dărâma casa peste noi. — Mă duc să țip la ei. Era mai bine dacă se ridica. Până când Ashling a sosit, ceva mai târziu în aceeași dimineață, dezastrul cu omleta era o amintire îndepărtată ce fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Dă-l jos de pe scenă pe bolovanul ăsta mic, mormăi Bicycle Billy. —Trebuie să plec, spuse Ted grăbit în timp ce Mark Dignan îi făcea semne disperate să încheie. —Ooooooooofffffffffff, se plânse toată sala, cu o dezamăgire amară. Am dat naștere unui afurisit de monstru! șopti Bicycle către Archie Archer (pe numele său adevărat Brian O’Toole). —Eu sunt Ted Mullins, un comic care spune multe glume cu sule, spuse Ted, dând din gene. Sau poate ar trebui să spun cu bufnițe 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pe drumul de întoarcere către strada Harcourt a trebuit să pălăvrăgească cu șoferul, care hotărâse că ei doi erau prieteni la cataramă. —...iar cel mai vechi prieten al meu se descurcă de minune cu mâinile. E cel mai de treabă afurisit din lume, ar face orice pentru oricine. Schimbă becuri, asamblează mese, taie iarba, toate babele de pe strada noastră îl adoră... Lisa era convinsă că șoferul o enervează de moarte, dar când a coborât din mașină și-a dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
îngrozitoare, dar îngrozitoare. Însă trebuia să se gândească la binele revistei. Poateă spuse ea, înghițindu-și furia. Poate că îmi poți spune de ce ai atât de mult succes. —De ce? De ce? întrebă Frieda, cu ochii bulbucați de dezgust. Pentru că sunt un afurisit de geniu, de aia. Aud voci în cap. Poate ar trebui să mergi la un doctor, nu se putu abține Lisa să spună. —Vorbesc despre spirite care mă ghidează, idioato! Ele îmi spun ce să creez. Un terrier Yorkshire, purtând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
fugă la McDonald’s și ia câteva... Ashling se întoarse către Mercedes și o întrebă, înmărmurită: — Sigur, pozele astea nu au cum să fie folosite? Nu, recunoscu Mercedes, cu ochii ei negri triști. Sunt inspirate. Probabil că vor câștiga un afurisit de premiu! Se făcuse ora opt când au terminat. Ashling a alergat acasă să se pregătească și, în timp ce încuia ușa, telefonul a început să sune - Clodagh, care își petrecuse ziua tunzându-se atât de radical, încât acum Dylan nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ceainicul, iar Kay se așeză. Ambarcațiunea se legăna, lovindu-se cu un sunet gol de țărm, pentru că treceau cîteva barje. Auzea vocile bărbaților cu o claritate enervantă: ...pe calea Dalston. Jur pe Sfîntul Dumnezeu! Mergînd de colo-colo, ca un maimuțoi afurisit pe o... Mickey se Întoarse cu apa și aranjă farfuriile din tablă. Kay alese o chiflă, apoi o puse jos din nou. Își scoase țigările, dar se opri cu bricheta În mînă. Făcu un semn spre petele de pe cămașa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
expunându-și trupurile cu nerușinare și le ceruse să se acopere. Andrew le vindecase bolnavii, făcându-și-l dușman de moarte pe vrăjitorul local care strângea venin de șarpe, scuturându-și lanțul făcut din oase de diferite dimensiuni, ca să-l afurisească pe diavolul alb și puternic care-i distrusese prestigiul. Cu mâinile sale, Andrew tăiase copacii junglei și ridicase scheletul Bisericii Misionare, aducând cuvântul Domnului pentru prima oară în istorie în acest colț uitat al Imperiului. Andrew povestea toate acestea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
muie Înapoi după ce ai dat-o. — Așa te vreau. Un schimb cinstit nu-i o hoție. De ce să mai amestecăm și statul păpușă? De ce să mai completăm atâtea hârțoage nasoale? Zâmbesc pe când mă deschid la fermoar. Țâșnește afară ca un afurisit de clovn dintr-o cutie cu surprize. — Suge-o, scumpete... șoptesc eu, suge-l pe Robbo ca lumea. Se uită la ea și apoi se uită la mine cu ochi mari și rugători, dar eu țin punga cu E În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
zice El Bisericii din Laodicia În Apocalipsa (Ap.3:16). Cred că dacă BOR-ul lua o atitudine consecventă cu propriul demers, nu ar fi Încercat să facă doar comerț cu comunicate de presă, ci ar fi trebuit să-i afurisească, să-i anatemizeze, să-i excomunice pe toți cei care se Încumetă să deschidă paginile acestui roman. Firește, doar pe cei care sunt păstoriți de Biserică, Întrucât pe atei și alți „rătăciți“ nu are cum să-i condamne, iar statistic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
cortului aliniindu-se în fața lui Vodă. Acesta îi recunoscu fără greutate: venerabilul vel-logofăt Samoilă cel care zisese despre el, Barzovie, după ce fusese mazilit, că e un bou; hatmanul Scorbură, ce-l făcuse în fața slugilor „ciumete”, mitropolitul Nazazarie Iscariotul, care-l afurisise în Vinerea mare numindu-l Antihrist; paharnicul Surdu, ce-i pusese ardei iute în vin, vel-postelnicul Gherman, ce-i schimbase iapa, și alții și alții. — Bine v-am găsit, boieri! - zise Barzovie, stând în picioare. — Să ne trăiești întru mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
văd cu Adam. Să nu mă credeți ușor de manipulat. Știu să mă joc de-a inabordabila; doar că acum nu am timp de joacă. Stau ca o idioată pe Baggot Street Bridge, cu mâna întinsă. Doamne, unde e un afurisit de taxi când ai nevoie de el? Din fericire, în cele din urmă oprește o mașină. Mă uit la ceas și mă întreb ce-o să-i spun lui Adam. Știu, o să-i spun că mi-am agățat dresurile și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
păsa unde ajungeam. Îmi place să călătoresc singură, pentru că mă ajută să-mi pun gândurile în ordine. Nimic mai rău decât un coleg de călătorie care se înscrie la toate jafurile de excursii turistice și insistă să meargă la orice afurisit de muzeu pe o rază de o sută de kilometri de la hotel. În vacanță ador să mă trezesc și să îmi dau seama că nu am nimic de făcut și nimeni căruia să îi dau raportul. Și o să vă împărtășesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
la o întâlnire cu el. Nu mai spune! țipă Debbie ascuțit, gata să cadă de pe marginea patului. Nu-mi vine să cred. Eu bat câmpii aici despre Donald și prietenul lui Tim, Shane, iar tu te întâlnești cu un un afurisit de superstar. Păi asta e, îi spun, jucându-mă cu ciucurii cuverturii. Dar am senzația că se întâlnește și cu altele. —Probabil, îmi răspunde Debbie calmă. Dar ai ceva șanse, nu? Ți-a cerut numărul de telefon. Hei, am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
din scaunele alea fără pereche, ca nimeni să nu se așeze lângă mine, încercând să-mi citească ziarul. Arunc o privire pe titluri și cam atât. Nu e nimic decât moarte și disperare în lume acum. Dacă nu e un afurisit de război, e un cutremur sau se aruncă vreunul în aer în numele religiei. Apoi dau la paginile mondene, ca să mă înveselesc. Îmi place să văd poze cu oameni care au ieșit în oraș și se distrează. Dar când dau pagina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Airbus? Și când a fost promovat? De ce nu îmi spune nimeni nimic niciodată? Trag adânc aer în piept. Doamne, e incredibil. Cum să dau ochii cu el? Nu-i de mirare că Lydia s-a fâțâit pe la carlingă ca un afurisit de yoyo toată după-masa. Probabil e înnebunită după el. Dar nu o condamn. Arată destul de bine. Totuși nu-mi vine să cred că Mike și-a luat deja tresele. Arată atât de tânăr. Nu poate avea mai mult de treizeci și patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
rezerva. Toată lumea știe lucrul ăsta. Până și Zeliha. Și totuși, iat-o În prima vineri din iulie, mergând pe trotuarul ce Înainta pe lângă traficul blocat fără speranță; grăbindu-se spre o Întâlnire la care Întârziase deja, Înjurând ca un birjar, afurisind pietrele sparte din pavaj, tocurile ei Înalte, bărbatul care o urmărea, șoferii care claxonau frenetic, deși faptul că larma nu avea nici un efect asupra deblocării traficului era deja o realitate urbană, Întreaga dinastie otomană care cucerise odinioară orașul Constantinopole și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]