491 matches
-
trebuie să-mi împliniți voia, să dați înapoi pământurile lui Costache, copiilor lor; „Nu mamă, pământul de pe coastă nu-l dau înapoi nici în ruptul capului, tata cică a jurat strâmb pentru el, e păcatul lui, asta este”. „Ești sămânță afurisită, pe care am purtat-o eu în pântece. Nu pot să mor neîmpăcată cu păcatul aista în cârcă” a spus Marița. „Lasă, mamă, eu Gheorghe am să-ți împlinesc voia, am să-i dau mătușii Maria și pământul din luncă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
lesne observa din situația prezentată de guvernanți, ca o mare realizare economică, cele două milioane de slugi din spațiul carpato-danubiano-pontic se vor dubla. Ei, atunci să te ții, cum vor curge râuri de lapte și miere pe săraca Românie. Așa de afurisită e treaba în politica românească, că nu mai știi cum se făcu, că nu-i nimic de făcut în România. Cică n-ai investitori străini. Și te lași tu, bleaga lumii, în seama străinilor, să-ți facă curat în casa
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
fost înlocuite cu ședințe lungi, genialul Stalin ne-a băgat pe gât alți eroi: Olga Bancic, Filimon Sârbu, Constantin Doncea, Ilie Pintilie, Constantin Ivănuș de la Frasin, și, evident, Vasile Roaită, cel cu sirena Griviței din 1933, despre care, oricât de afurisit era regimul, s-a putut râde, ceea ce cu legionarii n-ar fi fost permis. Comuniștii, învățându-i pe toți carte, i-a făcut părtași la cântecul sirenelor lui Ulise, jumătate femei, jumătate pește, iar întrebarea era că acesta, Roaită, de unde
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
au îndreptat către Partidul Liberal și n-ar fi făcut-o dacă liberalii erau de dreapta. Nici reforma agrară propusă și înscrisă în programul partidului încă din 1913, nici reforma votului universal nu aveau conotații de dreapta. Atunci intervine întrebarea afurisită „pe ce te bazezi?”. Mersul cu ghilotina în frunte, aidoma iacobinilor francezi, este riscant, în sensul că poți rămâne suspendat în turnul de fildeș, și nici acel 6% necesar pentru a intra în Parlament nu mai poate fi atins. S-
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
de întemeiere de țară. Acum e mai clar: se cere întemeierea unei țări secuiești, care nu poate fi decât un bantustan, asaltat de români, care l-ar putea lăsa să moară de foame, închizându-i granițele. Vă amintiți întrebarea aceea afurisită a lui Marin Preda din „Delirul”: Pe ce te bazezi? Chiar așa, hai să vedem pe ce se bazează amicul românilor, până când nu publică lucrarea de mari dimensiuni, dar mică în conținut „Ce este secuii și ce vrea ei”. Vrea
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
punem în cârcă, însă trebuie reținut că nu guvernul e vinovat, ci domn ministru fără portofel. Ultima gogoriță în materie de aflat o sursă sigură și directă de alimentat bugetul este cea care zice că trebuie impozitate toate pensiile cu afurisita cifră de 16 la suta de lei. Lăsăm la o parte legalitatea impozitării oricărei pensii care trece de 1000 lei (s-a plătit o dată impozit pe acești bani, s-a plătit și pentru sănătate!), s-a înghițit hapul, dar nu
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
ducă-se pe pustii, a rostit o sentință ca pentru istorie: „Se poate și mai rău. S-ar putea să-l regretăm pe Boc!”, temperând zelul lui Victor Ponta de a mai pune de-o moțiune de cenzură, populară, democratică, afurisită, care pune în centrul răului pe Boc cu guvernarea lui. Trăgând sforile, actuala putere a lansat pe cerul patriei mai multe diversiuni, între care cea cu Diaconescu D.D., este mare și vizibilă ca roata carului cu fân în care a
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
unei politici care se face fără știința majorității și împotriva ei. Parcă văd că se va stabili o zi a curățeniei în politică care să îndepărteze deșeurile toxice, să scăpăm de pacoste, de mogulii de proximitate, de umanismul capitalist mai afurisit decât mânia proletară. 8 decembrie 2010 Incertitudine de dincolo de Prut Motto: „Hoc erat in votis!” (lat. „Aceasta mi-era dorința!”) La două săptămâni de la alegerile parlamentare anticipate din Republica Moldova (28 noiembrie a.c., chiar de ziua Unirii Bucovinei cu Țara Mamă
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
a început să vorbească de la sine. A fost ca și cum din acel moment româna ar fi făcut parte din mine. Dar, spre deosebire de germană, cuvintele românești făceau ochii mari atunci când, fără să vreau, ajungeam să le compar cu cele germane. Întortocherile lor afurisite erau voluptuoase, obraznice și tulburător de frumoase. În dialectul satului se spune: „Der Wind geht“ șvântul mergeț. În germana literară vorbită în școală se spunea: „Der Wind weht“ șvântul adieț. Pe când aveam șapte ani, asta-mi suna ca și cum vântul și-
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
să-mi pecetluiesc gestul, să pun capăt unei amărăciuni provocate de amînări. *Am zile cînd îmi îngădui luxul de a fi nostalgic și să privesc în trecutul meu sentimental. Lucrul cel mai surprinzător pe care îl constat sînt sincopele memoriei. Afurisite, inexplicabile uitări! Care era, de pildă, numele de familie al Venerei, fata din Liteni, învățătoarea pe care am iubit-o la nouăsprezece ani, sincer, dramatic, „definitiv”? Am descoperit-o la un bal: o mignonă cu fața frumoasă, strălucitoare în lumina
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
privește lucrurile de la distanță. De pe loc, pentru cei mai mulți, lipsa anumitor alimente e cea care contează (și doare), nu îngrădirile de opinie. *Nicu e neistovit în sentimentele sale creștine. Eu îi vorbeam despre o jigodie (sub raportul caracterului), evreu atipic (plicticos), afurisit, detestat (hozer!) de comunitatea sa, iar el mi-a răspuns preotește: „Să păstrăm mereu un loc în inimă pentru iubire”, „Să facem ca iubirea să fie mai largă decît ura” etc. „Nicule, i-am zis, vreau să fiu bun, de vreme ce
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
serios, Își scutură capul cu obraji Înroșiți: — Adevărul este că nu făceam decât să mă distrez puțin cu tine. Petrecerea s-a terminat, iar dovada e că sunt aici și plec amețit. Ceea ce e tot o minciună, râse el. — Of, afurisit mai ești, se sili Mitsuhide să zâmbească. Tolera faptul că Hideyoshi Îl tachina, căci nu-l antipatiza. Și nici Hideyoshi nu avea gânduri rele față de Mitsuhide. Întotdeauna glumea În voie cu sobrul său coleg, dar, În același timp, Îl respecta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
fi cunoscut sfârșitul chiar atunci. Cu un asemenea spirit, existau momente când până și Hideyoshi se simțea depășit de spiritul iute și de inventivitatea ale lui Kanbei și, parte În glumă, Își exprima admirația numindu-l pe Kanbei „șchiopul ăla afurisit“. Dar era clar că, În adâncul sufletului, simțea un adânc respect față de acel om, pe care se baza atât de mult. Anotimpul ploios se sfârșise de mult, căldura arzătoare a verii trecuse și sosise răcoarea toamnei, odată cu Începutul Lunii a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
alte treburi importante, starea lui Hanbei părea să se agraveze cu fiecare oră ce trecea. Fortărețele inamice de la Takano și Muntele Hachiman erau Învăluite În ceața Înserării. Odată cu apropierea nopții, prin munți răsunau Împușcături. „Iarăși trebuie să fie șchiopul ăla afurisit!“ Își spuse Hideyoshi. „N-ar trebui să se ducă atât de departe spre liniile inamice.“ Hideyoshi Îi făcea griji din pricina lui Kanbei, care forțase Înaintarea spre inamic, dar Încă nu se Întorsese. Auzi apropiindu-se pași grăbiți, care se opriră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
serios, își scutură capul cu obraji înroșiți: — Adevărul este că nu făceam decât să mă distrez puțin cu tine. Petrecerea s-a terminat, iar dovada e că sunt aici, și plec amețit. Ceea ce e tot o minciună, râse el. — Of, afurisit mai ești, se sili Mitsuhide să zâmbească. Tolera tachinăriile lui Hideyoshi, căci nu-l antipatiza. Și nici Hideyoshi nu avea gânduri rele față de Mitsuhide. Întotdeauna glumea în voie cu sobrul său coleg, dar în același timp îl respecta, când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
cunoscut sfârșitul chiar atunci, cu un asemenea spirit, existau momente când până i Hideyoshi se simțea depășit de spiritul iute și bogăția de resurse ale lui Kanbei și, parte în glumă, își exprima admirația numindu-l pe Kanbei „șchiopul ăla afurisit”. Dar era clar că, în adâncul sufletului, simțea un adânc respect față de acel om pe care se baza atât de mult. Antimpul ploios se sfârșise de mult, căldura arzătoare a verii trecuse și sosise răcoarea toamnei, odată cu începutul Lunii a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
alte treburi importante, starea lui Hanbei părea să se agraveze cu fiecare oră ce trecea. Fortărețele inamice de la Takano și Muntele Hachiman erau învăuite în ceața înserării. Odată cu apropierea nopții, prin munți răsunau împușcături. „Iarăși trebuie să fie șchiopul ăla afurisit!” își spuse Hideyoshi. „Nar trebui să se ducă atât de departe spre liniile inamice.” Hideyoshi îi făcea griji din pricina lui Kanbei, care forțase înaintarea spre inamic dar încă nu se întorsese. Auzi apropiindu-se pași grăbiți, care se opriră lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
supună, să predea cele două cetăți din sudul Moldovei: Cetatea Albă și Chilia și să se prezinte el însuși cu haraciul, drept semn al credinței și al sentimentelor sale față de Poartă. „Necredinciosul acela, scrie cronicarul turc Kemal- Pașa-Zade, era un afurisit plin de trufie. Din revolta sa prea mare, neluând în seamă firmanul care cere ascultare, el și-a arătat răzvrătirea față de sultanul lumii. De aceea s-a aprins flacăra mâniei de răzbunare a padișahului. Aceasta a fost pricina trimiterii numaidecât
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Cristian Tudor Popescu indomptabil sardonic se întrebau frățește de unde ar putea proveni zvonul, ministrul Justiției, d-na Monica Macovei, certifica: în adevăr, în luna aprilie a anului viitor, un mare corupt va fi capturat, monitorizat, pus la păstrare. Izbitor paralelism, afurisită coincidență, fantastic decalc, odată ce, asemeni reptilei din lacul scoțian, existența materială a unui mare corupt nu fusese încă dovedită, iar cei mai mulți dintre noi o considerau de ordinul basmelor. în șocul noutății, guturaiul îmi reveni, cu o asemenea forță, încât am
Asta, da coincidență! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11023_a_12348]
-
el fruntea! Crezi că n-am înțeles că nu putea? Fiindcă un bărbat pleacă decât când îl prinde în laț o afurisită - ei, uite de ce îmi pare rău, că n-am putut să fiu și eu din când în când afurisită. N-am putut, nu că n-am vrut! Nici măcar n-am încercat, cred că m-ar fi bătut! Eu nu eram ca asta din spate, să mă las târnuită, să dau și eu și să mai cred că ăsta era
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
prin sintagme nominale în vocativ întrebuințate în afara unei relații de incidență: „Femeie nebună! Ce ai făcut?” (I.L.Caragiale, I, p. 148) și enunțurile realizate prin sintagme guvernate de substantive rămase în afara paradigmei cazuale: „Urâtă vreme!” Substantivul poate fi exclusiv nedeterminat: „Afurisită treabă!” sau poate prezenta două variante, cu substantivul nedeterminat: „Frumoasă fată!” sau cu substantivul caracterizat prin determinare maximă: „Frumoasă fata!” Prima dintre variante păstrează ambii termeni în afara paradigmei cazuale și se caracterizează printr-un grad maxim de complementaritate a celor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
la curent (...) Să n-ai nici o remușcare pentru ceea ce mi se întâmplă. Totul era, încă demult, scris în cartea vieții mele. Nu mai sunt descurajată. Nu știu de ce. Poate fiindcă îmi recapăt sănătatea. Toată lumea a suferit rău de gripa asta afurisită.” (op.cit., p.313) Să pierzi tot, înseamnă uneori să-ți pierzi și mințile. Ca să nu ți le pierzi, ai nevoie de mecanisme prin care toată drojdia suferinței să se transfigureze. Ai apoi nevoie de supape prin care să țâșnească din
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
I.: Aha, avea totuși niște informații despre familia dumneavoastră. Biroul tovarășului de la cadre era în incinta intreprinderii? R. R.: Da, acolo era. C. I.: Tovarășul Dumitriu era secretarul de partid? R. R.: Da, era secretar de partid, șeful cadrelor, comunist afurisit, am aflat după aceea. Și parcă mi-a dat Dumnezeu tărie, că l-am luat un pic mai tare și i-am zis că eu vin de la Râmnicu Sărat și că n-am nicio legătură cu Ralea, moșierul care deținea
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
prezentat patru fabule din care lipseau ultimele rânduri. Li s-a cerut apoi să compună câte trei finaluri diferite pentru fiecare fabulă: unul moralizator, unul umoristic și altul trist. Iată, de exemplu, „Câinele cel răutăcios”: A fost odată un câine afurisit care, cum trecea cineva pe aproape, se năpustea pe tăcute la călcâiele omului și îl mușca, iac-așa. Până la urmă, stăpânul a fost silit să lege la gâtul potăii un clopoțel, ca să se audă când se mișcă. Ei bine, câinelui
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
ședea surîzînd peste grămezile de uciși". Elegy, to the memory of Mr. Thomas Philips, of Fairford / Elegie, în memoria dlui Thomas Philips, din Fairford - "o beznă îndesîndu-se"; "văiuga-ntunecată"; "întuneric înnebunitor"; "un clopot ce-i îndoliat al morții"; "nocturna pasăre afurisită"*; "furtuna mugitoare". [*the curst nocturnal bird: pasăre care ne amintește de imaginea poetică din faimosul poem The Raven / Corbul de E. A. Poe.] "Ci odihnește-te muză a mea, dar fă-o numai spre a plînge Un prieten ce eu am
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]