474 matches
-
mai Întâlni cu ea odată cel mult de două ori interval de timp În care fata, va trebui să Înțeleagă fără prea multe comentarii: aventura lor nu putea avea nici un fel de urmare...! Nando intră În birou tunînd și fulgerând: „Afurisită mașină, bate avansul...!” Tony Pavone Îl privi Împăciuitor. „Mașina ta prietene, și-a cam trăit traiul. Se cere una nouă...Oare, putem pleca?” „Cu toate pânzele sus...!” Hotărât să recupereze timpul pierdut, Nando apăsă pe accelerație pornind În mare viteză
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de-a contribui la plata consumației. În această situație, proaspătul salariat suportă cheltuiala, gândind să-l Întrebe În ce direcție locuiește pentru a-i ține companie până la stația unui mijloc de transport. În acel moment, noul său stăpân se văicări. „Afurisită băutură...Sincer să fiu, mi-a făcut o teribilă poftă de mâncare. Ție nu...?” Luat prin surprindere, Tony Pavone Îngână la voia Întâmplării. „Întradevăr, mi s-a făcut o teribilă foame...” „Mai ai timp...?” „Nu Încape discuție...” - minți el de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mi se pre mie ori nu ești În apele tale.Nu care cumva ai pierdut niște corăbii...?” „Nene Gică, drept să-ți spun m’am săturat. Iarna bate la ușă, muncitorii nu au lucru, iar eu mă Împotmolesc datorită unor afurisite barăci metalice!” Drept urmare a unor relații de afacere În care Gică Popescu Îl rugase să angajeze la el pe șantiere unele cunoștințe ale lui care se dovedi a fi buni lucrători, Îl mai ajutase la procurarea unor materiale deficitare ce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vorbă cu Popescu Liviu, dirigintele de lucrări de la Afumați În curs de anchetă, care intră direct În subiect. „Am fost ieri chemat la Miliția Capitalei fiind anchetat de cine credeți...? Va spun Îndată. De Lct.Col.Tudose Ion, cel mai afurisit și zevzec milițian ce l’a avut vreo dată capitala. Contrar așteptărilor, individul a vorbit cu mine frumos excepție făcând doar atunci când a dat la iveală un fioros cuțit care mi la fixat În dreptul inimei făcând precizarea: dacă ai spus
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
trebui să oferi fiecăruia 3oo lei iar mie să zicem, cinci sutare. În total, două mii lei. Atât, nimic mai mult...!” Tony Pavone, vorbi singur.. „Pentru două trei ore de lucru, să ofer fiecărui lucrător salariul pe o săptămână? Ciudată afacere. Afurisit carton, dacă-l cumpăram dela Capitaliști sunt sigur, la ora actuală era deja instalat pe aoperiși, iar ciubucul oferit n-ar fi părăsit buzunarul meu. Amarnică decepție...! Bine domnule, adună muncitorii...!” În ziua imediat următoare, Întreg colectivul de conducere al
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
adolescent, nu Împlinisem Încă 14 ani, proectilele cu motor și elice V1 și V2, distrugeau câteva locuințe În Sudul Angliei dar, nimic mai mult...! Iar rușii Înaintau vertiginos În timp ce ziarele comunicau să nu fim Îngrijorați: armata germană se retrage strategic. Afurisită strategie gândeam eu, când frontul se apropia de granița României iar armata rusă va distruge totul precum un tăvălug...! Încercând să aflu amănunte mai concrete - dârdâiam de frică - am alergat la prietenii mei nemți dela Ciclop, Încercând să mă interesez
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
goană, dar când iubești în secret atunci secundele se scurg foarte greu și te apasă continuu. Uitasem de certurile zilnice de-acasă, de miile de reproșuri din partea tuturor, de profesori care nu vedeau în mine decât un pui de țigan afurisit, de fete care mă percepeau doar un scandalagiu nenorocit și fugeau de mine ca dracu de tămâie, uitasem și de așazișii prieteni de pahar și mă simțeam diferit. Școala întârzia să înceapă cu adevărat. Toată toamna ne au dus la
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
în Pennsylvania și avea să ajungă cu siguranță la noi până în ora unu. Unu s-a făcut două, care s-a făcut trei, și apoi patru. După câte se pare, șoferul de camion se rătăcise în drum spre Manhattan. —Țărănoi afurisit, a zbierat Lauryn. La dracu’, asta e o nebunie. Apoi a trântit telefonul și s-a uitat la mine. Într-un fel sau altul, asta era numai vina mea. Intrasem în criză de timp cu asta pentru că fusesem așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a promis Eugene. Chiar o să fie mai bine. Capitolul 18tc "Capitolul 18" Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Lucky Star PI@yahoo.ie Subiect: Slujbă! Mi-e rușine să-ți spun, Anna. Filarea Dettei Big, cea mai plicticoasă acțiune din întreaga mea experiență afurisită! Ai putea să-ți potrivești ceasul după tabieturile ei. În fiecare dimineață, la zece fără zece, pleacă de acasă și merge pe jos la liturghie. În fiecare dimineață, la naiba. Nu-mi vine să cred - provine dintr-o dinastie mafiotă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
clădire în construcție: — Biserica San Lorenzo. Aici lucrează acum Michelangelo Buonarroti, dar nu îndrăznesc să te duc acolo pentru că s-ar putea să ne dea afară. Nu-i prea iubește pe membrii familiei Medici și apoi are și o fire afurisită. De altfel, din acest motiv s-a întors la Florența. Majoritatea marilor noștri artiști s-au instalat la Roma. Însă Leon al X-lea, care a chemat atâția oameni de valoare în preajma sa, a preferat să-l îndepărteze pe Michelangelo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Ofițerul medical-șef păli. — Vorbești cu mine? întrebă demn. Dacă e așa, cred că ar trebui să te abții până aflii care e starea sănătății mele! — Dă-te, urlă brigadierul. Mișcă-te, mișcă-te, mișcă-te și mută-ți lucrurile afurisite. Acum! — Unde pleci? îl întrebă domnul Gupta. — Lasă discuțiile... Suntem în întârziere, nu vezi? se răsti la el brigadierul. — Din cauza problemelor de sănătate, am fost obligat să îmi iau un concediu de odihnă și să merg la Kasauli. Din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
adevăr să-l suporte? Păi, o să-l bată bine cu un băț. Chiar atunci dubița reapăru. Își ridică din nou pachetul. Și apoi... Ce! Făcu o curbă curată, ca de cărăbuș, și dispăru din nou! — La naiba cu dubița aia afurisită, urlă brigadierul. În mod sigur, așa ceva nu se putea întâmpla aievea. Numai că, iar și iar, ivindu-se uneori în fața lor și alte ori în spatele lor, dispărând pe străzi lăturalnice, apoi reapărând, era acolo dubița cu înghețată! — O să-l împușc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
și pleca pe drumul său neștiut, se fâțâia când înăuntrul, când în afara vilei doamnei Cramm de pe coasta sudică a Maurispaniei, și de fiecare dată când pleca, își flutura mâna fără să zâmbească și spunea: „Etiopia!“ Era o glumă complicată și afurisită, inspirată de numele arhaic al acelui tărâm istoric înțărcuit și ascuns îAbisinia... Pe curând), și-l scotea din minți pe Vultur-în-Zbor de fiecare dată când era rostită. Etiopia. Etiopia. Etiopia. Deggle îl făcea pe Vultur-în-Zbor să se întrebe dacă-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
concentrare pe zonă, când ne retrăgeam din Bucovina. N-am vrut să-l mai ascult. Frica, cumplita frică, dintr-odată se prăvălise peste mine. Îngrozit, am urlat doar la Vichi: — Nenorocito! Îți dai seama în ce m-ai băgat?! Curvă afurisită, cu tot neamul tău! Te-ai prins ce mi-ai făcut?! Trombă a sărit și a dat să mă lovească. Țipa și el. — Ce-o înjuri, bă? Eram în apărare! Eram atacați. Erau cu bolșevicii. Trăgeau și ei. Ea n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de punctuație au fugit din caietele lui Toderiță. El s-a dus să le caute în împărăția lui Punctîmpărat să-și ceară iertare că le-a disprețuit. Toderiță : Uff! Abia-mi mai pot mișca picioarele. Unde-o fi împărăția asta afurisită? Cică acolo locuiesc toate semnele de punctuație. Ce le-o fi venit să plece din caietele mele? Mi-au trimis răvaș că nu le folosesc cum trebuie. Hmm...Ce mare lucru e punctuația! Eu știu și fără virgule, liniuțe și
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
se credea superior unui medic cu doctorat, Norton Layman. Așa că Danny îi răspunse sec: — Nu. Layman e foarte bun și nu greșește. — Atunci nu cred că e un indiciu util. Cred că tipul nostru fie a citit despre bețele alea afurisite, fie i-a căzut pur și simplu unul în mână și s-a distrat cu el. E un psihopat ordinar! Ăștia n-au nici o logică. Ceva din tirada lui Breuning despre bețele respective nu suna natural. Danny înălță din umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
am reîntâlnit pe Nicolae Duca, un admi rator al meu de la București, care, ca și mine, fugise din România comunistă. Băiat de boieri, deștept foc, licen țiat în Drept, era foarte fin ca fizic și avea un cap de fanariot afurisit. Îi plăcea muzica și cânta la pian. Ne înțelegeam de minune, căci avea mare haz, era cultivat și dansa admirabil. Pasiunile lui erau vânătoarea și pescu itul. Am fost atât de fericiți să ne revedem în libertate, încât, fără să
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Dumitrescu, pe scenă, și ai noștri, au spus că lipsești. ― Pe onoarea voastră, mă? ― Pe! Zău, dacă-ți spunem, ce naiba!? Auzi, că să te duci la sediul "Tinerimii" și să-ți iei premiul: niște cărți și diploma! ― Să fiți voi afurisiți, că nu mă duceți? ― Să fim, mă, na..., ce mai vrei? Mai întreabă și pe alții, dacă nu ne crezi! ― Bine, mă, vă cred, dacă v-ați jurat, acu' vă cred! ― Să-l fi văzut pe Barbă cum se mai
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
în promoroacă, Mini se uită la casa din față, pe care n-o vedea desigur, și la birjar, care, frecîndu-și labele înmănușate cu colțuni de lână cafenie, privea hodinit la ea ca și cum ar fi văzut străvezind ceva soare prin gerul afurisit... și Mini surâdea mereu mai destins, încălzind mai tare clipa ridigă. ... Da! tot atunci se împrietenise cu buna Lina ... și enigma ei părea birjarului limpede deplin, deoarece gura lui lată avea strâmbătura bucuroasă a cuiva care privește un om fericit
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
călătorie sau la picnic), când ușa magazinului se deschide și un bărbat între două vârste, în uniformă de infanterie iese, ducând un pachet în brațe. — Bună dimineața, zice acesta. — Bună dimineața, răspunde Bobby, surprins că i se adresase. — Ce zi afurisită! exclamă ofițerul. Cum puteți ieși fără pălărie? E foarte periculos soarele ăsta. Aveți grijă. Bobby vrea să spună ceva, dar bărbatul a pornit-o deja pe drum, fluierând. Este uimit. Pe ce ton ciudat i se adresase! Ca de la bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
am reîntâlnit pe Nicolae Duca, un admi rator al meu de la București, care, ca și mine, fugise din România comunistă. Băiat de boieri, deștept foc, licen țiat în Drept, era foarte fin ca fizic și avea un cap de fanariot afurisit. Îi plăcea muzica și cânta la pian. Ne înțelegeam de minune, căci avea mare haz, era cultivat și dansa admirabil. Pasiunile lui erau vânătoarea și pescu itul. Am fost atât de fericiți să ne revedem în libertate, încât, fără să
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
fi cunoscut sfârșitul chiar atunci. Cu un asemenea spirit, existau momente când până și Hideyoshi se simțea depășit de spiritul iute și de inventivitatea ale lui Kanbei și, parte în glumă, își exprima admirația numindu-l pe Kanbei „șchiopul ăla afurisit“. Dar era clar că, în adâncul sufletului, simțea un adânc respect față de acel om, pe care se baza atât de mult. Anotimpul ploios se sfârșise de mult, căldura arzătoare a verii trecuse și sosise răcoarea toamnei, odată cu începutul Lunii a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
alte treburi importante, starea lui Hanbei părea să se agraveze cu fiecare oră ce trecea. Fortărețele inamice de la Takano și Muntele Hachiman erau învăluite în ceața înserării. Odată cu apropierea nopții, prin munți răsunau împușcături. „Iarăși trebuie să fie șchiopul ăla afurisit!“ își spuse Hideyoshi. „N-ar trebui să se ducă atât de departe spre liniile inamice.“ Hideyoshi îi făcea griji din pricina lui Kanbei, care forțase înaintarea spre inamic, dar încă nu se întorsese. Auzi apropiindu-se pași grăbiți, care se opriră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
frumos când o rostești așa, dar vine un moment în care soția ta eliberată și emancipată își pune în cap să facă ceva, iar atunci tu nici nu vrei să auzi. — Da, sigur! Și-atunci când îți pui în capul ăla afurisit să faci nu știu ce, cine trage ponoasele? Unde-i atunci tupeul de șefă? Cine te-a scos din încurcătura aia din Omaha? Cine a plătit pentru scandalul de data trecută din Houston...? — Ei, da, tu ai fost ăla! Atunci spune-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
lumea peste tot. Dup-aia am ridicat ancora. Acum măcar știu că e p-undeva un afurisit de student care n-o să le mai spună oamenilor să se dea din calea lui. Restul clasei dădu din cap aprobator. — Studenții ăștia afurisiți sunt toți la fel! începu alt zidar. Cred că dacă au bani și merg la colegiu, pot să-ți comande ce să faci. La toți le-ar prinde la marele fix o bătaie sănătoasă. Le-ar face un pustiu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]