306 matches
-
în ce stare m-a adus cererea lui, a avut destulă considerație să adune cifrele singur. Am încercat să nu fac o scenă, dar valva nu a ținut seama de dorința mea. Șeful acesta de birou poate să devină uneori agasant. Pe mai târziu, Darryl, tânărul vostru muncitor. Ignatius citi cu plăcere ceea ce scrisese. Jurnalul avea tot felul de posibilități. Putea fi un document contemporan viguros și real despre problemele tinerilor. În cele din urmă închise mapa și se gândi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Ai dăruit fiului tău imaginea femeii puternice“. Am vrut să pun pe margine un semn de exclamare, dar mi-am rupt vîrful creionului. Ca să vezi ce intensitate are transferul libidoului meu infantil asupra persoanei tatei. — Ar trebui să renunți la agasanta dumitale tendință de a voi să elucidezi și să Înțelegi totul, Îmi spusese dr. Zscharnack (era laitmotivul lui: de fiecare dată cînd Înțelegeam ceva Înaintea lui, mă oprea cu veșnicele: „nu așa de repede, nu așa de repede!“). Îi adusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
fiecare cameră împărțită și subînchiriată pentru a putea plătia chiria. Dintr-o parte a perdelei se auzeau strigătele și loviturile înăbușite ale unei bătăi, din cealaltă, zgomotul frenetic al unei împerechieri, iar în fundal adăsta un tânguit anonim, getil și agasant, la fel de regulat și constant ca valurile mării. Porfiri, purtând încă pachetul de cărți într-o mână, stătea în fața pragului unui labirint nesfârșit. Își scoase căciula de blană și își trase sufletul în atmosfera umedă încărcată cu miros de gunoaie. Sfori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
să recunoască în sentimentul pe care i-l trezea o gelozie cumplită. Nici măcar faptul că mireasa, gătită cu panglici, funde și tul cu volane, semăna ciudat de mult cu tortul lângă care stătea nu reuși s-o înveselească. Rupse pagina agasantă, o făcu ghemotoc și o aruncă la coș cu precizia-i caracteristică. Necazul nu era că ar fi vrut ea însăși să se mărite cu el, pentru că, tânăr om de afaceri promițător sau nu, se dovedise totodată va fi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Fran, uitând că își propusese să fie calmă și disprețuitoare. — Aiurea. Jack făcu ochii mari mimând uluirea. — Nunta lui Adrian Blake a fost un eveniment de mare interes local. Mulți oameni din partea locului lucrează pentru tatăl lui. Fran avea impresia agasantă că se amuza pe seama ei. De fapt am venit să te felicit. Zâmbetul lui Jack era atât de fermecător, încât deveni pe loc bănuitoare. — Pentru ce? Până și pentru ea, tonul acela nu era câtuși de puțin curtenitor, dar, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
lungul câmpurilor încălzit de soare după-amiezii, Fran își spuse că n-ar trebui să acorde importanță unui incident atât de mărunt și stupid. Era adevărat că oamenii veneau în astfel de locuri ca să se relaxeze, iar copiii altora puteau deveni agasanți. Laurence voia pur și simplu să nu-i tulbure nimeni liniștea bine meritată. Totuși ar fi preferat ca el să fi felicitat familia pentru curajul de care dădea dovadă. La sfârșitul după-amiezii se întoarseră în cameră, chiar când soarele începea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
diagnosticul inițial fusese corect. Îl văzu pe Ben oprindu-se în fața mașinii. Era însoțit de Jack, care păru să înțeleagă situația pe loc. Prin ușa deschisă auzi tonul prietenos, dar ferm și autoritar, pe care îl adopta întotdeauna Jack față de agasanții oameni ai legii. Apoi discută aprins, pe un ton scăzut, dar serios, cu fata durdulie. Aceasta dădea din cap, iar lui Fran îi păru rău că se aflau prea departe ca să audă ce spuneau. Polițistul roșu la față se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
sufletului, dar nu dădea la iveală nimic personal. Se simți iritată de faptul că el părea să n-o asculte și că la unele detalii ale povestirii Îi adresa o privire ironică. I se părea un tip greu de prins, agasant, genul care afișează o indiferență tipică celor mult prea siguri de ei Înșiși. O Întrerupse În mijlocul unei fraze ca să-i atragă atenția că nu găsea depoziția nepotului ei Nicolas, și nici pe aceea a lui Chantal Pérec. Marie nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
neatenție. Hotărî totuși să păstreze copilul; maternitatea, credea ea, este o experiență pe care orice femeie trebuie s-o trăiască; graviditatea fu de altfel o perioadă destul de agreabilă, și Bruno se născu În martie 1956. Tânărul cuplu găsi că Îngrijirile agasante cerute de creșterea unui copil erau puțin compatibile cu idealul lor de libertate personală și, de comun acord, În 1958, l-au expediat pe Bruno la Alger, la bunicii dinspre mamă. Pe atunci, Janine era din nou Însărcinată; tatăl Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
inima risca să cedeze. Michel traversă pe jos orășelul Meaux, trecu pe lângă liceu; era aproximativ ora zece. În acel moment, Într-o sală de clasă, Annabelle studia un text de Epicur - gânditor luminos, moderat, grec, și la drept vorbind cam agasant. Cerul era sumbru, apele Marnei veneau Învolburate și murdare. Găsi ușor complexul spitalicesc Saint-Antoine - o clădire ultramodernă, din oțel și sticlă, inaugurată cu un an Înainte. Mătușa Marie-Thérèse și verișoara Brigitte Îl așteptau pe holul de la etajul șapte; se vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
chiar o dată râse În hohote. La celălalt capăt al peluzei, bărbatu-său Îi explica unui potențial nou adept originile mișcării, apărută În 1530 Într-un land din Saxonia. La intervale regulate, fiul său de trei ani, un mucos blond și agasant, urla că vrea la culcare. Pe scurt, Încă un autentic moment de viață reală. Lângă Bruno, doi indivizi pirpirii, cu un aer ecleziastic, comentau performanțele fustangiului. — E lipicios, Înțelegi..., spuse unul. Teoretic, asemenea femeie nu-i de nasul lui, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
tare”, după care uită complet. Însă Guy tot face mișto de mine pe chestia asta, cerându-mi să fac înmulțiri, de parcă aș fi la circ. Știu că el crede că e amuzant - dar adevărul e că e un picuț cam agasant. O dată, i-am spus intenționat un număr greșit. După care s-a dovedit că avea cu adevărat nevoie de suma respectivă și a pus-o într-un contract, și aproape că am pierdut contractul din cauza asta. Așa că n-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
propriii lui doctori În filozofie, dat ca gaj pentru un Împrumut de 5000 de dolari (și până la urmă vândut de doctorul În filozofie, unui negustor, pe zece mii de dolari) i‑am spus: - Cât timp crezi că mai Îndur poveștile astea agasante despre ceainicul ăla agasant și despre agasantele tale articole de lux? Uite ce‑i, Abe, dacă nevoile tale Îți depășesc mijloacele materiale, dacă ești un aristocrat care se zbate victimizat de nevoia lui pentru frumos, de ce nu‑ți sporești mijloacele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
filozofie, dat ca gaj pentru un Împrumut de 5000 de dolari (și până la urmă vândut de doctorul În filozofie, unui negustor, pe zece mii de dolari) i‑am spus: - Cât timp crezi că mai Îndur poveștile astea agasante despre ceainicul ăla agasant și despre agasantele tale articole de lux? Uite ce‑i, Abe, dacă nevoile tale Îți depășesc mijloacele materiale, dacă ești un aristocrat care se zbate victimizat de nevoia lui pentru frumos, de ce nu‑ți sporești mijloacele de existență? La aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
gaj pentru un Împrumut de 5000 de dolari (și până la urmă vândut de doctorul În filozofie, unui negustor, pe zece mii de dolari) i‑am spus: - Cât timp crezi că mai Îndur poveștile astea agasante despre ceainicul ăla agasant și despre agasantele tale articole de lux? Uite ce‑i, Abe, dacă nevoile tale Îți depășesc mijloacele materiale, dacă ești un aristocrat care se zbate victimizat de nevoia lui pentru frumos, de ce nu‑ți sporești mijloacele de existență? La aceste cuvinte, Îmi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
încetul cu încetul, să mă deprindă cu o personalitate care nu-i aparținea Helgăi, ci ei. Această revelație treptată, această lecuire a mea de amintirile despre Helga, a început când am ieșit din autoservire. Resi mi-a pus o întrebare agasant de practică: Vrei să continuu să-mi platinez părul, a zis ea, sau pot să-l las să revină la culoarea lui? — Ce culoare? am întrebat. — Ca mierea, a răspuns. — O culoare foarte frumoasă, am zis. Culoarea Helgăi. — A mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
gândi mai bine: De îndată ce o să înceapă să vorbească, s-a dus liniștea... Va pune mereu întrebări, va găsi mereu ceva de povestit, chiar în laguna aceea în care nu se întâmplă nimic. Mai bine o las așa cum e. Nimic mai agasant decât să-l citești pe Sartre și să vină o femeie să pună probleme. Clarence era specialistă în așa ceva. Avea mereu câte o noutate și cunoștea pe dinafară viața cartierului, a unei mari părți din oraș și chiar din țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ca și cum ar fi ronțăit kilograme de lămâi. Un iepure fricos, cu urechile pleoștite, scos din jobenul uriaș, aruncat către cupola circului, în rostogolire amețitoare, un magician - de unde naiba a mai apărut și ăsta, cu prostiile lui și cu insistența aceea agasantă? -, care dorea să-i transmită ceva important, mesaje disparate, concluzii pe care ar fi trebuit să le tragă chiar el, însă nu reușea, niște bani (mulți bani, a dracu` chestie!) ascunși într-un geamantan adus de un agent imobiliar. Hei
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cu o mare satisfacție, având aerul a primi un omagiu personal. Aurelia rămase indiferentă, de-o indiferență făcută, Aglae însă dădu dovezi de impaciență, ca și când o muscă ar fi supărat-o. În sfârșit izbucni, trântind o carte: - Grozav e de agasant pianul ăsta! (Apoi strigînd:) Otilio!dă-l încolo de pian, știi că mă enervează! (Mai încet, către G. Călinescu ceilalți:) Ori știi să cânți, ori nu. Pianul cere talent... Didina cânta bine! Judecata era de o nedreptate scandaloasă și se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Nu cunoșteam până acum un student înmedicină. Stănică făcu încă o dată încurajator cu ochiul către Felix și zise: - Fată faină! - Lasă-mă-n pace, frate, se supără Georgeta, ce-i tot daizor cu "fată faină"? - Divină! exclamă Stănică. - Uf, ești agasant! Mai toarnă-mi puțin vin. Stănică turnă, apoi pretextă necesitatea unei convorbiri cu cineva în local și ieși afară. Georgeta se așeză mai bine lângă Felix, învăluindu-l într-un val de parfum fin. De afară se auzi deodată intrările
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de noroc! Ochișorii săi căprii Trezea lumea-n veselii. Perișoru-i aurel, Ca mătasea subțirel. Trăgea ochii tot la el...” Pentru a marca natura serafică a femeii, poetul variază dalbă și sprintenă cu dălbioară și sprinteioară. Folosește, În acest sens, procedeul agasant al diminuării. Lăsînd deoparte chestiunea valorii, am putea deduce din acest procedeu o figură a erosului: aceea a dematerializării și miniaturizării. Frumusețea, ca să fie autentică, trebuie să fie aeriană și gingașă. Alecsandri găsește repede soluția (În spiritul, dealtfel, al romantismului
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Îngerel”, un „dulce Înger luminos”, mărind nota de suavitate prin dublarea atributelor sau diminutivarea lor. Nu simplu Înger, ci Îngerel, dulce Înger luminos, dulce Înger de blîndețe. Un cumul de suavități care Îndepărtează orice sugestie de corporalitate. Femeia din poezia agasant galantă a lui Alecsandri este o ființă coborîtă din cer („fiică a luminii sosită de la cer”). Rostul ei este să fie adorată și să producă mulțumire: „Orice te zărește e mulțumit de viață”. Barthes spune că adorabil „est la trace
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
se păru nedelicată, întîi pentru că îi atribuise fără control o vârstă pe care n-o atinsese și pretindea a n-o arăta, al doilea pentru că acela îl exilase egoist într-o vârstă de demisie morală. Dan Bogdan avea alt obicei agasant. Zâmbind sarcastic (așa i se părea lui Ioanide), semnala fără greș firele noi de păr alb. - Domnule Ioanide, îl prevenea, ca și cum era cu putințăsă ia măsuri grabnice până nu se prăbușea, îți albește părul. Ioanide se indispunea nu de nuanța
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ceru lămuriri și înțelese că era o simplă inițiativă dintr-un birou, cu caracter informativ, însă pornită de departe, din atmosfera lui Pomponescu. . - Pomponescu, înștiință el pe primar, arată un interes deosebit pentru biserica dumitale. . - Omul ăsta începe să devină agasant. Se ține de capullui Ioanide. . - Ce s-a făcut, întrebă într-o doară Pomponescu pe acela care primise sugestia, cu ancheta asupra bisericii din punct de vedere defensiv? S-a depus raportul? Concluziile ar avea interesul lor tehnic pentru arhitecți
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pretinse a face cursuri. Veni înaintea lui Ioanide și intră îndrăzneț în sală, încît Ioanide, văzând la deschiderea ușii pe altcineva la catedră, se retrase, crezând c-a făcut o eroare. Rectorul preveni personalul școlii de a împiedica pe suplinitorul agasant să intre în localul instituției. Suplinitorul făcu un memoriu la minister și un altul lui Pomponescu, în calitate de profesor la școală și membru în guvern. Se plângea de abuzul lui Ioanide, care îl elimină brutal de la postul în care îl numise
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]